1,572 matches
-
stânga toporașul. Întotdeauna m-am mirat cum putea el să facă totul cu mâna stângă, încercam și eu dar nici apă nu puteam să beau cu cana în stânga, o vărsam pe mine, pe jos, pe când el mânca, bătea coasa, ascuțea sapa, închidea cataramele de la căpestre doar cu stânga, în ochii mei era un vrăjitor, mai ales iarna, când pe masa de croit întindea blăni de oaie pe care desena linii cu creionul chimic, tăia, cosea cu ață de fitil trasă peste
DE SILVIA OLTEANU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1323 din 15 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/353119_a_354448]
-
să ne cheme-n neagra penitență a vieții de „dincolo”, atunci când ai „În preajma ta” un suflet drag... „și suferința pare/ o tandră și duioasă alinare./ Orice durere /lângă tine piere/ topită de-al iubirii tale soare”. Dar cum „vâltorile” vieții sapă, biciuie, scurmă în vadul liniștit, uneori simți nevoia să te detașezi de tine însuți refugiindu-te în îndeletniciri care te înalță și mângâie, strigând precum poetul: „Nu-mi aparțin”! Înzestrat cu daruri până la Dumnezeu, acesta scrie poezie, este omul scenei
ANATOL COVALI ŞI „VÂLTORILE SUFLETULUI” SĂU ÎN „ROGODELE” de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1187 din 01 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354129_a_355458]
-
intrată-n meandru Ei știu să iubească dăruit, cu pătimi Adâncul codrului, lumina și glia Se risipesc în stropii de lacrimi Cu care au udat milenii România Pe câmp, aplecați ca semn de întrebare Sunt cei ce măsoară pământul cu sapă,îl trec parcă prin cantare și prețul plătit îl știe doar vântul Că nu sunt pământeni să iubească mai mult decât cei ce frământa aceasta țină știind să îndrăgească tunetul, care pe altii spăimânta Dăruirea lor, cometă arzând pulsatila risipită
DACIA REGASITA de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 553 din 06 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354645_a_355974]
-
deasupra. Dar glasul din ceruri îi răsucea mereu capul către cântăreața zărilor, până ce o voce, deslușită greu de către cel ce o auzea, începu să-i îngâne, ca un ecou îndepărtat, în urechi: “Gata cu ciocârlia, măi băiete! Pune mâna pe sapă! Că iar ne ocărăște brigadieru'...” - Bietu' tata!... Dumnezeu să-l ierte! se trezi rostind bătrânul, când se dumiri asupra vocii ce venea de departe spre copilul cel întârziat, mult prea întârziat în niște biete oase vlăguite de vremuri. Oase care
UN BĂTRÂN ŞI DOI COPII de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 445 din 20 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354664_a_355993]
-
liceului și trebuia să merg la G.A.C. în locul mamei mele. Odată, mama a fost dusă cu forța la prășit împreună cu soția primarului, singurele care „chiuleau” de la muncile câmpului, dar când soarele a început să dogorească puternic, au abandonat amândouă sapele și au plecat acasă pe jos, motiv pentru care tata a fost penalizat prin ștergerea a cinci zile de muncă din pontaj. Acelea au fost singurele ore lucrate de mama în G.A.C., restul zilelor fiind făcute de mine, în
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1224 din 08 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/346950_a_348279]
-
care îl însoțesc pe Ovi la Carani, unde, după plecarea lui în Austria și o lună de ploi, pământul a rămas nelucrat și țipă să-i poarte cineva de grijă. Deci, e musai, musai, musai să fiu la hârleț, la sapă, la pus una alta... Aș vrea să mă pot împărți, ca să fiu și cu voi. Cum sufletește sunt, fiindcă altfel nu ți-aș scrie acum. Te felicit din inimă pentru volum, pentru dăruirea ta, pentru talentul și competența cu care
UN TU DOAR ÎN SCRIS de MIRELA BORCHIN în ediţia nr. 1048 din 13 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347210_a_348539]
-
lui biblioteci de tomuri, dar am să-ți spun o poveste tristă. Pământul e o mamă care hrănește tot ce există, din care și noi ne hrănim, să trăim, dar el e permanent amenințat cu moartea; l-amenințăm zilnic cu sapa; îl devorăm cărându-l cu roaba, să-l punem în temelii la case sau să lipim sobele iarna. Artiștii plastici, din el, fac busturi în fel și chip, preșcolarii îl modelează cum se pricep, florăresele îl așează în straturi sau
PĂMÂNTUL de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1268 din 21 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357344_a_358673]
-
arată el, tata, nene! a amenințat puștiul, după care i-a întors fratelui spatele, și-a dus mâinile pâlnie la gură și a început să țipe: - Tatăăăă! Tatăăăă! Nenea m-a loviiiit! Departe, la 20-30 de pași, Vasile a lăsat sapa între rândurile de floarea soarelui, a scuipat cu năduf în mâini și s-a întors spre băieți îndreptându-și spatele voinic. S-a uitat lung la ei. Gabriel deja dădea lucru sapei cu spor, înaintând vitejește cu prășitul pe două
EPISODUL 9, CAP. III, NOAPTEA FRĂMÂNTĂRILOR, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1658 din 16 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357748_a_359077]
-
Departe, la 20-30 de pași, Vasile a lăsat sapa între rândurile de floarea soarelui, a scuipat cu năduf în mâini și s-a întors spre băieți îndreptându-și spatele voinic. S-a uitat lung la ei. Gabriel deja dădea lucru sapei cu spor, înaintând vitejește cu prășitul pe două rânduri odată. Gavrilă se lăsase pe vine și se prefăcea că plânge, tânguindu-se fără cuvinte în timp ce privea furiș să vadă ce va face taică-său. Acesta i-a mai privit vreme
EPISODUL 9, CAP. III, NOAPTEA FRĂMÂNTĂRILOR, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1658 din 16 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357748_a_359077]
-
strigat la ei: - Ia veniți voi, amândoi, la mine!... Hai, fuga! Nu se aude? a strigat el și mai tare, observând că ei nu se grăbeau să-i dea ascultare. N-ați ajuns? La aceste vorbe a lăsat și Gabriel sapa jos și a plecat în pași mărunți și înceți, cu privirea în pământ. Știa că la așa cuvinte de atenționare nu trebuie să-l ignori pe Vasile. Era ca un ultim avertisment înainte de a-și ieși din fire și de
EPISODUL 9, CAP. III, NOAPTEA FRĂMÂNTĂRILOR, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1658 din 16 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357748_a_359077]
-
când să fiu cu masa gata, a încheiat femeia discuția, forțându-se să rămână calmă și împăciuitoare. - De unde să știu eu cât mai au? Că s-au așezat la taifas amândoi. Stăteau jos când m-am uitat, nu dădeau cu sapa... Sapele se odihneau de ceva vreme printre rânduri, când cei doi, tată și fiu, ajunseseră cu discuția aproape de final. Vasile a tras lacom din țigara pe care o umezise cu limba de câteva ori până să-și aducă aminte să
EPISODUL 9, CAP. III, NOAPTEA FRĂMÂNTĂRILOR, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1658 din 16 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357748_a_359077]
-
să fiu cu masa gata, a încheiat femeia discuția, forțându-se să rămână calmă și împăciuitoare. - De unde să știu eu cât mai au? Că s-au așezat la taifas amândoi. Stăteau jos când m-am uitat, nu dădeau cu sapa... Sapele se odihneau de ceva vreme printre rânduri, când cei doi, tată și fiu, ajunseseră cu discuția aproape de final. Vasile a tras lacom din țigara pe care o umezise cu limba de câteva ori până să-și aducă aminte să o
EPISODUL 9, CAP. III, NOAPTEA FRĂMÂNTĂRILOR, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1658 din 16 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357748_a_359077]
-
alb de oase, noaptea liniștii răstoarnă am zădărnicit cu totul o cutumă din străbuni și am devenit imuni când s-a tras la bursă potul cine a făcut un semn să ne-arate calea-ntoarsă: drumul de la Piatra arsă pân’la sapele de lemn? poate nu-i de-ajuns să strig și mai trebui’ o verigă de la cea dintâi ferigă pân’la ultimul covrig toată lumea un dispreț afișează suveran: orice job fără elan a ajuns la mare preț! partea rea că vrem
A TRECUT PRIN NOI PĂDUREA de ION UNTARU în ediţia nr. 500 din 14 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/357894_a_359223]
-
dragostea pentru vatra părintească. Crescut în atmosfera aceasta de vrednicie a înaintașilor, deseori, în anii copilăriei și ai tinereții, pe care i-a petrecut pe meleagurile natale, printre țăranii de pe ogoare, și-a ajutat părinții cu brațele la coasă, la sapă și la alte munci. Niciodată nu și-a tăgăduit obârșia sa țărănească și legătura cu brazda străbună. Zestrea moștenită de la părinți, s-a îmbogățit pe parcursul vieții, adâncind și lărgind principalele trăsături ale personalității sale: credința curată în Dumnezeu, dragostea de
1977)... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2196 din 04 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/357836_a_359165]
-
roto-percutante. Găurile astfel executate se încărcau cu explozivi și prin operațiunea de împușcare se disloca minereul. Acesta era încărcat manual cu mijloace destul de rudimentare, adică acel nelipsit troc (o copaie mai mică de tablă) care se umplea prin tragerea cu sapa a minereului. După umplerea trocului acesta se golea în vagonete mai mici numite ,,cuci” și se goleau în rostogoluri. De aici se încărcau în alte vagonete mai mari care ajungeau la uzina de preparare a minereurilor. La perforarea găurilor de
1966 INTRAREA ÎN MOLDOVA NOUĂ de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 524 din 07 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358282_a_359611]
-
între un orizont subteran și suprafață și care nu este echipată cu mijloace de transport. Galeriile erau săpate direct în pădure. Pregătirile pentru săparea acestor galerii erau destul de dificile, neexistând drumuri de acces pentru aducerea primelor utilaje. Dacă sculele minore, sape, lopeți, troace, perforatoare, burghie se puteau transporta manual, altele trebuiau să fie aduse de utilaje de transport. Se foloseau compresoare mobile și se începea montarea coloanelor pentru transportul aerului comprimat necesar funcționării perforatoarelor. O galerie nu se poate săpa fără
MINA CENTRALĂ SUVAROV de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 526 din 09 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358292_a_359621]
-
sfînt, numai în văgăuna noastră, pentru că eram puțini și ne era rușine unii de alții, părea a nu se fi schimbat nimic în relațiile dintre oameni. Sigur că mă prădau de cîte ori puteau, dar totul se rezuma la o sapă pe care vreun îndărătnic se jura că mi-o înapoiase cu ani în urmă, aducîndu-mi argumentul bizar că ce era să fi făcut el cu ea, că de-aia mi-a și înapoiat-o și eu mă miram ca prostul
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 43-48 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358316_a_359645]
-
eu mă miram ca prostul: Păi, dacă nu aveai ce face cu ea, de ce mi-ai mai cerut-o?! și răspunsul, pe care i-l dădeam tot eu era, era că, uite așa, de-al dracului, pentru că el n-avea sapă și eu tot o țineam degeaba în magazie, pentru că cine mă văzuse pe mine cu ea în mînă vreodată, ai?! Lumea noastră, împărțită crucial în văgăuneni și bucureșteni, era înțepenită în acel gen de relații sociale anacronice, primarul era acel
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 43-48 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358316_a_359645]
-
simt secundele umilitoare. În definitiv, așteptarea face parte din viața noastră: așteptăm să creștem mari, să plouă, să vină autobuzul ... Cum văgăuna este plină de bucureșteni - mană cerească pentru aborigeni, care cîștigă un ban de la “neisprăviții ăia, care nici cu sapa nu știu să dea!” - mă așteptam să fiu tratat la fel de vecini, cu toate că eu mă naturalizasem, aveam domiciliu stabil, casă cu fîntînă, hidrofor, canalizare, apă caldă “ca la bloc” și trei găini. Însă nu era așa! Mai zilele trecute, întorcîndu-mă de la
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 36-42 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358317_a_359646]
-
gospodărie înfloritoare în mijlocul comunei și cinci copii, patru băieți și o fată: Dragu, Dumitru, Păun, Neaga și Stoica. Palmele bătrânului erau bătătorite ca pământul uliței ce-i trecea prin fața casei, de cât a strâns de coarnele plugului, sau de coada sapei, la prășitul culturilor agricole. Când a hotărât să rămână definitiv pe pământ dobrogean, a primit douăzeci și cinci hectare de pământ ca posesie din partea statului. Singura obligație era să-l cultive. Trebuia să se dezvolte agricultura în această parte a țării, să
LITURGHIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 656 din 17 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358050_a_359379]
-
încremeniți în făgașul unei vieți egale, constanți în straiele lor sobre, tipice românești. « Nă-i fi tu copila ai mică a lui Ditu lui Ionu’ lui Ion Niculii ? » - mă-ntreabă un vecin cu privirea sfredelitoare, pe care mi-l amintesc de la sapă, de la locul nostru din „râpă”. În întrebarea sa, Gustinul Melentii - așa se numește săteanul cu pricina - mi-a pomenit fără dificultate strămoșii până la a treia generație. Îmi vine să-i pup mâna și să-i răspund cu « onoarea e de
PENTRU ETERNITATE de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1658 din 16 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357745_a_359074]
-
am instalat fiecare pe la paturile noastre. Din “Rugul Aprins” era Părintele Benedict Ghiuș, Părintele Roman Braga și eu, care scriu acestea. Ceilalți vinovați erau duși prin alte colonii, la muncile de primăvară. A doua zi, dimineața, încolonați câte cinci, cu sapele în spate, ne-au scos la prășit porumbul, într-un mare lan de porumb, păziți de milițieni. Slăbiți cum eram, abia mișcam sapa. Când eram la celulă, nu aveam voie să lucrăm nimic. Aici, muncă forțată. Nu aveam voie să
PĂRINTELE ARHIMANDRIT SOFIAN BOGHIU (1912 – 2002) – APOSTOLUL BUCUREŞTILOR, DUHOVNICUL RUGĂTOR, PROPOVĂDUITOR ŞI MĂRTURISITOR PRECUM ŞI ICONARUL SUFLETELOR NOASTRE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 4 [Corola-blog/BlogPost/358520_a_359849]
-
erau duși prin alte colonii, la muncile de primăvară. A doua zi, dimineața, încolonați câte cinci, cu sapele în spate, ne-au scos la prășit porumbul, într-un mare lan de porumb, păziți de milițieni. Slăbiți cum eram, abia mișcam sapa. Când eram la celulă, nu aveam voie să lucrăm nimic. Aici, muncă forțată. Nu aveam voie să ne mai odihnim, sprijinindu-ne în sapă, ca de obicei. Trebuia să prășim mereu. Nu aveam voie să rămânem în urmă, chiar dacă nu
PĂRINTELE ARHIMANDRIT SOFIAN BOGHIU (1912 – 2002) – APOSTOLUL BUCUREŞTILOR, DUHOVNICUL RUGĂTOR, PROPOVĂDUITOR ŞI MĂRTURISITOR PRECUM ŞI ICONARUL SUFLETELOR NOASTRE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 4 [Corola-blog/BlogPost/358520_a_359849]
-
prășit porumbul, într-un mare lan de porumb, păziți de milițieni. Slăbiți cum eram, abia mișcam sapa. Când eram la celulă, nu aveam voie să lucrăm nimic. Aici, muncă forțată. Nu aveam voie să ne mai odihnim, sprijinindu-ne în sapă, ca de obicei. Trebuia să prășim mereu. Nu aveam voie să rămânem în urmă, chiar dacă nu ne mai ajutau puterile sau neputințele. Milițienii, în jurul nostru, ca niște foști vătafi boierești, aveau această grijă, să lucrăm în silă. La prânz, masa
PĂRINTELE ARHIMANDRIT SOFIAN BOGHIU (1912 – 2002) – APOSTOLUL BUCUREŞTILOR, DUHOVNICUL RUGĂTOR, PROPOVĂDUITOR ŞI MĂRTURISITOR PRECUM ŞI ICONARUL SUFLETELOR NOASTRE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 4 [Corola-blog/BlogPost/358520_a_359849]
-
Milițienii, în jurul nostru, ca niște foști vătafi boierești, aveau această grijă, să lucrăm în silă. La prânz, masa era mai bună și mai îndestulătoare decât la celulă. După o oră, în care intra masa și puțină odihnă, mergeam iarăși la sapă. Seara, încolonați câte cinci, făceam calea întoarsă, la dormitor. În baraca lungă și largă, cu paturi suprapuse, pentru 1000 de oameni, cu tinete deschise, în timpul nopții aerul devenea greu de respirat. Aveam bucuria că în ziua următoare, la muncă, vom
PĂRINTELE ARHIMANDRIT SOFIAN BOGHIU (1912 – 2002) – APOSTOLUL BUCUREŞTILOR, DUHOVNICUL RUGĂTOR, PROPOVĂDUITOR ŞI MĂRTURISITOR PRECUM ŞI ICONARUL SUFLETELOR NOASTRE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 4 [Corola-blog/BlogPost/358520_a_359849]