1,445 matches
-
animalele era considerată de către vechii greci o formă inferioară și chiar vulgară. Cele mai utilizate erau animalele sacrificiale (în special capre, berbeci, miei, porci). Se analiza comportamentul animalului dinaintea sacrificiului, dar și după (de exemplu, partea în care cade animalul sacrificat). La noi, la sate, încă se mai practică prezicerea vremii după felul cum se prezintă splina porcului la Ignat. "E un semn care nu înșeală niciodată: dacă splina este lungă și subțire, iarna va fi lungă și nu prea grea
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
casa că șoarecele care-i găurește pereții e mai puternic, șoarecele că pisica, pisica - bîta care o ucide, bîta - focul care o arde, focul - apa care-l stinge, apa - vaca care o bea, vaca - cuțitul de piatră cu care e sacrificată. Piatra, stînca este decretată astfel cea mai puternică meritînd să fie venerată și temută. Povestea pe care mi-o aminteam eu era Însă circulară. Un biet tăietor de piatră asistă la trecerea unui mare demnitar Însoțit de un Întreg alai
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
nudă" este, în esență, faptul biologic de a nu fi mort. Dar Agamben dă și un alt înțeles vieții nude, un înțeles cuprins în homo sacer (omul sacru), ce se referă la o viață ce poate fi luată dar nu sacrificată, o viață sfântă dar blestemată. Alungat din societate, homo sacer se comportă ca "exteriorul constitutiv" al vieții politice. Dar, în realitate, homo sacer nu se află în mod nemijlocit nici în interiorul, nici în exteriorul comunității politice. De fapt, el ocupă
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
banalului și tonului calm, micul ecran promovează cam peste tot în lume acest cald-rece insolit: cezarismul comod sau intimismul autoritar. Se cunosc metastazele comunicării audiovizuale asupra limbii publice sau obligațiile francezei videosferice: fraze de mai puțin de opt cuvinte, polisilabicele sacrificate monosilabicului, prioritatea termenilor afectivi (prieten, iubire, sentiment etc.) și dinamici (construcție, progres etc.). Teleevanghelistul folosește maxim cinci sute de cuvinte; la fel și liderul modern. O democrație vrea cetățeni activi, care se adună și dialoghează. Împreună cu sondajul permanent, televiziunea împinge
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
În consecință, plata impozitelor ar reprezenta un sacrificiu de utilitate individuală respectiv a veniturilor din partea contribuabilului, sacrificiu care poate fi dimensionat În mai multe variante. În una dintre variantele emise, aceea a sacrificiului absolut egal, se pretinde ca utilitatea absolută sacrificată prin impozite să fie egală pentru toți indivizii. Într-o a doua variantă, numită a sacrificiului proporțional egal, se presupune că fiecare contribuabil trebuie să sacrifice din utilitatea acumulată o mărime stabilită proporțional cu utilitatea totală realizată de societate, iar
Impozitele şi rolul lor în societatea modernă by Corneliu Durdureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1216_a_2218]
-
g parmezan ras 1 lingură pătrunjel fin tocat sare, piper proaspăt ras CZARNINA (Supă poloneză de rață) Greu de făcut... Dacă v-ați gândit să folosiți o rață congelată, uitați această rețetă. Este absolut necesar să aveți o rață proaspăt sacrificată. Se adună sângele raței sacrificate într-o ulcică. Se adaugă oțetul, ca să nu se închege, și se pune la frigider. Între timp, se curăță bine rața. Se pune într-o oală mare, cu tot cu gât, inimă și ficat. Se acoperă cu
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
acest mecanism nu este unul nou, românii fiind obișnuiți cu imaginile lui Carol II ori ale lui Codreanu (devenit chiar "tablou-totem").914 Concluzii Banda desenată nu a reprezentat unul canal privilegiat de îndoctrinare în societatea românească din jumătatea de secol sacrificată totalitarismului, nefiind considerată o metodă bună de "educație". Dar a fost la rândul ei acaparată de gigantica mașinărie propagandistică și întrebuințată ca atare. Lozincile și exemplele doctrinare parazitau chiar și creațiile destinate copiilor sub 10 ani915, într-o paranoia sistemică
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
tradiția începută cu noaptea în care zeii au ținut sfat la Teotihuacan, hotărând să creeze soarele și luna. Soarele e înfățișat în centrul calendarului aztec cu limba scoasă, semn că așteaptă să-și potolească marea lui arsură cu sângele celor sacrificați. Puține civilizații au fost atât de interesate de astronomie, dar nici una n-a plătit un preț mai sângeros pentru asta. Pe vechiul platou al Tenochtitlanului, timpul curgea ciclic. La fiecare 52 de ani, care formau un secol aztec, focurile erau
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
vorbim despre cruzime, despre "maniaci ai sîngelui", mai ales că există destule argumente pentru asta. Zeilor azteci, bestiali și enigmatici, le plăcea să troneze peste altare de cranii și să asculte țipătul răgușit al vulturilor veniți să devore viscerele celor sacrificați, așezate în vârful piramidei, pe Piatra Inimilor. Preoții jupuiau cu propriile lor mâini pielea victimelor și împroșcau cu sânge cald imaginea zeului. Apoi, se îmbrăcau în pielea însîngerată și făceau un dans magic, terminat adesea prin acte de antropofagie rituală
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
-i condamna pe azteci, s-ar cuveni să ne întrebăm dacă noi suntem judecătorii potriviți. Cel puțin, aztecii își săvârșeau crimele pe față și nu le negau. Dimpotrivă, le dădeau un înțeles tragic. Preoții lor dansau îmbrăcați în pieile celor sacrificați, nu-și arătau mâinile curate ca Pilat din Pont. Mai privesc o dată calendarul aztec. Eu însumi mă apropii de granița celor 52 de ani și trebuie să-mi fac un bilanț. Mă culc cu acest gând. zei Statuia uriașă a
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
marele teocalli din Tenochtitlan erau două temple gemene: templul lui Tlaloc și templul lui Huitzilopochtli, amănunt care arată singur locul lui Tlaloc în ierarhia Olimpului aztec... Prin vârtejul ploii parcă se aud săgeți din alte timpuri înfîgîndu-se în trupurile acelor sacrificați, chiotele care salutau norii umflați de apă după ce aztecii priviseră, zile la rând, cu ochii uscați, cerul... Fantoma lui Tlaloc se îndreaptă în această noapte spre Veracruz. Și parcă un imens răpăit de tobe îi anunță trecerea. Plouă peste tunetele
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
din vremea conchistei, istoriseau lucruri la lectura cărora toți, mai târziu, au zâmbit. Ele spuneau că, în perioadele de secetă, la Chichen-Itza se organizau procesiuni la Fântâna Sacră unde preoții aruncau la răsăritul soarelui în adâncul fântânii, odată cu tinerele fete sacrificate, vase prețioase și bijuterii. Convins că Diego de Landa n-a mințit, Thompson a luat lecții de plonjare și a scormonit metodic în noroiul și mâlul din fântână, îmbrăcat în costum de scafandru, căutând printre copaci putreziți, printre șerpi, șopârle
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
semne. Nu, nu, mă liniștește el. Totuși, soarele e prea agresiv, îmi dogorește spatele. Ar trebui să stau și eu puțin la umbră ori să îmbrac ceva. Mă mai uit o dată la cavitățile de calcar unde se puneau inimile celor sacrificați, după care mă decid să cobor. Mai e ceva ce nu înțeleg. Toltecii, care au cucerit Chichen-Itza, erau seminomazi. Ca și mayașii veniți înaintea lor. Ei bine, cum se explică, oare, pasiunea pentru construcții de asemenea proporții din partea unor seminomazi
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
cantitate de piatră într-un templu sau într-o piramidă, trebuie să crezi, dacă nu în eternitate, măcar în iluzia ei. Toltecii au clădit, între altele, aici un tzompantli, rămas aproape intact; un altar macabru, unde erau așezate craniile celor sacrificați, dar și un mormânt al timpului! La fiecare 52 de ani, secolul încheiat era materializat într-un mănunchi de 52 de bastonașe, cadavrul simbolic al timpului, care era îngropat în acest monument macabru. Macabru, da, căci nu poți să treci
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
Magna Grecia, ecoul vechilor dialecte italice; cu fantezia lui napolitană, evocă o amintire din ținutul său: — Corabia de aur va avea aceeași formă ca templul lui Isis de la Pompei, singurul templu în care pământul nu este mânjit de sângele animalelor sacrificate. Arhitectul Imhotep spuse: — În interiorul khem-ului voi pune mozaicuri. Îi voi da culorile sacre ale lui Isis Panthea: albul lunar al spiritului, verdele vieții, roșul împărăției infernale. Nici un templu nu va avea decorațiuni ca acelea pe care le veți vedea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
a continua drumul În viață. 20 noiembrie 1959 (vineri) Viață... Dinu... fericire... iată ce-mi rezervă viitorul. Azi, Însă, am greșit. La teză la geografie, mi-am făcut de acasă lucrări cu subiectele date, Încercând prin aceasta să răscumpăr orele sacrificate patinajului. Aș merita 1, dar la teză am făcut binișor. Această ieșire, prima și ultima (sper), era să mă facă să nu decad În ochii altora și ai mei. Seara, am vorbit cu Sorin și i-am arătat necesitatea unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
viața ta, vezi cum se taie un porc la oraș. Patru haidamaci Îl țin cu putere și-i fac felul cu un cuțit lung la beregată. Năclăiți de viscol și sudoare Îl țin până când animalul, stropit de sânge, rămâne inert, sacrificat. Lampa de benzină Își forțează tirajul, cu țeava la câțiva centimetri de zidul pe care Își scuipă flacăra albastră cu vuiet pofticios de prăpăd, căci ea va pârli porcul, În timp ce nevasta vecinului, cu destulă greutate, dar și cu mare grijă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
pagini întregi. În băi când fierbinți, când reci, modurile tradiționale de a povesti întinereau. Iar tăcerilor încăpățânate, torturile prin gâdilat le smulgeau țipătul de confirmare. Fiecare bășină își găsea ecoul. Și orice poantă avea valoarea de schimb a trei adevăruri sacrificate. Și, deoarece tot ce era realitate decurgea logic, tot logic era ca și ceea ce contrazicea realitatea să devină posibil. Astfel, în capitolul final al părții a doua din Ani de câine se punea problema să se sugereze un sens buncărului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Creatorul, ca unul să fie agricultor iar frate-său, păstor. Urmașii mortului sînt românii. Sigur, era necesară o crimă, asta dă Întotdeauna bine Într-o dramă, și-n definitiv așa s-a născut literatura, dar n-am Înțeles de ce trebuia sacrificat Abel, ce cusur avea, ce făceau În timpul ăsta părinții celor doi, și, mai ales, de ce erau puși copiii să muncească. Ar fi putut, fiind ei primii oameni, chiar dacă aici, jos, pe pămînt, să-și (să li se) găsească o ocupație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Matilde visează că este iepure (ea fiind În realitate fiica regizorului și a protagonistei). CÎt despre final, e atît de limpede că mamiferul ăsta micuț cu incisivi expresivi pe falca superioară și coadă scurtă va fi În cele din urmă sacrificat, adică vezi povestea cu vîrsta inocenței, omenirea adultă sălbăticită și așa mai departe, animalul fiind omorît În mod atroce inițial În paginile Muzeului Negru, mai tîrziu În tembeloida deja pomenită Atracție fatală, Încît atunci cînd fetița-blondă-cîștigătoare-de-premii-de-biobotanică (depășind o concurentă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
aceea a dementului din Seven și cu a dementului din 8 milimetri de mai tîrziu de nu cumva e aceeași, cu sclipiciuri de hîrtie atîrnate de tavan și resturi, Într-un fel epidermice, răspîndite peste tot, ale fetelor torturate și sacrificate (să ne amintim că-n primele pagini Mundt dă un sens sacrificiului, aici nu e cazul. Jodie Foster nu e scriitoare.), și, plutind deasupra tuturor, cu Anthony Hopkins geniu rafinat al răului, fermecător, nemilos, psihiatru, canibal, lacom, ce ascultă un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Pepsi la care făceai coadă degeaba, În vreme ce gardienii păcii ne asfixiau cu bule galbene acidulate Încetul cu Încetul, pentru bomba cu hidrogen, marș de protest, pentru toate marșurile de protest și mitingurile și 23 august, pentru geamandurile portocalii, generațiile pierdute, sacrificate, aruncate-n grajdul timpului, generația ’56, ’70, ’80, toate groggy, toate suportînd galvanoterapii de durată, pe toată durata acelei perioade a gamaglobulinei atît de dureroase și de inutile, a acelui timp cînd aș fi plecat chiar și-n Gabon, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
ajuns niciodată să se placă și să se aprecieze, dacă Cezara, iapa ei preferată, nu s-ar fi accidentat foarte grav în timpul unui concurs de sărituri. Rând pe rând, medicii veterinari veniți la consult dăduseră neputincioși din cap. Calul trebuia sacrificat pentru a fi scutit de suferințe inutile. Toată lumea se resemnase în fața crudului verdict, mai puțin Marius. Insistase cu tenacitate in fața Smarandei pentru o ultimă încercare și în ciuda scepticismului ei o convinse să-i lase mână liberă. Folosind tot felul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
densa ei plenitudine ne-a îngăduit să întrevedem putința unui transplant roman, care să prilejuiască o autentică palingerezie: după un decupaj astfel condus, încît să-i împrospăteze eclatant acestui tezaur valențele mediteraneene și latine. Bogăția ofertei nu se găsea nicicum sacrificată, numeroase piese din arhiva pariziană a marelui fotograf, generos puse la dispoziție de soția sa Ariana Negropontes Grigorescu, se adăugau, fericit concrescute, lotului anterior de imagini, - noua expunere de la Roma le absorbea natural, fără vreun hiat. Priveliști antologic expresive, muri
Roma Embleme și principii by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/8343_a_9668]
-
originea putându-i fi căutată în ceremonia alegerii de rege în societățile primitive, așa cum o descrie, în Creanga de aur, Frazer. Regele se învestea cu o putere absolută pe timp de un an, după care era, inevitabil, căci ritual, sacru, sacrificat. Cel ce avea dreptul de a se bucura de grațiile oricărei fecioare/femei, de orice bun, de oricare serviciu, ascultat orbește, era cu grijă păzit, către sfârșitul "mandatului", ca nu cumva să-și ia tălpășița. în caz de evadare, era
Așa e că n-am... by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/8375_a_9700]