126,475 matches
-
și așezați aici, în sălbăticia asta, din care cred că nu mai scapă nima dintre noi. Acu’, de foame, o să ne moară bătrânii, o să moară copiii ș-om muri cu toții până la urmă. N-avem ce lucra, n-avem ce mânca! Satele sunt rare, lume-i puțină și săracă, parcă-i sfârșitul pământului! Când ne păzeai, ne-ai lăsat să punem corturile și s-avem căruțăle noastre. Ne-ai adus să mâncăm ca să nu fugim, ai fost bun cu noi. Nu ne-
MINI FRAGMENT DIN ROMANUL „MAIA” de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2345 din 02 iunie 2017 by http://confluente.ro/ion_c_gociu_1496427651.html [Corola-blog/BlogPost/372293_a_373622]
-
ochii îngroziți ai țăranilor. A evitat prăbușirea prinzând lanțul candelabrului, pe care a coborât. În Bulgaria pentru că nu a putut descuia ușa unei biserici dezafectate a intrat pe fereastră, sărind peste șanțul de sub fereastră, iar la o biserică dintr-un sat părăsit aflat la oarecare distanță de oraș, pentru a nu pierde din timpul zilei, a rămas peste noapte într-o casă, în pofida protestelor însoțitorului. La miezul nopții, unul din cercetătorii institutului venit pentru a nu-l lăsa singur, l-a
ISTORIC AL ARTEI MEDIEVALE MOLDOVENEŞTI (1) de EMILIA ŢUŢUIANU în ediţia nr. 2349 din 06 iunie 2017 by http://confluente.ro/emilia_tutuianu_1496735058.html [Corola-blog/BlogPost/366391_a_367720]
-
pentru menținerea armoniei și a echilibrului ei sufletesc, dar totodată și pentru armonia familiei. Privea prin geamul luminos la fulgii jucăuși în bătaia razelor de soare, ca apoi,obosiți, aceștia să se aștearnă pe caldarâmul înghețat. Părăsise de mulți ani satul natal, dar în sufletul ei niciodată nu renunțase la el. Făcea ce făcea și gândurile tot într-acolo i se îndreptau, ca-nspre o icoană sfântă. Și cum să nu fie, când amintirea leagănulului copilăriei sale era cea mai sfântă icoană
ANDREEA (PARTEA INTÂIA) de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1937 din 20 aprilie 2016 by http://confluente.ro/gabriela_janik_1461152889.html [Corola-blog/BlogPost/376575_a_377904]
-
mai verde, cerul mai senin, văile, dealurile și munții care înconjurau regiunea, erau mai prieteni decât prietenii de la oraș. Nu zic, și aici erau câmpii mănoase, dealuri, păduri și izvoare cu ape cristaline, dar parcă nu erau ca cele din satul ei natal. Uneori, în drum spre serviciu, oprea mașina pe malul fluviului de lângă orașul X, trimițând celor de acasă bezele în vârful degetelor. Alteori, zburdalnică intra cu picioarele în apă, neluând în seamă privirile iscoditoare ale orașenilor. Dorul de casă
ANDREEA (PARTEA INTÂIA) de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1937 din 20 aprilie 2016 by http://confluente.ro/gabriela_janik_1461152889.html [Corola-blog/BlogPost/376575_a_377904]
-
emoționată în clasă. Până acum două luni, nu cunoscuse catedra decât privind-o din clasă. Acum, iată, se află ea, Doina, la catedră, privind emoționată la copiii din fața ei. Și ea, dar și ei, elevii, erau emoționați. Erau copii de la sat, respectuoși și dornici de a învăța. Deschise catalogul și începu să facă cunoștință cu ei. Majoritatea erau prezenți. - Doamna învățătoare, elevul Stoican și Brebu lipsesc - îi dădu raportul șefa clasei. Începu ora, emoționată. Fiecare oră însemna o altă materie: română
NECAJITUL NUVELA de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2249 din 26 februarie 2017 by http://confluente.ro/viorica_gusbeth_1488141547.html [Corola-blog/BlogPost/384762_a_386091]
-
tu copii munciți de părinți, nu este el primul. Noiembrie își intră în drepturi. Câmpiile au rămas dezbrăcate, pomii nu mai șoptesc iubirile târzii, florile s-au uscat, aerul e rece și umed. Stă să ploaie, norul negru plutește deasupra satului. Doina simte frigul ce-i pătrunde în oase. Să-ți cumperi, lemne, îi spuse gazda. Este în sat o familie care are o bucată de pădure mai mare, de acolo să-ți aduci lemne de foc. Se numesc, Stoican. E
NECAJITUL NUVELA de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2249 din 26 februarie 2017 by http://confluente.ro/viorica_gusbeth_1488141547.html [Corola-blog/BlogPost/384762_a_386091]
-
pomii nu mai șoptesc iubirile târzii, florile s-au uscat, aerul e rece și umed. Stă să ploaie, norul negru plutește deasupra satului. Doina simte frigul ce-i pătrunde în oase. Să-ți cumperi, lemne, îi spuse gazda. Este în sat o familie care are o bucată de pădure mai mare, de acolo să-ți aduci lemne de foc. Se numesc, Stoican. E doar femeia, bărbatul ei a murit împușcat, anul trecut. Doina, înțelese că este vorba de familia elevului ei
NECAJITUL NUVELA de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2249 din 26 februarie 2017 by http://confluente.ro/viorica_gusbeth_1488141547.html [Corola-blog/BlogPost/384762_a_386091]
-
ajuns acasă la gazdă, aceasta îi zise: l-ai văzut pe amantul, criminal? Despre ce, despre cine vorbiți, o întrebă Doina? Despre bărbatul de la pădure care ți-a dat lemnele. Acela este cel care l-a omorât pe Stoican, tot satul știe, doar cei ce fac cercetări, nu spun nimic. Ei, n-o fi chiar așa, nu se poate ascunde atât de ușor o crimă! Lăsați, știu cei a căror meserie este investigarea, știu ei ce au de făcut. Doina, supărată
NECAJITUL NUVELA de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2249 din 26 februarie 2017 by http://confluente.ro/viorica_gusbeth_1488141547.html [Corola-blog/BlogPost/384762_a_386091]
-
o viață de om: „Te rog să-mi dai un strop de timp, cu/ împrumut.” (Rugă către Tine). Sub același imperiu al lui Cronos, gândul se răsucește „înapoi în timp...”, cum zice autoarea în alt „capitol”, înspre părinți, copilărie, vatra satului natal. Unele versuri au aroma imaginilor idilic-paseiste, valorificate în creațiile lor de către sămănătoriștii Alexandru Vlahuță, George Coșbuc, Ștefan O. Iosif, altele tind spre imagistica tradiționalismului interbelic din creațiile lui Ion Pillat. Începând cu secțiunea pusă sub semnul interogației, ...Viața?, pașii
LINA CODREANU de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1857 din 31 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/olguta_trifan_1454254960.html [Corola-blog/BlogPost/384067_a_385396]
-
știm de ce așa se numesc toți măgărușii de la stane). Ceva mai încolo era și ciurdarul Nichifor înconjurat de fru- moașele bălțate cu ugerele pline. Taurii uriași de peste o mie de kilograme, special crescuți pentru monta, erau în grajdul ultramodern al satului. Trecea deja pe langă cârciuma. Prin fereastră luminată îi zări pe ai lui Cioaca, puși pe chef, pe ai lui Lae ceterașul, dar și pe Solomon cârciu- mărul, gras, unsuros, cu privire vicleana, pus întotdeauna pe câștig. Mde, fiecare cu
TRADIŢIA ÎNAINTE DE TOATE de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1325 din 17 august 2014 by http://confluente.ro/mihai_batog_bujenita_1408292948.html [Corola-blog/BlogPost/369146_a_370475]
-
gras, unsuros, cu privire vicleana, pus întotdeauna pe câștig. Mde, fiecare cu ale lui, gândi el... La primărie era încă lumină, se vede treaba că mai lucrau încă, apoi o lua ușor spre casă. Mdaaa, se făcuseră lucruri bune în sat! Fondurile structurale primite regulat prin programele europene schimbaseră totul în bine. E drept erau și mulți bani. Intra, ca de obicei, în padocul căilor. Cei doi armăsari, de rasă, dormeau deja sătui și bine periați. La fel dormea și dulăul
TRADIŢIA ÎNAINTE DE TOATE de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1325 din 17 august 2014 by http://confluente.ro/mihai_batog_bujenita_1408292948.html [Corola-blog/BlogPost/369146_a_370475]
-
știm de ce așa se numesc toți măgărușii de la stane). Ceva mai încolo era și ciurdarul Nichifor înconjurat de fru- moașele bălțate cu ugerele pline. Taurii uriași de peste o mie de kilograme, special crescuți pentru monta, erau în grajdul ultramodern al satului. Trecea deja pe langă cârciuma. Prin fereastră luminată îi zări pe ai lui Cioaca, puși pe chef, pe ai lui Lae ceterașul, dar și pe Solomon cârciu- mărul, gras, unsuros, cu privire vicleana, pus întotdeauna pe câștig. Mde, fiecare cu
TRADIŢIA ÎNAINTE DE TOATE de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1325 din 17 august 2014 by http://confluente.ro/mihai_batog_bujenita_1408292948.html [Corola-blog/BlogPost/369146_a_370475]
-
gras, unsuros, cu privire vicleana, pus întotdeauna pe câștig. Mde, fiecare cu ale lui, gândi el... La primărie era încă lumină, se vede treaba că mai lucrau încă, apoi o lua ușor spre casă. Mdaaa, se făcuseră lucruri bune în sat! Fondurile structurale primite regulat prin programele europene schimbaseră totul în bine. E drept erau și mulți bani. Intra, ca de obicei, în padocul căilor. Cei doi armăsari, de rasă, dormeau deja sătui și bine periați. La fel dormea și dulăul
TRADIŢIA ÎNAINTE DE TOATE de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1325 din 17 august 2014 by http://confluente.ro/mihai_batog_bujenita_1408292948.html [Corola-blog/BlogPost/369146_a_370475]
-
fiindcă soarta De prea de timpuriu l-a văduvit Răpindu-i într-o bună zi consoarta, Închis-a ochii și nu s-a mai trezit. Chemă stăpânul pe Ion argatul Vrednic tăran,cinstit și respectat Bun meșter,o știa tot satul Și-i dă poruncă clară,răspicat: -Te știu sărac Ioane,necăjit O droaie de copii îți plâng la masă, Să-ți dau de lucru eu am chibzuit, Vreau în pădure să-mi ridici o casă. Să pui la dânsa lemnul
LECȚIA de ADRIANA PAPUC în ediţia nr. 2032 din 24 iulie 2016 by http://confluente.ro/adriana_papuc_1469373306.html [Corola-blog/BlogPost/385130_a_386459]
-
când număra arginții, Doar n-o veni-n pădure el să vadă Dacă-l înșel și nu m-or spune sfinții! Făcu’așa,cum l-a împins păcatul O casă ieftină-n pădure-a ridicat, Chemă boierul (a venit tot satul) Să vadă ,cât de bine a lucrat. -Că ai fost harnic și m-ai ascultat În loc de plată Ioane ,eu aș vrea Să-ți dăruiesc căsuța ce-ai lucrat, De azi băiete dragă, e a ta! Se uită lung argatul de la
LECȚIA de ADRIANA PAPUC în ediţia nr. 2032 din 24 iulie 2016 by http://confluente.ro/adriana_papuc_1469373306.html [Corola-blog/BlogPost/385130_a_386459]
-
zi de comemorare mai apropiată de rigorile urbane, chiar dacă ne referim și la cimitirile din mediul rural, pentru că se adaugă obiceiului și elemente care țin de industria orașului - cum sunt jerbele, decorațiuni pe care lumea săteasca nu le agrează. La sate lumea nu are nevoie de acest arsenal de obiecte, isi confecționează singură coronițe din flori. Ideea e că morții sunt cinstiți prin vizită la cimitir, un moment de pelerinaj al familiilor la morminte, este o formă de întoarcere memoriala. Liliana
1 Noiembrie – ZIUA MORŢILOR – LUMINAŢIA by http://uzp.org.ro/1-noiembrie-ziua-mortilor-luminatia/ [Corola-blog/BlogPost/92715_a_94007]
-
lasă cărțile că ai să tâmpești de atâta citit! Relaxează-te! Și bucurăte de vacanță! - În fine! mă dădui bătut știind că n-aveam chip să o scot cu mama la capăt oricum. Nu îmi displăcea Vâlcea, Călimânești sau Sălătrucel - satul meu natal - întoarcerea însă îmi trezea amintiri neplăcute pe care încercasem cu precădere să le îngrop în trecut și să le las acolo. Tăcere...Moarte...Revedere.... Totul e de acum plăcere! O parte din mine se bucura că revine, dar
EUPHORIA de ALEXANDRU CRĂCIUN în ediţia nr. 1098 din 02 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Euphoria_alexandru_craciun_1388689803.html [Corola-blog/BlogPost/347486_a_348815]
-
zonă. Liniștește-te Ștefane, doar o vară, atât ai de așteptat, izolat; după care te vei întoarce în București! Deja mi-era dor oarecum de fetele întâlnite în capitală. Lipsite de pudoarea exasperantă care m-a făcut să plec din satul meu, afară. Știi bine că nu fetele au fost motivul exodului tău la capitală! mi-am reproșat. Inima începu să-mi bată cu frenezie. Imagini se învălmășeau în ființa mea lăsându-mă fără putere să-mi ridic capul uitat pe
EUPHORIA de ALEXANDRU CRĂCIUN în ediţia nr. 1098 din 02 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Euphoria_alexandru_craciun_1388689803.html [Corola-blog/BlogPost/347486_a_348815]
-
mină? Aveam să aflăm că în acea vară nu prea găsise clienți pentru fabricarea cărămizilor. Despre tehnologia manuală a fabricării cărămizilor aveam să aflăm destule de la vagonetarul - cărămidar Murgu. Personal cunoșteam câte ceva, căci chiar în valea Ciofului la noi în satul Petia, unul din oamenii înstăriți ai satului făcuse vreo trei cuptoare de cărămidă și copii fiind eram toată ziua plini de pământul frământat de țiganii aduși de respectivul sătean să fabrice cărămida. Dar eu lucrasem ceva timp și la fabrica
MURGU CĂRĂMIDARUL de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1632 din 20 iunie 2015 by http://confluente.ro/mihai_leonte_1434747767.html [Corola-blog/BlogPost/372455_a_373784]
-
vară nu prea găsise clienți pentru fabricarea cărămizilor. Despre tehnologia manuală a fabricării cărămizilor aveam să aflăm destule de la vagonetarul - cărămidar Murgu. Personal cunoșteam câte ceva, căci chiar în valea Ciofului la noi în satul Petia, unul din oamenii înstăriți ai satului făcuse vreo trei cuptoare de cărămidă și copii fiind eram toată ziua plini de pământul frământat de țiganii aduși de respectivul sătean să fabrice cărămida. Dar eu lucrasem ceva timp și la fabrica de cărămidă de la Bucov de lângă Ploiești atât
MURGU CĂRĂMIDARUL de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1632 din 20 iunie 2015 by http://confluente.ro/mihai_leonte_1434747767.html [Corola-blog/BlogPost/372455_a_373784]
-
compozitorul i-a purtat de grijă de la vârsta de 10 ani, când, în anul 1965, l-a îndrumat spre Liceul de Muzică „Sigismund Toduță” din Cluj. Pe alți apropiați îi descoperim din povestea aceea înregistrată, dar, în cele din urmă, satul întreg îi aparținea, prin conferirea titlului de CETĂȚEAN DE ONOARE. Așezăm aici povestea spusă chiar de artistul emerit Tudor Jarda, într-o emisiune intitulată „Portrete folclorice”2 realizată, cândva, de Gelu Furdui. Precizăm și pauzele muzicale înregistrate. Nu cunoaștem data
AMINTIRI DESPRE TUDOR JARDA de VERONICA OŞORHEIAN în ediţia nr. 143 din 23 mai 2011 by http://confluente.ro/Amintiri_despre_tudor_jarda.html [Corola-blog/BlogPost/344331_a_345660]
-
realizării, dar emisiunile Domniei sale erau îndrăgite de ardeleni. Pe un fond muzical doinit (să mergă la sufletul omului), Gelu Furdui, cu o voce caldă și convingătoare pentru ascultători, își începe emisiunea prin salutul acela inconfundabil: „Bună ziua stimați ascultători”. Apoi, continuă: „Satele românești din ținutul Năsăudului 3 sînt sate în care tradițiile folclorice s-au păstrat aproape nealterate. Cei care viețuiesc pe aceste meleaguri și-au păstrat și vorba, și portul, și cântecul, și jocul, și obiceiurile - așa cum le-au moștenit de la
AMINTIRI DESPRE TUDOR JARDA de VERONICA OŞORHEIAN în ediţia nr. 143 din 23 mai 2011 by http://confluente.ro/Amintiri_despre_tudor_jarda.html [Corola-blog/BlogPost/344331_a_345660]
-
ardeleni. Pe un fond muzical doinit (să mergă la sufletul omului), Gelu Furdui, cu o voce caldă și convingătoare pentru ascultători, își începe emisiunea prin salutul acela inconfundabil: „Bună ziua stimați ascultători”. Apoi, continuă: „Satele românești din ținutul Năsăudului 3 sînt sate în care tradițiile folclorice s-au păstrat aproape nealterate. Cei care viețuiesc pe aceste meleaguri și-au păstrat și vorba, și portul, și cântecul, și jocul, și obiceiurile - așa cum le-au moștenit de la părinții și moșii lor. Despre aceste tradiții
AMINTIRI DESPRE TUDOR JARDA de VERONICA OŞORHEIAN în ediţia nr. 143 din 23 mai 2011 by http://confluente.ro/Amintiri_despre_tudor_jarda.html [Corola-blog/BlogPost/344331_a_345660]
-
și adierii ce-l însoțea din vreme. O auzeam și noi bine de tot. Un murmur cald, mereu același, ca un refren de cântec vechi. Și povestea crește odată cu seva pământului purtată din vârf de munte spre rodul câmpiilor. Peste sat și păduri, luna-și așternuse vălul de zăpadă, prelungind înserarea până tîrziu. În alunișurile din marginea satului, mi s-a părut că privighetorii nu și-au contenit chemarea toată noaptea. Spre ziuă, au izbucnit în torent de glasuri toți cântăreții
AMINTIRI DESPRE TUDOR JARDA de VERONICA OŞORHEIAN în ediţia nr. 143 din 23 mai 2011 by http://confluente.ro/Amintiri_despre_tudor_jarda.html [Corola-blog/BlogPost/344331_a_345660]
-
mereu același, ca un refren de cântec vechi. Și povestea crește odată cu seva pământului purtată din vârf de munte spre rodul câmpiilor. Peste sat și păduri, luna-și așternuse vălul de zăpadă, prelungind înserarea până tîrziu. În alunișurile din marginea satului, mi s-a părut că privighetorii nu și-au contenit chemarea toată noaptea. Spre ziuă, au izbucnit în torent de glasuri toți cântăreții pădurii. Pe pajiștea dinspre Săcătură, leneș, au început tălăngile să-și îmbine zvonul cu celelalte chemări: cu
AMINTIRI DESPRE TUDOR JARDA de VERONICA OŞORHEIAN în ediţia nr. 143 din 23 mai 2011 by http://confluente.ro/Amintiri_despre_tudor_jarda.html [Corola-blog/BlogPost/344331_a_345660]