1,976 matches
-
Simona Tache Mulți dintre noi ne-am trăit o mare parte din copilărie la cozi. Când zvonul c-a sosit rația de ulei și zahăr răvășea, ca un tsunami, cartierul, toți părinții își adunau progeniturile de pe străzi, le agățau niște sacoșe de toartă și-i expediau, într-o goană nebună, către magazinul unde se întâmplase minunea. Urmau 2-3-4 ore de așteptat, cu gândul la joaca abandonată și speranța “c-o să ajungă rația la toată lumea”. Cu carnea, laptele, pâinea, era la fel
Dă-ne nouă, Doamne, cât mai multe cozi! by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19519_a_20844]
-
la lettre, si a plătit o leafa pentru primul lui radio cu tranzistori, marca Solistor. Pe langă pasiunea lui pentru gadgets și dandysm, tata avea și geniu ludic. Distracția lui era să aprindă radioul și să-l poarte într-o sacoșă pe ulița. Toate babele se închinau, isi scuipau în sân și la scurt timp tata a fost acuzat în mod fățiș că-l are pe Satana în turbinca. De la tranzistorul tatei, trec abrupt la Iron Maiden. În anno domini 1982
A fi sau a nu fi satanist () [Corola-blog/BlogPost/338196_a_339525]
-
după alta. De fapt le știam pe dinafară ca pe o poezie. La ora patru am ieșit la colțul străzii să-l aștept pe tata-mare când cobora din tramvai. Era plăcerea mea zilnică să-l aștept acolo, să-i port sacoșa. Când cobora, tata-mare mă zărea în colț de la distanță și dintr-o dată expresia feței i se schimba într-un surâs de plăcere și dacă nu își grăbea pasul, îmi făcea semn să mă apropii eu de el. De fiecare dată
GLORIE COPILĂRIEI V de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357079_a_358408]
-
este deșteaptă. Adică vrea să cred că tu vii înaintea mea ca să-ți dau ceva? Îi zâmbeam cu complicitate, dar în sinea mea eram convinsă că nu mi-aș fi lăsat prietenele chiar în fiecare zi de dragul să-i port sacoșa. În ziua aceea l-am așteptat rezemată de peretele chioșcului, „cu musca pe căciulă.” M-a văzut de la distanță și și-a schimbat repede sacoșa în mâna cealaltă. Am respirat ușurată, era semn bun. Venea spre mine zâmbind, îl priveam
GLORIE COPILĂRIEI V de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357079_a_358408]
-
că nu mi-aș fi lăsat prietenele chiar în fiecare zi de dragul să-i port sacoșa. În ziua aceea l-am așteptat rezemată de peretele chioșcului, „cu musca pe căciulă.” M-a văzut de la distanță și și-a schimbat repede sacoșa în mâna cealaltă. Am respirat ușurată, era semn bun. Venea spre mine zâmbind, îl priveam cu dragoste și fără mustața răsucită îl găseam mai tânăr și chiar frumos. Când a ajuns aproape de mine, m-am dezlipit de perete și am
GLORIE COPILĂRIEI V de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357079_a_358408]
-
ușurată, era semn bun. Venea spre mine zâmbind, îl priveam cu dragoste și fără mustața răsucită îl găseam mai tânăr și chiar frumos. Când a ajuns aproape de mine, m-am dezlipit de perete și am întins mâna să-i iau sacoșa. -Sărut-mâna! i-am spus ca de obicei. -Să crești mare! mi-a răspuns. Țineam sacoșa amândoi, eu de o toartă, iar el de cealaltă, dar fără să vorbim cum aveam obiceiul. Tăcerea lui mă punea pe gânduri. Începeam să cred
GLORIE COPILĂRIEI V de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357079_a_358408]
-
răsucită îl găseam mai tânăr și chiar frumos. Când a ajuns aproape de mine, m-am dezlipit de perete și am întins mâna să-i iau sacoșa. -Sărut-mâna! i-am spus ca de obicei. -Să crești mare! mi-a răspuns. Țineam sacoșa amândoi, eu de o toartă, iar el de cealaltă, dar fără să vorbim cum aveam obiceiul. Tăcerea lui mă punea pe gânduri. Începeam să cred că era supărat pe mine, așa că nu am rezistat și am început să îi povestesc
GLORIE COPILĂRIEI V de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357079_a_358408]
-
trei ani și jumătate. Anul trecut, în 16 decembrie, cei doi au ieșit la plimbare prin magazinele care comercializează produse electronice. Pe strada Cugir au observat în fața lor, la câțiva metri, o femeie care avea mâinile ocupate cu mai multe sacoșe. S-au uitat în jur, au văzut că nu e nimeni prin preajmă și au decis să-i fure poșeta. Femeia, Zena-Rusalia C. , a oprit însă în fața unei case și a început să caute prin geantă după o cheie, să
Agenda2005-28-05-politie () [Corola-journal/Journalistic/283927_a_285256]
-
dat nas în nas cu inculpații, care au sesizat că omul căra trei ranițe și au decis să i le ia. D.M.U. i-a pus lui Neculai un cuțit la gât, amenințându-l cu moartea, iar M.S. a luat sacoșele, golind pe trotuar conținutul lor pentru a vedea ce conțin. Cei doi și-au ales mai multe articole de îmbrăcăminte, un telefon mobil și suma de 220 000 lei. Înainte de a-i da drumul victimei, M.S. i-a mai tras
Agenda2005-12-05-politie () [Corola-journal/Journalistic/283511_a_284840]
-
bine. E cel mai de temut „curcan” din gară... Nelu Tudose, Ghiță Șendroiu și Ionel Pandele, cu toții între 12 și 15 ani, „trag din pungă”. Doar Pandele, zis Patronu’, nu se mulțumește cu atât. Și-a făcut pungă dintr-o sacoșă din plastic și trage vârtos. Subcomisarul, om cu familie și copii, privește întristat peisajul cu tinerii debusolați, ai nimănui. Nelu zâmbește strâmb și vrea să-mi întindă o pungă... Ajungem cu ei la postul T.F. din gară. Se întocmesc dosare
Agenda2005-19-05-1-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/283671_a_285000]
-
O.B.J. Au stat de vorbă puțin, după care au hotărât să iasă la plimbare prin magazinele care comercializează produse electronice. Pe strada Cugir, au observat în fața lor, la câțiva metri, o femeie care avea mâinile ocupate cu mai multe sacoșe. S-au uitat în jur, au văzut că nu e nimeni prin preajmă și au decis să-i fure poșeta. Femeia, Rusalia C. , s-a oprit însă în fața unei case și a început să caute prin geantă după o cheie
Agenda2005-22-05-politie () [Corola-journal/Journalistic/283748_a_285077]
-
candelei aprinse îți umple sufletul de rătăcirea unei pasiuni nestinse... Dimineața se grăbise să-și cânte trilurile, iar soarele se înălțase, un pic timid și palid, însă foarte hotărât, anunțând o zi frumoasă. Mira se întorcea, ca de obicei, cu sacoșe grele, spre casă. De câte ori intra în supermarket, își imagina masa plină de preparatele ei speciale. Îi plăcea să își surprindă familia cu câte o noutate culinară. Știa că nu o să fie niciodată gospodina ideală. Nu a acceptat, de la început, imaginea
8 de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1913 din 27 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384654_a_385983]
-
pe fratele tatălui ei. Devenise un idol personal. A fost dezarmată când i-a spus, mai târziu, că nu o sfătuiește să intre în lumea teatrului. Și-a amintit cuvintele lui, la moartea acestuia, mult prea devreme. Mira stătea cu sacoșele nedesfăcute în bucătărie, ascultând cântecul canarilor ei dragi, retrăind o parte din clipele minunate ale copilăriei. Momentul contopirii cu vremurile în care se simțea protejată și fericită se îndepărta ușor, lăsând poarta prezentului larg deschisă. Noaptea o găsi melancolică, cu
8 de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1913 din 27 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384654_a_385983]
-
Pe o grămadă de pământ uscat excavat pentru o nouă construcție, un câine se răsucea cu burta în sus, sub razele încă fierbinți ale soarelui, o femeie cu sâni uriași ce-i depășeau ca volum proeminența pântecului, transpira cărându-și sacoșa burdușită, copiii ieșeau de la școală, iar lumina strecurându-se printre norii rari, alterna cu umbra și asta făcea ca întreaga atmosferă să capete patină, părând a fi desprinsă cumva din niște ilustrate îngălbenite de vreme. Și asta o neliniștea. Se
ECOUL de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382493_a_383822]
-
se referă. Altfel o să zacă aici cine știe cât timp”. Se lăsase din nou tăcerea. În ușa aproape în permanență deschisă a salonului ca și cum aerul nu ar fi fost niciodaă suficient, se ivise o vânzătoare ambulantă - oacheșă - purtând într-o mână o sacoșă burduhănoasă și în cealaltă câteva pijamale. Una din paciente, cu fața dintr-o dată înseninată o chemase la ea dornică să vadă „noutățile”. Atmosfera salonului se însuflețise ca într-un târg; se fluturau prin fața ochilor curioși modelele de pijamale, de chiloți
REFLEXII de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2078 din 08 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383837_a_385166]
-
fierbinte de lămâie era tot ce își dorea în acel moment. În drum, traversând piața civică observă printre trecători o siluetă cunoscută. Era Elena. - Încotro așa grăbită?”- o acostă Irina. - Ah, nici nu te observasem. Uite - spuse Elena arătându-i sacoșa plină - am făcut piața ca să nu mă mai ies și mâine; aș vrea să lenevesc puțin în pat, dimineața. - Ai citit ce ți-am trimis pe e-mail? - Da, am citit și mi-a plăcut; spui frumos ce spui, dar... cum
TĂBLIȚELE de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383905_a_385234]
-
Ernest Neumann. Pe fața lui se citește încântarea în fața fericirii tinerei perechi, în fața grației miresei. Am fost în casa bunicilor, în sinagogă, la cimitir, la Casa Elie Wiesel, am fost cu Baby și Sorin și Dudi, am întâlnit femeia cu sacoșele și am fotografiat albumul de nuntă. În aceeași zi, am schimbat câteva cuvinte cu mama lui Baby, Klara Markus, care a supraviețuit Holocaustului, pentru că s-a terminat gazul în instalația de exterminare. În decembrie va împlini 103 ani. Vorbește blând
O CĂLĂTORIE ÎN COPILĂRIE de GETTA NEUMANN în ediţia nr. 2232 din 09 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383402_a_384731]
-
a mâncat și deșteptul cu ce-a văzut! Trebuie să mai și vedem! - Bine, fu de acord nevasta, hai să fac și eu o dată ca tine! Sper că n-o să-mi pară rău! A doua zi eram călare pe niște sacoșe, fiindcă locuri pe scaune nu mai erau, în autobuz. Lumea de pe lume! Aglomerație, mai ceva ca-n Gara de Nord! Persoane ca persoane, dar sacoșe și genți pe tot intervalul că dacă aruncai un ac, sigur n-atingea podeaua - Mă fraților, dar
REVELION PE DRUMURI de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 2193 din 01 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382867_a_384196]
-
o dată ca tine! Sper că n-o să-mi pară rău! A doua zi eram călare pe niște sacoșe, fiindcă locuri pe scaune nu mai erau, în autobuz. Lumea de pe lume! Aglomerație, mai ceva ca-n Gara de Nord! Persoane ca persoane, dar sacoșe și genți pe tot intervalul că dacă aruncai un ac, sigur n-atingea podeaua - Mă fraților, dar voi ce cărați în papornițele astea de-ați umplut culoarul? întreb pe unii de vis-a-vis. - Cum vere? Băutură și mâncare, vrei să ne
REVELION PE DRUMURI de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 2193 din 01 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382867_a_384196]
-
multă implicare. Fiul: E mai impotantă acea clădire ca viața omului? Preotul: E Casa lui Dumnezeu. Fiul: Omul, prin viața lui, e Templul lui Dumnezeu. Fiecare viață omenească e neprețuită. Preotul: Ești tânăr. Nu înțelegi nimic. (Preotul scoate dintr-o sacoșă lumânări.) Am adus lumânări de la biserică. Fiul: Am lumânări acasă. Am cumpărat de la o firmă de Servicii Funerare. Preotul: Acelea nu sunt bune. Fiul: De ce? Preotul: Nu sunt de la biserică. Fiul: Nu aduc bani. Preotul: Mâine din cauza ignoranței tale poți
Editura BabelE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1790 din 25 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382923_a_384252]
-
te aștept la gară, i-am spus eu, veselă. Nu, nu te deranja! Am adresa ta, iau un taxi de la gară și ajung fără probleme. Vreau să-ți fac o surpriză. Vă închipuiți, bucurie generală... Alergătură, pregătiri, bietul tata cu sacoșa după cumpărături, mama în bucătărie printre cratițe și tăvi, eu cu toaletele, mă rog, toată casa pe dos. I-am dat un telefon pe la nouă, să-l întreb dacă a prins trenul. Că nu l-a prins, că a fost
CAP. 10 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2237 din 14 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383083_a_384412]
-
instituționalizați din orașul T lucrurile erau departe de a fi grozave, dar cum personalul din conducere și cel de deservire era bine sudat, nimic nu transpira în afara căminului din matrapazlâcurile care se întâmplau acolo. Pentru a nu fi prinși cu sacoșele cu alimente furate din bucătărie, sau alte obiecte ce puteau fi sustrase, s-a luat hotărârea ca tot ce putea fi sustras să fie de la început transformat în bani care apoi erau împărțiți fiecărui salariat. Erau bani netrecuți pe ștat
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ IX de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2251 din 28 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385344_a_386673]
-
îndura câte un îmbogățit care a furat din averea Țării să aducă câteva pachete, întotdeauna mai puține decât necesarul, în speranța că îl va ierta Dumnezeu pentru că furase din averea celorlalți; sau vreun politician dornic de afirmare, ăsta pentru câteva sacoșe pe care le împărțea copiiilor venea cu toate televiziunile după el. Cearceafurile erau rupte, păturile roase și murdare, arcurile paturilor se rupseseră de mult, niște scânduri puse-n curmeziș susțineau salteaua. Mizeria era la ea acasă, bătăile între copii erau
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ IX de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2251 din 28 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385344_a_386673]
-
ambii plămâni. Îl luăm cu noi, pregătiți-l, dar mai înainte puneți să-i mai face-ți ceai. Câteva minute mai târziu, Florea Corcoduș era scos cu targa pe ușă și dus la ”salvare„ mama Lăzărica îi pusese într-o sacoșă o pereche de pijamale și sticla cu ceai. -Vin eu imediat cu mai multe la el, astea să aveți, dacă va fi nevoie, să fie schimbat până sosesc eu la spital. După plecarea mașinii, a mai rămas în casă să
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ IX de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2251 din 28 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385344_a_386673]
-
oraș, să rezolve diferite daraveli. Se auzea bocănitul bocancilor la ușă, se scuturau de zăpadă, apoi intrau în mica încăpere. După ce-și lepădau bocceaua într-un colț, nu le era teamă că cineva, ar fi îndrăznit, să caute în sacoșele lor din papură țesută în casă, se apropiau de sobă și-și încălzeau mâinile înghețate. Căciulile din blană de oaie erau scuturate de zăpadă direct pe podea, când mâinile se dezmorțeau, scoteau tabachera cu tutun și foița, dacă nu aveau
CĂLĂTORIE NETERMINATĂ de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2134 din 03 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385352_a_386681]