513 matches
-
atât de multe lucruri de povestit celor ce vor să afle adevăruri... Cu 18 ani în urmă, când am prezentat Consiliului Europei Proiectul Primului Memorial al victimelor comunismului din lume, în oficiosul guvernului Văcăroiu ("Vocea României") se scria sub titlul "Sacrilegiul de la Sighet" că vindem suferință românilor Consiliului Europei (era în 1993, iar România nu era încă, din cauza mineriadelor, membră nici măcar a Consiliului Europei). În același timp, foștii deținuți politici veneau la Sighet chiar de atunci, când totul nu era încă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
nu era vorba numai despre versuri și despre linia melodică, au încercat mai mulți în alte crâșme să-și surprindă publicul cu Zaraza, dar degeaba. Ajungeau să fie huiduiți și jigniți pe scenă dacă nu se opreau imediat din acest sacrilegiu, se arunca după ei cu ce se nimerea la îndemână, cu legume, bucăți de pâine sau chiar cu tacâmuri. Unii nefe- riciți se încăpățânau să demonstreze c-o pot cânta chiar mai bine, dar sfârșitul nu era altul decât tragic
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
hazliu, pe care îl observ cu discreție, așa cum probabil o fac și alții. Poate că o soluție mai fericită ar fi fost să ascultăm concertul până la masa de prânz, pe stomacul gol, așa simt însă că asist la un... diafan sacrilegiu. După concert, încerc să schimb câteva cuvinte cu violonistul chinez, care s-a retras împreună cu ceilalți muzicieni într-o cameră alăturată, dar pronunția lui în engleză este absolut indescifrabilă, așa încât îi mulțumesc cu amabilitate și aflu câte ceva de la Serghei, contrabasistul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
camera de hotel, să zapezi în neștire telecomanda până trece arșița. Dar cum să te lași învins de căldură când stai doar două zile aici, dintre care una, cea de mâine, o vei petrece în Muzeul Prado? E un adevărat sacrilegiu să-ți irosești timpul. Așa că umblu să văd, să contabilizez imaginile aproape lichefiate de căldură ale Madridului. Mai întâi merg să văd Plaza Mayor, care pare să fie un fel de simbol neoficial al orașului. „Dacă n-ai văzut Plaza
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
împreună cu VITALIE CIOBANU și Andrei Bodiu, doar sala cu lucrările pictorilor flamanzi. În cele din urmă, renunț. Simt că nu mai percep nimic. Prado, ca de altfel orice muzeu, trebuie servit în porții mici. Altfel, ai senzația că faci un sacrilegiu, că profanezi ideea de artă... Am ieșit din muzeu năucit, nu mai știam cât e ceasul și ce mai avem de făcut. Văzusem doar o parte, o mică parte, un sfert sau o zecime de zecime din întreaga colecție de la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
cărți și gravuri). Urmează Cézanne, Van Gogh, Gauguin, Monet, Poussin... Multe lucrări splendide, dar simt că nu mai am puterea să asimilez, că nu mai disting detaliile, elementele care mă fac să memorizez o pictură sau alta. E aproape un sacrilegiu desantul acesta cultural, doar de câteva ore, într-un asemenea muzeu. Îți trebuie zile, poate săptămâni întregi să vii prin aceste săli, să poți afirma că ai văzut Luuvrul. În sala de antichități grecești, lângă statuia Venerei din Milo, un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
ortodox îi este interzis să calce pe Haram al-Charif. Ar risca în acest caz, impur cum e, să profaneze incinta Templului (măcar că aceasta nu este exact localizată pe esplanadă). Numai Dumnezeu este autorizat să reclădească Templul și ar fi un sacrilegiu să încerci să-l devansezi, accelerând astfel venirea sfârșitului timpului. Încălcând astfel interdicția, primul ministru Sharon s-ar fi comportat ca un naționalist agnostic și nu ca un evreu păstrător al tradiției. Prietenul arab, care trăiește de o jumătate de
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
dacă tot am ajuns aici?" Chiar de-ar trebui să-l iertăm pe Fiul Omului pentru crimele comise sau absorbite de Biserica s-a clădit pe numele său, excesivul în cazul de față nu e deloc neînsemnat. Isus = Hitler? Un sacrilegiu, acest graffiti, dar nu chiar inutil dacă reușește să-l convingă pe privitor să-și schimbe ochelarii. Fără a urca până la potop, pentru o jumătate de veac de persecuții contra apostolilor (între coreligionari, de fapt), au fost douăzeci de secole
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
secole mai puțin ca rivalul său, firește mai pisălog, ori cu evanghelicul proaspăt convertit. În acest gen de bilanț comparativ, nu se ține îndeajuns cont de handicapurile cronologice. Suveranitatea lui Dumnezeu primând asupra celei a oamenilor, grozăvia drepturilor omului și sacrilegiul reprezentat de democrație? Ceea ce spune Ben Laden nu ceea ce face el era deja scris în Syllabus, enciclica din 1869. Trebuie oare să amintim că Inchiziția n-a luat sfârșit, în Spania, decât în 1824? Și că în 1825, la trei
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
amintim că Inchiziția n-a luat sfârșit, în Spania, decât în 1824? Și că în 1825, la trei decenii după Declarația drepturilor omului și ale cetățeanului, Franța lui Carol al X-lea aproba o lege pedepsind cu moartea delictul de sacrilegiu? Și stipulând, pentru profanarea unei hostii, supliciul paricizilor, adică tăierea mâinii de la încheietură înainte de decapitare? Dacă este să notăm în paralel isprăvile islamului și cele ale creștinismului din secolul al XV-lea care era și el, pe atunci, o civilizație
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
să recomande că, în nici un caz, să nu se compare lupta de la Posada, sau nici altă bătălie dată de români în Evul Mediu, cu marile bătălii din timpul Războiului de o sută de ani: Crécy (1346), Poitiers (1356), Azincourt (1415). Sacrilegiul îl comisesem eu în Mari bătălii din istoria lumii, așezând alături de bătăliile amintite, bătălia de la Posada (1330), Rovine (1395), Podul Înalt (1475) și Codrii Cozminului (1497). Recomandarea a fost respectată în noul tratat de istorie a românilor, unul dintre apărătorii
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
în nici un chip”. În sfârșit, autorii Micului dicționar enciclopedic sunt de aceeași părere: Hușii, unde - după cum remarca scriitorul Theodor Codreanu -, „responsabilii culturii hușene n-au avut grijă și de casa în care s-a născut marele om politic. Un adevărat sacrilegiu împotriva trecutului istoric național, de neiertat”. Unele manuale de istorie menționează ca loc al nașterii domnitorului orașul Huși: Manualul de Istoria Românilor pentru clasa a VII-a secundară, din 1931, și Istoria românilor. Material complementar pentru clasa a IV-a
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
ai unui început de notorietate literară. Era foarte sigur pe sine acel tânăr cu alură de atlet, totdeauna imperativ în formulări, autoritar, neadmițând sub nici un motiv, când vorbea, dispersarea atenției celor de față. Dacă era întrerupt, îl străpungea pe comițătorul sacrilegiului cu o cruntă privire, aștepta să se reinstaleze deplina tăcere și relua de la început toată fraza, o relua cu ostentație, rărind intervalul dintre cuvinte, cu ochii țintă pe imprudentul călcător în străchini, făcându-le astfel tuturor foarte clară ideea că
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
definitivă“ a mesajului lor artistic și intelectual. Autorii ca Mihalaș cred în perfecțiune sau, oricum, sunt munciți, chinuiți de mirajul atingerii ei, dispuși mai degrabă să nu se exprime decât să se exprime „imperfect“, impropriu, ceea ce ar fi un adevărat „sacrilegiu“. Astfel interpretez eu poezia Incantație, cu mereu invocatul vers „nu vreau să las urme, nu vreau să las“, care, mai mult decât o clamare a umilității (a umilinței filozofice), mie îmi pare să exprime refuzul de-a „răni“ visul de
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
clamare a umilității (a umilinței filozofice), mie îmi pare să exprime refuzul de-a „răni“ visul de perfecțiune, de a-l macula prin exprimare trudnică, împiedicată în „amănunte“. Iată: „Nu vreau să las urme, nu vreau să las. / E-un sacrilegiu fiecare pas. Fiecare urmă care-o face pe mal / E-o rană în esențial / Ah! mii de tăieturi mărunte! / Tot amănunte, numai amănunte.“ În aceeași arie de semnificații putem așeza și poezia Întoarcerea soldaților, cu memorabila viziune a dării înapoi
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
Prejudice (în colaborare cu Fred L. Gardaphé, 2010), Florentine Tuscany: Structures and Practices of Power (în colaborare cu Andrea Zorzi, 2003), Society and Individual în Renaissance Florence (2002), Renaissance Essays ÎI (1993) ș.a. La Editură Institutul European a aparut volumul Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentista (2011). William J. Connell, Machiavelli è îl Rinascimento italiano. Studi (c) 2014, Gheorghe Lencan Stoica (c) 2014 Institutul European Iași pentru prezență ediție INSTITUTUL EUROPEAN, str. Grigore Ghica Vodă nr. 13, cod 700469, O.P.
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
cercetare istorică originală Profesorul William Connell nu se află la prima carte publicată în România. El este bine cunoscut specialiștilor în gândirea politică și știința politică românească. A publicat în anul 2011, împreună cu profesorul Giles Constable, o interesantă lucrare despre sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentista. A publicat, de asemenea, numeroase articole și studii în revistele de științe politice românești. Specialist de prestigiu, capabil să surprindă atmosferă autentică din perioada Renașterii italiene, William Connell a realizat lucrări remarcabile în limba italiană
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
a inițiat procesul prin care creștinismul a devenit religia oficială a Imperiului Roman. Fiii lui Constantin au interzis sacrificiile aduse zeilor păgîni, iar în 392, împăratul Teodosie (379-395) a interzis ceremoniile păgîne sub acuzarea și pedepsirea făptașilor pentru trădare și sacrilegiu. Înainte de aceasta, în 380, Teodosie decretase că toți supușii lui trebuiau să accepte credința creștină așa cum fusese ea formulată la Conciliul de la Niceea din 325. Limba bisericii bizantine era greaca, în timp ce limba celei romanice rămînea latina. Majoritatea locuitorilor din Balcani
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
Clănțănitoarea despre care pomeneam mai înainte era manevrată extrem de îndemânatic. Abil. Și cu un soi de nedisimulat sadism. Adică omul nu reteza unghia și gata. Îndeplinea un ritual. Dacă ar fi retezat-o și la revedere, ar fi înfăptuit un sacrilegiu. Și-ar fi bătut joc de unghia aia. Așa, el arată că ține cont de personalitatea ei. O tratează cu toată responsabilitatea. În picioare, avea niște șlapi. Distanța dintre cei doi șlapi - destul de mare. Peste o juma’ de metru, explicația
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
morale care ne Înconjoară, Înspre abisul și neantul ființei noastre și mai ales al lor. O Întreagă literatură mistică, satanică, blasfematorie, cu ecouri În bună parte romantice, a cultivat, până În pragul epocii aspre pe care o trăim, farmecul păcatului, grandoarea sacrilegiului, volupta tea pierderii de sine. Generația mea de la 1900-1910 a cunos cut-o și a cultivat pe preoții acestei literaturi cu gust de cenușă de oase: Charles Baude laire, Jules Barbey d’Aurevilly și Mau rice Rollinat. [...] O ANCHETĂ PRINTRE BĂRBAȚI
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
lagărele de concentrare. Intuiam o legătură între întâmplarea ei și lecturile mele despre ororile dușmanilor naziști. Habar n-aveam pe atunci că istoria nu se derulase ca în filmele de război cu nemți. O astfel de apropiere e, bineînțeles, un sacrilegiu, însă așa credeam la vârsta aceea, cu inocența celui care ignoră adevăratul mers al istoriei. Pentru mine, nazismul și comunismul erau de-o seamă, prin modul în care trupul își pierdea dreptul și demnitatea de a-și simți intimitatea ca
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
inima părinților. Nu e greu să mi le închipui; n aș avea decât să mă aplec asupra fântânii albastre a amintirilor noastre comune, ca să mă consolez. Aș putea s-o fac, dar mă tem de gestul ăsta ca de un sacrilegiu; mă tem să-l fac, ca atunci când ești în plină criză de ficat și ai găsit o poziție în care, ca prin minune, nu te mai doare nimic; mi-e frică să fac cel mai mic gest; stau la pândă
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
să botezară. Pentru care minune [povestea] este pretutindinilea scrisă și vestită” <endnote id="(73, pp. 1-2)"/>. Observ deocamdată faptul că, spre deosebire de legendele similare occidentale, În care evreul profanator este de regulă ucis, În relatările din spațiul ortodox evreul care produce sacrilegiul se convertește la creștinism În urma miracolului cristic. Nu este de mirare că motivul legendar „icoana junghiată” a intrat, la Începutul secolului al XVI-lea, și În Învățăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Theodosie. În acest caz, accentul nu mai
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
manipulator și asasinarea lui Culianu, Ceaușescu, Iorga, Editura Miracol, București, 1999. 505. Mihai-Răzvan Ungureanu, „Sfârșitul unei instituții - Hahambășia (I)”, În Studia et Acta Historiae Iudaeorum Romaniae, vol. II, Editura Hasefer, București, 1997, pp. 68-107. 506. Radu Rosetti, „Un proces de sacrilegiu la 1836 În Moldova”, În Analele Academiei Române, tom XXXI, București, 1909. 507. Andrei Pippidi, „The Mirror and behind it. The Image of the Jew in the Romanian Society”, În SHVUT. Jewish Problems in Eastern Europe, First International Conference on the
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
a putut Îmbrăca mantia gloriei din cauza unui individ extrem de suspicios care făcea legea În presa locală „..conform dispozițiilor”. c.g. Român În armata lui Hitler?! Mare vâlvă va fi stârnit și găsirea În aceeași publicație uzinală bârlădeană a unui adevărat sacrilegiu comis asupra Întregului popor român, un popor plin de avânt revoluționar, conform propagandei oficiale. Autorul observației a fost tot Țanea care a oprit de la publicare proza „Undeva În lume În preajma acelui MAI victorios” scrisă de un polonezo-german cel mai probabil
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]