532 matches
-
fost o prolifică creatoare de literatură pentru copii, cu o remarcabilă activitate de traducătoare din Raf ael, Albert, Max Frisch, J.Atila, Louise Labé, Fr. Schiller, N.Hikmet et c. PRIMUL ȚIPĂT Îl legăna ușor în pântec, îl legăna. Cât de sărmană să fie maghernița, Odaia maternă Are totdeauna o pernă De catifea. Grijile mari nu ajung la urechile mici, Se strâng în inima care‐ și deschide aripile ca un cântec, Peste noaptea din pântec. Undeva, în memoria vremii, Rămâne igrasia magherniței
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
blazat ce-i. - Măi motane, Vino-ncoa sa stăm de vorbă, unice amic și ornic. De-ar fi-n lume-un stat de mâțe, zău! că-n el te-aș pune vornic, Ca să știi și tu odată, boieria ce-i, sărmane! Oare ce gândește hâtrul de stă ghem și toarce-ntr-una? Ce idei se-nșiră dulce în mîțeasca-i fantazie? Vreo cucoană cu-albă blană cu amoru-i îl îmbie, Rendez-vous i-a dat în șură, ori în pod, în găvăună? De-ar fi
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
și trăitor, Svîrlire hazardată, cum pomu-n înflorire În orice floare-ncearcă întreagă a sa fire, Ci-n calea de-a da roade cele mai multe mor. Astfel umana roadă în calea ei înghiață, Se petrifică unul în sclav, altu-mpărat, Acoperind cu noime sărmana lui vieață Și arătând la soare-a mizeriei lui față - Fața - căci înțelesul i-același la toți dat. În veci aceleași doruri mascate cu-altă haină, Și-n toată omenirea în veci același om - În multe forme-apare a vieții crudă
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
ochii mari în lacrimi, cu mâni subțiri și reci; Cu brațele-amîndouă de gâtul meu te-anini Și parc-ai vrea a-mi spune ceva... apoi suspini... Eu strâng la piept averea-mi de-amor și frumuseți, În sărutări unim noi sărmanele vieți... O! glasul amintirii rămâie pururi mut, Să uit pe veci norocul ce-o clipă l-am avut, Să, uit, cum dup-o clipă din brațele-mi te-ai smult... Voiu fi bătrân și singur, vei fi murit de mult
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
atenție stelele care-mi păreau dintr-odată străine, nemaivăzute. Vizita la spital mi-a făcut foarte mult rău. Portocalele se cam veștejiseră și mi-a fost rușine să le mai las. Bătrâna profesoară de pian a vărsat sânge toată dimineața. Sărmana, Împărțim același palier și ne suportăm de ani de zile. Nu are nici o rudă. Treisprezece iunie N-am visat nici un ozene, În schimb am visat-o pe ea Îmbrăcată Într-o rochie de frunze și râdea În hohote, arătându-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
pian nu fusese răscolită, și nici un obiect nu fusese clintit de la locul lui. Proprietarul actual a ascuns pictura În tot acest timp, Într-o nișă secretă a casei. Se temea că el și soția lui ar putea putea avea soarta sărmanei profesoarei. Într-una din veri, când erau plecați În vacanță la o rudă din Timișoara, casa a fost călcată de hoți. Lipsea un singur obiect: o lampă Tiffany, cu care copilărise tatăl lui și la care ținea foarte mult, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
viață de muncă să primească În căminul ei un scriitor-vagabond. -Dar Ben cum a putut găsi? -A primit-o el, În șandramaua lui. Ea s-a aciuiat acolo. Cine știe din ce cauză a rămas fără un adăpost deasupra capului, sărmana... Da, recunosc, e o diferență... -La urma-urmei nu mi-e gândul la femei Kawabata. Și nici nu vreau să-mi schimb viața, chiar dacă voi ajunge scriitor. Am schimbat-o odată, de mult, definitiv. Singura cu care aș vrea să stau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
cuvinte: ”Inima celor puternici este plină de cicatrice. Eu nu am reușit”. Ultimele ei cuvinte sunt acum gravate pe o placă de marmură neagră lângă bisericuța menționată. Citindu-le, mi-am amintit zicala: Ce nu te distruge, te întărește. Ea, sărmana, nu a reușit să iasă mai puternică din criza ei interioară. Cred că este bine să-i aplicăm dictonul: ”Să nu-l lovești pe cel căzut!” Vineri, 27 iulie: Arma di Taggia-Mentone: 45 km Dimineață am servit micul dejun cu
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
de glume! Bietul de tine! Oi fi fost la pușcărie și ți-ai pierdut mințile de câte ai pătimit acolo, dacă o tot ții una și bună că eu ți-s mamă! Nu, nu glumește! Chiar nu te-a recunoscut, sărmana de ea! În ce hal a adus-o bătrânețea, dacă nu-și dă seama că a ta este vocea asta care tremură de nerăbdare, de enervare. — Cum altfel vrei să-ți spun? Niciodată nu ți-am spus decât mamă! — Trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
tensiune și să-i cer stewardesei un pahar cu apă. Un Vitello, dragă domnișoară, un Pernod, chiar și apă de la robinet, orice, să Îmi iau mai repede medicamentul! Mărite al lui Laerte fiu, Ulysse,/ Prea iscusite, de ce-ai lăsat, sărmane,/ A soarelui lumină și ai venit/ Să-i vezi pe morți și jalnica lor țară? Pui pastila pe limbă, Înghiți Încet, cu icnituri apa care Îți frige gura uscată, dedesubt, macheta unui oraș-jucărie În care Îți juri să nu te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
subpământean avea să mă dezamăgească. Și ce promițător Începe! Sunt versuri care Îmi revin În minte În cele mai neașteptate momente și uneori fără nici o legătură cu ce e În jur, de pildă: mai e ceva mai greu să faci, sărmane?/ cum ai putut să vii tu pe tărâmul lui Pluton/ unde-și au lăcașul morții, bicisnicele umbre? Așa Începe relatarea călătoriei, dar continuă cu povestea lui Tyro, a Alcmenei, a Ifimediei, povești ale vieții, de fapt. Nici un detaliu concret despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
mai ales intervenții... Așa că până la urmă mi-a fost destul, m-am revoltat. Ce caut eu aici? m-am Întrebat Într-o dimineață, când am dat cu ochii de fața mea, În oglinda de la baie. Prea iscusite, ce ai lăsat, sărmane,/ A soarelui lumină și venit-ai/ Să-i vezi pe morți și jalnica lor țară? Mirosul greu, umed al băii peste care s-a pulverizat În grabă un deodorant ieftin. Fața străină, miraculos Întinerită, pentru că fără ochelari că o vede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
eu tot aș pune mâna pe ele, chiar și pe gulere. Se așeză pe pat, iar Charlot își spuse că e grozav de trist să vezi o persoană atât de tânără, atât de obosită și care totuși nu poate dormi. Sărmana de ea! exclamă Thérèse. — N-ar fi mai bine să-i spui? — Nu mă gândeam la mama mea, ci la ea, la cea din fotografie. Mama lui nu prea are de ce să fie mândră. Pentru prima oară de când era aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
iau ceva de băut. ― Nu, e în ordine. Trebuie să mă întorc la sală. ― Atunci de ce ai mai venit aici? o înteb arătând spre mesele din micuța cafenea de pe strada cu sala de fitness. ― Bine, spune Jenny. O apă minerală. Sărmana de ea, știu exact ce vrea să facă. Va lua o apă minerală aici, după care se va duce probabil acasă să mănânce trei pachete de biscuiți. De ce nu stai jos? o invit eu, și-i trag un scaun. Aduc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
un oraș ciudat, fie el și un oraș unde străinii te tratează ca și cum ați fi vechi prieteni, nu este tocmai același lucru cu a fi singură acasă. Mai ales când trebuie să strângi cureaua așa cum trebuie s-o facă acum sărmana Jemima. După cum știm deja, de la Kilburn Herald primește un salariu modest, și toți banii pe care i-a strâns în timp ce nu avea o viață aproape că s-au dus. Pentru moment, este aproape împăcată cu faptul că Brad îi plătește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
oare o încearcă biruitorul. Așa de pildă când, după despărțire, proprietara. restaurantului îmi aruncase cu fulgere în ochi și tunete la gură, ura și disprețul ei total ― atunci, ei bine ― atunci am trăit o voluptate smintită. Ah, cât mă iubea, sărmana; numai această ură era capabilă să-i măsoare dimensiunile pasiunii. Tot așa avea să se întîmple și cu Mihaela? Cine ar putea să prevadă? În orice caz, trebuie să ajung la despărțire. Și dacă tot am pornit pe acest drum
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
într-o avalanșă de fraze cât o iubeam pe sora ei, cum, ars de dor, revenisem în Capitală, cum o căutasem la vechea adresă, apoi străduințele de a o regăsi cu orice preț. ― Du-te la ea și liniștește-o, sărmana! m-a îndemnat Alexa. Vă las timp până diseară. Și vrednica femeie mi-a spus unde se mutaseră, apoi a plecat cu inima mai ușoară. Am condus-o cu privirile până s-a făcut nevăzută pe după colțul străzii. Așadar, se
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
mi-a telefonat Alexa (destul de tîrziu) ca să-mi spună că Mihaela aflase de numirea mea și mă felicită din toată inima, abia în clipa aceea blocul meu de piatră s-a cutremurat și am trăit plenar bucuria succesului. ― A plâns, sărmana, când a citit în ziar. " Cred și eu, mi-am spus lăsând receptorul în furcă. Vedeți, stimată doamnă Nenișor, că pot să ajung chiar profesor universitar când vreau? Și dumneavoastră care vă îndoiți de posibilitățile mele, cu o fină și
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
un potop de întrebări, cum s-ar părea. Între o întrebare și alta se așeza timpul cu tăcerea. Ce aș fi putut să-i răspund? Și mai înainte de toate ― ce știam? Am ridicat din umeri fără să articulez un cuvânt. ― Sărmana! Ar fi meritat o soartă mai bună! Cecilia rostise vorbele astea de compătimire? M-am uitat la ea surprins. Altă mirare: pe fața ei de marmură lunecau câteva boabe de lacrimi la vale. ― Plîngi? Ce descoperire! Statuia mea nu era
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
a zărit pe noptieră două fiole. Otravă!... De unde o procurase? Nici slujnica, nici eu, nu știam nimic. Doctorul venit în pripă a ridicat neputincios din umeri. El a spus că-i morfină. Își făcuse singură injecția cu o doză mortală... Sărmana, cel puțin n-a suferit... Apoi a venit procurorul și încă cineva... Erau oameni cumsecade, au renunțat la autopsie. ... O ascultam tăcut, dus pe gânduri, deși în realitate nu mă gândeam la nimic. La un moment dat, Alexei îi păru
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
zânei pământene, căuta un răspuns în liniștea din Univers. Supărat, pe soartă, s-a urcat în șaua calului, înfigându-se cu putere, cu paloș și merinde la oblânc, către soare s-a ridicat și s-a dus rătăcitor pe lume. Sărmana Magnolia privea spre cer să-l vadă pe Spirit, dar nu avea cum pentru că în calea lui înspre univers l-au acoperit norii. Învăluită în durere i-a transmis toată dragostea ei imposibilă. S-a făcut târziu și mantia nopții
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
se poate târî afară din noroiul traiului hărăzit ei, în felul acesta găsindu și repede dezlegarea la probleme și scăpând. Nu trebuie chiar deloc judecată, iar aici, cel puțin, în povestirea de față, ea nu va fi cu niciun chip. Sărmana, dacă nu putea să se răfuiască cu viața în luptă dreaptă, căci era neputincioasă - lucru care s-a văzut -, își pusese în gând ca, sinucingându-se, s-o înșele și, astfel, tot s-o învingă! În sufletul ei, din zi în
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
sunt înzestrat cu atâta talent, încât să-mi și iasă. Mă voi rezuma, deci, numai la a spune că lecturarea acelor rânduri nefaste fu ucigătoare pentru dânsa; o vreme, ea nici nu mai știu ce să creadă; pentru câteva clipe, sărmana chiar crezu că totul este doar o glumă proastă. Ea stătu complet adâncită într-o atât de uriașă stare de încremenire lăuntrică, încât aproape că și simțurile sale refuzară s-o mai asculte până la capăt. Iată, ei bine, care a
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
expozițiile și respiram melancolia parfumului de tei de pe bulevarde, îi dam sfaturi cum să se îmbrace, cum să râdă, cum să-și ție capul, cum să se coafeze. Sfaturi binevoitoare de "prieten bun", de fapt indelicatețe. Mult am arătat-o, sărmana! Am dat examene, am făcut excursii, am discutat, a trecut multă vreme în felul acesta; am simțit emoții mari și, mereu cu ea, a trebuit să i le împărtășesc. Căutam deseori consolarea în ființa ei; uneori lăcrimam, alteori mă exaltam
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
la Ela e ca ceva cum nu se mai potrivește pe ziua de azi. Duminică. Un popas la Constanța, și iar pe drum. Ceilalți dorm, declamă, cântă, fac dragoste. Eu îmi port melancolia la cele două ca-pete ale vaporului. Irina, sărmana, păzește, pentru mine, curentele. (Urmează o poezie de a lui Geraldy, copiată întreagă. Mi se păruse că se potrivește situației dintre noi, indiferent de versurile mediocre.) Tu avais jadis, lorsque je t'ai prise - Il y a trois ans - Des
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]