2,615 matches
-
dar habar n-avea cum arăta la față, într-atât de plină îi era mintea cu imaginea lui Bull, încă din clipa în care fata îi desfăcuse șlițul și trecuse la treabă. 5 Apoteoza Cu câteva ore în urmă, Bull savurase o cană de ceai în compania Ramonei, prostituata transsexuală. Povestea pe care i-o spusese nu era una obișnuită, iar Bull nu mai auzise așa ceva. — Tati era muncitor pe șantierul naval. La șantierul Swan Hunter, de pe Wearside. Și nici că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
fanteziste. Poetul a atribuit unor flori, ierburi și arbori calități umane și a creat imaginile unor zeițe ca un fel de mesaj al virtuții sale nobile și curate. De aceea, atunci când citim operele lui Qu Yuan, putem nu doar să savurăm frumusețea limbajului, dar să ne dăm seama și de alesele-i calități și profunda-i dragoste față de vatră, față de țară. Iată de ce, Qu Yuan a rămas, de-a lungul mileniilor, cel mai iubit poet din China antică. Tao Yuanming și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
cineva care să nu cunoască celebrul roman clasic Cronica celor trei regate. Prin vastele scene de război, personajele bine individualizate, înfruntările deschise și stratagemele ingenioase, prin intrigile complicate și pline de suspans, această capodoperă rămâne una din cărțile cele mai savurate de oamenii de rând și cercetate permanent de specialiști. Autorul romanului Cronica celor trei regate, Luo Guanzhong (aprox.1300-1400), este un cărturar erudit. A trăit într-o perioadă foarte tulbure. Contradicțiile etnice și de clasă deveneau tot mai ascuțite. Conducătorii
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
fost Începutul decisiv al educației mele, deși dorința ardentă ce mă scosese din cuibul meu plăcut afară În lumea cea mare Încă nu era o foame de cunoaștere. Am Început cu rafturile cele mai apropiate, cele de sub FICȚIUNE, lingînd, ronțăind, savurînd și În cele din urmă mîncînd, uneori În jurul marginilor, Însă de obicei oriunde puteam deschide un pic copertele, pînă În mijlocul cărții, asemeni unui burghiu. Preferatele mele erau edițiile Modern Library și, ori de cîte ori aveam posibilitatea, pe ele le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
amîndoi, intrai În Încăperi după Încăperi, la fel de Înțesate de cărți. Îmi plăcea să cred că toate aceste camere unite de ușițe erau o construcție pe care ar fi putut-o clădi un șobolan uriaș și la un moment dat, am savurat enorm acest gînd, pînă cînd Norman m-a trezit la realitate și mi-am dat seama c-a fost doar un vis frumos. Uneori, cărțile erau aranjate În zone perfect marcate prin inscripții clare, Însă alteori erau efectiv peste tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
din spatele gratiilor argintii ale gurii sale. - L-a văzut cineva la accident? - Habar n-am. Ai de gând să mai faci unul pentru el? Catherine se plimbă cu pas lejer în jurul mașinii. Se așeză în scaunul din față al pasagerului, savurând foșnetul ascuțit al vinilinului de salon de vânzare. - Nu mă gândesc deloc la accident. - Îți faci tot mai mult de lucru cu Vaughan ăsta - vorbești despre el tot timpul. Catherine se uită țintă prin parbrizul imaculat, cu coapsele depărtate într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
cu ea stând în mașina zdrobită arătau o tânără obișnuită al cărei chip simetric și a cărei piele netedă descriau toată economia unei existențe comode și pasive, alcătuită din banale flirturi consumate pe banchetele din spate ale mașinilor ieftine și savurate fără o conștientizare reală a adevăratelor posibilități ale propriului corp. Mi-o puteam imagina stând în mașina vreunui director de vârstă mijlocie de la agenția de ajutor social, fără să conștientizeze conjuncția formată de propriile lor organe genitale și tabloul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
făcea semn să trec pe stânga peste liniile demarcatoare și să țin Lincolnul pe poziție, așa încât lumina soarelui ce ne venea pieziș din față să se reflecte în profilul exact al liniei de acoperiș al unui coupé aflat în trecere, savurând proporțiile perfecte a unui montaj posterior trunchiat. Mima încontinuu, în propriu-i comportament, egalitatea dintre linia unei mașini și elementele organice ale corpului său. Într-o zi, când urmăream o mașină de concepție italiană cu aripile din spate boante, gesticulațiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
seara (îmi petrec serile aici, după orele de serviciu: locul e liniștit, mă destinde, știți), mă întind pe divanul acesta, inserez în aparatul de citit microfilmul unei scrieri rare sau al unei fascicule secrete, și-mi permit luxul să-l savurez pentru plăcerea mea exclusivă. Arkadian Porfirici își încrucișează picioarele încălțate cu cizme, își trece un deget între gât și gulerul uniformei încărcate cu decorații. Adaugă: — Nu știu dacă dumneavoastră credeți în Spirit, domnul meu. Eu cred. Cred în dialogul neîntrerupt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
bune. Și poate că băiatul... Nu, spera prea mult, și totuși, era un gând tare îmbietor. Poate băiatul va demonstra că are aptitudini tehnice și va putea prelua conducerea service-ului Tlokweng Road Speedy Motors. Câteva clipe domnul J.L.B. Matekoni savură ideea aceasta: fiul lui, fiul lui, stând în fața garajului, ștergându-și mâinile de o bucată de cârpă unsuroasă, după ce reparase exemplar o cutie de viteze complicată. Și, pe fundal, așezați în birou, el și Mma Ramotswe, mult mai în vârstă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
chintesență... mă-nțelegi, vede cum îi cresc sânii, ca niște butoni, simte că-i cresc pe dinăuntru, nu pe dinafară, se-ntoarce-n copilărie când o pipăia pe prietena ei și dormea cu păpușile dezbrăcate, și o mângâie pe sub masă, savurând fâșâitul ciorapilor, pe mamă... El ar putea fi fratele sau sora... - Pe care n-o are... - N-o are, n-are biografie, nici nume... - Ei, dacă-i chintesență... - Păi vezi, e chintesență! Ăsta-i și mesajul pe care vreau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
orice asemenea posibilitate. Și același lucru pățesc și bărbații care-ndrăznesc să se culce cu femeia unui navigator. Nu! adaugă hotărâtă. Dacă într-o zi tata o să mă dea ție, va fi pentru totdeauna. Tapú Tetuanúi rămase tăcut câteva clipe, savurând parcă gândul că o asemenea fericire ar putea să se transforme în realitate, si, puțin după aceea, ridică mâna, arătând spre un grup de stele care se aflau exact deasupra capetelor lor. —Cele de-acolo sunt Cele Șapte Văduve Nebune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
în chipul unor războinici dornici de răzbunare; să privească, de asemenea, cum le dispare de pe chip bucuria întoarcerii glorioase, atunci când își vor da seama ca în timpul absenței lor pierduseră practic totul. Sosise dulcea clipă a răzbunării. Clipă în care să savureze furia acelora care sosiseră încarcați de prazi ce însă nu mai puteau compensa atâtea eforturi. Sosise momentul să aștepte. La amiază, conform instrucțiunilor clare pe care Roonuí-Roonuí i le lașase celui mai bătrân dintre Te-Onó, una dintre marile ambarcațiuni își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
de lemn, în care șase ouă și o bucată de carne pluteau într-un sos apetisant de lapte de cocos cu vanilie, inima și stomacul băiatului tresăriră în același timp, căci, pe de o parte, simțea tentația irezistibila de a savură acele bucate alese, dar, pe de altă parte, simțea o puternică repulsie la gândul că ar putea mânca ceva la care știuse dintotdeauna că nu are dreptul. În cele din urmă învinse stomacul, poate de foame sau poate pentru că Tapú
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
simplu duș fierbinte face cât o excursie la Sonoma pentru împachetări cu nămol detoxifiant și clisme. Gândiți-vă la asta, spune Inky, ca la un fel de șerbet de sărăcie. O mică fereastră de mizerie care te ajută să-ți savurezi adevărata viață. — Haideți și voi cu noi, spune Inky. Mânjită la gură cu siropul lipicios de tuse, cu fire din peruca de plastic lipite de pata verde din jurul buzelor, spune: Vinerea următoare. A arăta prost, spune ea, e noul a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
valoreze bani gheață. Stomacul domnului Whittier explodând, evenimentul la care asistând vom putea deveni faimoși. Precum urechea lui Lady Zdreanță, burta crăpată a domnului Whittier e biletul nostru de intrare. Un cec în alb. Un permis de liberă trecere. O savuram cu toții. Absorbeam evenimentul. Digeram experiența într-o poveste. Într-un scenariu. În ceva care se poate vinde. Am privit atenți la felul în care pântecele lui ca un dovleac s-a mai dezumflat nițel când diafragma i-a cedat din cauza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
m-am ascuns? Nici nu-mi bat capul! După un moment de pauză spuse, plină de mândrie: În podul magaziei cu lemne. Dan scăpă farfuria. Se uită la ea uluit, în timp ce fata continua să mănânce, pândindu-l cu coada ochiului, savurându-și victoria. Iată, pentru un astfel de moment nu se întorsese din drum. Adora să-i lase pe ceilalți cu gura căscată. Inima i se înmuie, toată groaza trăită cu câteva minute mai înainte se topi, se relaxă și plină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
își văzu copilul așezat în camera de cămin Sanda răsuflă ușurată. O usturau picioarele și îi era foame iar tot ce-și dorea era să ajungă acasă, să se bage în pat și acolo, la adăpostul așternutului cald, să-și savureze în tihnă bucuria. Dar, a doua zi, sună telefonul. Mama, vino imediat! Eu nu mai stau aici nici o secundă! Sanda simți că i se taie picioarele. Dumnezeule, Luana, ce-ai pățit? Nu pățise nimic dar în cameră colcăiau gândacii, băile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
cocoșată de sarsanale burdușite. Se împrieteni cu Cristina, colega de apartament. Ieșeau împreună și se plimbau în Copou ori mergeau în centru să mănânce prăjituri. Într-o sâmbătă se opriră la cofetăria "Opera". Localul era aproape gol. În timp ce Luana își savura prăjitura se simți urmărită. Ridică privirea și doi ochi albaștri, ca marea, îi inundară sufletul. Un tânăr se uita fix la ea, ițindu-se din spatele muntelui de om care-i stătea la masă. Băiatul o tot fixă până când fetele, izbucnind în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
întâlneau cu băieții, ieșeau împreună în oraș, mergeau la discotecă. La Casa Studenților erau spectacole cu un grup nou lansat, "Divertis", primul care avea curajul să se atingă de realitățile politice din țară și studenții din campus mergeau grămadă să savureze replicile pline de tâlc ale băieților din trupă. Luana refuza cu încăpățânare orice colaborare. Fetele îi prezentau câte un coleg ori cunoștință, în speranța că ciudata blondă care le aterizase în cameră se va da cu lumea. Ea continua să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Din capul locului, patronul o înștiință că va munci două luni în perioadă de probă, fără s-o plătească. Fața Luanei se lungi dar nu făcu nici un comentariu. Văzând-o atât de încrezătoare, Ștefan o lăsă în pace, să-și savureze în tihnă biata reușită. Dar n-a fost să fie. După cele două luni, fu dată afară, sub pretextul că nu e îndeajuns de pregătită. Patronul angajă pe alta, tot pe o perioadă de probă. Luana plânse cu lacrimi amare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
vervă tinerească, o ajută să intre în pâine cu naturalețe și cu cele mai bune sentimente. Luana își aranjă biroul după bunul plac și domnul Zereghia îi oferi, zilnic, o companie din cea mai plăcută. Ea fierbea cafeaua și-o savurau împreună, în timp ce bărbatul o punea în temă cu mersul lucrurilor din fabrică. Amabilă, politicoasă și reținută, Luana făcu impresie bună printre colege. Într-o dimineață, se întâlni în stația de tramvai cu două dintre ele și până la fabrică sporovăiră întruna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
bine. Obosit, plictisit, ca să le închidă gura, el invită, la un moment dat, pe una dintre femei în oraș. Ieși cu ea vreme de două săptămâni apoi, într-o seară, în fața unui pahar cu vin pe care, cu stângăcie, îl savurau în apartamentul ei, deși încercase să se adune și să se concentreze asupra momentului, el nu reușise să creeze o atmosferă destinsă și plăcută. Se ridicase și se retrase cu scuze ridicole, copilărești, sub privirea mută de uimire a femeii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
scosese de la cuptor și bărbatul consideră că momentul pe care-l alesese ca ea să facă și altceva e numai bun. Aruncă, din treacăt, ziarul pe masă, deschis la pagina cu locurile de muncă. Luă fetița în brațe pentru a savura, împreună, minunea pregătită de mama. Luanei îi căzură ochii pe anunțul încadrat cu chenar. Se așeză și-l citi cu atenție. Privirea i se lumină. Știi pe unde vine strada asta? îl întrebă arătând cu degetul pe ziar. Am o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
venea pe nerăsuflate. Era liber, ca pasărea cerului și întru totul la dispoziția ei. Plină de vervă, așteptând cu nerăbdare să-și descarce sacul de noutăți, ea venea de dimineață în mica garsonieră pe care el o păstrase intactă, își savurau cafeaua împreună și cu ceașca în mână, agitată, nereușind să-și găsească locul, Luana își făcea reproșuri și se întreba cum de fusese atât de încuiată, de absentă la agitația din jur. Descoperise o întreagă lume. Fascinantă, uluitoare, a cărei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]