928 matches
-
ce-l luminează și definește pulsativ, reperul primordial fără de care credincioșii devin simpli vizitatori ai unui muzeu unde experiența religioasă nu este trăită ci doar prezentată. Or, menirea actului ritualic este tocmai respingerea oricărei tendințe de expunere, de expoziție a sacralității asemeni unei nestemate ce stă spre a fi admirată și evaluată obiectiv. În invocarea și rugăciunea către zeu obiectivitatea este exclusă de implozia mistică a subiectivității, de proiecția întru sacrificiu și venerație a ego-ului credinciosului spre îmbrățișarea cu Divinitatea. Cel
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
disoluțiilor spațio-temporale. Or, cel ce intră în templu nu pășește în splendoarea abisală a Edenului ci în ecoul materializării sale, în rezonanța ce îndrumă către el prin limbajul pământesc al zidirilor supuse parcursului spre gradualele ruinări. Eșecul mistic raportează constant sacralitatea templului la realitatea materiei și finitudinilor umane nepermițându-i plutirea într-un absolut survenit prematur, desprinderea totală și saltul ireversibil spre transcendență. Însă, cel mai adesea, sincopele, decăderile, pasul în golul derizoriului și-al neputinței nu închid definitiv experiența mistică
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
pentru cel care intră în templu, relevă, de asemenea, prezența și acțiunea dominantă a acestor automatisme, acțiune ce menține înstrăinarea, situarea depărtată a ego-ului. Aici un străin orb și surd la strălucirea și chemarea zeului pășește într-o arie a sacralității active, înaintează peste pământul sfânt al credinciosului recules asemeni unui spectru purtat de reflexele imitării. Acestui pelerin al mundaneității ce și-a uitat conștiința în efervescențele cotidianului i se refuză falsitatea expresiei la țărmul adevărului transcendent destinul său fiind revelat
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
purtați bolnavii și apoi aranjați în ordine, pe rânduri. Intre timp, toți cântă, se roagă cu o evlavie și o intensitate pe care o citesc ușor pe fețele și în gesturile lor. Nu găsesc cuvinte pentru a descrie solemnitatea și sacralitatea acestor momente și gesturi ale credincioșilor. Bolnavii aceștia, veniți în grupuri organizate din diferite dieceze ale Franței sau din alte țări, purtați în cărucioarele sau pe tărgile lor, mi se par a fi Isus ajutat de Simon din Cirene să
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
lemn. Conceptul de valoare de cult, la care se adaugă mai tîrziu conceptul de valoare estetică, apărută în sfera civilizației Greciei Antice, deschidea astfel drumul constituirii colecțiilor publice sau private. Evul Mediu avea să impună un nou concept, și anume sacralitatea obiectelor tezaurizate, concept care pînă în epoca contemporană a stat și stă la baza teoriei centrale a muzeologiei. În aceeași perioadă apar primele comenzi sociale, observăm că astfel se produc schimbări în ceea ce privește noțiunea de colecție. Acum, bunul cultural tinde să
Muzeul contemporan: programe educaționale by IULIAN-DALIN IONEL TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/1016_a_2524]
-
de Spoerri, în fapt asamblaje de forme preluate din cotidian"37. Muzeul epocii pe care o trăim muzeul postmodern sub semnul căruia însă tradiția și nostalgia trecutului sînt prezente, se află situat la confluența direcțiilor: muzeu societate, muzeu spațiu al sacralității, muzeu școală, muzeu natură sau muzeu spațiu de relaxare. Secolul XXI va avea de făcut față, se pare, unor provocări uriașe: standardizarea colecțiilor și devalorizarea conținutului esteticocultural al exponatelor. În ritmul succesiunii generațiilor rămîn urmele activității umane, elemente perene, care
Muzeul contemporan: programe educaționale by IULIAN-DALIN IONEL TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/1016_a_2524]
-
în aer liber stabilesc o dinamică aparte a relației pe care o au cu publicul, în primul rînd prin prezența unui spațiu de expunere care nu impune un anumit comportament, lăsînd posibilitatea dezvoltării unor atitudini libere, degajate, firești. Memoria și sacralitatea deschid porțile unui teritoriu al evenimentelor și interacțiunilor între vizitatori ca o ultimă și necesară revenire la normalitate, spațiu al reconstrucției și echilibrării disponibilităților afective și cognitive prin opoziție cu agresivitatea, destructurarea și goana după kitsch sau producțiile în serie
Muzeul contemporan: programe educaționale by IULIAN-DALIN IONEL TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/1016_a_2524]
-
datează cu 100 de ani înainte de Hristos. în unele perioade ale istoriei, Reims a suplinit Parisul ca metropolă. în viziune catolică, el este un oraș sfânt și ocupă un loc de frunte în cronica regalității franceze. Reims și-a consolidat sacralitatea și renumele sub mai mulți regi, și ei cu bun renume la vremea lor: Philippe Auguste, Louis al XI- lea, Louis al XIII-lea, Louis al XIVlea, Louis al XV-lea, Louis al XVII-lea. în acele vremuri s-au
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92340]
-
reciproc-magnetizantă ambiguitate, Îngerul dă să spună și să sară, dar se reține zeiește în clipa supremă, în vreme ce Fecioara dă să-l respingă și-l atrage, să se ferească absorbindu-i mesajul seminal, totul într-un mirific vârtej de senzualitate și sacralitate, de puritate, chemare tainică, predare inconștientă, posesiune nevinovată și presimțire încercănată! O minunăție, ce mai! Dar de cealaltă parte, am devorat Strada. Lumea. Sunt convins că fiecare dintre dvs. ați fost în variate rânduri locuit sau cutreierat de sentimentul turistic
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
trei sublimi Vermeer de la Rijksmuseum, frumuseți pe care ni le doream sub ochi încă de la 20 de ani, pe când Ioan Alexandru venea bucșit de albume somptuoase la cursurile „Eminescu“, învățându ne rostul umbrei pentru lumină, magia chipului ca icoană și sacralitatea gesturilor domestice, odată cu ardoarea așteptării revelației, subli mul nunții și liniștea dăruirii de sine ca împlinire. Firește că am poposit apoi la muzeul „Van Gogh“, Tania cultivând încă adolescente fervori în domeniu, iar eu torcând încer cănat, tot cu gândul
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
sau dacă îi ascultă pe maeștri o face pentru că sunt martori”. În fața martorilor toți suntem mai respectuoși, mai atenți, mai serioși. Și martorii ne vorbesc în-să, prin limbajul non verbal al vieții lor: aceasta cere întot-deauna ascultare; se impune prin sacralitatea sa; suscită venerație. Acesta este momentul „teologiei narative”: al unui discurs despre Dumnezeu care se citește în experiența celui care l-a cunoscut pe Dumnezeu în viața sa. 3. Preotul, sfânt împreună cu poporul său. În timpul nostru, când se ascultă cu
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
făcut imagine. Așadar, lumea trebuie să vadă. Vestirea nu trece mai întâi prin urechi, ci prin ochi”. Motivul căutării celui mai bun și frumos mod de a vesti Evanghelia este datorat importanței aceluia care ne cere slujirea Cuvântului, sfințeniei Cuvântului, sacralității slujitorului Cuvântului și demnității ascultătorului Cuvântului. Să nu vi se pară straniu: frumusețea nu este numai în semnul atracției spontane a ceva sau a cuiva, ci și în semnul responsabilității datorate pentru că frumusețea și bunătatea în revelația iudeo-creștină sunt inseparabile
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
cere față de preotul în vârstă, nu atât la nivel de cuvinte, cât de fapte: organizând pentru el ajutoare care să-l sprijine în mod concret să înfrunte condiția sa de viață. Întotdeauna preotul este sacru, dar datoria de a respecta sacralitatea sa iese la iveală mai ales când el este bătrân. Despre acest tratament binevoitor și delicat vrem să vorbim aici, în mod special, ex corde. Simplitatea și cordialitatea scrisului nu vor să uite de gravitatea respectului care se datorează celui
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
evitat, criticat. La baza tuturor a-cestora trebuie să fie respectul față de persoana care nu de-pinde de faptul că este mai mult sau mai puțin tânără, sau mai puțin eficientă, cu pasul mai rapid sau mai încet. Când facem apel la sacralitatea persoanei din primul moment al conceperii facem un lucru care este datorat, dar când nu ținem la sacralitatea persoanei până la sfârșit și nu o cinstim în multiplele moduri pe care Evanghelia le inspiră (un motiv în plus dacă cel în
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
este mai mult sau mai puțin tânără, sau mai puțin eficientă, cu pasul mai rapid sau mai încet. Când facem apel la sacralitatea persoanei din primul moment al conceperii facem un lucru care este datorat, dar când nu ținem la sacralitatea persoanei până la sfârșit și nu o cinstim în multiplele moduri pe care Evanghelia le inspiră (un motiv în plus dacă cel în vârstă este un preot), atunci acea primă apărare a per-soanei devine retorică goală, discurs puțin credibil. 3. O
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
menționează frecvent și bămâ, cuvânt tradus uzual cu „loc înalt” sau „înălțime”, chiar dacă etimologia și semnificația exactă a termenului ebraic rămân discutabile. Tradițional, urmând doar textul biblic, se credea că „locurile înalte” erau înălțimi naturale sau artificiale, înzestrate cu o sacralitate particulară a spațiului și pe care se desfășurau diferite activități de cult considerate de origine antică („cananeană”) și de natură idolatrică. Între acțiunile de cult care, conform Bibliei, aveau loc pe aceste înălțimi putem nota sacrificiile de pe altare, venerarea stelelor
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
ridicat mai multe voci care au condamnat decăderea obiceiurilor religioase și liturgice și au luat poziție în fața inovațiilor muzicale, considerate „pericole” ce amenințau melodia gregoriană, cântecul oficial al ritului roman, cea care făcea legătura cu tradiția și era sub semnul sacralității. Cele două aspecte, decăderea tradiției și nașterea polifoniei, istoric vorbind, s-au verificat în același timp. Prin urmare, în reflecția asupra muzicii sacre, trebuie să ținem cont de amândouă situațiile, pentru a evita să interpretăm anumite intervenții ale bisericii ca
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
pericole” atunci când, duse la exces, dăunează inteligibilității textului și sporesc exhibiționismul. În aceste condiții, era imposibil să se realizeze atât laus Dei, cât și aedificatio fidelium, finalitatea principală a muzicii în cadrul liturgiei. În apărarea comprehensibilității textului se adaugă „integritatea” și „sacralitatea” sa, de unde ostilitatea în fața unor teme de proveniență profană și populară. În sfârșit, este condamnată modalitatea de execuție atunci când este lascivă și când exhibiționismul îi determină pe credincioși mai mult să râdă decât să-și înalțe mintea către divin. De
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
În ceea ce privește faptul că sunt unul în celălalt, cu toate că sunt două lumi paralele, se pot da drept exemple toate necuvântătoarele și toată Existența, pentru că în spatele tuturor se găsesc dragostea, puritatea și sfințenia Divinității. În timp ce acestea sunt niște chestiuni obișnuite, ele ascund sacralitatea, religiozitatea, cu care am fost creați cu toții. Mircea Eliade ne spune în conferința de la Saint-Cloud din anul 1956 că atunci când noi reflectăm sau ne rugăm unei necuvântătoare găsim în ea sacrul, „ganz andere”, care ne ține sufletul pur în Cosmosul
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
omului profan. Sacrul și profanul (considerate la nivelul experienței umane) sunt modalități originare de a locui spațiul și timpul; de a fi în ultima instanță locuitori ai acestui pamânt. Exemple preluate din majoritatea manifestărilor religioase oferă la analiza următorul aspect: sacralitatea cu care este investit orice gest, orice loc, orice obiect marchează o ruptură de nivel; gestul, obiectul, locul propun un Altceva absolut radical diferit de orice regiune a lumii profane, care de cele mai multe ori indică o funcție cosmologică. Sacralitatea unui
Timp şi spaţiu în literatura română - viziunea lui Mihai Eminescu şi a lui Mircea Eliade -. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Cristiana Grigoriu, Daniela Luca, Adriana Pîrţac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_949]
-
aspect: sacralitatea cu care este investit orice gest, orice loc, orice obiect marchează o ruptură de nivel; gestul, obiectul, locul propun un Altceva absolut radical diferit de orice regiune a lumii profane, care de cele mai multe ori indică o funcție cosmologică. Sacralitatea unui loc implică un mod „anume de a consacra un spațiu, o dezvăluire a realului în sensul că lumea începe să existe”. Lumea începe să existe pentru ca i se da o explicatie? Cum se poate concepe sacralitatea unui loc având
Timp şi spaţiu în literatura română - viziunea lui Mihai Eminescu şi a lui Mircea Eliade -. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Cristiana Grigoriu, Daniela Luca, Adriana Pîrţac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_949]
-
o funcție cosmologică. Sacralitatea unui loc implică un mod „anume de a consacra un spațiu, o dezvăluire a realului în sensul că lumea începe să existe”. Lumea începe să existe pentru ca i se da o explicatie? Cum se poate concepe sacralitatea unui loc având în vedere faptul că mutația esențială nu se petrece în cadrul lui ci relevă de faptul însusi de a-l consacra străin oricărui vocabular axiologic? Întrebarea esențială nu este cum se consacră un anumit loc, pentru că ritualurile și
Timp şi spaţiu în literatura română - viziunea lui Mihai Eminescu şi a lui Mircea Eliade -. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Cristiana Grigoriu, Daniela Luca, Adriana Pîrţac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_949]
-
îi indică omului voința lui Dumnezeu. Dumnezeu este creator și ordonator și legea naturală tinde tocmai să mențină ordinea creației”. Pe de altă parte, legea naturală „din garanție a cetățeanului în fața puterii politice, devine motiv de obligație în conștiință a sacralității puterii care o promulgă”. Al doilea moment: cel care reușește să facă distincția între binele subiectiv (legat de intenția omului) și cel obiectiv (legat de voința lui Dumnezeu) este Toma de Aquino. După doctrina sa, prima regulă a legii naturale
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
NOI PROBLEME ANTROPOLOGICO-ETICE Introducere Pentru a începe un discurs despre fenomenul bolii trebuie să precizăm câteva elemente fundamentale care constituie baza acestui discurs actual, cum ar fi: corpul, individul, omul și persoana. În cadrul personalismului creștin de inspirație tomistă, persoana și sacralitatea vieții ocupă un loc esențial în articularea statutului metafizic al ființei. Conform acestei antropologii, persoana, așa cum vom vedea, este o unitate psiho-fizică de trup și suflet care, în orice alegere, se angajează în toată realitatea sa. Ioan Paul al II
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
cel puțin cu o autonomie personală incipientă; exaltarea subiectului a cauzat fenomenul relativismului moral, definit ca un „pericol foarte grav și mortal”, pentru că a creat o confuzie gravă între binele și răul legat de dreptul fundamental la viață. 3.2. Sacralitatea și inviolabilitatea vieții În introducerea enciclicii Evangelium vitae, Sfântul Părinte relevă faptul că „prezenta enciclică, rodul colaborării episcopatului catolic din orice țară din lume, vrea să fie o reafirmare precisă și fermă a valorii vieții umane și a inviolabilității sale
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]