1,054 matches
-
Pe teritoriul României primul monument romanic atestat cert este Catedrala Sf. Mihail din Alba Iulia (sfârșitul sec. al XI-lea). În zona Sibiului există de asemenea o serie de bazilici cu trei nave, de inspirație renană (Cisnădioara, Cisnădie, Gușterița, Noul Săsesc etc.). În nordul Transilvaniei principalele monumente romanice sunt inspirate din șantierul benedictin de la Pannonhalma, tot din categoria bazilicilor cu trei nave (Acâș, Herina etc.). În Anglia monahismul a atins apogeul în timpul domniei regelui Henric I (1100 - 1135) și s-au
Romanic () [Corola-website/Science/299802_a_301131]
-
Turnișor (în dialectul săsesc "Neppenderf, Nâpndref, Naepmdref", în , în ) este în prezent un cartier al municipiului Sibiu. Așezarea a fost întemeiată de sași și este atestată documentar din anul 1336. După 1734 aici s-au stabilit și landleri. Localitatea a fost încorporată municipiului Sibiu
Turnișor, Sibiu () [Corola-website/Science/313777_a_315106]
-
din anul 1336. După 1734 aici s-au stabilit și landleri. Localitatea a fost încorporată municipiului Sibiu după cel de-al Doilea Război Mondial. În anii 1980, în cadrul politicii de sistematizare inițiate de guvernul României socialiste, o parte a caselor săsești au fost demolate și înlocuite cu blocuri de locuințe din materiale prefabricate. La o casă de rugăciune penticostală a rromilor din cartierul Turnișor a fost predicator Florin Cioabă, care s-a autoproclamat în anul 1997 ca "rege internațional al țiganilor
Turnișor, Sibiu () [Corola-website/Science/313777_a_315106]
-
august 2003, Wiehl-Drabenderhöhe, Germania), a fost o povestitoare și scriitoare de limba germană, precum și o animatoare culturală în landul german Renania de Nord - Westfalia, originară din România. A fost cea mai mică din trei surori, fiică a poetei în dialectul săsesc Christine Maly-Theil, originară din Agnita și a soțului acesteia Anton Maly. Când Irmgard avea 10 ani, mama sa a divorțat de Anton Maly și s-a căsătorit cu un scriitor austriac din Boemia care, pentru a putea trăi, își câștiga
Irmgard Höchsmann-Maly () [Corola-website/Science/311323_a_312652]
-
der Siebenbürger Sachsen und evangelischen Banater Schwaben). Timp de mulți ani Höchsmann-Maly a fost angajată ca referentă culturală a grupei regionale Drabenderhöhe și inițiatoarea unui mic amsasamblu, denumit "Grüppchen" (Grupușor) al femeilor originare din Transilvania, care, îmbrăcate în costume populare săsești prezentau cântece și spectacole, inclusiv la activități organizate de Bundeswehr (Forțele Armate ale RFG) și la sediul NATO din Belgia. În decursul anilor autoarea a publicat în special lucrări de politică culturală și literare, povestiri, biografii pentru anologii, periodice și
Irmgard Höchsmann-Maly () [Corola-website/Science/311323_a_312652]
-
(în , în ) este un turn construit în secolul al XIV-lea de breasla săsească a dulgherilor în orașul Sibiu. Turnul făcea partea din cea de-a treia centură de fortificații a orașului. Turnul Dulgherilor este cel mai nordic dintre cele trei turnuri aflate pe str. Cetății (în ). Incinta a III-a a ansamblului fortificațiilor
Turnul Dulgherilor din Sibiu () [Corola-website/Science/323905_a_325234]
-
maistrul Bakos János și tovarășii săi de muncă din Macău. Au tencuit pereții, interiori și exteriori, ai bisericii și ai turnului, au confecționat ferestre noi la biserică și turn și au reparat orga veche, cumpărată în anul 1844 de la biserica săsească din Cluj. Tot atunci au cumpărat un clopot nou de 203 kg în locul celui rechiziționat în timpul primului război mondial. În anul 1942 biserica a fost acoperită cu țiglă. Alte lucrări de reparații au avut loc în anul 1951. După șase
Biserica reformată din Dumbrava () [Corola-website/Science/329633_a_330962]
-
Villa Clus”, adică Clujul de azi, „loc închis” [de dealuri]. Fânul pentru vitele lor îl primeau din Fânețele Clujului, iar pășunile lor se întindeau până în hotarele Feiurdeniului de azi. Sașii au denumit aceste locuri Viehherde adică „cireadă de vite”. Din săsescul Viehherde, ungurii au numit-o Fyerd, după care românii i-au spus Feiurd. În Monumenta Vaticana Historia Regioni Hungaria, ilustrația din anii 1281-1375 la seria I, vol. 1, pag 113, numele comunei este scris cu litera V, adică „Vau” nemțesc
Biserica Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil din Feiurdeni () [Corola-website/Science/329628_a_330957]
-
Șoarș, mai demult "Șaroșa", "Șoarșiu", (în dialectul săsesc "Schuarsch, Šuerš", în , în , în trad. "Noroieni", "Glodeni") este o comună în județul Brașov, Transilvania, România, formată din satele Bărcuț, Felmer, Rodbav, Seliștat și Șoarș (reședința). Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Șoarș se ridică la de locuitori, în
Comuna Șoarș, Brașov () [Corola-website/Science/310260_a_311589]
-
și trimiși în fața Curții Marțiale din Sibiu și de acolo la Timișoara, unde au fost eliberați pentru că nu era nici un motiv pentru ca să fie judecați". Nici autoritățile statului și nici o biserică ortodoxă nu a menționat, însă, că o mică mișcare penticostală săsească, a luat ființă în jurul orașului Mediaș, din Transilvania. Această trezire penticostală în mijlocul sașilor luterani din Transilvania a început în anul 1919 la Dârlos, prin intermediul unor săsoaice baptiste care au fost influențate de o penticostală venită din SUA. Michael Thellmann a
Uniunea Penticostală din România () [Corola-website/Science/314325_a_315654]
-
a primit botezul în apă în 1927 la Viena (Austria), în timpul Conferinței Penticostale, unde l-a întâlnit pe misionarul suedez penticostal George Steen. Mai târziu, Steen a vizitat România și l-a ordinat pe Thellmann ca pastor al bisericilor penticostale săsești (Darlos, Curciu, Boian etc.). Se pare că Thellmann avea să devină unul dintre cei mai importanți păstori penticostali ai minorităților etnice din acel moment. Autoritățile române au fost indiferente față de mișcarea penticostală din mijlocul maghiarilor. În anul 1997 Biserica Penticostală
Uniunea Penticostală din România () [Corola-website/Science/314325_a_315654]
-
provine din partea estică a orașului East Chicago, care a avut o comunitatea mare română între anii 1900 și 1950 în zona Indiană Harbor) Indiană, Vraciu a copilărit în România. Tatăl său era originar din Poiana Sibiului, iar mama din Sebeșul Săsesc. La începutul anilor 1941 a absolvit Universitatea DePauw iar în luna iunie Vraciu s-a înrolat că aviator în Marină Militară a Statelor Unite ale Americii. Vraciu în 1942 august a fost mobilizat că sublocotenent al Marinei Statelor Unite ale Americii. La sfârșitul lunii martie 1943
Alexander Vraciu () [Corola-website/Science/316371_a_317700]
-
vremii sale (este epoca romantismului târziu); el folosește un limbaj muzical modern și experimentează în ariile modală și microtonală. Enescu este considerat cel mai valoros compozitor român din toate timpurile. Lista Patrimoniului Mondial UNESCO include monumente din România precum: așezările săsești cu biserici fortificate din Transilvania, bisericile pictate din nordul Moldovei, bisericile de lemn din Maramureș, Mănăstirea Horezu, Cetatea Sighișoarei, fortărețele dacice din Munții Orăștiei și Delta Dunării. De asemenea, în 2007, orașul Sibiu a fost capitală europeană a culturii împreună cu
România () [Corola-website/Science/296520_a_297849]
-
Sânpetru, mai demult "Sânt Petru" (în dialectul săsesc "Pittersbarch, Pitersbarχ", în , în , colocvial "Szentpéter") este satul de reședință al comunei cu același nume din județul Brașov, Transilvania, România. Localitatea Sânpetru este situată la poalele dealului Lempeș (704 m) și face parte din regiunea istorică Țara Bârsei. Înspre Hărman
Sânpetru, Brașov () [Corola-website/Science/300967_a_302296]
-
plată al primăriei acestui oraș. Prima mențiune wste din 1561 ("domino Damaso ministro ... ecclesiae"); alte înregistrări sunt în 1566 și 1567. În 1568 sau 1569 s-a mutat la Apoldu de Jos, care în acea vreme avea o populație exclusiv săsească, unde a fost preot până la moarte. A rămas de trei ori văduv. A rămas cunoscut în istorie pentru predicile sale pe care le-a adunat în două volume in-folio. Din păcate, s-a păstrat numai primul volum, cu 1120 pagini
Damasus Dürr () [Corola-website/Science/309880_a_311209]
-
importanță mai mică (apostolii, Fecioara Maria), și se încheie cu anul 1570. Cea mai recentă din predicile incluse în volum este din anul 1582. Valoarea istorică a operei lui Dürr este inestimabilă. Este cea mai veche colecție de predici evanghelice săsești, care ne permite să cunoaște m dezbaterile din viața și credința sașilor evanghelici și controversele în problemele religioase al secolului Reformei. Valoarea teologică a învățăturii lutherane, în viziunea lui Dürr, și valoarea lingvistică, a stadiului limbii în acea epocă, sunt
Damasus Dürr () [Corola-website/Science/309880_a_311209]
-
administrativă a sașilor era cea de "jude al scaunului de Sibiu" (în germană "Stuhlrichter von Hermannstadt", în latină "judex Cibinensis")., Din 1453 scaunul Tălmaciului și cel al Săliștei au fost încorporate scaunului Sibiului, ca filiale ale acestuia, până la desființarea Universității Săsești după instaurarea dualismului austro-ungar. Organele de conducere ale scaunelor aveau următoarele atribuții principale: Înainte de a-și forma o organizare laică, administrativă, sașii aveau o organizare ecleziastică care încorpora prin decanate și capituli aproape toată populația săsească. Administrația săsească laică s-
Șapte Scaune () [Corola-website/Science/313803_a_315132]
-
acestuia, până la desființarea Universității Săsești după instaurarea dualismului austro-ungar. Organele de conducere ale scaunelor aveau următoarele atribuții principale: Înainte de a-și forma o organizare laică, administrativă, sașii aveau o organizare ecleziastică care încorpora prin decanate și capituli aproape toată populația săsească. Administrația săsească laică s-a născut ulterior și nu cuprindea toate regiunile locuite de sași, cunoscându-se faptul că în zonele în care s-au așezat existau și sate locuite de secui, maghiari și mai ales români. Din inițiativă regală
Șapte Scaune () [Corola-website/Science/313803_a_315132]
-
desființarea Universității Săsești după instaurarea dualismului austro-ungar. Organele de conducere ale scaunelor aveau următoarele atribuții principale: Înainte de a-și forma o organizare laică, administrativă, sașii aveau o organizare ecleziastică care încorpora prin decanate și capituli aproape toată populația săsească. Administrația săsească laică s-a născut ulterior și nu cuprindea toate regiunile locuite de sași, cunoscându-se faptul că în zonele în care s-au așezat existau și sate locuite de secui, maghiari și mai ales români. Din inițiativă regală, Prepozituria Sibiului
Șapte Scaune () [Corola-website/Science/313803_a_315132]
-
nu cuprindea toate regiunile locuite de sași, cunoscându-se faptul că în zonele în care s-au așezat existau și sate locuite de secui, maghiari și mai ales români. Din inițiativă regală, Prepozituria Sibiului îngloba în administrarea sa majoritatea populației săsești din această regiune. Funcția de prepozit al Sibiului era una din cele mai importante investituri regale care necesita confirmarea papei. Prepozitura avea sediul la Sibiu, dar au fost cazuri ca cel al prepozitului Theodoricus din anul 1245 care îndeplinea simultan
Șapte Scaune () [Corola-website/Science/313803_a_315132]
-
episcopat neafiliat episcopatului Transilvaniei, numind un decan propriu. În plus a fost înființată Episcopia Milcoviei, pusă sub protecția cavalerilor teutoni, a căror inițiativă era creștinarea cumanilor așezați pe aceste pământuri. A urmat înființarea de capituli și decanate în toate teritoriile săsești cuprinzând în administrare mai puține sate decât districtele și scaunele. Prea puțini capituli erau afiliați prepoziturii Sibiului, majoritatea lor aparținând de episcopatul Transilvaniei. Țara Bârsei, ca de altfel toți capitulii care nu aparțineau de episcopatului Transilvaniei, aparținea Arhiepiscopiei de Strigoniu
Șapte Scaune () [Corola-website/Science/313803_a_315132]
-
Până la începutul secolului al XIV-lea, în fruntea Sibiului era ales de către rege un comite, iar ulterior acesta era doar confirmat în funcție de către puterea centrală. În toată această perioadă, voievozii ca împuterniciții regali aveau o implicare redusă în problemele comunității săsești, dar organizările administrative care sunt cunoscute ca „scaune săsești” se presupun a fi formate din comitatele inițiale înainte de anul 1224, termenul de „scaun” fiind o formă prescurtată a „scaunului de judecată”. Scaunele din provincia Sibiului s-au creat după mijlocul
Șapte Scaune () [Corola-website/Science/313803_a_315132]
-
era ales de către rege un comite, iar ulterior acesta era doar confirmat în funcție de către puterea centrală. În toată această perioadă, voievozii ca împuterniciții regali aveau o implicare redusă în problemele comunității săsești, dar organizările administrative care sunt cunoscute ca „scaune săsești” se presupun a fi formate din comitatele inițiale înainte de anul 1224, termenul de „scaun” fiind o formă prescurtată a „scaunului de judecată”. Scaunele din provincia Sibiului s-au creat după mijlocul secolului al XIII-lea și primele menționări documentare s-
Șapte Scaune () [Corola-website/Science/313803_a_315132]
-
-lea și cele Două Scaune, Mediaș și Șeica la începutul secolului al XV-lea. Th. Nägler consideră că supoziția existenței inițiale a opt scaune, nesocotind pe cel mai important dintre ele, Scaunul Sibiului, ar fi total greșită. În fruntea scaunelor săsești se afla un jude regal ("judex regius") numit din rândurile greavilor, secondat de juzi scăunali aleși din rândul locuitorilor și mai apoi de către juzii sătești ("villicus"). Demnitarii scăunali se ocupau cu perceperea și distribuirea taxelor regale, probleme de ordin financiar
Șapte Scaune () [Corola-website/Science/313803_a_315132]
-
locuitorilor și mai apoi de către juzii sătești ("villicus"). Demnitarii scăunali se ocupau cu perceperea și distribuirea taxelor regale, probleme de ordin financiar și administrație, precum și cu mobilizarea armatei, cea mai înaltă instituție din provincia Sibiului fiind Congregația Scăunală. Cum scaunele săsești nu constituiau un teritoriu unitar, este simplu de constatat că numeroase sate înființate de sași făceau parte din pământurile nobiliare și al comitatelor populate de români și alte neamuri, putându-se enumera astfel teritoriile din Podișul Secașelor, pamânturile dintre cele
Șapte Scaune () [Corola-website/Science/313803_a_315132]