6,791 matches
-
Îngerițele astea între două vârste, care au doar jumătate sau o treime din anii lui. Domnul Whittier, cu unghiile vopsite în negru. Cu un inel de argint vârât printr-o nară uriașă de om bătrân. În jurul gleznei un tatuaj reprezentând sârmă ghimpată se zărește deasupra marginii papucului de carton. Un inel masiv decorat cu un craniu se bălăngăne larg în jurul unui deget rigid și subțire ca un vreasc. Domnul Whittier clipește din ochii lui lăptoși, acoperiți de albeață, spunând: — Ce zici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
sanitar. Până în holul de la intrare. Apoi până în parcare. Acolo detectivii așteaptă până-și deschide mașina. Cu băiatul și fata așezați pe bancheta din spate, Cora apasă accelerația, împroșcându-i pe bărbați cu pietriș. Până să treacă de poarta gardului de sârmă, se aud deja venind sirenele mașinilor de poliție. Nimeni n-a știut cât de pregătită era Cora Reynolds. Betty Suflătoarea era deja în mașină, pe scaunul mortului, cu o năframă acoperindu-i părul roșcat, cu ochelari negri de soare pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
adâncitura întunecată de sub pomete dispare. Ce spun o să sune groaznic, zice Tovarășa Lătrău. Degetele ei dau drumul pielii, și jumătatea de față revine la pungile lăsate și ridurile întunecate. Am văzut poze cu oamenii ăia din lagăre, în spatele gardurilor de sârmă ghimpată, spune ea. Scheletele alea vii. Și întotdeauna m-am gândit: ăștia ar putea purta orice. Contele Calomniei întinde brațul spre ea, să-i culeagă cuvintele pe banda argintie a reportofonului. Tovarășa Lătrău îi dă piersica Baronesei Degerătură... Care zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
tungsten precipitat în interior, exact opusul unei perle, spatele de argint al unei oglinzi. Sticlă suflată, subțire ca un balon de săpun. Iat-o pe doamna Clark cu noile ei riduri ascunse în spatele unui văl gros cât o plasă de sârmă. Chiar sfrijită din cauza foametei, buzele ei tot par grase de la silicon, încremenite în mijlocul unei felații. Sânii ei umflați nu-s plini cu vreun lichid pe care ai avea chef să-l sugi. Peruca ei pudomnișoarată cu alb e înclinată într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
sfârșit, se poate spune că a început serbarea. Luana așteaptă prima ei intrare în scenă cu sufletul la gură. Își vorbește, încearcă să se încurajeze. Sanda a îmbrăcat-o într-o rochie lungă din atlas bleu, așezată pe corset din sârmă. Un guler înalt îi îmbracă gâtul. Pe rochiță mama a cusut steluțe galbene iar părul fetiței l-a strâns coc, sub o coroniță din pietre sclipitoare. Luana interpretează rolul principal, reprezintă România și are în mână un toiag aurit. Intră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
găsit forța necesară să facă o astfel de minune. Acasă, treburile nu stăteau deloc bine. Mătușile și bărbații lor o luaseră razna, căutând tot felul de pretexte pentru a face familiei Leon viața amară. Nu le mai încăpeau rufele pe sârmă din pricina rufelor Sandei, recolta de struguri, culeasă din via întinsă prin toată curtea, fu împărțită doar la trei, Bica fiind nevoită să facă gestul de-a oferi pe ascuns jumătate din partea ei fiicei celei mari. Gazul abia le pâlpâia în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
și se aliniau pretutindeni pe stâlpi plantați peste noapte. Orașul era pavoazat În toate chipurile cu putință, drapele enorme cădeau ca niște voaluri peste fațadele clădirilor, șiruri de stegulețe fluturau În vânt de-a curmezișul străzilor ca niște păsărele pe sârmă. Primăria umpluse zidurile cu uriașe imagini stilizate, una dintre ele era o cascadă care Își revărsa torentele roșii și albe peste privitor. Camioa nele erau pe jumătate roșii, pe jumătate albe, fetițele Își prinseseră părul cu panglici colorate În roșu
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
nu-ți trece prin minte ce vreau să spun. Mașina s-a oprit. Drumul era blocat și mai era ceva de mers până la Palat. Nu, nu-nțeleg ce vrei să zici, a spus Margaret. Bariera de butoaie ruginite și de sârmă ghimpată era păzită de vreo douăzeci de soldați. Pe aproape erau două tancuri sovietice și un camion blindat de care se sprijineau alți soldați. Fumau și priveau mulțimea care trecea. Bill a coborât fereastra, dar nici un soldat nu s-a
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
de violență. S-a vărsat destul sânge de-a lungul istoriei țării noastre. — O mișcare lipsită de violență, a maimuțărit-o Din, pe când Z Îi Întorcea spatele ca să-și ia bicicleta sprijinită de o grămadă de scânduri vechi și de sârmă ruginită. — Adam, i-a spus ea În vreme ce Își Împingea bicicleta spre stradă, te sfătuiesc să nu te lași influențat de un om cu o viziune greșită asupra vieții, care Încearcă să se răzbune pentru o nedreptate personală imaginară. Ce se
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
așchii. Au dat Împreună scândurile la o parte, până ce au ajuns la un cufăr care fusese probabil folosit cândva la transportul ceaiului ori al mirodeniilor de pe o insulă pe alta. Din l-a deschis și a dat la iveală niște sârmă Încâlcită și câteva borcane pline cu un lichid gălbui, prinse laolaltă cu niște tije de metal. Mai era acolo o sticlă de bere Bintang goală, cu eticheta parțial jupuită, o păpușă cu Înfățișare europeană și alte câteva obiecte a căror
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
și o fată ținându-se de mână. Pretutindeni erau grupuri de soldați, pe jos ori În camioane, discutând calm Între ei sau fu mând. Adam și Din au trecut pe lângă un grup de vreo șase, care păzeau o barieră de sârmă ghimpată În fața unei clădiri distruse În parte de incendiu. Unul dintre soldați, cu capul dat pe spate, râdea În hohote de gluma unui coleg. Tocmai treceau pe lângă ei, iar Adam a zărit norii roșcați reflectați de ochelarii lui de soare
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
șase ani am jurat hotărât jurat Cu mulți ani În urmă m-am hotărât am jurat că În ziua când vei Împlini șaisprezece ani Îți voi spune Îți voi revela Doar două rânduri supraviețuiseră din jungla Încercuită de ștersăturile asemenea sârmei ghimpate: Dragului meu Adam și Întotdeauna am dorit să am un fiu ca tine. Celelalte patru foi erau nescrise și rămăseseră lipite de prima cu un fel de Încrâncenare, Își spusese Margaret, de parcă ar fi vrut și ele să fie
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
se simțise ca la ea acasă, flatată de privirile invidioase și bănui toare ale compatrioților pe când sporovăia veselă În indoneziană cu persoane din guvern, ba chiar Îi făcuse ochi dulci unui general de aviație. După ce trecuse de baricadele metalice, de sârma ghimpată și de porțile grele, fusese din nou copleșită de emoție, de astă dată Însă cauza nu fusese construcția maiestuoasă a Palatului ori mirosurile, cât timiditatea trezită de locul acela care Îi rămăsese străin, pe care nu-l cunoscuse niciodată
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
-ți amintea de după amiezile când se terminau de udat micile grădini de zarzavat încropite pe lângă casă, când aerul încărcat de vapori de apă îți scălda plămânii și te făcea să-l respiri până la saturație. În curtea împrejmuită cu plasă de sârmă, cele câteva găini scormoneau în țărână, mereu în căutarea hranei. Alături, porcul mare, bălțat, cumpărat din primăvară, ședea tolănit peste un braț de paie într-o somnolență apatică. Acele vietăți de lângă casă care erau îngrijite, erau educate, li se dădea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
pe gânduri, prăbușit într-un fotoliu, cu ochii în lături. Venise toamna, ce mai, ieri bătuse un vânticel aspru, zbârlitor de frunze de salcâm, astăzi însă fusese o zi mai acătării, mai cu sclipit, vorba poetului. În ziua aceea, pe sârmele de telefon din fața primăriei se adunaseră zeci și zeci de rândunele. Și ce ceartă pe ele și ce splendoare de ciucuri se alcătuiau. Funcționarii tocmai își scoteau de sub cheie actele și le aranjau lenevoși pe birouri. Apoi își ascuțeau îndelung
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
adevărați, săritori, o să-l găsească imediat ce a căzut, ei, dar cum a căzut, a căzut cu capul de bordură, îngrozitor, apare și o salvare, sau nu, un taxi, mai bine... se lasă târât, picioarele lui țepene zgârie locul. Afară, pe sârmele de telegraf se adunaseră sute de rândunele. Ori eu visez, își zise, am halucinații, mi-e rău! Trecu strada prin fața poștei și pătrunse într-un lactobar, nu știa de ce, dar când era vreme deschisă avea o foame aiurită și doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
târându-și papucii, era foarte plăcută atmosfera, i se părea chiar, lui Viorel Angelescu, că aude foșnetul capotului nevestei lui. Mânca încet savurând cu răbdare fiecare înghițitură. Când își aruncă ochii pe fereastră și insistă cu privirea, realiză formidabilul spectacolului, sârmele de telefon se curbaseră, să se rupă, nu alta, sub greutatea rândunelelor. Admiră peisajul până când se banaliză în mintea lui, care vedea deja, de departe, sârma de rufe de acasă, din copilărie și obrazul cenușiu al mamei sale. Spăla biata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
înghițitură. Când își aruncă ochii pe fereastră și insistă cu privirea, realiză formidabilul spectacolului, sârmele de telefon se curbaseră, să se rupă, nu alta, sub greutatea rândunelelor. Admiră peisajul până când se banaliză în mintea lui, care vedea deja, de departe, sârma de rufe de acasă, din copilărie și obrazul cenușiu al mamei sale. Spăla biata de ea rufe pentru opt copii veniți unul după altul... A, bună ziua domnule Viorel, te cinstești de dimineață, așa-i? Un coleg de serviciu, tinerel, slăbuț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Ei, bine, casă de piatră, casă de piatră, piatra înseamnă trăinicie. Se învârtea agitat în jurul sticlei, Ovidiu, Sidonia, Carmina ședeau nemișcați, cu expresiile împietrite. Să vă fie de bine, copii mei, mai spuse. Apoi bărbatul eliberă dopul din plasa de sârmă și-l lăsă să iasă puțin câte puțin. În loc de pocnet se auzi un fâșâit domol, după care lichidul nu se învolbură, nu țâșni în sus, ci rămase cuminte în sticlă, mai apoi se lăsă docil turnat în pahare. Momentul, în loc să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
zadar încerc să-mi găsesc drumul, nu am nici o cale a mea. Își aminti că afară e toamnă, că zăcea pe jos noian de frunze, duse de vânt din loc în loc, îngrămădite într-un colț sau fixate pe plasa de sârmă a unui gard, frunze pe capota unei mașini al cărei proprietar e bolnav, frunze pe stradă, pe pervazuri, prin canale, sub bănci, în stația de taxi, peste tot frunze, frunze întregi sau terciuite, frunze, frunze. A plecat de la Alexe la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
se leagănă în balansoarul acelorași iluzii, că el încă își investește în ea ambițiile lui de părinte, renăscute odată cu vizita Sidoniei, "acea femeie de-a dreptul fascinantă", după cum considera el. Mama spăla vasele și povestea despre copilul Elenei. Afară pe sârmă ședeau întinse la uscat cearceafurile de pat și de plapumă și două fețe de pernă, desigur iar zăbovise până târziu în noapte, aplecată asupra modelului broderiei, ca să termine, pe urmă se trezise cu noaptea în cap, le spălase și le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
observă că un colț al gulerului de la cămașă stă răsucit peste haină. Ovidiu pășea pe pietrișul care-i scrâșnea sub tălpi, parcă nu mai era el. Intră în raza puternică a unui bec, fixat deasupra ușii într-un grătar de sârmă forjată. În jurul luminii foiau țânțari și fluturi de noapte, se mișcau mici, zglobii, nepăsători în fața bărbatului ce șovăi înainte să apese pe butonul soneriei. Câtă pace, își spuse Carmina, cât timp stopat, ireal. Ovidiu dispăruse în interiorul hanului. Din pădure se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
pot, nu mai pot. Scriu la un internet după ce vorbesc prea mult și cu cine apuc și conștientizez că și ăsta e un simptom. Hibrizii lumii îmi apar în față, scursorile, dereglările, muchiile de nervi, toți cei care merg pe sârmă merg pe sârmă în fața mea, iar nebunia lor îmi amplifică dilatarea și explozia. Intru la un internet și scriu fumând ceva ce mi se va părea vital, ca morfina, ca diazepamul, ca Xanaxul, ca drogul când mergi pe stradă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
pot. Scriu la un internet după ce vorbesc prea mult și cu cine apuc și conștientizez că și ăsta e un simptom. Hibrizii lumii îmi apar în față, scursorile, dereglările, muchiile de nervi, toți cei care merg pe sârmă merg pe sârmă în fața mea, iar nebunia lor îmi amplifică dilatarea și explozia. Intru la un internet și scriu fumând ceva ce mi se va părea vital, ca morfina, ca diazepamul, ca Xanaxul, ca drogul când mergi pe stradă și vrei să dai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
localul găzduia o nuntă. Mirii, foarte tineri, palizi, În capul mesei. Părinții, rude apropiate, colegi, probabil, În total vreo douăsprezece perechi. Confetti, lampioane. Spre ea se Îndrepta tot mai apăsătoare privirea unui bărbat Încă tânăr, cu ochelari cu ramă de sârmă subțire, rotunzi, și un fular roșu ponosit În jurul gâtului. Se resemna și se lăsă privită fără să mai opună rezistență, preocupată vag de starea mâinilor ei precum Fecioara Maria de soarta micului Isus În icoanele de bâlci. Regreta că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]