2,533 matches
-
avalanșă de ironii mușcătoare aveau să urmeze, cum numele va rămâne scris cu venin în analele familiei. Cine, ei, cine, s-ar fi spus despre ea, micuța care a vrut să deschidă baierele cunoașterii cu popoul? O vedea pe Nina săltând de satisfacție pe canapea, bătând din aripi și croncănind strident, ha, ha, ha, cu popoul, vocea ei plină de rezonanță, ce stupid! Se comportase ca o tâmpită. Acum îi fusese așa de comod, să se simtă normal, femeie, femeie cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
pe-o armură, blazarea. Vrei s-o iei de soție, ori ba? îl întrebă enervată când urcau scările către locuința lor. Cred că da, îi răspunse cu voce înceată, în timp ce-și căuta în buzunarul sacoului cheia. Pe urmă săltă din umeri și, traversând holul, pătrunse în bucătărie, îl auzi cum deschide frigiderul și cum își toarnă din sticlă o cană cu vin alb. Bea, se gândi Sidonia și își descheie bareta la pantofi, bea singur, ca tată-său. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
le-a făcut semn cu mâna. Ela avea o rochie foarte largă, lungă până sub genunchi, dintr-o stofă groasă, de culoarea cărămizii, cu guler gen tunică încheiat în capse. Așa cum era îmbrăcată părea o domnișoară în miniatură. Vântul îi sălta puțin șuvițele blonde de pe frunte. Facem o plimbare până la pădure?, a întrebat-o Fana și, la acceptarea ei, a urcat repede scările să închidă ușa. Uitase de treburile pe care le avea de făcut. Avea chef de hoinăreală și prezența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
câteva picături de lavandă în cadă, aleargă la dormitor, alege un cearșaf alb, cu dantelă, îl așază pe pat, trage de perne, le desfață, le înfață cu alte învelitori curate, apa curge cu presiune la baie, se duce în hol, saltă capacul mașinii de spălat, îndeasă acolo lenjeria murdară apoi se dezbracă rapid, intră în baie copleșită, ca de beție. Creierul îi trimite mici amenințări difuze, n-o să vină, n-o să vină, ai să vezi, îi spune dar cu fiecare zvâcnire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
la reprezentarea piesei sale, vin persoane, ca scumpa ta soțioară, care nu vrea decât să-și etaleze bunăstarea și puținătatea minții, care face ocheade sau temenele în fața vreunui grangur... Ah, taci, o întrerupse Ovidiu, bătând cu pumnul în masă. Se săltă din fotoliu. Las-o la dracu pe Larisa. Nu mă interesezi decât tu. Îl urmărea cum se plimba furios prin odaie, de parcă era hipnotizată, aproape că îi era teamă când îl vedea cu pupilele mărite, cu buzele întredeschise. Înțelege, au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Ce sunt ele decât o așteptare anostă, un timp pierdut definitiv? Cât oare va mai dura tâmpenia asta, Ovidiu? Cât timp o să ne mai tocim unul altuia nervii? Cât? Toată viața, îi spuse și o apucă de mână brutal, o săltă spre el cu violență, o scutură. N-ai înțeles asta? Ea se crispă străbătută de o teroare ce-i paraliza respirația. Tu nu înțelegi că nimic nu este mai important decât momentul acesta? Te iubesc și altceva nu mă mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
fel de a fi atât de pasional, fiul ei, al ei, băiatul lui Trofin! Doamne, ce bizară individualitate, ce schimbare se petrecuse în el. Se simțea depășită, depășită cu mult. Deja intrase în conul de umbră lăsat de clădirea tribunalului. Săltă din obișnuință capul, cercetă o fereastră anume... Ah, amintiri, amintiri de demult! Câtă exaltare fusese și pe ea, cât patos! Astăzi purta ultimele bătălii cu erosul, părea că nu mai este nimic de făcut, o stăpânea cu aceeași insistență ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
trecut astăzi. Pricepi? Carmina îl privi înverșunată. Ar voi să-i spună ceva despre idioțenia acelei propuneri, dar felul cum el o privea, ca în transă, o blocă. Un scurt semnal de alarmă i se strecură în sânge. Se simți săltată din fotoliu. Spune-mi, dacă nu mi-ai fi văzut mașina în fața blocului ai fi venit cu el sus? O întrebă cu gura lipită de obrazul ei. Spune-mi, repetă și o scutură. Inutil să te încăpățânezi ești în mâinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
aceste deșertăciuni nu m-au atras. Am râvnit la tainele sufletului și întâmplarea a făcut să nu mă aleg cu nimic din asta, sau mai bine zis să nu descopăr nici una. Pentru unii oameni fericirea este imposibilă. Îi zâmbi și săltă umerii. Trebuia să plece, totuși, era nerăbdător. Întâlnirea cu doamna avocat Trofin îl tulburase. Fără să vrea răscolise amintirile și asta pentru el era mai mult decât suficient. Îi plăcea să trăiască simplu, cu picioarele pe pământ, ori ea îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
din ce în ce mai excitată, o plăcere ce-i schimonosea trăsăturile, o făcea să se aplece în scaun. Se simți dintr-odată privită și deschise reflex ochii, împietri, își strecură clama la loc în buzunar, și murmură, scuzându-se parcă: O să plouă. Apoi săltă andrelele din poală și începu să lucreze repede, repede, se auzea pocnetul celor două capete de metal, trăgea de fir și lâna i se plimba petrecută pe după gât. Era atât de bine, să zacă acolo, ca într-o cazemată, sigură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
îi coborî din obraji. Poate acum. De îndată ce se văzu dincolo de marginea orașului mașina țâșni înainte, ca scăpată din chingi. Geamul era puțin lăsat în jos. Prin fâșia îngustă aerul pătrundea cu repeziciune în interiorul automobilului. O șuviță de păr i se sălta bărbatului pe frunte. Ședea drept, cu ochii înainte, era atât de solemn! Carmina nu știa unde vor merge, aproape că nici n-o mai interesa. Era multă verdeață și multă lumină în jur. Mașina trepida, parcă în rezonanță cu vibrațiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
la semnele de pe calendar, de data asta distrat, fără să mai tresară de câte ori privirea i se oprea pe cruciulița verde, apoi rupse cartonașul bucăți, bucăți, strânse fărâmele în palmă și plecă la bucătărie. Apăsă pedala coșului de gunoi, capacul se săltă dezvelind conținutul învălmășit degajând un miros fad. Renunță și luă papucul de pe pedală. Se deplasă la baie și aruncă bucățile din calendar în WC. O vreme le privi cum plutesc dezordonat în apa din vas, uneori putea să vadă câte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
râsul meu le face să danseze, să-și schimbe culorile de la unul la altul, într-o plăcere de gheare viguros înfipte dintr-o carne în alte, până la sângele care se sparge în sfere albe, roșii, fără gravitație, zâmbetul lui mă saltă cu lava din tălpi, măi?! ție îți cam place de el, spune Cezar, da, cum să nu, și tu și eu căutăm același lucru în toate sensurile. Bianca, am pierdut un prieten, ce faci, ție îți pare rău, chiar suferi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
de portocale. — Ați avut perfectă dreptate, spuse Fanny. E mult mai confortabil în pielea goală. Adrian zâmbi satisfăcut. — Acum ar trebui să bei ceva, ca să înlocuiești fluidele pierdute, o sfătui el, întinzându-i un pahar cu suc. — Mulțumesc, zise Fanny, săltându-se în capul oaselor. Dar dumneavoastră cum ați descoperit tainele saunei? — Asta s-a intamplat cu mulți ani în urmă, la o conferință a scriitorilor organizată în inima Finlandei. Ni s-a oferit șansa unei alternative: să alegem între turul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
te slujește capul, bade Ioane!” Imaginea casei părintești, a împrejurimilor îmbrăcate în haina albă a iernii sugerează liniște, calm: Nu știu alții cum sunt, dar eu, când mă gândesc la locul nașterii mele, la căsuța părintească din Humulești(...), parcă-mi saltă și acum inima de bucurie!” sau sentimente de siguranță ce s-au cristalizat atunci, demult: ,,mi-aduc aminte, de parcă acum mi se întâmplă.” Din ,,vremurile acelea săpate-n amintiri”, Nicolae Labiș reconstituie portretul mamei grijulii, ocrotind bunătatea și liniștea căminului
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
de basme”, ,,feți-frumoși cu stele de oglinzi”, ,,draci blajini”, ,,ursul cu colindele” ce sosesc în lung convoi: Oh, lumea cenușie cum se spărgea deodată Și năvălea într-însa al datinei popor! Strălucitoare capre cu lâna colorată Și toboșari din basme săltând într-un picior.” În mijlocul acestor vechi obiceiuri populare, copiii Nică sau Nicolae, atenți la frumusețea spectacolului, își îndreaptă gândurile spre trecut, dar și spre viitor: Sau clopoțeii molcomi cernuți pe-ntreaga vale, Care-aducea colinde la noi în lung convoi, Când
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
câte o bucată de răzlog în mână, și cum curgeau pâraiele grozav, mai ales unul alb cum îi laptele, ne pune dracul de urnim o stâncă din locul ei, care era numai înținată, și unde nu pornește stânca la vale, săltând tot mai sus de un stat de om; și trece prin grajdul și prin tinda Irinucăi, pe la capre, și se duce drept în Bistrița, de clocotea apa! Asta era în sâmbăta lui Lazăr pe la amiază. Ei, ei! Ce-i de
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
în săniuță și eu la spatele lui, ținându-l de după piept cu amândouă mâinile. Cu șiragul de săniuțe după noi, o pornirăm la vale într-o furtună de pulbere de zăpadă. Săniuța repezită mergea fulgerător, apoi odată o simții că saltă sus. Mă trezii în troianul ridicat la malul pârâului de băieți, ca să taie iuțeala și să se oprească săniuțele.” Mihail Sadoveanu, La săniuș Iarna E iarnă. A căzut multă zăpadă. Pe întregul pământ s-a așternut un covor de diamante
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
mici au forme diverse, costișe line, poiene încântătoare, pădurea de brad coboară până în sat. o femeie a pășit numai peste pârleazul din fundul grădinii și a intrat sub cetină și se cațără pe colina uni rug căutând hribi. Ceahlăul se saltă în cer singuratic și cu cremeni goale. Prin contrast, Ceahlăul pare enorm în peisajul munților moldovenești, deși e mai puțin ridicat decât munții Făgărașului de pildă. Se vede în valea Bistriței cât de relative sunt valorile. Ce linie măreață are
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
venea domnul Ion Șerban, buldozerist la T.C.M. Ducea În spate o pendulă. O punem deasupra lui, doamnă Alida. La mine În casă tot nu are loc. De când a reparat-o Werner, Dumnezeu să-l ierte, nici nu mai trebuie Întoarsă. Săltă pe umăr pendula și se așeză cuminte În urma cortegiului. Când cineva Își taie venele, nu poate fi acuzat de neglijență asemenea celor ce dorm cu gazul deschis. Toți o compătimeau pe tânăra văduvă și lăudau caracterul defunctului: un domn! Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
sub limbă În momente de criză, ceva de genul „boule”, „securistule”, „pedeseristule”. Renunță, toate cuvintele i se păreau tocite. Elevul dispăruse În spatele unui pâlc de tuia. Aleea de zgură decolorată de ploi și tare ca asfaltul, pe care călca acum săltându-se pe vârfuri pentru a mai câștiga ceva În Înălțime, ducea direct la cafeneaua „Piticul” zisă și „Voltaire” din Țintirim. În spate purta un fel de raniță. Părea destul de goală. Greu putea convinge pe cineva de prezența discretă a ultimei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
am imaginat că trag în piept kilometri după kilometri de cer albastru de savană. Am numărat până la zece, apoi am ridicat privirea din podea. M-am proptit în coate și, când asta mi s-a părut în regulă, m-am săltat în genunchi. Stăteam îngenuncheat la picioarele patului dublu dintr-un dormitor. Un dormitor ticsit cu toate lucrurile necesare de obicei unui dormitor. În colț era un șifonier. O noptieră cu o întreagă colecție de pahare cu apă de vechimi diferite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
știi cum e înainte de pilule. Nu-mi pasă de asta, nu-mi pasă de găurile și firele tale, treaba e aproape gata, mai trebuie doar să. Șșș, taci, o să te audă. Nimeni se întoarse din nou cu fața la mine. Ochelarii îi săltară pe obraji când gura i se lăți într-un rânjet uriaș, numai dinți maronii și gingii negru-purpurii. Scuze pentru asta, zise el. Apel în conferință. De la birou. Apelurile în conferință. Blestemul secolului XXI. Lichidul șiroia de pe el în bălți mici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
a dispărut de mult. La fel și Clio Aames. Totul, tot ce-a fost el acum s-a terminat. Ar trebui să-i abandonezi și corpul. Ar trebui să nu te mai agiți și să-l lași să plutească, să salte pe valuri până departe. Lasă-l să cadă pe fundul oceanului, acolo unde e tăcere și sunt pietre și crabi. O să fie bine, furtunile de la suprafață nu ne mai pot face rău. Când se ridică în scaun, apa maronie continuă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
un labirint cu pereți de hârtie, o să ridici din umeri și-o să pleci să cauți ghereta cu înghețată. — Peste zece ani? — Mda, zise ea. Mda, nu văd de ce nu. — Mersi. Mi-am legănat o vreme picioarele, privind vârfurile bocancilor cum saltă în aer. Am stat împreună așa, sub o cupolă făcută din cărți de telefon. — Pot să te întreb ceva? — Sigur. — Ce crezi c-o să se întâmple de fapt cu noi? Mă privi în ochi și am văzut răceala dinlăuntrul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]