1,542 matches
-
să articuleze nici-un cuvânt, o bucurie fără margini o copleși. A dat drumul la bucurie și l-a îmbrățișat pe avocat și pe Elena, asemenea. Avocatul i-a sugerat să o însoțească pentru ca să ia băiatul imediat. A luat în fugă sacoul și i-a făcut semn spre ieșire. Domnul Mărdărescu ieși salutând-o frumos pe Elena. Porțile de fier forjat ale locuinței lui Teo erau încuiate. Mioara a smțit o strângere de inimă,iar discuții interminabile, amenințări și cuvinte dezagreabile. În
CAPCANELE VIETII de FLORENTINA CRĂCIUN în ediţia nr. 472 din 16 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357608_a_358937]
-
acum pustie; Trenurile sunt pe drum . Oare cine-ar vrea să știe La ce te gândești acum... Pleci pe jos, încet, spre casă; Pașii plâng într-un ecou. Spui în gând: „ce frig se lasă! S-a dus vremea de sacou...'' Referință Bibliografică: Tristă pe-un peron de gară / George Safir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 494, Anul II, 08 mai 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 George Safir : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
TRISTĂ PE-UN PERON DE GARĂ de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 494 din 08 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358631_a_359960]
-
Cu sacou și papion sau cu un tricou negru de fan „metal” și blugi, sau purtând un costum al echipei, cele mai strălucite minți tinere din domeniul matematicii și fizicii la nivel mondial s-au reunit joi seara în Aula Magna a
Peste 150 de minți strălucite ale lumii, la Romanian Master of Mathematics. „Lucrează la matematică și în noaptea de Revelion” () [Corola-blog/BlogPost/338586_a_339915]
-
16 ani: am vândut ziare într-un supermarket, mi-am feliat degetul la alimentara de cartier, am făcut vânzări door to door și editam texte pe 2 lei pagina, am vândut extraopțiuni și muuulte altele. Mi-am tocit coatele unicului sacou pe la toate conferințele și reuniunile din Cluj în încercarea de a înțelege ce e jurnalismul, care-i faza cu știrea și cum se scrie ea și am intervievat oameni pe la mai toate evenimentele, partidele politice și instituțiile din oraș. Și
Lucrez de la 16 ani: am vândut ziare, mi-am feliat degetul la alimentara, am făcut vânzări door to door. În sfârșit, am jobul pe care îl iubesc () [Corola-blog/BlogPost/338650_a_339979]
-
n-a mai rămas nimic de dat cu jula și aflu că acum se fură animale. Măcar de s-ar fura și animalele alea politice de dorm prin parlament. Dar cui le-ar folosi? Îl studiez în amănunt. Cu un sacou plin de unsoare pe la guler,pantaloni călcați la vreo trei dungi,pare într-adevăr un hoț ,chiar și de buzunare. Observă c-a scăzut în ochii mei destul de mult și-ncearcă să dreagă situația: - Poate nu-ți vine să crezi
RECOMPENSA de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1597 din 16 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/341607_a_342936]
-
Timișoara sau Cluj, am zis eu exagerând, că-s săturat de ardeleni și bănățeni care vorbesc urât de București și de mitici. N-a avut timp să răspundă, că s-au oprit în fața magazinului doi bărbați, uitându-se la un sacou al armatei comuniste bulgărești pe care-l aveam expus lângă intrare. Au salutat și, când le-am auzit accentul, i-am întrebat de unde erau. Unul era grec, celălalt iugoslav. Așa a zis el. - Mai țin minte de sacourile astea. Eu
„Vai, Marcele, tu ești fratele meu!...” Micul război balcanic din magazinul Bukarest din Johannesburg () [Corola-blog/BlogPost/338058_a_339387]
-
la un sacou al armatei comuniste bulgărești pe care-l aveam expus lângă intrare. Au salutat și, când le-am auzit accentul, i-am întrebat de unde erau. Unul era grec, celălalt iugoslav. Așa a zis el. - Mai țin minte de sacourile astea. Eu eram soldat la armată greacă și am fost trimis la frontiera cu Bulgaria. Mai glumeam cu soldații bulgari, măi fumam câte o țigară cu ei. În armată greacă aveam uniforme americane și hainele noastre de soldați erau mai
„Vai, Marcele, tu ești fratele meu!...” Micul război balcanic din magazinul Bukarest din Johannesburg () [Corola-blog/BlogPost/338058_a_339387]
-
sprintene cărora le-ar prinde bine un spătar pe șale. Omul nostru a învârtit locurile din față la 180 de grade și și-a făcut culcuș, ocupând patru scaune în felul următor: pe cel din dreapta geanta, pe cel din față-stânga sacoul, pe cel din față ciorapii lui roșii cu tot cu picioare, că s-a descălțat de pantofi (se umflă la drum). Doamnele i-au dat târcoale, au tușit, doar doar, dar omul n-a văzut, n-a auzit: avea căștile pe urechi
Ce face un japonez când îi curge nasul în public. Cum am înțeles politețea pe ruta Tokio () [Corola-blog/BlogPost/337786_a_339115]
-
și la ținute extrem de feminine. Pantalonii slim fit sau drepți - culorile neutre sunt cea mai bună alegere. În ceea ce privește modelul, nu îl alegeți pe cel care e în tendință la momentul respectiv, e mai bine să adaptați modelul potrivit siluetei voastre. Sacoul - cu un sacou de culoarea neagră sau bleumarin nu aveți cum să dați greș. Alegeți o croială potrivită siluetei. Aveți grijă și la culoarea acestuia. Fusta midi - acest model de fustă are un mare avantaj: se potrivește aproape oricărei siluete
Ce este stilul? Gia Ianc [Corola-blog/BlogPost/100823_a_102115]
-
extrem de feminine. Pantalonii slim fit sau drepți - culorile neutre sunt cea mai bună alegere. În ceea ce privește modelul, nu îl alegeți pe cel care e în tendință la momentul respectiv, e mai bine să adaptați modelul potrivit siluetei voastre. Sacoul - cu un sacou de culoarea neagră sau bleumarin nu aveți cum să dați greș. Alegeți o croială potrivită siluetei. Aveți grijă și la culoarea acestuia. Fusta midi - acest model de fustă are un mare avantaj: se potrivește aproape oricărei siluete, cu o singură
Ce este stilul? Gia Ianc [Corola-blog/BlogPost/100823_a_102115]
-
precipitase toată și-mi vârâse în mână, surprinzător de repede, o carte de vizită din carton argintiu. Jenat de atingerea mâinii sale înmănușate, nici nu putusem să arunc o privire la adresă, telefon etc. Am pus-o mașinal în buzunarul sacoului. Nu apucasem să mă dumiresc bine de ceea ce primisem, căci ea alunecase pe lângă mine luată de o pală de vânt stârnită subit în acea amiază fierbinte, când orașul părea că plutea ridicat pe aburii degajați de asfaltul trotuarului. Cum eram
PREŢUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1412 din 12 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379812_a_381141]
-
să ajungă și intră prin valul de oameni care așteptau sfârșitul slujbei și împărțirea pomenilor. Îngheță în prag. Abia reuși să-l recunoască pe Uncheșu în trupul întins în sicriul deschis. Privirea îi alunecă de pe gura deschisă, de-a lungul sacoului ponosit și îi ajunse la picioarele încălțate în niște sandale scâlciate prin care se vedeau ciorapii negrii, departe de a fi noi. Un val nebun de lacrimi îi năvăli în ochi, arzându-l. Uncheșu fusese ani de zile directorul Liceului
REVENIREA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1403 din 03 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379865_a_381194]
-
trecutul. E al meu! Sunt gata să mă cert pentru zdrențele astea! Cei doi cad lați, istoviți de alte preocupări. Au scăpat! Acum, când scriu, sunt acasă la mine. Privesc cu plăcere sacii mei cu haine și umerașele recuperate, cu sacouri, cu tot. Simt că ceva din munca mea de-atâția ani, se reîntoarce acasă. Avea și nenorocitul ăla dreptate, în felul lui... „Dacă aș putea da timpul înapoi, mi-aș trăi cu totul altfel viața!” am auzit de mii de
ALBUMUL DE HAINE de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 2300 din 18 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379991_a_381320]
-
a început din nou să se distreze, și mergem până la o măsuță din lemn, unde sunt două cești din porțelan și un ceainic, cu modele florale. Bărbatul se așează pe unul dintre scaune, își trece mâinile peste cutele formate pe sacoul gri, aranjându-se. Mă așez, la rândul meu, pe scaunul liber, cu cea mai mare grijă, pentru a nu agăța cumva rochia pompoasă, iar apoi, cu o mișcare rapidă, partenerul meu de dans apucă ceașca din dreptul său, și mi-o
REVERIA de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1887 din 01 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373381_a_374710]
-
mișcau lin, atinse de mângâierea vântului ușor; două păsărele cântau o melodie duioasă ca o chemare a îngerilor. În colțul străzi un om îmbrăcat în niște haine de firmă, acum zdrențe, cu un rest de batistă roșie pusă în buzunarul sacoului, având la gât înnodată o cravată slinoasă dintr-o mătase fină, privea apatic trecătorii, fără să-i vadă, sau să le ceară ceva, se uita la ei, de parcă era pus, să înnumere toate persoanele care-i treceau prin față. În
CĂLĂTORIE NETERMINATĂ V de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2169 din 08 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372935_a_374264]
-
timpului scurs, Prin paharele vieții murdare, stropi de dulce-amar, Din vinu-ți nebăut de-atâta timp, se văd lucind, Pe catifeaua strugurie, a perdelelor vechi și-mbacsite, De fum, iubire și-ntuneric...tablouri vechi, în care, Burți imense, se văd ieșind de sub sacouri strâmte, Pătate cu otrava-ți, de mine nebăuta, încă, Si care-așteaptă-n cupă ruginita. Femei cu decolteuri mari și largi, privirilor flamande, Ce-așteaptă un simplu semn, În colțuri obscure, se văd râzând și licărind, La strugurii de catifea, la catifeaua
AM DAT VIAŢĂ MORŢII.(MI-A FOST ATAT DE DOR.) de COSTI POP în ediţia nr. 1191 din 05 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347749_a_349078]
-
clipa reîntâlnirii, timpul trecea greu, greu de tot... Se hotărî să se îmbrace, își trase pe el o cămașă albă, își potrivi cravata, mătase chinezească veritabilă, de culoarea oului de rață, apoi pantalonii luați proaspăt de la croitor, după care îmbrăcă sacoul. Se privi în oglindă.Era frumos, de-o frumusețe demonică. Asupra feței sale palide, musculoase, expresive, se ridica o frunte senină și rece ca cugetarea unui filozof. Iar asupra frunței se zburlea cu o genialitate sălbatică părul negru-strălucit, ce cădea
EMINESCU ŞI VERONICA LA VIENA (CAP 3, 4) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1197 din 11 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347780_a_349109]
-
pentru care se proiectau literaturi satelite. În rest, erau cu totul deosebiți: Babaevski - un moșnegel rural, îngânfat de succesul prostesc pe care-l avusese, exact cum putea fi un provincial grobian dintr-o țară ocupantă care, cu înalte distincții pe sacoul de stofă rigidă, trainică, croită demodat, era plimbat drept exemplu prin cafenelele rafinate, cu scriitori subtili, ale unei țări ocupate, cum era a noastră. Ajaev - un inginer cu mișcări largi de șef de șantier, care pune la punct mitocanii și
CRITICA DE DIRECŢIE A LĂMURIRII ŞI DUMIRIRII (II) de CORNELIU LEU în ediţia nr. 746 din 15 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348838_a_350167]
-
se legăna relaxant, pe șine. Am ieșit din metrou și m-am oprit la semafor. În fața mea, așteptând și ea culoarea verde, se afla o duduie. O priveam din spate - păr bogat, roșcat, căzându-i în inele până aproape de șolduri, sacou elegant, de stofă, strâns în cordon pe talia de viespe, poșetă luxoasă, de piele. Urmau o pereche de pantaloni scurți - ce-i drept, groși, dar foarte scurți, atât cât să-i acopere domnișoarei posteriorul, îmbrăcați peste iegări, o pereche de
IATĂ ANUL NOU S-A APROPIAT, DIN CEEER de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 738 din 07 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348926_a_350255]
-
minunea, Mă tot privea... mă admira! Stârnea, dulce, pasiunea! Eu mă simțeam că-s cineva, Dar parcă-mi mirosea... ceva! Țin și astăzi minte scena: Te-am invitat la un tangou; Ce nebuni am fost, Elena! Eu fără nasturi la sacou, Tu... cu o țâră de tricou! Eram gata de plecare. Ne-am sărutat cred că vreun ceas; Cea mai lungă sărutare! Dar parcă te-ai strâmbat din nas Că altfel... aș mai fi rămas! Doamne, ce rușine mare! Mi-am
PANTOFII MEI ALBUI CU SCÂRŢ de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 273 din 30 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/346482_a_347811]
-
Ea, deși nu era o fată firavă, îi ajungea până la umăr. “Care-i treaba?” întreba. Și toți prichindeii săreau: “Vrem ciocolată! Vrem ciocolată...și citro!” „Ochi de mură” râdea și plângea...plângea și râdea. Mustăcilă...la fel. Băga mâna în sacou și le dădea picilor de-o ciocolată cu Scufița și de-un citro. Gloata zgomotoasă o zbughea afară...și-atunci afla...ce n-are plângăcioasa. La terminarea liceului, la banchet, i-am văzut și eu pe faimoșii “distrugători de inimi
FĂRĂ SFATURI! de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 54 din 23 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345118_a_346447]
-
nea Mitică de o întâmplare petrecută în timpul uneia dintre vizite: “Ion găsise un costum pe care dorea să-l cumpere și i-a zis lui Nicole: Tu te duci și plătești pantalonii, iar eu vin peste câteva minute și plătesc sacoul. Așa a reușit să-și cumpere costumul la jumătate de preț, luând cele două piese separate. Era un descurcăreț!” Multe amintiri plăcute are Dumitru Sinu despre Ion Ritivoi și din toate câte-mi povestește, pot deduce cu ușurință cât respect
EXILUL ROMÂNESC LA MIJLOC DE SECOL XX UN ALT FEL DE PAŞOPTIŞTI ROMÂNI ÎN FRANŢA, CANADA ŞI STATELE UNITE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 304 din 31 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375124_a_376453]
-
grefierii care intrau în ședințe, căuta un răspuns pe care, oricum, nu avea curaj să-l formuleze. A salvat-o de la alte posibile observații nefondate, intrarea impetuoasă a unui bărbat volubil, care purta o mică listă de bucate pe reverele sacoului șifonat și care și-a rostogolit trupul prin ușa larg deschisă, după care a invitat, cu gesturi teatrale, să intre o doamnă tinerică și cât se poate de indiferentă în întreaga sa manifestare. - Poftiți, poftiți, vă rog, stimată colega! Doamnă
EPISODUL 11, CAP. IV, MEANDRELE DESTINULUI, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1664 din 22 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372622_a_373951]
-
greu nodul care o sugruma și îi tăia aerul, pornind cu ochii umezi spre stația de tramvai. - De ce plângi? Ridică privirea obosită către tânărul oprit în dreptul ei, între panourile publicitare. Îi zâmbea cald, părând gata să îi sară în ajutor. Sacoul într-o frumoasă culoare cărămizie și pantalonii negri cu dungă impecabilă, erau suficient de sofisticate pentru a trăda o persoană complexă și stilată. Bărbatul îi eliberă cu o mângâiere blândă fruntea de cele câteva șuvițe de păr alunecate din cocul
INCIZII PE MIJLOCUL DESTINULUI (FRAGMENT DE ROMAN) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1835 din 09 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376204_a_377533]
-
de mine cu ață albă și apoi unsă cu cremă de ghete? De ce, că la vreme de seară nu se vede stângăcia mea de cizmar? - Știi cât de veche îmi este haină asta, pe care eu în fața altora o numesc sacou? Cât mine aproape, dar nimeni nu vede câte aplicații i-am făcut. E cam ponosită, dar seara nu se vede. Mi-am făcut singur portocalele astea din hârtie oranj și-am muncit la ele două zile, de aceea au ieșit
CONFESIUNILE MAGICIANULUI de LILIOARA MACOVEI în ediţia nr. 1417 din 17 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371662_a_372991]