936 matches
-
Biblia. Cartea prin antonomază, efigie cosmică, adică, în același timp, "imago mundi" și analogon discursiv al științei "infuze". Întrucât reproduce un model sacru, oricare scriitură deține posibilitatea de a desfășura în discurs instantaneitatea unei intuiții originare. Prin acest sentiment de sacralitate a scrierii, Cantemir se menține în sfera unei civilizații a caligrafiei, mai precis a hierografiei, pe care invenția tiparului și reproducerea mecanică a textului o vor anula"5. Preocupările de mai târziu ale autorului demonstrează clar că el nu traversează
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
unei naturi care deplânge dispariția acesteia. Cele două epitete antepuse din textul poetic citat: „dulce mamă” și „sfântului mormânt” relevă, pe de o parte, afecțiunea eului liric pentru mamă, iar pe de altă parte o înscrie pe aceasta în sfera sacralității, ne întoarcem la mamă, pare a sugera poetul, ca la o divinitate, a cărei existență trebuie venerată, prețuită și, de ce nu, glorificată. Opere însemnate ale literaturii noastre, din cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea, au în
Femeia în viziunea creştină by pr. Ioan Cârciuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1163_a_1936]
-
O. Iosif, „Cântec de leagăn”) Păstrează aceeași aură de blândețe și de generozitate și tabloul bunicii, o altă mamă, căreia timpul nu a putut să-i răpească din frumusețe, din farmecul inegalabil și care este asociată cu aceeași lume a sacralității: „Cu părul nins, cu ochii mici Și calzi de duioșie, Aieve parc-o văd aici Icoana firavei bunici Din frageda-mi pruncie. Torcea, torcea, fus după fus. Din zori și până-n seară; Cu furca-n brâu, cu gândul dus, Era
Femeia în viziunea creştină by pr. Ioan Cârciuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1163_a_1936]
-
în lirica sa un loc privilegiat. Aceasta este creionată ca o ființă idilică prin gingășie și candoare, prin puterea iubirii și a jertfei personale, aproape eterată și transcendentă, pendulând undeva între imaterial și mundan, ca o icoană vie a cărei sacralitate devine indubitabilă: „Ușoară, maică, ușoară C-ai putea să mergi călcând Pe semințele ce zboară între ceruri și pământ. în priviri c-un fel de teamă, Fericită totuși ești Iarba știe cum te cheamă, Steaua știe ce gândești.” (Făptura mamei
Femeia în viziunea creştină by pr. Ioan Cârciuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1163_a_1936]
-
în chemări ale unui eu liric însetat de viață și de sevele proaspete ale naturii adresate unei iubite care nu întârzie să răspundă acestei invitații. Dar jumătatea promisă, eternul feminin, misterios și inefabil, nu va putea nicicând înlătura primatul maternal, sacralitatea imaginii mamei. Toate aceste incursiuni în lumea ficțională și nu numai evidențiază rolul decisiv al femeii și al mamei, candoarea și fragilitatea ei, puterea de jertfă, dragostea nelimitată, dăruirea permanentă, calități ce o plasează pe un piedestal, ce îi dau
Femeia în viziunea creştină by pr. Ioan Cârciuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1163_a_1936]
-
aceste incursiuni în lumea ficțională și nu numai evidențiază rolul decisiv al femeii și al mamei, candoarea și fragilitatea ei, puterea de jertfă, dragostea nelimitată, dăruirea permanentă, calități ce o plasează pe un piedestal, ce îi dau o aură de sacralitate. Mama în citate, maxime și aforisme „Mama este începutul tuturor începuturilor.” Grigore Vieru (Mișcarea în infinit) „O mamă nu este o persoană pe care să te sprijini, ci o persoană care face sprijinul necesar.” Dorothy Canfield Fisher „Mama este numele
Femeia în viziunea creştină by pr. Ioan Cârciuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1163_a_1936]
-
a concretizat și un fenomen religios aparte, „eretic” (cum îl percepeau autoritățile), ca altar laic împotriva neocomuniștilor ce se instalaseră la Putere. Nu în zadar Piața Universității a fost percepută de intelighenție ca fiind Zona, o enclavă etică, sugerându-se sacralitatea și legitimitatea ei morală. În centrul Zonei se află tocmai clădirea Universității, cetate a intelectualității, fortăreață a studenților, a minților libere, a creierelor nereeducate. Ideea de fortăreață spirituală va fi cea care îi va leza pe polițiști și mineri (în
[Corola-publishinghouse/Science/2083_a_3408]
-
de la izbăvitorul Hristos." (pp. 14-15) Deși textemul diasemic subliniat pare caracteristic mai degrabă narațiunii istoriografice (cronicii) decât celei mitice și/sau literare (basmului), dedublarea religioasă a temporalității ("timpul lui Zalmolxis" vs. "timpul lui Hristos") evocă o Dacie cvasi-mitică, cufundată în sacralitate. Totodată, folosirea unei cronologii plurale, care admite implicit existența și legitimitatea mai multor divinități, trimite către același simbol al crengii de aur (= Unicul aflat dincolo de Multiplu), pe care se articulează întregul roman. 2.2.2. O reprezentare similară se întâlnește
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
trăit viața veșnică momentului, darurile moldovenești pe case Ruginoasa, palat în har peste har, dă liber pe orice limbă, versanți narativi în studiul cu protejarea liniei CFR 606 prin împădurire, studiul CFR autoreferențial, lumea de lapți, noaptea lăptoasă zăpada, singura sacralitate descifrarea, pentru că e prima din ele, trîmbe din fulgi, ochi de case din geamuri, Tîrgu Frumos tu cîine pe toată gara, prefer să mă încolăcesc pe mozaic, ies de la băut, clatin peronul, cu mecanicul intru în vorbă, las trenul să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
la nivel uranian. Această presupunere pare a fi confirmată de caracteristicile zeilor tauromorfi prezenți în sistemele mitologice cunoscute . Ceea ce se venerează, în primul rând, la acești zei, soți ai Marii Zeițe, nu este caracterul lor ceresc, ci virtuțile lor fecundatoare. Sacralitatea lor derivă din hierogamia cu Marea Mamă, esența lor celestă fiind valorizată în funcția ei genezică. Cerul este, înainte de toate, regiunea unde „mugește” tunetul, se adună norii și se hotărăște rodnicia ogoarelor (ELIADE 1992, 83). Asocierea tunetului, ca manifestare concretă
Hoiseşti - La Pod. O aşezare cucuteniană pe valea Bahluiului by George Bodi () [Corola-publishinghouse/Science/1143_a_1893]
-
se simt În cultura că și-n aerul pe care-l respira și doar o mare criză (precum și critica ce-o Însoțește) Îi poate face să se simtă nevoiți să schimbe doxa În ortodoxie sau În dogmă și să justifice sacralitatea și modalitățile consacrate de a o cultiva” (Bourdieu, 1992, p. 261). „Literatura română scrisă În epoca comunistă este cea mai incitantă, mai dificilă și complicată literatura scrisă vreodată În românește, tocmai din pricina unui amestec incredibil de morală și estetică, de
[Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
ÎN LOC DE PREFAȚĂ Familia este o instituție de origine divină, întemeiată încă de la creație. Fiind instituită de Dumnezeu, familia are un caracter sacru, sacralitatea subliniată de faptul că are ca prototip însăși familia divină a Sfintei Treimi ale cărei caracteristici sunt: iubirea desăvârșită, comunicarea, unitatea și egalitatea Persoanelor Acesteia. ”Chip al lui Dumnezeu” (Facere 1, 27), omul a fost menit vieții de comuniune: Nu
Rolul familiei în asistenţa social - pastorală a copiilor abandonaţi by Adriana Nastasă () [Corola-publishinghouse/Science/91710_a_93179]
-
lume atee, cât ateismul trăiește în interiorul creștinilor. Iar Lagneau spunea că ”ateismul este sarea care pune la păstrare credința în Dumnezeu”. O anchetă din Rusia, ne face cunoscută părearea unui tânăr care declară ”Creștinismul este pretutindeni, în inima existenței, în sacralitatea maternității, în încercările vieții zilnice, în gratuitatea iubirii și a prieteniei”. Întrebarea este ce facem cu aceste repere idei morale? Ce facem cu sacralitatea maternității, când mamele noastre pleacă și se jertfesc precum Ana lui Manole, în străinătate și ignoră
SIMPOZIONUL NAȚIONAL. CREATIVITATE ȘI MODERNITATE ÎN ȘCOALA ROMÂNEASCĂ by Tatiana Panţiru () [Corola-publishinghouse/Science/91750_a_92815]
-
Rusia, ne face cunoscută părearea unui tânăr care declară ”Creștinismul este pretutindeni, în inima existenței, în sacralitatea maternității, în încercările vieții zilnice, în gratuitatea iubirii și a prieteniei”. Întrebarea este ce facem cu aceste repere idei morale? Ce facem cu sacralitatea maternității, când mamele noastre pleacă și se jertfesc precum Ana lui Manole, în străinătate și ignoră faptul că “zidesc” fără fundament deoarece propria lor zidire, propria lor zămislire - copilul rămâne singur în țară privat de iubirea transgenică pe care o
SIMPOZIONUL NAȚIONAL. CREATIVITATE ȘI MODERNITATE ÎN ȘCOALA ROMÂNEASCĂ by Tatiana Panţiru () [Corola-publishinghouse/Science/91750_a_92815]
-
proiectează în viitor prin trecut, prin rădăcini, prin valori morale și spirituale, adică acea ”revoluție în duh”. Mamele sunt primii si ultimii profesori fiilor si fiicelor lor, de aceea este imperios necesar ca ele în mod special să aibă fundamentele sacralității materne pentru a putea educa în fapt si în duh. A educa provine din latinescul ”educcere”, ceea ce înseamnă a creste si iată reversibilitatea celor două concepte, în sensul că dacă a educa înseamnă a creste, atunci când o mamă îsi creste
SIMPOZIONUL NAȚIONAL. CREATIVITATE ȘI MODERNITATE ÎN ȘCOALA ROMÂNEASCĂ by Tatiana Panţiru () [Corola-publishinghouse/Science/91750_a_92815]
-
a fost percepută ca „Îndrăzneață” pentru acea perioada deoarece lovea „În ideile dominante pe atunci despre proprietatea sacră și inviolabilă”. Pentru prima dată, după 1866, statul punea Înainte un drept al său și Îl legifera atunci când intra În contradicție cu sacralitatea proprietații private. Liberalii au sesizat acest lucru, de aceea au luat atitudine atât În Camera, cât și la Senat, iar mai târziu, când au ajuns la guvernare au refuzat să aplice legea. În 1899, guvernul Sturdza a considerat că a
ASPECTE DIN ACTIVITATEA POLITICĂ ȘI DIPLOMATICĂ by CRISTINA NICU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91556_a_92304]
-
pe măsură. Inspectorul școlar Florea Leonida a vut o contribuție deosebită la coordonarea activității liceului. De finanțare, dotare cu materii prime și materiale s-au ocupat M.Ap.N și M.I.C.N. ȘCOALA DE IERI Întemeierea unei școli are un caracter sacru, sacralitatea ei fiind dată de sufletele oamenilor care o construiesc. Înființat în data de 1 septembrie 1975, liceul a funcționat sub următoarele denumiri: · 1975 1990 - Liceul Industrial nr. 1 · 1990 1995 Grup Școlar Industrial pentru Construcții de Mașini · 1996-prezent Grup Școlar
Jurnal de bord by Vasilescu Roxana Violeta () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1689_a_2953]
-
Iași, ați afirmat în fața publicului că poporul român este un popor hedonist. Vă citez argumentarea: "Hedonismul înseamnă a te bucura de oferta cotidiană, de bucuriile pe care existența ți le oferă, mai mult interes față de cântec, față de artă decât față de sacralitate. În aceasta intră și o anumită adaptare. Adaptarea la imediat. Adaptarea la imediat poate să ducă la ignorarea a ceea ce a fost înainte de astăzi, adică ceea ce s-a întâmplat ieri și alaltăieri. Din păcate, în istoria noastră, acest "ieri și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
general, dialectica hierofaniei presupune o alegere mai mult sau mai puțin evidentă, o singularizare. Detașarea hierofanică se realizează numai În raport cu restul (care Înconjoară obiectul, dar și cu obiectele Însuși; continuând să rămână ceea ce este, acesta dobândește o nouă dimensiune, a sacralității). Sacrul transcende lumea vizibilă și În același timp se manifestă În și prin ea, Îi infuzează realitatea, viața. El nu se realizează niciodată total și perfect adecvat, după cum nici profanul nu se lasă complet transformat În sacru. Față de sacru, omul
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
reprezintă limitele cunoașterii. Prin ridicarea sa, omul are șansa de a Înlătura vălul aparențelor. Cortina ar putea semnifica chiar hotarul dintre sacru și profan; cei instalați În profan nu pot trece de ea, iar cei de pe scenă sunt Înrădăcinați În sacralitate. „Incongnoscibilitatea transcendentului” reprezintă un tip special de dialectică a sacrului, În care sacrul nu numai că este camuflat În profan, dar „se identifică cu acesta până la desăvârșire Încât devine de nerecunoscut, incognoscibil” ( ). Ba chiar, mai mult, Eliade va considera că
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
conferindu-i valoare și semnificație. Dinamica amintită anterior Își găsește expresia deplină În diversitatea hierofaniilor, ca modalități de manifestare a sacrului. Conținuturile „revelate de toate hierofaniile”, supuse analizei riguroase, conduc la un sistem de afirmații coerente, la o teorie a sacralității, cu toate că unele hierofanii sunt „deschise”, altele „criptice”, unele multivalente sau universaliste, altele locale și „istorice”. Eterogenitatea dezarmantă a hierofaniilor este condiția necesară, „singura capabilă să dezvăluie toate modalitățile sacrului.” ( /28). Eliade a evidențiat dificultățile de Înțelegere a hierofaniilor Îndeosebi de către
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
ci dimpotrivă, de aici Își trag seva toate marile sisteme și gânduri metafizice. Putem decela trei momente constitutive ale structurii oricărei hierofanii: obiectul natural În contextul lui natural, conținutul relevat-acel „ganz andere” (R. Otto)și obiectul transfigurat, purtător al dimensiunii sacralității, devenind astfel o punte de legătură, un mediator ce relevă altceva, cu totul străin de el Însuși. Fie că hirofania este un mit, simbol sau o lege morală, „actul dialectic rămâne același: sacrul se manifestă prin altceva decât el Însuși
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
arhetipului, simbolului, reprezintă În fond niște modalități ale sacrului non religios” ( (25). Argumentele de mai sus, constituie un temei suficient pentru a afirma că se poate vorbi de existența a două varietăți de sacru: prereligios și postreligios. „În primul caz sacralitatea se identifică cu cripticul, iar sacralizarea cu actul semnificării lui. Rezultă de aici că orice poate să Încorporeze sacralitatea, adică orice poate deveni o hierofanie” ( / 24). Aceste considerații pertinente pot fi rezumate sub forma unei concluzii clare: „sacralitatea nu este
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
suficient pentru a afirma că se poate vorbi de existența a două varietăți de sacru: prereligios și postreligios. „În primul caz sacralitatea se identifică cu cripticul, iar sacralizarea cu actul semnificării lui. Rezultă de aici că orice poate să Încorporeze sacralitatea, adică orice poate deveni o hierofanie” ( / 24). Aceste considerații pertinente pot fi rezumate sub forma unei concluzii clare: „sacralitatea nu este un privilegiu al religiozității. Mai mult, Însuși sacrul de factură mistică a putut să apară pentru că a existat mecanismul
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
primul caz sacralitatea se identifică cu cripticul, iar sacralizarea cu actul semnificării lui. Rezultă de aici că orice poate să Încorporeze sacralitatea, adică orice poate deveni o hierofanie” ( / 24). Aceste considerații pertinente pot fi rezumate sub forma unei concluzii clare: „sacralitatea nu este un privilegiu al religiozității. Mai mult, Însuși sacrul de factură mistică a putut să apară pentru că a existat mecanismul psihologic general al semnificării și sacralizării laice. Așadar, sensul religios al sacrului, deși dominant timp de secole, nu este
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]