530 matches
-
rămână așa până ce-l va învinge cineva. Se găsește un salvator. Acesta îl închide pe drac prin șiretlic într-un butoi cu vin. În basmul Fata cu trei pețitori [Ispirescu], un împărat cu trei feciori ia de suflet o fată, sărmană de părinți. Se făcu fata înțeleaptă și frumoasă, iar toți trei feciorii, fără să știe unul de celălalt, au cerut-o de nevastă. Împăratul le spune să plece și cine se va întoarce cu lucrul cel mai rar, acela să
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
câte o biată fată de cârd, și ba nu-i noroc, ba nu-i parte, ba nu-s multe de toate, ba zi mai bine că nu vrea Dumnezeu și, dacă nu vine nimeni s-o urnească de pe cuptor, suspină, sărmana, că i s-a uscat toamna-n spate, și mai mult plânge decât cântă: În ia-sară-i lăsat de sec / Mă duuuc, maică, să mă-nec, / Unde-a fi balta uscată! / c-am rămas nemăritată..." Naratorul istorisește o poveste din satul
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
și pentru momentul acela, dar mai cu seamă față de ceea ce se întâmplase în primii 20 de ani după război. Se încercase atunci echivalarea creației lui, sălbatic mutilată (rămăsese doar Împărat și proletar în fragmente, Scrisoarea III la fel de ciopârțită și o sărmană postumă despre care nici nu se știa că era o adaptare după preromanticul englez Thomas Moore) cu bietele rânduri rimate ale unor poeți de la "Contemporanul", revista socialistă de la 1881, de care nimeni nu auzise până atunci. De altfel, cred că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
joc în continuare și am părăsit terenul în timp ce genunchiul se umfla cu repeziciune. A doua zi dimineață piciorul și-a pierdut mult din flexibilitatea naturală și am ajuns acasă călătorind cu trenul, șchiopătând și îngrijorat de-a binelea. Mama mea, sărmana, văzându-mă în starea în care mă aflam, mi-a spus ceea ce îmi mai spusese de atâtea ori în trecut, când mă întorceam rănit de la joc: "Eu te-am născut copil sănătos și întreg, dar alergăturile tale după balon te
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
știu departe Căci atât mi-e dat să aflu când, rar, când capăt câte-o carte. Doar ți-s mamă și mi-e jele că te știu înstrăinat. Mult aș vrea să fii pe aicea, printre feciorii din sat». O sărmana biata mamă, cât mă roagă ea de mult Să mă duc odat-acasă. Dar eu răul, n-o ascult. Dar poate-am să-i scriu acuma : - «Maicamea, la ce să vin ? Dacă-așa mi-a fost ursita ? Lasă-mă să fiu
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
merginile sicriului și ajungea la pământ ... Mânile reci, transparente de albe, cu degetele lungi și subțiri încleștate de piept ... Era un cadavru de-o înspăimântătoare frumuseță 308... Cel care striga în vers, cu-atâta sinceritate și amar, Pe mumă-mea, sărmana, atâta n-am iubit-o, avea să-i descrie chipul în proză, căci nimic nu este mai viu în aceasta decât amintirea mamei. E de văzut, mai întâi, trăsăturile reale ale mamei poetului, din amintiri credibile, cum sunt acelea ale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
acest pământ Al cui mai sunt pe-acest pământ Părinții mei zac în mormânt. La Mărășești tăticul meu Cu arma-n mână ca un leu, În orice-atac s-a-năpustit Muri-npușcat și crunt lovit. Biata măicuță a auzit De plânsete a-nebunit Sărmana după două luni Muri-ntr-o casă de nebuni. De-atncea eu suspin mereu Măicuța mea, tăicuțul meu Umblu plângănd și spun oricui Că am rămas al nimănui. Nu am rămas unul sau doi Ci patru copii de eroi Umblăm plângând
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
locuiesc la trei-patru case de cămin. Dar nu numai că nu au mai luat-o acasă, dar niciodată nu au luat-o să-i facă o baie sau să o invite la masă. A fost părăsită și de multe ori sărmana se plângea și spunea : Ce dor îmi este de Bogdan - așa îl cheamă pe fiul ei - dar tare mai este ocupat ! ». Deci am auzit și văd multe, că mai am timp să văd destulă suferință. La dumneavoastră se prezintă situația
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
omul, pentru a putea zbura și păstra echilibrul, liniștea, cumpătul, calmul, tăria și îndrăzneala de-a înfrunta vitregia vieții are nevoie de ambele aripi. Fiindcă femeia, jumătatea bărbatului, este într-o familie "cheia și lăcata". Asta era vorba bunicii care, sărmana, a pierdut și ea o aripă când avea numai 28 de ai, fiindcă soțul ei, Vasile Lazăr, a căzut împușcat prin ambele picioare la Mărășești, a fost luat prizonier și s-a stins la Viena, fiind aruncat într-o groapă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
Moldovenesc se plângeau la Viena că "funcționarii camerali se poartă ca niște zbiri, sfidează orice principii de drept și dreptate" și că ei ar prefera "revenirea la jugul otoman" decât să îndure în continuare "batjocura dreptului și a umanității din sărmana Bucovină, care nu-și găsește pereche de-atâta nedreptate, în vastele provincii ale Austriei, ba chiar în toată lumea civilizată" împăratul Franz Iosif se vede silit el însuși să aplaneze acest uriaș conflict extins și prelungit de-a lungul a trei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
pe ea de ziceai că-i pe sârmă. Râdea printre gâfâituri văru’ Laur, uite-o vere cum joacă-nfiptă-n mătură cotoroanța, dac-o cauți Între picioare e carne vie, și Andrei o căina că cine-o mai fute-o și pe sărmana Leontina și la cinci metri mai Încolo ea zdupăia cu ciocanul În formă și las-o dracu’ vere că n-aude, e surdă moartă. N-aș fi pus mâna-n foc, ce și ce mai auzea ea. Figura pe state
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
bluzei Îi fluturau ca o cortină deschisă pe lângă sânii ce-și bălăngăneau pe sub nasurile noastre semeția lor apusă. Se uita atât de strâmb, de-ai fi zis că nu ne mai deosebește, care-i fii-su și care nepotu-său, vere, sărmana Motănică, și mai dă-o-n pula noastră și hai s-o luăm din loc. Mai avea o oră și ceva, da’ hai dacă zici. În așteptarea trenului de Constanța ne-am ținut de urât cu patru halbe de bere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
o fi ajuns el prea departe cu geanta aia grea... După două stații străbătute-n fugă, ne-a ieșit În față dintr-un tufiș. — Ce dracu’ făceați de nu mai veneați? — Pe mă-ta o făceam, am scăpat printre gâfâituri. Sărmana Motănica... — Sărmana Motănica mea cu chimonou’ ei ăla frumosu’ de mătase, se smiorcăi Laur alăturându-se fugii noastre. — ... și bagă mare, vere, până ajungem la gară o să-ți dea os prin os jelind-o pe mă-ta. — Și-a vândut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
ajuns el prea departe cu geanta aia grea... După două stații străbătute-n fugă, ne-a ieșit În față dintr-un tufiș. — Ce dracu’ făceați de nu mai veneați? — Pe mă-ta o făceam, am scăpat printre gâfâituri. Sărmana Motănica... — Sărmana Motănica mea cu chimonou’ ei ăla frumosu’ de mătase, se smiorcăi Laur alăturându-se fugii noastre. — ... și bagă mare, vere, până ajungem la gară o să-ți dea os prin os jelind-o pe mă-ta. — Și-a vândut chimonou’, vere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
prostii și greșeli și-o ploaie de lovituri fără țintă ce-mi taie respirația și picioarele. Oasele falangelor deja mi s-au umflat și mă Înjunghie. Mi-am rupt mâinile În bivolul ăla tânăr de Laur. Cât se mai jelesc sărmanele oasele mele bătrâne, stârnind o avalanșă de mugete și zbierete amestecate cu lipăituri pe ciment... Asta ce dracu’ o mai fi? Mi-e că s-a-ncins tărâța și-n muți, or avea și ăia socotelile lor... Scandalul ce răzbătea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
mai fi avut altceva de făcut decât să ne reluăm locurile stabilite În ziua Îmbăierii noastre. De-atunci nu mai prinsesem apă caldă, iar frigul dă În foame și foamea-n somn și somnul iarăși În frig și tot așa. Sărmanele oasele mele bătrâne care n-au mai fugit și tot s-ar fi odihnit, și care se văitau din toate Încheieturile și scârțâiau și parcă tânjeau după demisolul meu din Bariera Vergului, În timp ce mă Îngrămădeam cu Andrei și Florinel În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
ar fi ajuns atât de repede... Am stat lungit Într-un tufiș și am așteptat să treacă cinci camioane cu soldați și nouă taburi spre centrul orașului și de-acum știam că rămăsesem un popor format dintr-un singur ins. Sărmanele oasele mele, da, e ziuă și a Început din nou să se tragă și iarăși fug cu moartea Împresurându-mă din toate părțile. Am făcut un ocol mare pe câmpuri ca să ajung la gară și-am constatat cu surprindere că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
căutătură înfricoșătoare în ochi... „..Da’ e’, n-o scos o vorbă, dragu’ moșului.. o vorbă măcar pân’ ș-o dat... înțălegi, păn’ ș-o ..!”, și strângând din măsele să crape.. o lacrimă i se prelinse pe obraz, până sub bărbie. „.. Sărmana fată, sărmana... Acu’i în Ceruri cu Îngerii..!”, scânci bătrânul printre lacrimi.. Apoi, omul care n-a fost văzut niciodată plângând, chiar plânse în hohote. Baltă stătea țeapăn ca o stâncă și asculta.. ar fi vrut să o ia la
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
în ochi... „..Da’ e’, n-o scos o vorbă, dragu’ moșului.. o vorbă măcar pân’ ș-o dat... înțălegi, păn’ ș-o ..!”, și strângând din măsele să crape.. o lacrimă i se prelinse pe obraz, până sub bărbie. „.. Sărmana fată, sărmana... Acu’i în Ceruri cu Îngerii..!”, scânci bătrânul printre lacrimi.. Apoi, omul care n-a fost văzut niciodată plângând, chiar plânse în hohote. Baltă stătea țeapăn ca o stâncă și asculta.. ar fi vrut să o ia la fugă.. dar
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
La desrobirea robilor unui mare boer, plâng aceștia când părăsesc pe stăpân, sărută cu duioșie mâna ce i-a lovit și care s-a arătat deseori atât de cumplită pentru ei. De unde acest „dor de robie” ca să vorbim astfel? Aceste sărmane ființe neștiutoare, cari n-au simțul demnităței omenești, pun mai presus de toate vieața materială și animală, și În timpul robiei au toate cele ale trupului din punga stăpânului; el le dă pământ, el lemnul trebuitor pentru casă, el Îi hranește
RROMII ÎNTRE TRADIŢIE ŞI CONTEMPORANEITATE by Judit Găină, Viorel Paraschiv () [Corola-publishinghouse/Science/91787_a_93174]
-
Întâmplat altfel, dar nu mai contează. Ne-am dus cu o căruță, i-am luat și pe bunici, v-am spus ce vârste aveau, cu trei lulele după dânșii. Bunica zicea: „Niciodată nu mi s-a mai Întâmplat așa ceva”. Ea, sărmana, era oarbă, ce să i se Întâmple? Ea nu ieșise din casă de nu știu cât timp. Capătul satului era la vreo 2-3 kilometri de centrul Câmpulungului. Am ajuns acolo. Era o atmosferă Îngrozitoare. Un tren de marfă, pentru animale sau pentru
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
de noapte apriga furtună/ Pe marea tulburată săltând din val în val,/ Se-nalță, se lățește și vâjâie și tună/ Zdrobindu-se de mal.// Dar vântul crunt, deodată, suflând cu vijelie,/ Schimbă a mării față în munți îngrozitori;/ Ș-acum sărmana luntre pe-ntinderea pustie/ Zdrobită se zărește la fulgeri trecători!" (Pe malul mării). Reîntoarcerea la perfecțiune nu este caracteristica lui Vasile Alecsandri decât poate în fondul inițiatic al temei, dar aceasta îmbracă estetic forma de străpungere mnemoclastică încrustată pe laturile
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
așteptat mămica dumitale. Numai Maica Domnului știe câte lacrimi sunt la picioarele ei. Ce mai plângea în Biserică... O aduceam acasă aproape leșinată... Trei copii și toți trei închiși de comuniști..., nu i-ar mai răbda Dumnezeu! Și își aduna, sărmana, lacrimile în batistă... Milițianul Iordache În seara următoare am mers cu tata la milițianul Iordache, șeful Postului de miliție, conform instrucțiunilor primite la eliberare, pentru a fi luat în evidență. Era bărbat înalt, voinic, un țăran bine legat și lipsit
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
mine, au fost mai urâte și mai injuste. Niciodată nu m-am folosit de puterea mea pentru a împinge fetele la pat. Desigur, teatrul este tot ceea ce-și închipuia mama mea despre el și încă multe altele pe care sărmana bătrână nici nu le-ar fi putut măcar concepe. Și totuși, trebuie ținut seama că teatrul este o profesiune și că mulți actori „tipici“ sunt bărbați între două vârste, cu angajamente continue, care duc o viață onestă alături de soțiile și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
-mi clănțăne. Poate că eram înfricoșat de ceea ce-mi propusesem să săvârșesc în acea zi. Mi-am îmbrăcat lucrurile cele mai calde pe care le aveam la îndemână, plus puloverul de lână groasă, irlandeză, pe care mi-l dăduse sărmana Doris, dar continuam să dârdâi. Te bănuiești că bănuielile lui James în legătură cu „gripa“ erau întemeiate. Pământul și marea continuau să fie voalate de o ceață compactă cenușiu-aurie, care aducea cu sine o teribilă tăcere vătuită. Marea, abia vizibilă când am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]