1,002 matches
-
telefon de la o masă vecină. Un bărbat Între două vârste a scos un mobil din buzunarul hainei și a Început o lungă și animată conversație cu persoana de la celălalt capăt. Soția mea s-a Întors către mine cu o remarcă sarcastică, „așteaptă numai până când adolescenții noștri pun mâna pe jucăria asta”. Americanii sunt de pe Marte, europenii de pe Venus America a adoptat și ea telefonul mobil, ceva mai târziu Însă. Dar important este că revoluția wireless a Început, la scară largă, mai
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
surprinzător, când europenii și americanii au fost Întrebați dacă sunt după cum arată o asemenea formula duală, 52% dintre europeni au spus că sunt după cum arată diviziunea muncii, În timp ce numai 39% dintre americani au răspuns afirmativ 77. Din perspectiva europeană, reproșurile sarcastice americane despre idealismul copilăresc de la Bruxelles sună fals. Europenii au arătat că ei pot folosi instrumentele dialogului, procesului și construirii consensului pentru a crea punți Între popoare și a elimina vechi rivalități. Cele douăzeci și cinci de state membre ale Uniunii sunt
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
piesele volumului. Totuși, următoarele cărți de versuri - Femeia în roz (1997; Premiul Asociației Scriitorilor din Arad) și Tandrețea dintre noi (1999) - atestă o schimbare treptată a regimului. Căci, dacă inițial imaginarea femeii permitea când și când subminarea encomionului prin inserții sarcastice sau prozaice („E inflație / Viața își schimbă prețul / Aș cumpăra un covor mai scump / Să te înfășor în el după ușă / În camera alăturată / Mai întunecată / Poate fac și eu o investiție / de durată”), Tandrețea dintre noi propagă o poezie
STEF. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289897_a_291226]
-
Lumânărică al lui Costache Negruzzi (Lux Caucaniae), câteva bucolice dezvoltând reflecții pe teme ca elementele, infinitul, veșnicia etc., și tot astfel Solilocvii, în timp ce două compuneri, Twist 1963 și Computer 1967, semnalează critic aspecte ale lumii contemporane. Curios este că verva sarcastică denunță situații caracteristice mai ales modului de existență occidental, categorii umane degradate aparținând societății capitaliste. Cei pecetluiți sunt, între mulți alții, „băieți de bani gata”, „pezevenghi ai tuturor puterilor instituite”, „chibiți ai tuturor bordelurilor / din concernul Realpolitik”, „idealiști ai vitaminelor
STAMATU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289850_a_291179]
-
anume Teostene, a unei dispute, care durase cinci zile, între autor și un păgîn învățat care nu e numit, însă e menționat ca filozof sau „filolog”. în realitate, cadrul dialogului e pură ficțiune: de fiecare dată, păgînul lansează atacuri, adesea sarcastice, contra unei serii de pasaje din Scripturi, în general din Noul Testament și în special din evanghelii și din Apostolul Pavel, iar autorul îi răspunde îndelung, fără ca interlocutorul său să-l mai contrazică ulterior. Intervențiile adversarului sînt însă omogene ca formă
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
preoți, călugărițe, oameni de afaceri, lucrători de la Centrul Cultural din New York, scriitori, ziariști ș.a.m.d. în stilul său agresiv, el precizează de la început: "Orice asemănare cu persoane și situații reale nu este pur întâmplătoare." Autorul face, de asemenea, aprecieri sarcastice asupra unor categorii etnice, asupra unor moravuri sexuale, asupra unor ideologii, încălcând cu dezinvoltură toate regulile corectitudinii politice. în sfârșit, el incriminează necruțător instituții și practici din România, incluzând în carte și o diatribă împotriva modului cum funcționează însăși Televiziunea Română
O CARTE DE SCANDAL by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17120_a_18445]
-
povestiri științifico-fantastice și că a rămas un fidel al genului, o dovadă constituind-o chiar apariția recentului volum Omohom, subintitulat "ficțiuni speculative". Cristian Tudor Popescu nu este doar autorul rechizitoriilor nemiloase din Adevărul, nu este numai cel ce rostește diatribe sarcastice la talk-show-urile televizate. Dincolo de binecunoscuta lui figură drăcească, există un adolescent, iar acest adolescent visează la "lumi ce nu există". El este dezamăgit de "maturi", pe care și-i imagina cu totul altfel: ca pe niște eroi. Lui Cristian Tudor
UN CRISTIAN TUDOR POPESCU MAI PUȚIN CUNOSCUT by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17138_a_18463]
-
și socială, cu o viziune largă. Comentariul istoric îi prilejuiește lui Ș. reflecții și intervenții directe, îndreptate în special în sensul situării românilor pe același plan cu celelalte popoare europene. Spirit iluminist, cărturarul dă o mare importanță reformelor sociale, criticând, sarcastic și amar, abuzurile potentaților vremii, ale clerului ahtiat de putere lumească și văzând în politica de unire a Bisericii Ortodoxe cu cea Catolică doar un mod de expansiune, de aservire totală a românilor. Prezența autorului în text, intervențiile patetice, pasajele
SINCAI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289694_a_291023]
-
moderniste manifeste, într-un lirism care nu mai evită asperitățile prozaice și epicul autobiografic în linia Ion Pillat, alte repere fiind, acum, Tudor Arghezi, Adrian Maniu sau pictura unor Nicolae Dărăscu și Jean Steriadi. Poeta se detașează cu autoironie, adesea sarcastică, dar și cu regret, de „romantismul demodat din mine” - un „vals fosil” ce „supără urechea mea modernă”. Idealurile „antediluviene” sunt cenzurate de „năzuința de-a nu mai năzui”, fără măști calofile, sufletul se livrează contemplării propriei drame: „Mormântu-ți îmi astupă
SOARE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289738_a_291067]
-
capacitatea de sinteză e relevată de texte precum Lampadoforii poeziei de mâine, succint și foarte corect tablou al literaturii române contemporane. Savoarea paginii provine din afirmații aluzive ori aparteuri ironice. Interesat de fenomenul literar, nu doar de autori, S. lansează sarcastice discursuri împotriva „literaturii futile”, fără valoare, „false”, cu subspeciile ei, dintre care „critica futilă” e „cea mai periculoasă”, întrucât „tinde fie să o inventeze, atunci când nu există ca literatură autentică, fie să existe, ea însăși, cu mijloacele literaturii futile”. Corupția
SAPLACAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289476_a_290805]
-
o înclinație structurală. De altfel, deși discipol al lui Macedonski, va lua în derâdere anumite experimente propovăduite de maestru. Înrâurit de Edgar Allan Poe și Maurice Rollinat, își ia o înfățișare cumplită sau răvășită de disperare, gesticulând amenințător, convulsiv și sarcastic. Este poetul damnat, muncit de „un duh satanic”, bântuit de viziuni macabre sau de coșmaruri, populate de strigoi, schelete, siniștri corbi și împânzite de morminte lugubre. Sub afectările acestea există totuși o exasperare, o oboseală adevărată. Poezia erotică e palidă
SAVESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289520_a_290849]
-
poate fi, nu doar în mod ironic, ci și tragic, un topos al unei realități dispărute - și nu prea - după 1989. Critica acestei triste practici devine o cronică a anilor ’90, un fals tratat despre tot și nimic, cu definiții sarcastice, biografii „secrete” (între istorie și literatură), și culminează într-o addenda (cu „biografi” ai fenomenului: de la Tucidide la Al. Ivasiuc) și un „mic curs practic de stat la coadă”. Analizând societatea la scară redusă, S. reușește o abordare tragicomică a
SICOIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289665_a_290994]
-
teme și simboluri tradiționale (cum se întâmplă în genere la moderni și în particular la avangardiști), ci, conștiință sensibilă și tragică, el înregistrează eșecul umanului, al visului himeric și al sacrului în contemporaneitate. Se întâlnește la T. și o poezie sarcastică, așa-zicând circumstanțială (pe tema războiului), dar protestul vizează deriva în totalitatea sa și la un nivel cosmic. Soarele „se decapitează în stepă” (amintind celebrul „soleil, cou coupé”), Luna (scrisă mereu cu majusculă), „răsărind demonic”, e „ca un ficat însângerat
TONEGARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290224_a_291553]
-
poezie: flamură, goarnă, / Neguri și bezne smulge, răstoarnă”. Acest program va fi îndeplinit, începând din 1948, cu supramăsură. În ciclul Versuri de război tonalitatea o dăduseră nu „chiotul”, „goarna”, ci descripțiile de ambianță, în tușă îngroșată. Notații caustice, mici comentarii sarcastice, încondeieri de tip arghezian sunt menționabile, ca și unele descrieri de peisaj, în scene de marșuri și lupte. Cu Vioara roșie T. și-a angajat poezia, manifest, în serviciul ideologiei oficiale, ca agitator, propagandist prin poezie. În timp ce mai vechii poeți
TULBURE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290297_a_291626]
-
mângâierea gândirii lucide”. El a fost, în tradiția lui Montaigne (unul din scriitorii preferați), un moralist sceptic, iar în tradiția lui Caragiale - un ironist incisiv și un artist al cuvântului. Structură nonconformistă, cu vocația pamfletului măsurat, de o jubilație rece, sarcastică, Z. pune în discuție mai toate ideile curente ale epocii, de la doctrinele filosofice (intuiționism, freudism) și politice (liberalism, comunism, fascism) până la ultimul strigăt al modei. S-a regăsit adesea pe pozițiile junimiste și ale lui Titu Maiorescu, respingând nonvaloarea, „moftul
ZARIFOPOL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290712_a_292041]
-
conținutul afectiv, există două mari categorii: s. cu caracter liric-sentimental și s. satirică. Prima constituie, în genere, punctul de plecare al multor cântece și cuprinde confesiuni de dragoste, de o discreție deosebită. Dimpotrivă, în cea satirică tonalitatea este incisivă, uneori sarcastică, tematica acestui tip fiind axată pe caracterizarea ironică a celor care se abat de la normele de comportare ale colectivității, vizând lenea, zgârcenia, lăcomia, căsătoria din interes și alte tare. După cadrul ocazional în care se produce, s. se grupează astfel
STRIGATURA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289980_a_291309]
-
vom arăta că știm să uităm siluetele crucificaților / acolo sub clopotnița gerului // vom arăta că suntem vameși la granița / dintre somn și nimic” (Vameși la granița dintre somn și nimic). Pictate în culori luminoase (rareori umbrite de câte o notă sarcastică), memorialistica și eseistica lui S. sunt, de fapt, un apendice al poeziei. Astfel, Amintirile unui fost corector (1982), care atestă o nedisimulată artă a admirației, reconstituie câteva figuri literare din deceniul al șaselea, emblematice atât pentru literatura vremii, cât și
STOICA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289952_a_291281]
-
regulile impuse de autorități (părinți, profesori, poliție); ești insensibil la sentimentele celorlalți; nu-ți respecți colegii; consideri că tu ai întotdeauna dreptate; rezolvi problemele prin violență; consideri că cei din jurul tău (părinți, colegi, profesori) sunt adesea nedrepți cu tine; ești sarcastic și utilizezi adesea critica în comunicare; consideri că drepturile tale sunt mai importante decât ale altora; ești ostil și furios. Este necesar să se menționeze faptul că stilul de viață cultivă deseori norme de comportament contradictorii. Exemple de nepotrivire între
Comunicarea asertivă. In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” by Cozma Jeanina () [Corola-publishinghouse/Science/570_a_1145]
-
mai des cu analogii de ordin intelectual. Forma directă, confesivă, a lirismului e părăsită pentru exprimarea aluzivă eliptică; versul capătă o concentrare gnomică. Retorismul, dacă nu poate fi gâtuit, cunoaște o frânare prin care vin să-l răcească frecvent accente sarcastice. OV. S. CROHMĂLNICEANU SCRIERI: Aur sterp, Iași, 1922; Stânci fulgerate, București, 1930; Visuri în vuietul vremii, București, 1939; Floarea din prăpastie, București, 1942; Poezii, pref. Ov. S. Crohmălniceanu, București, 1962; Studii și portrete literare, București, 1963; Cele mai frumoase poezii
PHILIPPIDE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288805_a_290134]
-
tensiune amuzat-amăruie. Scurte inserții din texte celebre, cu rol de comentarii ilare, sau alte referințe derizorii la teorii/modalități literare vădesc intenția de a deconstrui actul literar, ca în postmodernism. Un fel de joacă a unui spirit viu, subtil și sarcastic, cu scopul de a atrage atenția asupra mistificării prin cuvinte și construcții artificiale, creatoare de lumi paralele, care alienează individul, făcându-l să cadă în nefiresc și absurd. Experiența războiului - la care P. participase - nu rămâne fără urme, și culegerea
PORSENNA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288976_a_290305]
-
că, în genere intelectuali, ei pun parcă mai mult idealism în speranța evaziunii (Zăpada, Unchiul din America, Cariera lui Vidran etc.). În roman autorul continuă să îi scoată la suprafață, dar operează o schimbare: alege de cele mai multe ori o perspectivă sarcastică. De pildă, personajele din La Paradis General (1930) își trăiesc și retrăiesc dramele întâlnindu-se și povestindu-le într-un cadru oenologic și culinar, la crâșma „La Paradis General”. Pornind de la aceleași principii narative, Oraș patriarhal (I-II, 1932) își
PETRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288781_a_290110]
-
până la marginea nordică a Capitalei, o adevărată odisee. Schimbând o mulțime de vehicule, care îl poartă prin tot orașul, suportând înghesuiala și îmbrâncelile inevitabile, parând întrebări indiscrete și jigniri, vorbind în gând, cu jale, pruncului defunct, ascultând certuri și comentarii sarcastice în doi peri privitoare, prin subînțelesuri, la „El”, la „Cel mai...”, umilul cetățean retrăiește situații caracteristice climatului social-istoric general și își amintește acte personale de revoltă, planuri infantile de suprimare a tiranului. În mintea lui resuscită textul unei scrisori către
POPOVICI-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288967_a_290296]
-
trilogia Legea conservării scaunului, anunțată încă în 1987 (într-un interviu din „Tribuna”). Sociologul, mizând pe „argumentele” prozatorului, avansează, în cheie postmodernă, o radiografie a patologiei puterii, așa cum s-a manifestat ea ante- și postdecembrist. Alert, alternând bucolicul cu inciziile sarcastice, romanul Vina (2002), prima parte a trilogiei, îl are ca protagonist pe Alex Trifa, un profesor de istorie trăitor în satul Strâmtura, ins dilematic, ezitant, posibil scriitor, decis să reconstituie epic odiseea tatălui, mort pe frontul de Răsărit. SCRIERI: Orizontul
RACHIERU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289079_a_290408]
-
singuratice”. Poeziile proprii, unele de înrâurire folclorică, și le publică, înainte și după 1848, în „Albina românească”, „Foaie pentru minte, inimă și literatură”, „Zimbrul”, „Calendarul literar al «Foii Zimbrului»”. Cu un ascuțit simț al ridicolului, R., pe care stilul mușcător, sarcastic sau persiflant îl prinde, reușește mai bine în fabule, care au și o construcție ingenioasă. Vituperând multe din „rălele” ce dăunau vieții sociale a vremii, îi șfichiuie, bineînțeles, pe cei care nu pricep necesitatea Unirii. I se datorează și câteva
RALET. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289122_a_290451]
-
dovedesc interesul pentru literaritate, preocuparea de structurare a textului, fie prin folosirea laitmotivului (Marșul) sau a ramei tematice (Povestea caporalului Filip, Însemnările căpitanului Comșa), fie prin discernerea dramelor mărunte (Vavilia), ca în prozele lui I. Al. Brătescu-Voinești, sau prin creionarea sarcastic reprobatoare a unor caractere (Țigara). În atenția criticii a intrat și romanul Zăpezile, al cărui protagonist, eminentul profesor de istorie Constantin Bisoca, fost student al lui N. Iorga, preia de la autor experiența frontului, ca și o vizită făcută mai înainte
RADULESCU-LEMNARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289109_a_290438]