809 matches
-
cantități de grâu pentru export, ceea ce dovedește o regulată muncă agricolă, ce întrece cu mult trebuințele zilnice. Cine lucrează însă pentru export și devine producător și consumator în economia întreagă a Europei nu poate fi numit sălbatec."156 Cu acești "sălbatici", zice ironic jurnalistul, s-a construit calea ferată de la Cernavodă la Kiustengé și s-au ridicat orașe înfloritoare precum Medgidia: "Dd. Holban și Șoarec (semnatari ai moțiunii, n.n.) sunt cel puțin de zece ori mai sălbateci decât acești tătari. În
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
istoricii și criticii literari le-au ocolit pentru a păstra buna imagine a scriitorului 159. În editorialul din 8 aprilie 1879, Macedonski este numit "un cenușer român", "amploiat" liberal pripășit în Dobrogea pentru a face educație politică, administrativă și economică "sălbaticilor" dobrogeni. Eminescu sesiza în Macedonski o categorie de politicieni "roșii" pe care turcii i-au numit genabet-tacâm. Jurnalistul prefațează, cu această "fiziologie", publicarea documentelor, în același număr, dezvăluind cine este "cenușerul". Și, nu după muilt timp, mare i-a fost
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
răspândirea pe care o au moravurile barbare: „Fie Dumnezeu vorbește doar unui foarte mic procent al omenirii - care se întâmplă să vă includă și pe dumneavoastră -, fie el afirmă în mod deliberat lucruri ce nu sunt adevărate atunci când vorbește conștiinței sălbaticilor.“ (B. Russell, Why I am not a Christiană, pp. 154-155.) 45 B. Russell, „Our Sexual Etics“, în Why I am not a Christian, p. 125. 46 Tânărul Russell a fost caracterizat de o cunoștință apropiată drept „îndrăzneț din punct de
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
Golden Bough, The Brynmill Press Limited, Nottinghamshire, 1979, p. 4. 62 „Un simbol religios nu are la bază o opinie.“ (Op. cit., p. 3.) 63 Op. cit., p. 4. 64 Op. cit., p. 7. Wittgenstein adaugă: „Frazier este mai sălbatic decât cei mai mulți dintre sălbaticii lui, căci aceștia nu vor fi atât de departe de înțelegerea unei chestiuni de ordin spiritual 376 GÂNDITORUL SINGURATIC cum este un englez din secolul al XX-lea. Explicațiile date de el obiceiurilor primitive sunt mai rudimentare decât însuși sensul
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
lui Oreste, senzația că vede o arătare de pe lumea cealaltă. Răspunsul lui Oreste e următorul: „nu sunt viu, deși văd lumina”. De-a lungul acestui dialog, axat în totalitate pe tema groazei, devine treptat limpede că, prin înfățișarea lui de sălbatic, prin aspectul înfricoșător al ochilor săi arși de febră, prin privirile lui rătăcite, chipul lui Oreste îi evocă lui Menelau pe acela al unui strigoi sosit de pe alte tărâmuri. E un chip pe care se citește oroarea nelegiuirii făptuite - asasinarea
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
din Discurs asupra originii inegalității dintre oameni, îl va calchia, Lucrețiu realizează un tablou al nașterii și al progreselor culturii și ale civilizației. La început, absența legilor, a regulilor și a dreptului îi obliga pe oameni să trăiască asemenea unor sălbatici incapabili să gândească în termeni de bine comun. Lucrurile nu s-au afirmat chiar așa de clar, dar filosoful gândește dreptul ca pe o purificare a relațiilor dintre oamnei. Focul, familia, prietenia, limbajul, compasiunea coincid cu apariția orașelor, deci a
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
într-un suflet... L-a desființat imediat pe preistoric cu vreo zece articole din Codul Comercial și Codul Penal. Când a ajuns la Constituție, situația s-a deteriorat, dar am reușit să plecăm de acolo fără să luăm bătaie de la sălbaticii care vindeau fructe... M-a invitat la un club cool din apropiere, dar l-am refuzat. (Devenisem fată cuminte și, oricum, aceste localuri începuseră să-mi dea frisoane. Peste tot vedeam numai puștoaice de 15 ani dornice de afirmare. Mă
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
mă așteptam: în zonă se construia cu furie, totul în jur era un imens șantier, iar una dintre barăcile muncitorești era amplasată la doar câțiva metri de gardul meu. Sâmbătă seara, acolo se petreceau lucruri îngrozitoare: constructorii se strângeau ca sălbaticii în jurul focului, beau, cântau și, cel mai grav, găteau. Aduse de vânt, efluviile grele mă tulburau îngrozitor, îmi răscoleau neplăcut toate simțurile, așa că închideam geamurile în grabă (am identificat aromele mai târziu: varză călită, fasole bătută, afumătură prăjită). Ei bine
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
curiozitatea mea insațiabilă, un fenomen de reacție? Sau, mai curând, nu trebuie să plătesc pentru toți străbunii mei? ș...ț. E în același timp plăcut și umilitor să mă gândesc că în urmă cu câteva generații ai mei erau niște sălbatici, niște băștinași” (II, 16). țara e făcută vinovată pentru toate carențele sale, pe care el le-ar fi proiectat în esență. Iată: „Dintotdeauna, raporturile mele cu țara mea au fost doar negative, adică o fac răspunzătoare de toate slăbiciunile și
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
sub oră." Un ușor univers balcanic, universul mărunt, fac din volumul Mariei Banuș o înmănunchere de căutări încrâncenate de formule, de parcă poeta nu s-ar fi dezvăluit luminii într-o haină proprie niciodată: "Cercul se-nchide/ Ții minte cum nechezau sălbaticii mânjii?/ și tropăiau departe de mângâietorul lanț al părinților. Ții minte cum scuturau coama în vânt?... Dar în ultima clipă simt,/ atingându-le umărul,/ cum intru prin ei în iarba sălbatică,/ și iarăși ating stelele, frunza, merele." Nina Cassian "Ce-
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
pentru a da aromă siropurilor, mierii, limonadei, sosurilor, untului sau le puteți lăsa la uscat pentru ceaiuri și infuzii. Cele două liste de mai jos nu sunt exhaustive. Soiuri comestibile Anuale și perene Begonie, limba mielului, conduraș, șofran, albăstrele, mac sălbatic, crizantemă, cosmos sulphureus, floarea pasiunii, cerceluș, gardenie, micșunea, gladiola, fasole de Spania, hemerocallis (specie de crină, trandafir chinezesc, hosta (specie de crină, impatiens parviflora, crin, margaretă, nalbă, roiniță (iarba stupiloră, lumânărică, mentă indiană, gura-leului, floare de nu-mă-uita, garoafa de câmp
ABC-ul grădinăritului. Peste 600 de sfaturi şi sugestii pentru grădinarii amatori by Etienne Blouin () [Corola-publishinghouse/Science/1853_a_3178]
-
mult, nu mă așteptam la așa ceva. Jur că în acel moment am uitat complet că sunt înzestrat cu rațiune, conștiință, liber arbitru și cu facultatea de a progresa; rămân cu gândirea și respirația întretăiate. Împărțit între teamă și fascinație, contemplu sălbaticul, redutabilul, imprevizibilul locuitor al pădurii, la picioarele mele: copitele ascuțite pline de pământ, noroiul uscat din blană, capul ca o nicovală, grumazul care adulmecă, colții de apărare. Nu e urât. E prea adevărat ca să fie urât. E mistrețul în toată
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
latina nu deține logosul (discursul limbaj și rațiune totodată) și nu aparține, deci, umanității. Dacă romanii îi considerau pe huni a fi "animale cu două picioare", aceasta se datora limbii lor "păsărești". Mai târziu, termenul barbar a fost înlocuit cu sălbatic, provenit din latinescul silvaticus, însemnând "al pădurii" (care vine din pădure) și trimițând tot la natură: la origine, animalele considerate sălbatice erau cele care trăiau libere, în codru. Termeni fondatori, piloni ai etnocentrismului, cuvintele "barbar" și "sălbatic" au în comun
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
și non-umane nu erau clar diferențiate." (Philippe Descola, Dincolo de natură și cultură). Așa se face că presupusul educator ajunge să fie el însuși educat. Să ne amintim că, în Vineri, de Michel Tournier, Robinson însuși, după ce a încercat educarea, "civilizarea" sălbaticului, a devenit elevul atent, silitor și preafericit al acestuia. 13. Bataille " Nimic, la drept vorbind, nu ne este mai inaccesibil decât această viață animală din care ne tragem... În fața ochilor mei, animalul deschide o lume a cărei profunzime mă atrage
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
invers. De aceea aprecierea lui Ronald Dworkin pare una idealist-iluzorie și nimic mai mult. S-a vorbit mult despre un război al religiilor, al civilizațiilor, sau chiar despre un război al civilizației împotriva sălbăticiei. Numai că, "înainte de a fi descoperit, sălbaticul a fost mai întîi inventat" (G. Cochiara). În mod fundamental, avem de-a face cu o confruntare între idei și valori diferite. Acestea au o remarcabilă capacitate de a face istorie, prin speranțele pe care le suscită, prin pasiunile pe
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
încuiați. Reacția juraților așteptînd deschiderea ședinței de deliberare: Afacerea e cît se poate de clară.". "Ar trebui să terminăm destul de repede. Am bilete pentru meciul din seara asta.", "Băiatul și-a omorît tatăl, e limpede. Tinerii ăștia au devenit niște sălbatici! A căutat-o, nu?", "E normal, cu puști de genul ăsta!". Președintele juriului propune mai întîi un vot preliminar: "Haidem: votăm și plecăm." Rezultatul votului pare cert. Președintele juriului întreabă: "Cine votează vinovat?". Mîinile se ridică, unele după altele, în afară de
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
indispune, îi irită (să ne amintim ce i s-a întîmplat în ziua plecării, la sfîrșitul primei sale călătorii în lumea Nuerilor). Ființe orgolioase, acești Nueri. Egali, considerîndu-se cea mai nobilă creație divină. Ce apare drept scandalos în ochii acestor "sălbatici"? Răspunsul e de găsit în bună măsură în stupefacția și uluirea lor față de ceea ce descoperă la Shilluk, o populație vecină: "Ei au un mare șef, noi nu avem așa ceva. Acest șef poate trimite după cineva, îi poate cere o vacă
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
nimeni. Pentru că, în viziunea lor, este imposibil ca Legea să nu fie sacră, este imposibil să nu vrei să i te supui, locuitorii acestor lumi sunt liberi și egali între ei. Oamenii moderni ascultă, oare, de ceva comparabil cu Legea "sălbaticilor"? Sunt liberi și egali? Dorința de a se supune cuiva de aceeași natură face parte dintre posibilele lor? O EXTRAORDINARĂ REZISTENȚĂ LA SCHIMBARE, O FORMIDABILĂ DORINȚĂ DE LIBERTATE ȘI DE EGALITATE Pentru un Kogi este imposibil să-ți schimbi locul
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
servitorul Legii eterne, a menține statu quo, înseamnă a perpetua "unitatea", a împiedica apariția șefilor, a relațiilor de dominare între oameni. Rămînînd conservatoare, societățile "primitive" rămîn "indivizibile". Omul modern este în stare să admită că dorința de statu quo a "sălbaticilor", refuzul schimbării este o formidabilă dorință de libertate și de egalitate? POSIBILELE ȘI IMPOSIBILELE LIMBAJULUI NOSTRU "Este posibil ca termenul "șef" să nu fie exact, dar e destul de vag încît să-l folosim în absența unui alt cuvînt mai pertinent
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
timpul dedicat pe săptă-mînă culesului și vînătorii) este de aproximativ 15 ore. Cifrele se referă la populațiile nomade de vînători și culegători dintre cele mai sărace, trăind în zone dintre cele mai dificile. Etnologii, exploratorii, misionarii au constatat-o adesea: "sălbaticii" își petrec o groază de timp pierzînd vremea pe cîmp, flecărind, sărbătorind, făcînd vizite, lenevind, dormind. Ne gîndim și la altă particularitate a primelor societăți (din paleolitic și epoca de piatră). Aceste ființe umane nu sunt prevăzătoare, nu cunosc grija
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
libertate: Avem tendința să gîndim că popoarele de vînători-culegători sunt sărace pentru că nu posedă nimic; ar fi mai potrivit să gîndim că, pentru același motiv, sunt liberi 61." Imposibilul specific acestei lumi se precizează cu claritate în reacția pe care "sălbaticii" au avut-o față de uneltele Albilor. Ca să vorbim precum economiștii, în ce fel s-au folosit de creșterea productivității datorată progresului tehnic (înlocuirea, de exemplu, a unor unelte din piatră cu topoare)? N-au încercat să producă și mai mult
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
folosit de creșterea productivității datorată progresului tehnic (înlocuirea, de exemplu, a unor unelte din piatră cu topoare)? N-au încercat să producă și mai mult, ci să cîștige timp de odihnă și de leneveală 62. Pierre Clastres compară lumea indienilor "sălbatici" (guayakii, mai ales) cu cea a indienilor considerați drept "evoluați", Incașii 63. În primul caz, membrii comunității muncesc puțin: nevoile lor sunt limitate, deci nu e nevoie de surplus și de stocuri. În al doilea caz, marea majoritate a membrilor
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
scăldătoare răce; nu numai că putem să ne luptăm cu elementul cel grozav al strămoșilor, ci întărim totodată și trupul și-l facem sprinten și ușor. Pe lângă aceste, la întâmplări primejdioase, putem scăpa atât viața noastră, cât și viața altora. Sălbaticii, națiile barbare și acele civilizate a<le> tuturor veacurilor au cunoscut însemnatul folos al înotatului, pentru care sfârșit, tineritul acelora și astăzi se aruncă, cu primejdia vieții, în ape adânci, în care nevoia-i silește a învăța să plutească; iar
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
contagios pentru carte și frumos. Unul din aceste momente unice a fost și discuția cu și în jurul lui François Garde, laureat al premiului Goncourt pentru debut, cu romanul Ce qu'il advint du sauvage blanc (Ce s-a întîmplat cu sălbaticul alb, 2012). De altfel, într-un timp record, volumul a primit douăsprezece premii, desigur, de importanță variabilă, dar e limpede că departe de a trece neobservat, a atins niște coarde sensibile ale cititorilor și nu doar prin aparentul exotism al
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
și lungile scrisori explicative și tot mai dubitative ale tînărului aristocrat Octave de Vallombrun, membru corespondent al puternicei Societăți de geografie din Franța, care îl ia sub aripa sa, mai întîi la Sydney, apoi în țara natală, pe cel numit "sălbaticul alb". Dincolo de dificultățile inerente ale regăsirii treptate, în adîncurile memoriei, a numelui și limbii pierdute, Narcisse-cel-întors-la-civilizație ridică, fără să vrea, o serie de grave întrebări existențiale. Problema identității, a locului său în lume pare a fi cea mai chinuitoare. După ce
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]