548 matches
-
maxim Înteres documentar. Volumul mai cuprinde Prefață, Cuvântul autorului și Repere biografice. Prefața-i scrisă de Sfinția sa părintele Gheorghe Calciu, alt veteran al gulagului bolșevic din România și martir anticomunist. Copertele sunt colorate În chip adecvat. Culorile dominante sunt roșul sângeriu pe prima copertă și verdele crud pe ultima. Pe aceasta se află câteva rânduri de adâncă semnificație filosofică, patriotică și istorică, extrase din pagina 339. Volumul debutează cu această dedicație: „Dedic această carte celor care, În Întunecata perioadă comunistă, au
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
găini bete. Părăsiră relicvariul (cum numi repede Pinky muzeul lui Robin). Reapărură în relicvariu. Șoșotiră. Și, în sfârșit, modul lor cardiac de-a acționa se limpezi. Următoarele mișcări se desfășurară ritmic și eficient, precum desfășurarea concomitentă a două oribile și sângerii carpete, pe scările vreunei primăveri județene, asupra căreia ar plana amenințarea vizitei Comandantului Suprem. După trei minute, dispozitivul fu refăcut în varietatea sa, ce sugera, delicat, o delegație. Cu un pas înapoi și țăcănind trei cupe și-o fiolă de
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
căuș, se îngustară, strângându-l ca niște chingi. Încheieturile îl ardeau, striga și gura parcă i se umplea de nisip. Când loviturile conteniră, lumea se înmuie iarăși, dar nu mai era apa limpede și hrănitoare, ci una tulbure, cu vinișoare sângerii, străduindu-se să oblojească ceea ce fusese vătămat pentru totdeauna. Nu-și amintea de tatăl lui dispărut decât prin vocea lovind în pereții odăii lui primitoare, strivind ochii vorbitori, ca niște bulbi de lalea sub tocul cizmei. El căpăta înfățișări diferite
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
umeri Isaia, mai trebuie să și scuip. Că nu merge numai să torni, mai trebuie să și verși... Magdalena bău două înghițituri, dar se înecă și mai tare. Se liniști până la urmă, privind năucă și ștergându-și cu mâneca saliva sângerie de pe buze. Iadeș își scutură mâinile de coji, încercând să nu bage de seamă că Mierlă le caută pe cele sfărâmate, prin iarbă. Se apropie, privind mai mult curios decât înduioșat : — Stai mai deoparte, îi spuse lui Lucică, arătând la
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
că o fac din milă pentru Lucică și Magdalena, care se țineau îmbrățișați, aproape de foc, să se încălzească. Lucică întorcea, din când în când, capul spre fată, îi săruta tâmpla și cobora buzele spre gura ei. Magdalena își ștergea bărbia sângerie și își trăgea, cu sfioșenie, capul într-o parte. Bărbatul nu părea stânjenit de refuz, o mângâia pe părul neted și lung. Slabi, cu membrele alungite și carnea subțiată pe oase, păreau două lebede cu gâturile încolăcite. În spate, așezându
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
conturase cu un creion cu vârful tocit. Înspre colțuri, acolo unde se adunau ridurile, culoarea începuse să curgă. Pomeții erau tencuiți cu fond de ten, care dădea zâmbetului o înțepeneală nefirească. Buzele, rujate în grabă, lăsaseră pe vârfurile dinților urmele sângerii ale unor cuvinte spuse pe jumătate. Părul se sufoca sub culoarea roșie, evident, nu a lui. Gâtul era scurt, de parcă ar fi vrut să se ascundă, cu albeața lui cu tot, dar nu avea unde, căci umerii erau dezgoliți. Bluza
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
parcă se și înălțase puțin, tulpina i se îngroșase, sevele zvâcneau pe dinăuntru, frunzele se lățiseră și se ascuțiseră, ca jgheaburi pentru boabele de rouă, cârceii se încolăciseră pe arac, iar floarea se deschisese cu petale suprapuse, asemenea unui ciucure sângeriu. Jenică o privi și se rușină. Viața nouă care țâșnea în fața lui îi dădu un imbold ce-l copleși. Se întoarse îndărătul tejghelei și înhăță mapa cu lozuri. Scotoci dedesubt după săculețul cu celelalte, îi rupse sigiliul și răsturnă lozurile
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Am simțit atunci o irepresibilă nevoie de "a face balet" și, în ciuda faptului că nu-i cunoșteam din cei de față decât pe Andrei și pe Horia Bernea, în clipa următoare m-am pomenit în mijlocul salonului, pe covorul cu nuanțe sângerii, re-făcînd, patetic și "expresiv", toate locurile comune ale coregrafiei clasice. O clipă mai târziu, Andrei țâșnea lângă mine: "răpiți" de furorul propriului nostru joc, am dansat asemeni unui cuplu îndelung versat, trecîndu-ne unul altuia când partitura Prințului, când pe cea
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
rog, asta-i dovada. Doamna cârciumăreasă știe și ea, că pot să o trag foarte bine, și ea mă pocnește tot timpul. JÜRGEN: Se pocnește prea mult pe lumea asta. Peisajul plin de suflete omenești se rupe mereu în apusuri sângerii. Iubirea pentru oameni se urcă prea des într-un tren care merge către o țară falsă. Societatea omenească este mult prea mult lovită de societatea umană. KARLI: Păi tocmai de aia, trebuie să ți-o tragi cât mai mult, că
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
aceste chestii grozave. Trebuie numai să aștepți, până când lumea își aruncă năvodul, dar năvoadele cu noroc ale Universului trebuie să le poți recunoaște cu omenescul creier. JÜRGEN: Foarte corect, norocul e o chestie de recunoaștere și recunoașterea este consecința apusului sângeriu care pâlpâie peste sufletul creierului omenesc. Un om adevărat trebuie totuși să fie în permanență cu atenția trează contra celorlalți oamenii. Că ești silit de realitatea vieții să fii corect de jur împrejurul lumii. Trebuie să crezi numai ceea ce-i cel mai
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
înstrăinare... această minunată nevoie imperioasă de a ucide, mereu nouă în boturile pline demult a lucidității prin plăcerea însângerată? (plânge) KARLI (nesigur): A fost mai nimic. Ne-am dedat la o gustărică. A fost numai așa: dă-ne nouă pâine sângerie de toate zilele... ca în fiecare zi. Cei de soiul nostru lucrează cât ține lumina zilei jos, în întunecimea noastră zilnică, și noaptea se împinge de la sine totul în ăla. Douăzecișipatru de ore a măcinat omul la vale. Singurul lucru
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
nu te-a găsit Tu poți să mă ai cu bucurie Numai Pe mine Nu am nevoie de tine Că tu nu exiști Și grăsimea s-a lăsat Nimeni n-a știut de mine Acu' curge din mine toată grăsimea sângerie Curge departe de Posibil Și acum cum vă e cheful puteți alege A râde, A plânge Totul va fi simplu Fără mine Și acum să mă înfulece câinele care mă pândește Gata Acum m-am înscris definitiv în digestia câinelui
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
o rugă. Îngenuncheam în răstimpuri pentru mai multă smerire. Căpătasem inel și coroană și sceptru, iar acum înaintam pe o cale de lumină spre tron. Eram eu însumi lumină și radiam. Dar sensul era lumina de dincolo de lumină. Nu una sîngerie ca amurgul, ci una clară, transparentă, de simți că dispari într-acolo. Și urci, că e cale. În dreapta mea era un copac, al meu, pe care trebuia, cu ajutorul instrumentelor primite, să-l mențin veșnic verde. Îi trimiteam cîte o rază
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
torturilor pentru a obține supunerea la subtilitatea exercitării controlului asupra societății prin Întreținerea sentimentului difuz al fricii. După această schemă, Securitatea a evoluat În timp, transformându-se dintr-un bastion al cruzimii, populat de figuri sinistre În uniforme cu petlițe sângerii, Într-un soi de demon fără chip, slujitor la fel de fidel și ferm al regimului, mai puțin brutal, dar la fel de crud. Frica pe care a provocat-o și a cultivat-o a fost principalul instrument În instaurarea și perpetuarea regimului comunist
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
mărțișor; mînie; Moș Crăciun; muștar; nervozitate; nuanță; obraz; obsesie; ochi; ouă; pasional; Paște; părinți; plăcere; prieten; profund; profunzime; pur; putere; ca racu; rană; rău; război; rodie; romantic; romantism; România; rus; rușine, rușinea; sănătate; sărac; ca semaforul; sentiment; ca sîngele; sîngele; sîngeriu; stacojiu; steag; steaua; stres; strident; tare; teatru; unghiul; vesele; vioi; violent; vulgar; vulpe (1); 807/170/56/114/0 rudă: neam (215); familie (118); apropiată (46); mătușă (31); apropiat (28); mama (28); frate (23); văr (18); unchi (16); sînge (14
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
încremenit într-un picior,/ Un cer senin și bolta argintie/ Pe care sta, pahar strălucitor,/ Văzduhul răsturnat ca pe-o tipsie." Sau iat-o pictând natură moartă: "Pe tavă, struguri vineți și albi-gălbui ca mierea,/ Nuci proaspăt descojite și piersici sângerii./ Deasupra într-o vază, lung, ascultând tăcerea,/ Stau crizanteme albe-pe lujerii mlădii." Bogat este universul ei floral: nuferi, crizanteme, liliac, floarea de strugure; un adevărat paradis de mirosuri și culori se convertește în stări lirice: "Și cine-i de vină
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
că este al naturii, fie că este al unui eu suferind, provoacă un disconfort psihic asupra lectorului. Traumele, obsesiile, fricile sunt redate de pictura lui Munch care devine expresie a solitudinii, a zădărniciei și neputinței în fața unei realități ostile. Roșul sângeriu al tabloului lui Munch, Țipătul, cromatică preferată alături de alb a textului blecherian, închide personajul într-o realitate din care nu poate scăpa decât prin strigăt. Edvard Munch, Țipătul, 1893328 Similitudinea este evidentă cu opera lui Blecher, deoarece țipătul personajului din
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
încet de prundiș. Era un strat gros de cinci centimetri de quartz alb. Soarele se reflecta în albeața lor de zăpadă și pupilele lui Bony, contractate, păreau niște gămălii de ac (...). Ascuns adînc între două bucățele de quartz, un ochi sîngeriu se uita țintă la Bony. Mișcînd capul de-un milimetru, inspectorul îl pierdu. Apoi îl zări din nou. Întinse mîna și culese quartzul care îl fascina. Era un rubin sau o piatră asemănătoare. Bony îl strînse în palma sa cu
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
imaginea mamei este asociată cu motivul lacrimii și înglobată în tema suferinței, a durerii. Portretul matern apare frecvent creionat în note autumnale, melancolice: „Lângă lacul larg-înfiorat și pal, Te-am văzut în toamna rămânând pe mal, Profilată trist pe cerul sângeriu, Printre foi căzute prea de timpuriu, Cu năframa-n care căutai să-ngropi Sfâșiatul suflet risipit în stropi, Mama de departe. Și de-atunci mereu Lacrimile tale cad în gândul meu: Frunze vestejite peste lacul pal Turburându-i veșnic sfărâmatul val
Femeia în viziunea creştină by pr. Ioan Cârciuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1163_a_1936]
-
continuă glasul împrospătat al „doctorului“ Neagu. Bună restauratoare, un meșteșugar iscusit se supune docil stilului altuia. Apoi, cum spuneam, a devenit o la fel de pricepută muzeografă. Consultată în orice controversă privind arta italiană, franceză. Întunericul pendulează din nou. Umbre vinete și sângerii, separându-ne, înghițindu-ne în pulsațiile zgomotoase ale muzicii. Nu-i mai văd ; sunt gros și cuprinzător și puternic, ca un balaur, apt de mișcări ample, cum visasem cândva, adăpostind și înfrățind curajul și ticăloșia, negli jând ezitările, străin de
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
castron mare, ca un iaz verzui, în care plutesc cozile gogoșarilor, capete de castraveți, gogonele cu burțile sfârtecate. Capetele noastre se aliniază, retezate, în careu, pe masă, printre farfurii și furculițe. Dovleacul răscopt și rumen al Balaurului, cu polii aprinși, sângerii. Efigia prelungă a Regizorului, iarba îngălbenită a bărbii lui mătăsoase. Masca de carton mâncat de molii a Studentului, cu dantura cuneiformă. Marmora lustruită a capului farmacistului stă vizavi de profilul unui șoarece inteligent și neliniștit, privind fix în gura de
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
peste mult timp erbivorul reapăru, solemn, într-un frac impecabil. Avansa prin mișcări lipsite de zgomot. Bolnavul se tot răsucea, chinuit de friguri, iar prea fericitul se apropia cu pași moi, rari, se aplecă asupra prietenului. Deschise gura, cavitatea adâncă, sângerie, cu cartușele dinților cariați. Renunță, se răzgândise, închise gura. Se întoarse cu spatele. Fracul fâșâi, aripile dinapoi se desfăcură, fluturând, scotocea să găsească arma sau termometrul, cerul fu absorbit în sunetul de bucium sau flaut sau corn, un vânt fermecat
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
luminii din fereastră, chipul ei se lungește. Batjocura sau doar o schimonosire dureroasă îi dislocă trăsăturile. Tensiu nea întinde fiecare fibră, ascuțind unghiurile, încrucișându-le ; hașură de riduri, rânjet. Beatitudine solitară, de parcă ar fi atins marginea lumii, a zilei, miezul sângeriu, de unde pornesc toate. Apogeul invizibil al zilei, marți, miercuri ; aceeași oră și același loc ? Zăduful clocește, capete și brațe pendulează aiuristic, leșinul răsucește colile groase și roz de ozalid prăbușite peste mese și peste sulurile de calc subțiri, transparente. Scaunele
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Ocean nesfârșit biruitor, pământ binecuvântat, oameni printre oameni, istorie milenară scump plătită! Întunericul izbucnește distorsionat din oceanul de necuprins; planeta răscolită de istorii macabre impregnate continuu în regnuri se împrăștie cu furie. Cine va ieși biruitor? Marea nesfârșită cu irizații sângerii amestecă suflarea delfinilor captivi care-și strigă stupoarea pe căi neștiute. Noaptea ninge cu flori mari de piersic vizionată prin binoclul cu infraroșii iar furtuna a potolit-o un armăsar de argint, amestecat printre lianele rătăcite ale sălciilor pletoase de
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
ai dat drumul decât să răsuflăm peste oceanele înghețate; ai încurcat pașii șlefuiți de timp și am zburdat împreună departe de Verde Împărat care pândea înverșunat printre tufișuri; am călărit împreună armăsarii norilor cenușii până au fugit înnebuniți de zările sângerii curățând umbrele și ochii zânelor cu dantelării de alpaca. În magazinul dorințelor nestăpânite și-n contextul vechilor orientări paradoxale, eu, prințul uitărilor din deșert și tu, împărăteasa așezării cuvintelor căutate și cântate am înșfăcat energia nebiruită; tu n-ai ezitat
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]