638 matches
-
de ceai și nimic altceva. Găsi într-un sertar al bufetului o față de masă brodată de mama lui, o așternu pe măsuța pliantă din camera de zi, și făcu preparativele pentru a servi cafea, ouă fierte și pâine prăjită. Îl săgeta o ciudată tristețe la constatarea că încerca o plăcere cu totul nouă și cu totul specială pregătind masa pentru Hattie, și la gândul că ar fi putut-o face de atâtea ori în trecut. Cât de imprevizibil i se înfățișa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
numai partea neagră din mijloc și atunci n-am să pățesc nimic“. Dar în timp ce o privea, partea neagră începu să se lățească vertiginos, acoperind orbita soarelui sau a stelei și lăsând în jur doar petalele de flăcări lungi, zdrențuite, care săgetau de jur împrejur. Centrul întunecat era negru ca tăciunele, iar petalele erau de un auriu electric, scăpărător. Obiectul radia lumină amețitoare și tremura și părea să se apropie cât mai mult, în timp ce restul cerului se întuneca. „Mă ucide, își spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
mare, acolo într-o altă lume, în lumea subterană a rândurilor dintre scaune, în muțenia ei totală departe de tot ce se petrecea în film. Își amintea de ei cât fuseseră de iuți și de vii, toți acei peștișori care săgetau în toate direcțiile prin apa limpede și puțin adâncă a Prahovei, încercând să scape cu viață... Pe ecran, trupuri de soldați recădeau la pământ rând pe rând, la cea mai mică încercare de a o porni înainte în asalt, și
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
respirația atât de mult încât a simțit că se sufocă. Ceva s-a mișcat acolo, într-o latură a grămăjoarei. S-a mișcat, apoi a țâșnit desprinzându-se de grămăjoară. Un peștișor se întorsese la viață și respira cu disperare, săgetând înnebunit prin apă dintr-un perete într-altul al vasului emailat. Dimineața când s-a trezit, ochii i-au căzut pe un bol transparent, așezat pe masă, unde înota liniștit un peștișor gri închis, aproape negru. PE TAMPONUL DIN CAPUL
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Potcoave mai ales, dar și părți metalice din care se alcătuiau căruțele acelui timp. Ba chiar și obiecte casnice: vătraie, clești, portițe pentru sobe și altele. Deși Biscornet nu văzuse niciodată un joc de artificii, el deslușea în licuricii ce săgetau semiîntunericul covăliei, mai ales, tot felul de desene și contururi de obiecte mișcătoare. Și se ruga la Dumnezeu să-l țină sănătos și să-l ajute să învețe și el acel meșteșug, atunci când se va face băiat mare. Iar bunul
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92335]
-
disperare: „Fier nenorocit, prefă-te în diavol!” îndată ce a rostit aceste cuvinte, forja a fost zguduită de un zgomot puternic, asurzitor. Toată fierăraia a prins a se învârteji și a se lovi, sporind considerabil hărmălaia. Focul arunca ciudate fulgere, care săgetau atelierul. Un rânjet răgușit, dar de o forță nepământeană, a cutremurat totul. Satan, diavolul ușii, în persoană, se prefăcuse în mii de așchii luminoase și zăngănea lanțuri infernale. I s-a auzit vocea: - Tu m-ai căutat. Ce vrei de la
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92335]
-
lapsusului, ci din cauza pălăriei (deși aș fi putut foarte bine să mă întorc s-o iau sau mai degrabă să cumpăr una nouă). Pe birou, un plic alb, care contrasta violent cu verdele postavului, îmi atrase privirile. Parcă m-a săgetat un curent electric. ― Scrisoarea Mihaelei! Asta trebuie să fie scrisoarea Mihaelei! Plicul nu purta nici o ștampilă poștală. În ce fel ajunsese la mine? ― De unde e asta? am întrebat cameristul. ― A venit azi-dimineață o domnișoară și a adus-o. ― La ce
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
este și ceva deosebit față de ce se găsește în altele” mi am zis eu, în timp ce mă pregătesc să citesc manuscrisul. Îmi încordez pe cât pot luarea aminte și citesc: „Noi Io Ioan Mavrocordat de Scarlati, ... domn al Țării Moldovei...” Mă opresc, săgetat de un cuvânt mai aparte. Bătrânul nu mă lasă să respir măcar de două ori și mă și întreabă: „Ei, ai ceva de spus?” Apoi, cum bag eu seamă, vodă și-a adăugat la nume și un „de Scarlati”. „ Aista
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
care tremurau. Cum Drăgănescu tocmai intra, înt-un elan neobicinuit și nemotivat, Elena se repezise spre el cu gest de brațe întinse. Neînțelegînd, descumpănit, Drăgănescu își închipuise o nenorocire, nu știuse care, și rămăsese cu mâinile în jos, sarbăd, pe când îl săgeta o arsură în piept și simțea bătăile inimii îndesite, apoi oprite parcă. Elena, fără contenență, neștiind ea singură ce a vrut, se întorsese lângă pian, de care Marcian sta rezemat, urmărind-o din ochi îngrijorat. Marcian era la curent cu
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
y Ladrón de Guevara. Del Catillo pufni În rîs auzind un nume atît de lung, dar Își dădu seama pe loc că trebuia să fie mai prudent altădată fiindcă Fernandito Ranchal y L de G, așa-și semna caietele, Îl săgeta cu privirea. Del Castillo Își plecă ochii, ba chiar Începu să rîcÎie cu unghia o pată imaginară de pe pupitrul băncii. Pe Fernandito l-au pus În ultima bancă din primul rînd. Banca bătăușilor. Maica stareță Îi arătă locul Înainte de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
eu că-i un lucru frumos, dar nu să-l ții În casă. Și pe urmă toți copiii cîntă la pian, dar ăsta e destul de măricel. Împlinește doisprezece ani. — Unsprezece, corectă Susan. — Zece, corectă Julius, știind că Al Capone Îl săgeta cu privirea: pe cei mari n-ai voie să-i contrazici, trebuie să respecți autoritatea de pater familias și așa mai departe, dar nu voia să-i facă plăcere și se gîndi „ce arătare!“, fără să-l privească. — Darling, o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
cu tatăl lui și acum toți izbucneau din nou În rîs, fiindcă tocmai se urcase pe taburet după trei Încercări nereușite și, din pricină că se uita la un copil care-l observa cu un zîmbet batjocoritor pe buze, Încercînd să-l săgeteze cu o privire ca a lui Al Capone, Își pierduse echilibrul și căzuse din nou și acum Încerca iar să se urce pe taburet, dar unul din lănțișoarele de imitație de aur de la vestă, Fernandito răsuflă ușurat fiindcă lănțișoarele lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
iar alți câțiva mai departe, pe miriște. Un scrâșnet de frâne, zgomotul metalului strivit de asfalt, un strigăt frânt și apoi un altul trezesc cârdul din amorțire. Camionul se arcuiește prin aer, prăbușindu-se în spirală pe câmp. Un fior săgetează păsările. Își iau zborul clătinându-se, bătând din aripi. Covorul cuprins de panică se înalță, se rotește, apoi se așază din nou. Strigătele ce par scoase de niște ființe de două ori mai mari decât ele străbat kilometri întregi înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
înnegrească penele. Dar, Doamne! Credeam că pasărea aia era mai deșteaptă decât orice ființă umană. Mai ții minte când am încercat să-l învățăm să ridice un picior în semn de salut? Brusc, Mark începu să se vaite. Un braț săgetă aerul, iar celălalt se roti larg. Pieptul i se repezi înainte, iar capul îi țâșni în sus. Tuburile fură smulse, iar alarmele monitoarelor începură să urle. Karin chemă asistentele, în timp ce Mark se zbătea pe cearșafuri, târându-și corpul spre ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
are nimeni nevoie de tine. —Tu te-ai făcut praf? Fața se smuci înapoi, pufnind. — Hai să zicem așa. Doctorii pretind că nu mai sunt exact cum eram odată. — Crezi că au dreptate? Mark ridică din umeri. Un spasm îi săgetă corpul. Cu o mână își trase căciula albastru-deschis peste sprâncene. Cealaltă mână țâșni înainte. —Întreab-o pe ea. Ea le tot zice cum eram eu. Karin își apăsă tâmpla cu încheietura mâinii și se ridică. —Iertați-mă, se scuză ea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
dacă noi doi am lua deciziile, asta am face. Serios. Toată conspirația asta corporatistă mă calcă pe nervi. Hai să discutăm în public despre chestia asta, măcar o dată. Ai să fii mult mai mândră de mine atunci. Cuvântul mândră o săgetă prin tot corpul. Ceva din ea îl admira cu adevărat. Putea arăta spre lucruri, afirmându-și paternitatea asupra lor. Desigur, majoritatea erau lucruri oribile, dar solide și terminate. Karsh lăsase măcar o urmă în peisaj. Ea n-avea spre ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
nevoie. Băga ceva la cuptor, vinete la tavă. În urmă cu douăzeci de ani, îi spusese că ar mânca așa ceva în fiecare zi, iar acum ea își amintise de entuziasmul ăla uitat. Când își ridică privirea, zâmbetul ei anxios îl săgetă. —O zi bună? —De aur. Erau replicile lor obișnuite. Cum a mers la curs? Dacă mă întrebi pe mine, consider că foarte probabil am fost genial. O luă în brațe prea repede, în timp ce ea se chinuia să-și scoată mănușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
zbârnâie de frig. Un al doilea firicel plutește în aerul încremenit. Apoi încă unul. Fibrele de păsări se prind și se îmbină- o țesătură destrămată care se țese la loc. Din toate punctele cardinale apar fire, iar cerul purpuriu e săgetat de vinișoare negre. Aripile se îngrămădesc și se împletesc, alunecă sau patinează iar în sus, înainte să se încolăcească din nou într-un ciclon lent. În curând, cerul se umple de afluenți, un râu de păsări, un Platte în oglindă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
la acest cor matinal cloncănitor. —„Nimic să nu ne despartă, nici măcar paravanul cel mai fin, nesupus legii stelelor.“ — Ce e asta? întreabă ea. El se luptă să-și aducă aminte. —„Căci ce e lăuntrul, dacă nu un cer mai mare, săgetat de păsări și încărcat de vânturile întoarcerii acasă?“ O carte de Rilke pe care o cumpărase pentru Sylvie, acum o veșnicie, când abia ieșiseră de pe băncile școlii și încă își mai făceau timp pentru elegii absurde. Omul de știință e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
din „Cimitirul vesel”. Artistul e acum aici și poate să-i prezinte „civilizația lemnului” cu vestitele porți ale caselor, pe care sunt sculptate funii împletite, colaci și sori în relief. Sau poate să-i arate vestitele biserici maramureșene cu turlele săgetând văzduhul... Ori poate să treacă împreună în Munții Apuseni, ca să asculte „chemările” tulnicăreselor. Îi poate dărui Anei frumoase blide pictate și căni de lut, o poate învăța să lucreze ea însăși cu vestita roată a olarului... Dar iată că lângă
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
comedie, Gosseyn se hotărî să-i respecte regulile. El știa cine-i Prescott și ceilalți ignorau asta. Era unul dintre puținele sale atuuri într-o partidă în care cărțile împotriva lui se etalau una după alta. 12 Un transportor spațial săgeta întunericul neantului cosmic. La bord se aflau o femeie și 402 bărbați, cifre comunicate de Crang în a doua zi de zbor. ― Am primit ordine ― zise el ― să nu-mi asum nici un risc cu tine. Gosseyn nu-i răspunse. Crang
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
Ce naiba încerci să faci?!... Anulează vibratorul". Se strădui s-o facă. Trupul său pulsa de energie silențioasă în timp ce se sincroniza cu vibratorul. O clipă vederea i se voală, apoi deveni din nou clară în timp ce scânteia incandescentă a unui fulger artificial săgeta sfârâind în direcția lui Thorson. Uriașul se prăbuși cu capul aproape în întregime carbonizat și vâlvătaia de flăcări explodă în spatele lui în lungul coridorului. De peste tot răsunau urletele oamenilor în agonie. Un glob de foc coborî din tavan, plutind alene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
comedie, Gosseyn se hotărî să-i respecte regulile. El știa cine-i Prescott și ceilalți ignorau asta. Era unul dintre puținele sale atuuri într-o partidă în care cărțile împotriva lui se etalau una după alta. 12 Un transportor spațial săgeta întunericul neantului cosmic. La bord se aflau o femeie și 402 bărbați, cifre comunicate de Crang în a doua zi de zbor. ― Am primit ordine ― zise el ― să nu-mi asum nici un risc cu tine. Gosseyn nu-i răspunse. Crang
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
Ce naiba încerci să faci?!... Anulează vibratorul". Se strădui s-o facă. Trupul său pulsa de energie silențioasă în timp ce se sincroniza cu vibratorul. O clipă vederea i se voală, apoi deveni din nou clară în timp ce scânteia incandescentă a unui fulger artificial săgeta sfârâind în direcția lui Thorson. Uriașul se prăbuși cu capul aproape în întregime carbonizat și vâlvătaia de flăcări explodă în spatele lui în lungul coridorului. De peste tot răsunau urletele oamenilor în agonie. Un glob de foc coborî din tavan, plutind alene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
Grosvenor îi recunoscu drept partizanii lui Kent. - Hai, Siedel, lasă-te de fleacuri! Spuse unul dintre ei. Un altul se arătă și mai cinic: - Nu uita că există martori în favoarea lui Kent, așa cum există și martori împotriva lui. Kent îi săgetă cu o privire rea pe cei din jur. - Avea dreptate Korita să spună că trăim într-o epocă de înaltă civilizație. Ba chiar de decadență! Dumnezeule! Exclamă el cu glas pătimaș. Nu există printre noi nimeni care să-și dea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]