1,472 matches
-
Yozō, care se pregătise deja de plecare, ținea sulița samuraiului, cei trei tineri aleși de bătrânii satului, Seihachi, Ichisuke și Daisuke, stăteau lângă trei cai împovărați cu desagi, iar dincolo de poartă se înghesuiau țăranii adunați ca să-i petreacă. După ce încălecă, samuraiul își plecă încă o dată capul în fața unchiului său. În spate vedea chipul încleștat al soției sale care se străduia să-și stăpânească emoția. Samuraiul zâmbi silit și își plecă adânc capul către Gonshirō pe care îl ținea în brațe o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
cai împovărați cu desagi, iar dincolo de poartă se înghesuiau țăranii adunați ca să-i petreacă. După ce încălecă, samuraiul își plecă încă o dată capul în fața unchiului său. În spate vedea chipul încleștat al soției sale care se străduia să-și stăpânească emoția. Samuraiul zâmbi silit și își plecă adânc capul către Gonshirō pe care îl ținea în brațe o slujnică și către Kanzaburō care stătea lângă ei. În acel moment se întrebă pe negândite cât de schimbați aveau să fie cei doi copii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
acel moment se întrebă pe negândite cât de schimbați aveau să fie cei doi copii ai săi în ziua când avea să se întoarcă înapoi în vale din țara aceea îndepărtată. Unchiul îi strigă tare să aibă grijă de el. Samuraiul strânse hățurile. Cerul era senin. În vale venise deja primăvara. În crânguri se deschiseseră flori albe și pe câmpii cântau ciocârlii. Din șa, samuraiul se uita împrejur încercând să-și întipărească în minte tot acest peisaj pe care n-avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
înapoi în vale din țara aceea îndepărtată. Unchiul îi strigă tare să aibă grijă de el. Samuraiul strânse hățurile. Cerul era senin. În vale venise deja primăvara. În crânguri se deschiseseră flori albe și pe câmpii cântau ciocârlii. Din șa, samuraiul se uita împrejur încercând să-și întipărească în minte tot acest peisaj pe care n-avea să-l mai vadă multă vreme de acum înainte. Luară aceeași cale către Ogatsu ca și data trecută. Pe drum, oamenii îi salutau mereu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
el plin de flori, iar pe câmpuri țăranii își mânau agale vitele. A doua zi le apăru în depărtare oceanul scăldat în razele unui soare cald, norii pluteau pe cer pufoși ca niște vălătuci de bumbac. În cele din urmă samuraiul și ai săi zăriră corabia plutind în zare. — Aaa! Aaa! strigară ei și se opriră pe plajă fără să vrea. Vasul îi făcea să se gândească la o cetate cafenie, uriașă. Pe cele două catarge înalte fluturau în vânt pânze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
puternic și mai plin de bărbăție decât oricare dintre vasele de război ale Stăpânului. Gândul că peste două zile aveau să se îmbarce pe acea corabie și că acea corabie avea să le hotărască soarta întru totul îl lovi pe samurai drept în inimă. Simțea că viața liniștită pe care o dusese în vale îi era smulsă dintr-o dată din mâini. În sufletul său se amestecau teama și emoția, ca și cum ar fi plecat într-o bătălie. „Ia te uită... să construiască
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
care o dusese în vale îi era smulsă dintr-o dată din mâini. În sufletul său se amestecau teama și emoția, ca și cum ar fi plecat într-o bătălie. „Ia te uită... să construiască el Stăpânul așa o corabie!” Ca simplu ostaș, samuraiul îl văzuse pe Stăpânul care locuia în donjonul castelului doar de câteva ori și atunci, de departe. Stăpânul se afla întotdeauna departe, acolo unde nu-l putea ajunge nimeni. Cu toate acestea, în clipa când dădu cu ochii de galion
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
îl văzuse pe Stăpânul care locuia în donjonul castelului doar de câteva ori și atunci, de departe. Stăpânul se afla întotdeauna departe, acolo unde nu-l putea ajunge nimeni. Cu toate acestea, în clipa când dădu cu ochii de galion, samuraiul simți cum i se întipărește adânc în minte cuvântul „îndatorire”. Pentru el, vasul acela mare îl întruchipa chiar pe Stăpân, era chiar puterea Stăpânului. Supus cum era, samuraiul se simți copleșit de bucuria de a-și da toată silința în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
nimeni. Cu toate acestea, în clipa când dădu cu ochii de galion, samuraiul simți cum i se întipărește adânc în minte cuvântul „îndatorire”. Pentru el, vasul acela mare îl întruchipa chiar pe Stăpân, era chiar puterea Stăpânului. Supus cum era, samuraiul se simți copleșit de bucuria de a-și da toată silința în serviciul Stăpânului. Golful Tsukinoura era înțesat de oameni așa cum fusese Ogatsu odinioară. Pe plaja ca o vale, înconjurată de munți din trei părți, niște clăcași cărau încărcătura corăbiei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
în serviciul Stăpânului. Golful Tsukinoura era înțesat de oameni așa cum fusese Ogatsu odinioară. Pe plaja ca o vale, înconjurată de munți din trei părți, niște clăcași cărau încărcătura corăbiei până la bărci, iar câțiva slujbași cu bastoane le dădeau instrucțiuni. Când samuraiul și ai săi trecură printre ei, slujbașii făcură câte o plecăciune și își exprimară recunoștința pentru efortul lor. Niște pedestrași făceau de gardă în fața templului care le servea de locuință trimișilor. Samuraiul află de la ei că toți ceilalți soli, Matsuki
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
câțiva slujbași cu bastoane le dădeau instrucțiuni. Când samuraiul și ai săi trecură printre ei, slujbașii făcură câte o plecăciune și își exprimară recunoștința pentru efortul lor. Niște pedestrași făceau de gardă în fața templului care le servea de locuință trimișilor. Samuraiul află de la ei că toți ceilalți soli, Matsuki Chūsaku, Tanaka Tarozaemon și Nishi Kyūsuke, sosiseră deja și că marinarii spanioli stăteau într-un templu în satul din apropiere. Golful se întindea chiar în fața încăperii care le fusese dată solilor. Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
încărcate cu desagi înaintau spre muchia capului ce ascundea vasul. — Ce încărcătură mare! spuse Nishi Kyūsuke, cel mai tânăr dintre ei. Am auzit că pe corabie or să se îmbarce mai bine de o sută de negustori, mineri și meșteșugari. Samuraiul și Tanaka Tarōzaemon îl ascultau cu sfială pe Nishi Kyūsuke vorbind cu aer de cunoscător despre adevăratul scop al acestei înfăptuiri a Stăpânului. Matsuki Chūsaku stătea la o parte de ceilalți și privea golful cu brațele încrucișate. Plin de sine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Plin de sine, Nishi povestea că pe corabie se vor îmbarca negustori ca să vândă în străinătate mărfuri și unelte japoneze și ca să stabilească legături de negoț, iar minerii, fierarii și topitorii erau trimiși să învețe tehnicile de lucru străine. Desigur, samuraiul știa și el că pe domeniile Stăpânului existau mine de aur și depozite de minereu, dar era pentru prima oară când auzea că se vor îmbarca și astfel de oameni. În seara aceea, samuraiul se duse la culcare zicându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
învețe tehnicile de lucru străine. Desigur, samuraiul știa și el că pe domeniile Stăpânului existau mine de aur și depozite de minereu, dar era pentru prima oară când auzea că se vor îmbarca și astfel de oameni. În seara aceea, samuraiul se duse la culcare zicându-și în sinea lui că însărcinarea sa n-avea nici o legătură cu toate acestea, fiindcă el trebuia să trimită scrisorile Stăpânului către mai marii Nuevei España. Nu prea reuși să doarmă din cauza valurilor tumultuoase și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
urca în bărci, solii îl salutară respectuos pe seniorul Shiraishi care venise de la Shiogama pe un vas de război împreună cu alți doi oameni de seamă. Așezat pe un scaun, seniorul Shiraishi adresă fiecăruia în parte cuvinte de încurajare, dar când samuraiul se înfățișă la urmă împreună cu Yozō și cu ceilalți trei însoțitori ai săi să-și ia rămas bun, seniorul se ridică de pe scaun ținând cu amândouă mâinile o cutie înfășurată în brocart. — Rokuemon, iată scrisorile Stăpânului! i le înmână seniorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
trei însoțitori ai săi să-și ia rămas bun, seniorul se ridică de pe scaun ținând cu amândouă mâinile o cutie înfășurată în brocart. — Rokuemon, iată scrisorile Stăpânului! i le înmână seniorul cu voce puternică. Simțind cum tremură din tot corpul, samuraiul primi cutia grea ca plumbul. Bărcile care-i duceau pe soli se îndepărtară încet de mal și acum înaintau liniștit în larg de-a lungul stâncilor abrupte ale golfului. Ținând cutia înfășurată în brocart, samuraiul și cei patru însoțitori ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
cum tremură din tot corpul, samuraiul primi cutia grea ca plumbul. Bărcile care-i duceau pe soli se îndepărtară încet de mal și acum înaintau liniștit în larg de-a lungul stâncilor abrupte ale golfului. Ținând cutia înfășurată în brocart, samuraiul și cei patru însoțitori ai săi se uitau muți la flamurile albe și la slujbașii și pedestrașii înșiruiți de-o parte și de alta a steagurilor. Pe samurai îl străfulgeră o întrebare: oare când se vor întoarce vii și nevătămați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
de-a lungul stâncilor abrupte ale golfului. Ținând cutia înfășurată în brocart, samuraiul și cei patru însoțitori ai săi se uitau muți la flamurile albe și la slujbașii și pedestrașii înșiruiți de-o parte și de alta a steagurilor. Pe samurai îl străfulgeră o întrebare: oare când se vor întoarce vii și nevătămați după câțiva ani și vor ajunge din nou în acest golf, vor veni la fel de mulți oameni în întâmpinarea lor? În clipa în care ieșiră din golf, samuraiul zări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Pe samurai îl străfulgeră o întrebare: oare când se vor întoarce vii și nevătămați după câțiva ani și vor ajunge din nou în acest golf, vor veni la fel de mulți oameni în întâmpinarea lor? În clipa în care ieșiră din golf, samuraiul zări din nou galionul pe care-l văzuseră pentru prima dată cu două zile în urmă. Nu semăna cu nici unul dintre vasele japoneze pe care le văzuse samuraiul până atunci. În fața ochilor săi, prova se înălța semeață ca zidul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
mulți oameni în întâmpinarea lor? În clipa în care ieșiră din golf, samuraiul zări din nou galionul pe care-l văzuseră pentru prima dată cu două zile în urmă. Nu semăna cu nici unul dintre vasele japoneze pe care le văzuse samuraiul până atunci. În fața ochilor săi, prova se înălța semeață ca zidul de piatră al unei fortărețe, bompresul din vârful provei străpungea văzduhul ca o suliță și pe catargul cel mare construit sub formă de cruce erau înfășurate strâns vele uriașe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
plecat deja, zise Nishi cu fața lipită de hublou. Apoi Nishi dădu să iasă pe punte. Cei trei însoțitori ai săi îl urmară în grabă. Le era teamă să rămână singuri, căci totul era nou pentru ei pe această corabie. Samuraiul se amestecă și el prin mulțimea de negustori, umăr la umăr cu însoțitorii săi, Yozō, Seihachi, Ichisuke și Daisuke. Privi munții Ojika de care se vedea nevoit să se despartă. Erau îmbrăcați în verdele crud de mai al copacilor. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
cu niște steaguri uriașe. Parâmele scoaseră un scârțâit și niște pescăruși albi cu coada neagră țipară ca niște pisici. Repede, înainte să-și dea cineva seama, galionul își stabili molcom direcția. În sunetul valurilor ce se loveau de carena vasului, samuraiul își spuse că în acel moment începea destinul său. CAPITOLUL III Pe cinci mai am pornit din micul port Ojika. Numit de japonezi „Mutsu Maru”, iar de marinarii spanioli, „San Juan Baptista”, galionul nostru înaintează legănându-se prin apele înghețate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
e, fără îndoială, cel mai deștept. Din când în când iese singur pe punte și se adâncește în gânduri. Spre deosebire de ceilalți soli, nu se socotește onorat pentru că a fost ales trimis al Stăpânului. Hasekura Rokuemon este mai degrabă țăran decât samurai și dintre toți solii, e cel mai șters. Încă nu m-am hotărât dacă voi merge sau nu până la Roma, dar nu pricep nici în ruptul capului de ce m-a sfătuit seniorul Shiraishi să-l iau cu mine pe Hasekura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
aș propovădui învățătura Domnului celor peste o sută de japonezi de pe această corabie în timpul călătoriei noastre. Solii sufereau cu toții de rău de mare. Nishi Kyūsuke și Matsuki Chūsaku n-au fost chiar atât de mult atinși, dar Tanaka Tarozaemon și samuraiul au zăcut ca niște morți câteva zile după ce au plecat din Tsukinoura ascultând doar scârțâitul trist al parâmelor și al catargelor. Nu știau unde se aflau acum și nici nu le păsa. Galionul se legăna neîncetat, scârțâitul searbăd și istovit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
parâmelor se auzea cât era ziua de lungă întrerupt când și când de bătăile de clopot care dădeau de știre orele. Chiar și cu ochii închiși aveau întruna senzația că sunt ridicați și lăsați în jos de o putere uriașă. Samuraiului îi era în același timp și greață, și rău și se simțea neputincios. În asemenea momente ba dormea, ba se gândea năuc la chipul lui Riku, la copiii săi și la unchiul așezat lângă vatră. Servitul mesei era treaba însoțitorilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]