1,165 matches
-
iar trupul său încă mai desena mișcările metodice, circulare, ale Dansului Putinței. Simțea în membre povara cumplită a epuizării, dar mânia îl făcu să uite de ea. — Unde ești? strigă el. Unde? „Vocea“ gorfului nevăzut se auzi calmă dinspre pădure: — Salutare, domnule Jones. Virgil se îmbrăcă în grabă. Vultur-în-Zbor se trezi cu o durere de cap înfiorătoare. Cuvintele Unde mă aflu? îi veniră pe buze pentru a doua oară pe insula Calf. Le alungă cu o grimasă crispată a gurii. Unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
la vederea spectacolului. Virgil Jones își luă mâna stângă de pe mademoiselle Kamala, își aranjă pălăria și își puse mâna la loc. — A, zise el, vechiul meu prieten. Amicul meu atât de nerăbdător, atât de entuziast. Vultur-în-Zbor, bănuiesc. Urări de bine, salutări, felicitări, emigrări. Bea ceva. Dezbracă-te. Relaxează-te. Nu ți se pare că arăt bine? Chipeș și arătos, mă-nțelegi, în cel mai chipeș sens al cuvântului. Djin-ul cel chipeș, ăsta mi-s io. Glumițe nevinovate. Vultur-în-Zbor făcu un pas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Vultur-în-Zbor. — A, da, Poarta. Asta înseamnă să trecem de gloată. Și să mai urcăm un picuț. Până laă până la Liv. Casa neagră. O știi. Vocea i se poticni jalnic. — O știu, răspunse Vultur-în-Zbor. Am întâlnit-o pe Liv. îți transmite salutări. Virgil se desprinse dintr-un început de reverie. — Ai întâlnit-o? întrebă el. Ești sigur? Nu, zise Vultur-în-Zbor. Purta un văl negru. Din cap până-n picioare. — Ea este, spuse Virgil. E Liv. Vultur-în-Zbor se uită de jur împrejurul camerei. Plante agățătoare pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
neprihănire. Știi regulile? Bea Încuviință. Isaac protestă În șoaptă și ne lăsă să intrăm, cercetînd, ca Întotdeauna, Întunericul străzii. — Am vizitat-o pe fiica dumitale Nuria, am spus ca din Întîmplare. E bine. Muncește mult, dar e bine. Îți trimite salutări. — Da, și săgeți otrăvite. Ce netalentat ești la minciuni, Sempere. Dar mulțumim pentru strădanie. Hai, intrați. Odată ajunși Înăuntru, Îmi trecu opaițul și se apucă să fixeze la loc Încuietoarea, fără să ne mai dea vreo atenție. CÎnd terminați, știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
mai curînd la tatăl domnișoarei Penélope, don Ricardo? — Ce mai face Fernando? Întrebă bătrîna. — Preotul? E ca o floare. CÎnd nici cu gîndul nu gîndești, va fi făcut papă și pe dumneata o să te instaleze În Capela Sixtină. Îți trimite salutări călduroase. — El e singurul care vine să mă vadă, știi? Vine fiindcă știe că nu mai am pe nimeni altcineva. Fermín Îmi aruncă o privire cu coada ochiului, ca și cînd s-ar fi gîndit la același lucru ca și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
băiat deștept, bravo, a zis el și a plecat Înăuntru, În casă, după o sticlă de vin. Într-adevăr curiozitatea grădinii lui consta În această mică plantație de zmeură, aici, În plină câmpie. Exista și probabil că dădea și roade. Salutări Scumpi din Sf.Gheroghe (iarăși printr-o minune de data aceasta) după un accident cam ciudat pe care am avut-o Într-un Jiguli a unui prieten din Ungaria, care m-a transportat acasă pentru week-end. În această zi ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
week-end. În această zi ne-am sărbătorit ziua noastră de renaștere (15 noiembrie) așa că nu este cazul să-mi trimiți nici o floare pe mormântul meu, că din potrivă poți să te bucuri că prietena ta dulce și drăguță Îți trimite salutări cât de sănătoasă posibilă. to be or not to be - asta a fost Întrebarea. Aștept vești de la tine. Într-o scrisoare Îți voi povesti mai multe despre mine. Ana. P.S. Până-n urmă n-am avut ocazia să ți-o pun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
ploi? Ți-am pierdut urma. Te-am căutat cu o scrisoare scurtă la exploatarea forestieră unde mi-ai dat adresă când ai trecut (o singură dată, Zare, vai ce rușine - și nici măcar nu m-ai văzut) pe la Cluj. Apoi mici salutări ți-am trimis și la București pe adresa domnului Valedulcean, prietenul tău. Și ți-am pierdut urma. Ai dispărut de pe Pământ? Puțin am impresia (mă tem) că lucrurile acestea sunt reale. Nuștiu unde ești, Zare. Și ceea ce e funny din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
un interval de timp redus, la iluziile lui? Cele mai realiste personaje pe care le-am cunoscut până azi - În majoritate artiști și copii - aveau și un gust foarte sigur; ei priveau nemilos ambientul. Vom mai discuta despre toate acestea! Salutări, Grințu ALTE INVESTIGAȚII U. Eterna cale a lupilor Pe țăranul G.P. zis Bobocică l-am cunoscut În 1977 când avea șaptezeci de ani, era pensionar C.A.P. și lucra cu ziua la un șantier de lângă școala la care eram profesor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
am spus, Încă amețită, deși țâșnisem deja În poziție verticală și aveam un pix În mână. —Betty, sunt doamna Carter, spuse vocea de femeie. — Îmi pare rău. Puteți repeta numele dumneavoastră, vă rog? —Doamna Carter. Liniște. Mama lui Jay-Z. Aha! —Salutări, doamnă Carter. M-am gândit cum Împărțisem pe categorii invitații de pe lista de la petrecere și cum doamna Carter era singura persoană care intra la „Mamă de vedetă“. Suntem foarte bucuroși să-l primim pe fiul dumneavoastră și toată ban... ăă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
tău 1. Dar pentru că sânt loial și vreau să-ți las posibilitatea de a-ți îndrepta nota, iată ce facem; îți dau cincrul meu din oficiu, și cu unu al tău fac șase; pe jumătate, media trei! Salve et i! (Salutare și du-te!) * Odată, la Geologie, ne-a venit în inspecție un faimos profesor de Științe naturale, care funcționa la liceul Sf. Sava: G. Demetrescu, poreclit Basu, pentru că avea o impresionantă voce de bas profund. Cum a intrat în clasă
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
să-i spui. Cred că ești pregătit. Și, de altfel, Îi semeni. Deși pasiunea ta nu e spada, ai același spirit de aventurier. Dar un aventurier al cunoașterii acestei lumi. Păstrează-l ca model pe Marco Polo. Cele mai prietenești salutări din partea fraților Giovanni și Gentile Bellini, care regretă plecarea ta, dar sunt gata oricând să te contrazică pe orice subiect legat de pictură. Iar din partea mea, un gând cald pentru căpitanul Cosmin Oană, pe care l-am admirat Întotdeauna. Te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
l-am admirat Întotdeauna. Te Îmbrățișez cu toată dragostea Bunicul Matteo Alexandru Împături scrisoarea, tulburat. Se Întrebă de unde vine această tulburare și descoperi că vine din tot ce scrisese contele Matteo Frassetti. Din atmosfera Veneției, din Diario lui Gianluca, din salutările fraților Bellini, din felul În care se vedea, de acolo, Moldova. Și, mai ales, de iminența discuției cu tatăl său. Ajuns aici cu gândurile, tânărul se hotărî pe loc. Ieși din cameră și Întrebă primul străjer de pe culoar unde se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
lux!" râdea fata, cu oarecare dreptate, fiindcă Lina avea mania să nu plece fără troussa ei, în sacul de mână, pentru nimic în lume, nici chiar la concert. - Nu sunteți gata? A tras trăsura. Fu o mișcare grăbită de ușurare . . . Salutări prescurtate. . . Lenora sta rezemată de ușă și fața ei de păpușă părea, în lumina slabă a serei, grozav de răvășită. Hallipa le ajută. Aerul serei păru lui Mini un deliciu. Caii mari și proști! - constată cu mulțumire Nory -- stau cu
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
l-am încheiat privind programele tv. Am suprasolicitat telecomanda pentru a ocoli nesfârșitele și agresivele spoturi publicitare cu care toate posturile au fost înțesate. Când a sosit multașteptata și emoționanta clipă a trecerii în noul an, am trimis cu gândul salutări și urări de sănătate și împliniri rudelor, prietenilor și cunoscuților. Am îmbrățișat cu privirea pe compatrioții mei care petreceau noaptea dintre ani în marile piețe, în restaurante ori în familie. Am ascultat cuvintele diplomatice ale înalților demnitari din forurile europene
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
agitat. — Rămas bun, zice Gertler. — Uite ce este Paul, începe Jonathan. Ar vrea să-i spună despre situația lui, să-i spună ceva adevărat, acum la plecare. Dar situația este mult prea complicată și nici nu știe cum să înceapă. — Salutările mele Oxfordului. Spune-i că o să mă întorc să-i dau foc. Cu aceste vorbe, Gertler pleacă. Jonathan se întoarce la birou, se uită la jumătatea din birou goală acum, la rafturile de cărți goale pe jumătate. Rareori s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
devenit o adevărată paranoia, care-i face inima să bată necontrolat. Star n-a venit la Gara de Nord să-i întâmpine. Jonathan este mai ușurat acum, prea ocupat să-și rezolve acum atacul de panică (inspiră adânc... expiră...) să facă față salutărilor femeii cu care se va căsători. Iau un taxi spre Rue du Faubourg Saint Honore și se cazează la hotelul Bristol, care, deși scump, este locul unde trage profesorul de obicei în acest oraș. La recepție, găsește un mesaj care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Să mai trăiască, poate; și pentru ce să‐ i amărăști și zilele puține? Că n‐are‐ n lume bun și drag Decât pe mine. și‐ acum dă‐mi mâna! A sunat Gornistul de plecare, Du altuia din partea mea O caldă salutare, și‐ ajuns în țară, eu te rog, Fă‐ mi cel din urmă bine: Pământul țării să‐l săruți și pentru mine! Din Fire de tort pag. 36‐39. BLESTEM DE MAMĂ Legendă populară din jurul Năs ăudului ( fragment ) Oh, mamă, tu
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
oricât de bolnav ar fi fost. Îi petrecu haina peste umeri. După ce se pieptănă și-și clăti gura, Hanbei trecu în camera de primire, unde Kumataro și ceilalți doi musafiri se așezaseră deja și-l așteptau în liniște. Răspunse la salutările lor cu adâncă emoție: — A, ești nevătămat! Și se așeză, apucând mâinile lui Kanbei. Îmi făcusem griji. — Nu te îngrijora din pricina mea; după cum vezi, sunt bine sănătos, răspunse Kanbei. Mă bucur că ai scăpat. Văd că ți-aum dat emoții. Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
dezlegă pe mesager. Evident, omul fusese hotărât să moară, iar acum era nedumerit. Se înclină tăcut spre Hideyoshi și dădu să se ridice. — Nădăjduiesc că Seniorul Kikkawa e bine sănătos, spuse Hideyoshi. Te rog să-i transmiți cele mai calde salutări din partea mea. Emisarul clanului Mori îngenunche în poziție cuviincioasă. Simțind cât de profundă era bunătatea lui Hideyoshi, se înclină cu cel mai adânc respect. — De asemenea, cred că în statul major de campanie al Seniorului Terumoto este un călugăr numit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
poetului Shoha? Imediat după aceea, se ridică și merse înapoi la cal, spunându-le călugărilor: — Teamă mi-e că nu am timp de pierdut în călătoria asta. Va trebui să renunț la întâlnirea cu marele preot. Vă rog, transmiteți-i salutările mele. După-amiaza se încălzea. Drumul spre Saga era deosebit de uscat, iar copitele cailor iscau nori de praf în văzduh. Mitsuhide călărea în tăcere, gândindu-se, pe îndelete, la un plan, în modul său caracteristic, atent, cântărindu-i posibilitățile de aplicare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
de la Hosokawa Fujitaka, cu o depeșă urgentă. Deci, a trebuit să vorbesc mai întâi cu el, lăsându-vă pe voi să așteptați. Se așeză în stilul său obișnuit, fără să-i pese de distincțiile rangului. Cei doi uitară complet de salutările formale, îndelung capul proaspăt ras al lui Hideyoshi, în care se reflecta verdele copacilor din grădina învecinată. — Măcar capul mi-e mai limpede, pe căldura asta, adăugă Hideyoshi, cu un zâmbet. E foarte răcoritor să te tunzi. Arătând cam jenat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
pe un ton formal Hanshichiro. În chip ciudat, cuvintele sale sunau exact ca un salut pe timp de pace. Luând o casetă de scrisori pe care o purta agățată de umăr cu un șnur roșu, continuă: — Seniorul Hideyoshi vă trimite salutări. Și îi dădu misiva lui Katsuie. Katsuie primi bănuitor scrisoarea și nu o deschise imediat. Clipind din ochi, îl privi pe Hanshichiro: — Spui că ești pajul Seniorului Hidekatsu? Da, stăpâne. — Seniorul Hidekatsu e sănătos? — Da, stăpâne. Presupun că a crescut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
altfel - ca și cum s-ar fi trezit amândoi alți oameni. Ați fost mult prea ospitalier, când aveți atâtea pe cap, dar azi ne întoarcem acasă, spuse Kanamori. Hideyoshi dădu din cap: — Așa? Atunci, vă rog ca, la înapoiere, să-i transmiteți salutările mele Seniorului Katsuie. Nu mă îndoiesc că Seniorul Katsuie va fi încântat de rezultatul tratativelor de pace. — Mie mi-a crescut inima numai datorită sosirii voastre aici ca mesageri. Acum, toți acei oameni care ar dori să ne asmuțească unii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
cutie antică prețioasă pentru ceai, numită Hatsuhana. Hideyoshi devenise un fidel al ceremoniei ceaiului și fu încântat să primească prețiosul cadou. Dar la fel de clar era că și mai multă satisfacție îi dăruia faptul de a fi primit el cel dintâi salutările lui Ieyasu. Kazumasa plănuise să se întoarcă la Hamamatsu în aceeași zi, însă Hideyoshi îl reținu. — N-ai de ce să te grăbești, îi spuse el. Mai stai două-trei zile. Îi voi spune Seniorului Ieyasu că eu am insistat. Mai cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]