1,131 matches
-
coloane și podeaua plină de lume. Veneau de la un glob cu fețe argintii care se învîrtea în locul în care fusese lampa portocalie, și acum treptele intrării era singura porțiune luminată continuu. Acestea se întindeau pe toată lățimea peretelui. Tineri în salopete instalau mașini electrice, care umpleau din cînd în cînd capela cu un sunet răgușit. Trei oameni mai în vîrstă stăteau pe treptele de jos, ținînd în mînă instrumente legate prin fire de mașinărie, iar al patrulea instala un dispozitiv de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
reda sensul în limba română, voi menține acestă titulatură în traducere. în. trad.) . Personajul îndrăgit al benzilor desenate a apărut pentru prima oară în „Sunday Post“ în 1938. în primii anii locuiește în Glasgow îsau Glasca) și este îmbrăcat în salopetă, cu părul pieptănat în stil „punk“, cum l-am numi noi azi. Dudley D Watkins, creatorul lui Oor Wullie, l-a avut ca model pe băiatul de opt ani al redactorului RD Low. Ron Low a devenit medic, locuind în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Jurig zise în spatele lui: - Ce țoale haioase ai! Gosseyn se întoarse și-l privi. Tonul lui Jurig indica faptul că nu vedea nici o legătură între haine și ceea ce spusese Gosseyn despre alte planete. Se uită la "țoalele" lui "haioase". O salopetă ușoară de plastic cu o închizătoare invizibilă și - tot invizibil - un regulator termic țesut uniform în materialul artificial. Foarte elegantă și scumpă după aspect și foarte comodă în special pentru un om susceptibil de a se găsi într-un climat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
abandonate serviciilor de curățenie ale orașului. O reapropriere a trecutului care se vrea plină de respect și care permite utilizarea popularului pentru afirmarea distincției. De altfel, în ceea ce privește aspectul și gestica, acești tineri licențiați se deosebesc cu totul de lucrătorii în salopete albastre care frecventau cîndva aceste locuri. Înveșmîntați în negru, noii veniți, cu părul scurt dar zburlit, poartă de bună voie ochelari fumurii, indiferent de vreme. Putem găsi și alte exemple de decalaje și transformări ale vieții urbane pe bulevardul Saint
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
meu e o stare de bine. Totul mi se pare foarte curios, mai ales faptul că trăiesc! 2 Se vede că există un Dumnezeu al ziariștilor, chiar când ei și-l închipuie pe Creator ca pe un inginer mecanic în salopetă albă, sabotat tot timpul de către un drac, în salopetă de lucru și el, numai că neagră și, mai ales, cu o gaură la spate. Și acest Dumnezeu al ziariștilor l-a făcut pe domnul Neculai Procopiu să-și umple cu
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
pare foarte curios, mai ales faptul că trăiesc! 2 Se vede că există un Dumnezeu al ziariștilor, chiar când ei și-l închipuie pe Creator ca pe un inginer mecanic în salopetă albă, sabotat tot timpul de către un drac, în salopetă de lucru și el, numai că neagră și, mai ales, cu o gaură la spate. Și acest Dumnezeu al ziariștilor l-a făcut pe domnul Neculai Procopiu să-și umple cu folos toată dimineața citind colecția gazetei Universul din luna
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
se uită peste creștetul celui care îi pusese întrebarea, către spălătorie și pompele de benzină. Ziua sclipea ca o oglindă curată, în care se reflectau arbori, un șofer care făcea plinul și un angajat al benzinăriei. Dintr- odată, tipul în salopetă ridică brațele și-ncepu să le bată ca pe niște aripi în jurul capului. Omar se pornise de mult spre ușă, când o voce strigase dinspre tejghea: „Afară arde! Arde în câmp!“. O combină care secera grâul se-aprinsese ca o
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
am. E un fel de urgență. Nu durează mult. O urgență? Ce naiba mai era și asta? Traversă holul și deschise ușa de la bucătărie. Acolo îl văzu pe Edward punându-și semnătura pe o tastatură electronică ținută de un bărbat în salopetă de livrări. —Edward, ce se întâmplă? Păru să se albească la față. —A, dragă. Pot să-ți explic. Pur și simplu trebuia să scăpăm de ele. Ocupau prea mult spațiu; stricau tot apartamentul. Așa c-am făcut-o. Au dispărut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
în birou de aproape un an. Ai spus că o să le desfaci, dar n-ai făcut-o niciodată. Așa că domnul ăsta drăguț le-a încărcat în camion și acum se îndreaptă spre gunoi. Maggie îi aruncă o privire bărbatului în salopetă, care se uita în pământ. Abia acum își dădea seama ce se întâmpla. Dar nu putea să creadă. Trecu pe lângă Edward ca o furtună, deschise brusc ușa biroului și, într-adevăr, spațiul din colț era acum liber, partea de covor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Respiră adânc, pe gură. Și ia-ți șampania cu tine. — Oye, loco, ești un... Insulta femeii fu acoperită de orchestră, care imită un sunet cam leșinat de fanfară. Lana Lee apăru pe scenă în ceva ce părea să fie o salopetă de lame auriu. — Doamne Sfinte, se bâlbâi Ignatius. Tâmpitul de negru îl păcălise! Ar fi dorit să iasă ca din pușcă din local, dar își dădu seama că era mai înțelept să aștepte până când femeia termina ce avea de spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
decenței și declarată vinovată. Urma să se pronunțe o sentință îngrozitoare, una care îi garanta persoanei ei fizice suferințe trupești și penitențe înjositoare, pentru nenumăratele ei jigniri. Lana Lee se apropie de bărbatul în costum negru și băgă mâna în salopeta ei de lame. Se lăsă pe vine alături de el și îi trecu prin fața ochilor de mai multe ori fotografia cu cartea lui Boetius pe care o ținea în mână. Aruncă o privire aici, baby. Cum ți-ar place să petreci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
grăsime corporală. Capul ras și ciocul negru tuns îl făceau să semene cu un diavol. Un diavol dat dracului. Intenția lui era să aibă un aspect intimidant și reușea asta. Se întoarse spre valiza de pe pat. În ea împachetase o salopetă cu emblema Con Ed pe piept, o jachetă de sport țipătoare, un costum italian negru elegant, o jachetă de motociclist pe spatele căreia scria MORI ÎN IAD“, un trening de velur, un ghips de picior detașabil, un Mossberg 590 cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
Park, avea un aspect liniștit în soarele amiezii. Alex se opri la marginea parcului și o urmări pentru o vreme. — De ce așteptăm? întrebă Jamie. — Numai un minut. — A trecut deja un minut. — Ba nu. Alex îl urmărea pe bărbatul în salopetă, care ocolea pe partea laterală a casei. Arăta ca un cititor de contoare pentru compania de utilități. Numai că era solid, cu o perucă proastă și un cioc negru tuns cu grijă, pe care îl mai văzuse undeva înainte. Iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
erau din lemn, acoperit cu o vopsea decolorată. Erau și niște mașini vechi, în jurul cărora creștea iarbă. Animale mari scoteau niște sunete ca niște sforăituri, din spatele unui gard. Gerard stătea pe un stâlp al gardului și văzu un băiețel în salopetă albastră ieșind cu o găleată în mână. Gerard simți miros de mâncare. Mi-e foame, zise Gerard. Băiețelul se întoarse pe loc. Se uită repede în jur, apoi își continuă drumul. Vreau mâncare, spuse Gerard. Mi-e foame. Băiatul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
posibil ca Dave, la fel ca majoritatea celorlalte animale transgenice, să moară mai repede decât era normal. Iar într-o zi de toamnă, în timp ce Dave mergea cu Henry la târgul local, ținându-l pe Henry de mână, un fermier în salopetă se apropie și spuse: Mi-ar plăcea să am unul care să muncească la ferma mea. Ceea ce îl făcu pe Henry să se înfioreze. Cuvântul autorului La finalul cercetării făcute pentru această carte, am ajuns la următoarele concluzii: 1. Opriți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
își aruncară priviri pline de înțeles care se opriră asupra unuia dintre jucători, un bărbat cu barba plină de țepi și cu păr mătăsos negru, îmbrăcat cu un sacou unsuros și cu unghii murdare. Acesta era singurul care nu purta salopete muncitorești. Ochii săi ageri și calculați îl măsurară pe Porfiri din cap până-n picioare. ă știți Schtoss? spuse bărbatul, în sfârșit. ă Schtoss? Cine este Schtoss? Râsete zgomotoase și nereținute izbugniră în jurul mesei. Unii chiar bătură din pumni. Hilaritatea se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
ă Nu contează, spuse celălalt. Schtoss este joc de noroc. Nu e nimic altceva decât noroc. ă Înțeleg. și cum se joacă? ă Este foarte simplu. Alexei, dă-i domnului pachetul. Un zugrav tânăr, judecând după petele de culoare de pe salopetă, îi înmână lui Porfiri cărțile. Dumneata ai pachetul ăla, spuse omul în haină, iar eu îl am pe ăsta. Scoase un al doilea pachet din buzunar. Mai întâi trebuie să fixăm miza. Jocul este între dumneata și mine. Dacă veți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
nici un caz! spuse Desert Rose și se Întoarse spre șofer. Gândește-te bine, cincizeci de dolari pentru cinci kilometri. Nu e rău deloc! — S-a făcut! zise șoferul. Urcați În spate! Camionul, plin deja până la refuz cu muncitori tineri, În salopete gri, zdrențuite, se târî Înapoi În trafic. Kitty se ținea strâns de Desert Rose și de o bară, În timp de muncitorii o dezbrăcau din priviri, chicoteau În spaniolă și se Împingeau În ea la fiecare hurducătură și la fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
fane sau prietene ale negresei de pe scenă, care flutură bancnote de un dolar și fluieră ciobănește, din degete. Locul are un aer de local de muncitori, poate pentru că unii dintre clienții ne-protestatari de la bar sînt lesbiene heavy-duty, Îmbrăcate În salopete de muncitori forestieri. Băiatul cu un singur ochi s-a decis asupra unei ciocolate cu alune și se așează pe un scaun lîngă Wakefield. — Trist, nu crezi? — Ce e trist? Wakefield comandă două berici chelnerului care i se pare oarecum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
parte a zidului, se Înfipse printre tinerii care săltau și se izbeau dansând unii de alții, atingându-se, Îmbrățișându-se, respingându-se. Fu lovită, Îmbrățișată de un necunoscut, se Învârti În jurul ei, se Împiedică, se agăță de o cămașă de salopetă, se eliberă din Îmbrățișare, Împinse ușa - trebuia să iasă. Bucățica aceea Întunecată era probabil o curte. Urcă peste un covor de sticle goale, se agăță de un perete care-i părea ud - poate că umezeala urca din fluviul din apropiere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
m-am bătut, deși îi promisesem că n-o să mă mai bat niciodată. La care Csákány mi-a spus că în vremurile astea n-ai voie să promiți așa ceva, și să-mi dau haina jos. Abia atunci am observat că salopeta pe care-o purta era peticită, rânduri-rânduri, cu pene de păsări, aducea cu o armură ciudată și solzoasă, erau mai ales pene cenușii, de vrabie, porumbel și corb, din loc în loc se mai vedea câte una colorată, de pasăre cântătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
că acuși o să-i spună ceva foarte urât mamei, dar atunci, deodată, s-a deschis o ușă în peretele acoperit de tapiserie, n-o văzusem până atunci din cauză că era mascată, părând că face una cu peretele, iar un bărbat în salopetă a intrat și s-a dus direct la bunica și i-a spus, stimată doamnă, o să începem să aducem coroanele, că în curând va sosi tovarășul prim, apoi a mai întrebat-o pe bunica dacă se pot aprinde faclele, bunica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
-o pe bunica dacă se pot aprinde faclele, bunica a scos din poșetă o batistă, și-a apăsat-o pe ochi o clipă, apoi i-a spus că dacă tot a sosit momentul, atunci s-o facă, iar cel în salopetă a zis, am înțeles, stimată doamnă, a ieșit repede, și s-a întors cu câte-o coroană mare în fiecare mână, iar după el au mai intrat cinci muncitori, aducând coroane și flori, le-au stivuit rapid, pe toate, în fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
Christiane avea obrazul tumefiat și gâtul rupt. Bruno figura la rubrica „persoană de anunțat În caz de accident”; Christiane murise În drum spre spital. Complexul funerar era situat aproape de Noyon, pe drumul spre Chauny, imediat după Babœuf. Doi angajați În salopete Îl așteptau Într-o baracă albă, supraîncălzită, cu o mulțime de calorifere, părea o sală de clasă dintr-un liceu industrial. Ferestrele dădeau spre clădirile joase, moderne, ale unei zone semi-rezidențiale. Sicriul, Încă deschis, era așezat pe o masă. Bruno
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
pe treizeci de ani. — E o alegere bună, confirmă funcționarul comunal. Cu o concesiune pe treizeci de ani, ai tot timpul să vezi cum devine treaba. Cimitirul era mai sus de sat, la vreo sută de metri. Doi oameni În salopete cărau sicriul. Era un model simplu, din brad alb, depozitat Într-o magazie a primăriei; serviciile funerare păreau organizate impecabil la Saorge. Era sfârșitul după-amiezii, dar soarele continua să Încălzească. Bruno și Michel mergeau alături, la doi pași În urma sicriului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]