1,527 matches
-
ne mai gratulează cu trilurile lor fermecate. Chiar, nici nu le mai vine să cânte, de vreme ce barbarii au năvălit în habitatul lor secular. S-au ascuns în scorburi sau printre frunze și tac, înmărmurite. După câteva ore de muzici cu salam, guță și copilul minune, familia de rrrrromi romanizați pleacă, fericită că a petrecut în natură. Am fi putut să-i punem capăt, dar, cine să se pună cu baragladinele? După plecarea lor, ne facem cruce cu limba și trecem la
TABLETĂ ESTIVALĂ de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 535 din 18 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357549_a_358878]
-
că mai fuseseră și alți norocoși, care s-au bucurat de capturi frumoase. Se găseau și lemne din belșug, așa că am adunat o rezervă considerabilă, suficientă ca să aprindem un foc mare, care să alunge țânțarii. Cina se compunea de kaizer, salam la proțap și ouă fierte. Trebuia să scăpăm de hrana perisabilă, iar cea în conserve rămânea pentru ultima parte a weekendului. Era vineri seara și nu aveam televizor. Doar un tranzistor amărât, agățat de o creangă, mai mult țipa și
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1229 din 13 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/344595_a_345924]
-
învartit vreo 50 de ani prin România și dusă a fost! Unii dintre noi au trăit toată viața în criză... mai săraci decât atunci nu putem fi! N-avem cum să mai cântăm glorie conducătorului iubit cu burta goală și salamul pe cartelă! Stafia asta este dusă! Teama vine din altă parte... e spaima vieții trăite pe datorie, pe credit, pe împrumut... Spaima aceasta poate fi, pentru mulți o șansă. Au pus unii prea multă alergătură pentru "a avea", verbul chiverniselii
CRIZA CA O SALVARE de DONA TUDOR în ediţia nr. 327 din 23 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358773_a_360102]
-
se udă scrierea Postuma, Agripa , cel cu viroza a ajuns ministru la Ptoza, Al Boraq, iapa sfântă trăiește, de mai multe veacuri și crește, alchimic, se zice, cu stimuli, Algol, vraciul în toate e primul, Alocer , mereu locul doi, producea salam de Pleșcoi, amazoanele mele duioase, nu mai râdeți, sunteți mai frumoase când priviți cu asprime pe texte, vine contele -geniu Alexe, ametiste le dă bietul conte, nu mai re nici cont și nici monturi, în zadar pui în titlu Ammon
PROBA DE FOC de BORIS MEHR în ediţia nr. 1121 din 25 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359911_a_361240]
-
Crucișetorul Potemkin de la Odessa?! Femeia își dorește niște sturioni, bine călcată, rigidă pînă la Jonny Walker cu gheață, cînd are impresia că Dumnezeu este etern, contribuabilul lovit de sentimente și Lupoaica din Piața Romană hrănită de municipalitate cu miresme de salam de Sibiu. Orice ritual este decadent, frunze de salcîm lovite de amnezia ploilor de toamnă. Eram la Paris cu Anna Pavlovna, povestea Carpentier, femeia cu valuri lăuntrice, aducătoare de uitări pe o temă cu variațiuni - că ce altceva este tabloul
de IOAN LILĂ în ediţia nr. 348 din 14 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359505_a_360834]
-
lăsându-și capul pe spate: Cotlet de porc, salată verde, vin de Cotnari... - Garnitură...? - Cartofi prăjiți. Nimic în plus. - Am înțeles, domnule. În cinci minute totul este gata... - Nu! Mai întâi adu-mi 100 grame brânză de vaci, câteva grame salam de vară, două roșii și un ardei gras. Și încă o votcă! - Da, domnule, imediat! Nu avusese de gând să cineze aici dar, pentru că știa bine obiceiul Ancuței, a hotărât să rămână la restaurant. Putea să se gândească în voie
ISPITA (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 257 din 14 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359599_a_360928]
-
ouăle și vom face friptură de miel împănat cu usturoi verde ... și-l vom asorta cu salată verde ... mmmmm ... Aceste gânduri îmi alungară tristețea matinală. După trecerea graniței ... surpriză din partea organizatorilor: sandviciuri proaspete, cu tot felul de bunătăți, la alegere (salam, șuncă, piept de pui, pește, mușchi țigănesc...cașcaval și salată), plus o sticlă de apă (plată sau minerală). Firma de turism ne dăduse un ghid, care ne înzestră cu un aparat interesant, de pus la ureche, în care auzeam clar
ÎN PACEA SERII DE APRIL de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 462 din 06 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359129_a_360458]
-
notoriu bețivan Dormea tot timpul pe strada sau un teren viran, " Mai câine" flamand și-adesea singurel Îl mirosea scâncind și-apoi, stătea cu el. M-am așezat odată la margine de drum Am scos o pâine-ntreagă și un salam mai bun. Mai câine' mă privi blajin și-nlăcrimat, M-a lins pe mâini,pe-obraji și apoi, a mâncat... O să mai trec, gândeam, poate... cine stie Vă vrea-ntr-o zi că toată viața lui al meu să fie. Mai
MAI, CAINE! de FLORENTINA CRĂCIUN în ediţia nr. 475 din 19 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359177_a_360506]
-
în Friedrichstrasse treceam prin pasajul păzit cu strășnicie de polițiștii din est, pentru că dincolo de bariera virtuală, trasată de cozorocul ofițerului, nu mai era nimeni, vestul își vedea de treabă, Poarta Branderburg tăia bulevardul ce trecea pe sub ea ca pe un salam, în est se numea Unter den Linden, dincolo, spre Tiergarten, Strase des 17, Juni., mai era o stație, Bellevue, cred, și apoi urma Tiergarten, unde coboram, îmi cumpăram un pachet de Kent, ziarele fără seceră și ciocan, și apoi, cu
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN CAP 15-18 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 412 din 16 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345060_a_346389]
-
de foame. În 1989 dizidenta Ana Blandiana participa, ne spunea Constantin Barbu, la Congresul mondial de poezie de la Macao din Asia, așa „rezistenți” ar fi vrut să fie tot poetul român muritor de foame care stătea la coadă pentru un salam cu soia în România comunistă. Această tradiție letală, o conspirație a mediocrității securiste, care ucide cultura și literatura română astăzi o continuă ICR, înființat sub oblăduirea SIE, unde se sifonează și cheltuie inutil banul public al românilor promovându-se tot
ICR SAU SERVICIUL SECRET DE LITERATURĂ EXTERNĂ ? de IONUŢ ŢENE în ediţia nr. 1873 din 16 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340401_a_341730]
-
doar ca penalii din politică să rămână în continuare la zdup. Și tot acolo să rămână cei care au jecmănit România. Să iasă din închisoare biata femeie care, pentru a-și hrăni cei zece copilași, a furat un kil de salam și a primit patru ani de pușcărie (că tot umblă pe net indivizi care explică pe cine vizează această lege a grațierii și amnistiei). Să iasă din închisoare ăia care au furat o găină, un Snickers și o sută de
„Păsărelele” din capul domnului Tăriceanu () [Corola-blog/BlogPost/339103_a_340432]
-
o sută de lei, ăia care au umblat pe autostrăzile lipsă ale patriei fără rovinietă, dar nu și ăia care sunt responsabili de autostrăzile lipsă și nici ăia din cauza cărora multor români nu le-a rămas decât să fure găini, salam și o sută de lei. Nu ăia care și-au bătut joc de cetățenii ei. Nu ăia care au adus spitalele în situația deplorabilă de acum. Nu ăia care au mituit funcționarii publici. Nu funcționarii publici care s-au lăsat
„Păsărelele” din capul domnului Tăriceanu () [Corola-blog/BlogPost/339103_a_340432]
-
culturnicii, care se lăudau că au sertare pline de revoltă anticeușistă dar se gudurau pe lângă ceaușistii ajunși la putere. Au apărut și noile elite bucureștene pe linia și bani lui Soros. Jurnaliștii și scriitorii din străinătate, pentru că nu am mâncat salam din soia, au fost contestați și marginalizați, cel mai neîndreptățit și discreditat a fost/este Paul Goma. Unii din dintre ei s-au alăturat repede parveniților de la București. Eu am rămas singur, liber până la cel de sus, sunt ne-regimentabil, nu
VERBA VOLANT, SCRIPTA MANENT ! de CORNELIU FLOREA în ediţia nr. 581 din 03 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/340888_a_342217]
-
prima oară de o stea, înainte să fi citit Luceafărul lui Eminescu. Acolo mi-am jurat că voi învăța pentru mine și pentru tata, să ajung” om mare” ca la masa mea să fie în fiecare zi pâine albă cu salam, așa cum văzusem în casa de la oraș a surorii mamei mele. Acolo în târnațul acela am jelit primul prieten adevărat, un biet cățeluș ce-l găsisem flămând și murdar în pragul casei noastre. Am intrat în casă ștergându-mi picioarele de
ASTA SUNT EU de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 728 din 28 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341503_a_342832]
-
ceilalți, turnându-și reciproc, pe rând, apă dintr-un bidon vrede de plastic, purceseră cu toții la a-și etala, pe suprafața de OSB acoperită cu folia lui Mitiță, merindele aduse de acasă. Curând aceasta se umplu cu felii de pâine, salam, brânză, ceapă, roșii, castraveți și alte asemenea. - Stați așa! Nu mănincă nimeni! rosti cu voce ridicată nea Marin, parodiind un mod de exprimare autoritar cazon, în timp ce scoate din buzunarul pantalonilor de salopetă, decolorați de purtarea indelungată, o sticlă de 250
BANCUL de LIVIU GOGU în ediţia nr. 528 din 11 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341970_a_343299]
-
atâta timp cât suntem ași doar la consum și la șutit. “Nu pregetați”, ne îndemnau aleșii ce ni i-am dorit: “Luați - c-al vostru este totul - să nu mai știți ce e nevoia, căci voi trudit-ați zi și noapte înfulecând salam cu soia...” Iar oamenii i-au ascultat, și-așa dezastrul s-a pornit în codrii, fabrici, ceapeuri, până ce țara-a sărăcit. Atunci din hău au apărut miliardari de mucava, cu ifose de buni români și aere că-s cineva în
POEMELE NOULUI AN (2) – TESTIMONII LIRICE de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1112 din 16 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342110_a_343439]
-
Jocul ăsta are până la urmă un final, drept pentru care aplic aceeași tactică punând întrebări ciudate și ies de la brânzeturi țopăind cu sacoșa plină de telemea grasă, bine scursă și ieftină. La un magazin cu preparate din carne am cerut salam de toamnă cu eticheta din vară și mi s-a adus un salam deundeva din spate. Adică, în dezordinea sosirii. Nici nu mi l-a cântărit. La experiența lor nici nu era nevoie. Am cerut, așa, în glumă, înghețată expirată
CÂT DE PIAŢĂ-I PIAŢA MARE ? de LICĂ BARBU în ediţia nr. 399 din 03 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/342128_a_343457]
-
punând întrebări ciudate și ies de la brânzeturi țopăind cu sacoșa plină de telemea grasă, bine scursă și ieftină. La un magazin cu preparate din carne am cerut salam de toamnă cu eticheta din vară și mi s-a adus un salam deundeva din spate. Adică, în dezordinea sosirii. Nici nu mi l-a cântărit. La experiența lor nici nu era nevoie. Am cerut, așa, în glumă, înghețată expirată la un butic. Tinerica vânzătoare a dispărut două secunde și m-a servit
CÂT DE PIAŢĂ-I PIAŢA MARE ? de LICĂ BARBU în ediţia nr. 399 din 03 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/342128_a_343457]
-
atunci când stau la “biroul” meu pe masa din bucătărie mă gâdilă talentul pe la nas și “prepar” pe hârtie câteva rețete gastro-comice. Iată-le! DIN CARTEA DE BUCATE Aperitive ca la mama acasă Ingrediente : Tramvaiul 12, pâine turcească pe vatră românească, salam tăiat, deget bandajat, muștar bun combinat cu muștar, una maioneză reușită, una nevastă mulțumită, una soacră prăbușită, șuncă ș-un cățel pentru testare. Sare, piper, verdeață, nimicuri. Preparare: Se începe după o oră de gândire și căutare a cățelului pentru
REŢETE CULINARE ... ILARE de LICĂ BARBU în ediţia nr. 807 din 17 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342135_a_343464]
-
reușită, una nevastă mulțumită, una soacră prăbușită, șuncă ș-un cățel pentru testare. Sare, piper, verdeață, nimicuri. Preparare: Se începe după o oră de gândire și căutare a cățelului pentru a fi martor al catastrofei ce va urma. Se taie salamul în felii înclinate spre televizor până se termină mâna stângă. Cu dreapta ștergeți muștarul de pe jos și de pe față când ați scărpinat nasul. Stingeți televizorul și aprindeți aragazul...Ei, nu tot aragazul! Doar un singur ochi. Nu-i nimic, vedeți
REŢETE CULINARE ... ILARE de LICĂ BARBU în ediţia nr. 807 din 17 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342135_a_343464]
-
ar mai fi trăit mama scumpei mele prietene, am mai fi avut și câte o farfurioară cu puțină dulceață de trandafiri sau de gutui. Eu profitam de faptul că ea nu era dintre aceia care-și „părăsesc” țara sătui de „salam cu soia” - căci mai sunt încă politicieni dintr-aceștia care judecă astfel −, iar ea, de faptul că eu mi-am lumea-n cap și am „părăsit-o”. Eram amândouă cu sufletul la gură, să auzim știri serioase, eu despre locul
ESTE GREU SĂ TRĂIEŞTI, DAR SĂ ŞTII CĂ E GREU SĂ ŞI MORI ! de MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 801 din 11 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342260_a_343589]
-
de pământ. La un moment dat s-a speriat. Se aflau parcă pe marginea unei prăpăstii. Teama i-a fost alungată de uimire și curiozitate. Jos departe de tot se aflau mulți cai. Cum or fi ajuns acolo? - Sunt pentru salam ... Această frântură prinsă din conversația celor maturi l-a făcut să fie mai atent. Nu a îndrăznit să întrebe ce este acela salam. - Nu mai este nevoie de ei la muncă! - Acum avem fabrică de tractoare! Faptul că nu pricepea
I. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2011 din 03 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340523_a_341852]
-
și curiozitate. Jos departe de tot se aflau mulți cai. Cum or fi ajuns acolo? - Sunt pentru salam ... Această frântură prinsă din conversația celor maturi l-a făcut să fie mai atent. Nu a îndrăznit să întrebe ce este acela salam. - Nu mai este nevoie de ei la muncă! - Acum avem fabrică de tractoare! Faptul că nu pricepea o iotă din cele spuse de cei mari l-a înciudat dar oboseala drumului l-a făcut să adoarmă pe nesimțite. * S-a
I. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2011 din 03 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340523_a_341852]
-
coca-cola sau apă. De obicei opream cu toții, ca și cum mai era cineva care nu știa drumul și trebuia să conducem împreună. Puțin mai târziu, deja în comuna Belciugatele, mai opream o dată, într-un alt magazin mixt de lângă drum, de unde Mircea cumpăra salam și pâine pentru toți sau un pepene, pe care îl mâncam în tribună înainte de a începe meciul. Mi se părea că fetele (care deja priveau cu suspiciune faptul că ne duceam atât de departe pentru a juca fotbal) ne-ar
unde fugim de acasă. De la o vreme, deveniserăm suspecți pentru prietenele noastre () [Corola-blog/BlogPost/338061_a_339390]
-
să ne oprim de trei ori în continuare. Pentru că eu n-aveam niciun dubiu că prima victimă a prezenței feminine ar fi fost acel obicei nepractic de a ne opri de trei ori, cu o următoare privațiune de pepene și salam cu pâine înainte de a face sport. Toată lumea care venea pentru prima oară credea că ne rătăcisem. Complexul apărea la sfârșitul unui drum sinuos cu câteva gropi, după mult timp de condus de când ieșeai din drumul principal. Din fericire, aveam escala
unde fugim de acasă. De la o vreme, deveniserăm suspecți pentru prietenele noastre () [Corola-blog/BlogPost/338061_a_339390]