9,247 matches
-
Taylor, tot ceea ce își punea în cap ieșea fix cum voia el. Dacă voia să dea oamenii afară din oraș, asta și făcea, mai ales dacă nu erau pe listele bisericii. Predicatorul era cel care decidea cine era trimis la sanatoriu sau la azilul pentru săraci. În fiecare an trimitea câte un bătrân sau o bătrână la azil, chiar dacă ei nu voiau. Toată lumea spunea că acolo mori foarte repede și, chiar dacă erau bătrâni, nici ei nu voiau să moară, și plângeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
cu acea bătrână. Presupun că e încă în azilul de săraci. Soția domnului Williams a mers la biserica predicatorului, așa am aflat despre mama. Domnul Williams mi-a spus că predicatorul și Flora încercau să găsească loc pentru mama la sanatoriu. Nu mi-a venit să cred când am auzit, fiindcă mama nu mergea niciodată în oraș și nimeni nu a văzut-o cu excepția câtorva oamenii care mai veneau prin luminișuri să prindă iepuri. Am încercat să găsesc un motiv pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
trezit și în care n-am să mă mai întorc niciodată... Ah, nu, pentru Dumnezeu! Cineva să-mi spună că nu e adevărat! Făcând prostia de a mă uita la ceas, chiar așa, cu sângele șiroind în valuri pe podelele sanatoriului, am crezut că înlemnesc și acum îmi dau seama că acest criminal, timpul, e de două ori vinovat în fața mea în această seară fără precedent. Altminteri probabil nu mi-ar indica, sec, rău și absolut vrăjitoresc, spre moartea sufletului meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
bolnav la noi, la spitalul militar. Medicul șef, un om de o delicatețe deosebită, i-a și comunicat acest lucru lui Maslennikov, suferind că nu-l poate ajuta și adăugind că nu de spital are el nevoie, ci de un sanatoriu psihiatric bun în care se pătrunde greu în epoca noastră socialistă. Acolo bolnavii sunt internați nu pentru boala lor, ci după folosul pe care îl aduc sau, în cel mai rău caz, îl vor aduce revoluției. Maslennikov asculta cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
construit cu atâta grijă încât să atragă atenția prin eleganța lui. Arăta ca o cabină telefonică medievală. Clinica însăși era un asemenea amestec de frontoane, lemnărie, ornamente, creneluri și turnulețe, încât părea mai degrabă un castel de pe Rin decât un sanatoriu. Privind-o, mai că mă așteptam să văd două spânzurători sus pe acoperiș sau să aud țipete venind din vreun beci adânc. Dar era liniște și nu se vedea nici țipenie de om. Numai zgomotul îndepărtat al unui echipaj alcătuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
strict intrezis. Îndată vine și Dr. Meyer să vă vadă. — Ce e el, echipajul de pe puntea pentru clasa a II-a? Unde-i doctorul Kindermann? — Domnul doctor e la o conferință în Bad Neuheim. — Ce face acolo, stă la un sanatoriu? Când vine înapoi? — La sfârșitul săptămânii. Sunteți pacientul doctorului Kindermann, Herr Strauss? — Nu, nu sunt, dar pentru optzeci de mărci pe zi, speram că îi voi fi. — Doctorul Meyer e un medic foarte competent, vă asigur. S-a încruntat nervoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
M. Blecher .a împlinit și el aceeași „vârstă. Din păcate , Blecher nu a apucat să trăiască nici 30 de ani, doborât de o tuberculoză a sistemului osos, după ce aproape un deceniu a fost semiparalizat și s-a tratat în diverse sanatorii. Ce este comun între cei doi creatori? Mama lui Eugen Ionescu era de origine sefardă, tatăl, tot Eugen Ionescu era un om cu vederi naționalist-șovine, relațiile cu fiul și cu mama acestuia, Marie -Therese Ipcar nu erau dintre cele mai
BLECHER ŞI EUGEN IONESCU de BORIS MEHR în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364557_a_365886]
-
este tot Romanescu! - Da, zise tânăra. - Părinții tăi locuiesc în Brașov, pe Strada Plopilor. - Au locuit, începu Adela să plângă. Povestea familiei noastre e un blestem. Tata a murit într-un accident aviatic, mama a înnebunit și este într-un sanatoriu, eu am fost ani de zile închisă pe nedrept. Acum realizez că totul este o înscenare pusă la cale de el! zise, arătând spre bărbatul de alături. Și se dă salvatorul meu!... Printre sughițuri, Adela continuă să depene scene din
PROMISIUNEA DE JOI (XIX) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 915 din 03 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363875_a_365204]
-
de flori. Prin iarba pufoasă țopăia un iepure de casă... „Ba trei!” remarcă acesta în gând. Au comandat încă două cafele, iar Ștefan și-a aprins o țigară, atent la reacțiile doctorului care începuse să citească. Ajunsese la capitolul cu sanatoriul, când a fost întrerupt de telefonul Mariei. Îi anunța că vor veni la micul dejun, semn că cititul trebuia să ia o pauză. -Voi continua mai târziu. Mi-ai stârnit curiozitatea! Spre seară, Maria și Tania au ieșit pe canapeaua
PROMISIUNEA DE JOI (XVIII) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 906 din 24 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363869_a_365198]
-
clipe. - Am nevoie de voi, o să repet asta. Și de Bogdan am nevoie. Simt că în perioada în care am lipsit s-au întâmplat lucruri noi. - Îți vom fi alături, Mihai. Am aflat că soția ta ar fi într-un sanatoriu de la marginea Sibiului. Dar tu cum de ți-ai dat seama? - Am fost acasă, la Brașov, după cum știi. Acolo, în apartamentul meu, locuia un bărbat care s-a dat drept fratele meu. Mi-a spus că eu aș fi murit
PROMISIUNEA DE JOI (XIV) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 893 din 11 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363352_a_364681]
-
dat seama? - Am fost acasă, la Brașov, după cum știi. Acolo, în apartamentul meu, locuia un bărbat care s-a dat drept fratele meu. Mi-a spus că eu aș fi murit în urma acelui accident aviatic, că soția este într-un sanatoriu din Sibiu, iar fiica noastră, Adela, a dispărut. E clar că sunt lucruri încurcate aici. Eu nu am niciun frate! - Sunt convins că ai dreptate. Chiar astăzi m-a sunat Maria. De dimineață. Mi-a zis că a primit o
PROMISIUNEA DE JOI (XIV) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 893 din 11 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363352_a_364681]
-
medicație care să-i tulbure memoria. - Atunci este grav, Ștefan! zise Mihai, aproape strigând. Telefonul sună îndată ce termină convorbirea cu scriitorul. Era Dan Simionescu. Urma să se întâlnească undeva în apropierea gării și s-o viziteze împreună pe Ilona. Clădirea sanatoriului era încercuită de un gard înalt, de beton. Pe deasupra gardului nu se zărea decât cerul. De fapt era un grup de construcții amplasate în mijlocul unei păduri de la marginea orașului, tronând acolo de multe decenii. Încă de la intrare te întâmpină un
PROMISIUNEA DE JOI (XIV) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 893 din 11 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363352_a_364681]
-
o scrisoare unui pictor. Eu i-am pus acea scrisoare la poștă. A tot așteptat răspuns. Probabil că acolo s-a dus. - Îți mulțumesc, i se adresă Mihai, pe un ton plin de recunoștință. Cei doi bărbați se depărtară de sanatoriu cu gândul să ajungă la casa pictorului din Zăvoaia. - Până acolo vom face cam trei ore, zise Dan. S-o sunăm pe Maria, să vină și ea. - Chiar azi dimineață Maria a primit scrisoarea de la Ilona, așa mi-a spus
PROMISIUNEA DE JOI (XIV) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 893 din 11 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363352_a_364681]
-
MOARTEA POEȚILOR DRAGI ( Eminescu și Veronica Micle) În noaptea de 15 spre 16 iunie 1889, spre zorii zilei( după unii la orele 4), firul vieții poetului Mihai Eminescu s-a rupt, nefiind asistat nici de medici, nici de familie, la sanatoriul Caritas din București. Moartea s-a produs în somn, după o scurtă luciditate, când poetul raportase tânguitor doctorului de gardă, prin vizeta ușii de metal, că se simte năruit. Medicul l-a sfătuit să se culce, după ce i-a dat
MOARTEA POEŢILOR DRAGI- EMINESCU ŞI VERONICA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 893 din 11 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363379_a_364708]
-
construcții. Din ziua dispariției lui Mihai lucrurile îi erau neclare. Așa cum mai spusese, cineva îi adusese vestea cea rea și își pierduse cunoștința. Tot acea persoană se oferise s-o ducă cu mașina la spital, apoi s-a trezit în sanatoriul acela. Multă vreme a fost confuză, deși realiza uneori că este victima unui șantaj. Văzuse certificatul de deces al soțului său, semnase niște acte, un bărbat și o femeie o vizitaseră de câteva ori pe urmă o uitaseră acolo. Mai
PROMISIUNEA DE JOI (XVI) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 897 din 15 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363511_a_364840]
-
realiza uneori că este victima unui șantaj. Văzuse certificatul de deces al soțului său, semnase niște acte, un bărbat și o femeie o vizitaseră de câteva ori pe urmă o uitaseră acolo. Mai departe a urmat episodul cu plecarea din sanatoriu în noaptea în care a murit pictorul. Nu știa cine îi încredințase acea mașină, dacă a condus-o ea sau altcineva. Îi apărea, de mii de ori, imaginea pictorului, cu fața în apă. Nu s-a repezit să-l salveze
PROMISIUNEA DE JOI (XVI) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 897 din 15 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363511_a_364840]
-
și, mai încet, mai cu glume, am făcut-o pe aia mică să vorbească. O chema Dana, era într-a șaptea și era dintr-o familie mai modestă și cu probleme. I-am povestit de necazurile mele, de viața la sanatorii și atunci a mai povestit și ea de-ale ei. Era periodic internată pentru ceva probleme cu rinichii, adică cu rinichiul, că mai avea doar unul și acela bolnav. După o săptămână, de-abia o opream din vorbit, parcă era
LIPITORII DE CĂRȚI de VIOREL CROITORU în ediţia nr. 1578 din 27 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/361018_a_362347]
-
simțeam vinovat, nu știu de ce... nu știam ce să fac! M-am dus la biserică și i-am aprins o lumânare și m-am simțit ceva mai bine. Dar visele au continuat să apară, până am plecat iar, la un sanatoriu, unde am fost nevoit să mă adaptez la alt fel de oameni, de lume, de gânduri... Azi, când îmi amintesc, parcă mai simt în suflet o vină. În acele momente, înăuntrul meu, ceva doare: de-aș fi ajuns... era ultima
LIPITORII DE CĂRȚI de VIOREL CROITORU în ediţia nr. 1578 din 27 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/361018_a_362347]
-
colegii din salon trăgeau de mine anuntandu-ma că a venit masă. I-am rugat să mă lase să dorm deoarece nu îmi este foame. M-am trezit când soarele apusese și noaptea încerca să își facă loc în curtea sanatoriului..Într-o fracțiune de secundă m-am dezmeticit și văzând mâncarea de la prânz ce se răcise pe noptiera,mi-am amintit că trebuie să merg în sala cazanelor pentru a lua peștele pregătit de fochist, nu înainte de a le spune
DESTIN DE FEMEIE.OANA-SURPRIZA de DAN PETRESCU în ediţia nr. 742 din 11 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361168_a_362497]
-
să-l exploatez Nu realizăm ce hram poartă și tatonam terenul.. Era cu totul altceva, față de fetele pe care le cunoscusem până atunci și notasem în agendă. Ca să mă dau mare i-am povestit că pot ieși când vreau din sanatoriu și dacă are nevoie de ceva din oraș, îi stau la dispoziție. A mărturisit că și ea poate ieși și are hainele în rezervă pe care o căpătase la intervenția prietenului ei ce o adusese la sanatoriu. I-am sugerat
DESTIN DE FEMEIE.OANA-SURPRIZA de DAN PETRESCU în ediţia nr. 742 din 11 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361168_a_362497]
-
când vreau din sanatoriu și dacă are nevoie de ceva din oraș, îi stau la dispoziție. A mărturisit că și ea poate ieși și are hainele în rezervă pe care o căpătase la intervenția prietenului ei ce o adusese la sanatoriu. I-am sugerat să profităm de situație și să facem o scurtă plimbare în stațiunile din Mangalia Nord.. A acceptat pe loc și m-a rugat să aștept câteva minute până se aranjaza. M-am strecurat în camera asistenței, m-
DESTIN DE FEMEIE.OANA-SURPRIZA de DAN PETRESCU în ediţia nr. 742 din 11 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361168_a_362497]
-
prima dată. Un sentiment de fericire și mulțumire simțeam că străbate întreaga mea ființă..M-am ciupit de mână pentru a fi sigur că nu visez. Iuliana se ștersese în acele clipe, din memoria mea.. Am propus să ieșim din sanatoriu prin gaură din gard de lângă pavilion și ne-am îndreptat spre Saturn.
DESTIN DE FEMEIE.OANA-SURPRIZA de DAN PETRESCU în ediţia nr. 742 din 11 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361168_a_362497]
-
tatălui său și al mătușii tocmai plecată dintre cei vii. Dar n-avea nici el cum s-o ducă prea mult. Se îmbolnăvise, încă tânăr fiind, de o tuberculoză extrem de rezistentă oricăror tratamente, și toată viața și-o târâse prin sanatorii. Nici nu se însurase din acest motiv. Îl îngrijea acum o femeie simplă, un fel de infirmieră, de care se atașase în ultimul timp. Reîntors în casă, se instalase cu telegrama în mână în fotoliul unde îi plăcea să zăbovească
RECVIEM DE MOZART de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360850_a_362179]
-
compromisurile făcute prefera să nici nu-și mai amintească!... Pe cât de mult ținuse la el tanti Augusta, pe atât de mult, se pare, îl detesta uica Iulian. Și câte nu făcuse pentru el!... Îi procurase medicamente, îi asigurase loc prin sanatorii unde numai ștăbimea partidului comunist avusese acces. Degeaba... Omul avea un dinte împotriva lui. Îi arunca, de câte ori întâmplarea îi aducea față în față, o privire piezișă, rea. Cu siguranță, uica Iulian o fi și ajuns acolo, își spusese, la căpătâiul
RECVIEM DE MOZART de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360850_a_362179]
-
Acasa > Orizont > Selectii > NEBUNUL ERAI TU Autor: Gina Zaharia Publicat în: Ediția nr. 925 din 13 iulie 2013 Toate Articolele Autorului m-ai dus de la un sanatoriu la altul la primul rulau filme de dragoste terapie ziceau ei (externare de urgență să nu învăț cum se pliază ace pe inimă) al doilea avea invazie de fluturi fantastic am exclamat când unul mi s-a așezat în palmă
NEBUNUL ERAI TU de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 925 din 13 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364154_a_365483]