1,321 matches
-
și simplu o ridiculizare, cum vom avea prilejul s-o constatăm ulterior, a reprezentării morții ca final implacabil al existenței umane? În orice caz, aici hotărârile zeilor sunt întotdeauna determinate de muritori, niciodată invers, un resort în plus al parodiei savuroase, atunci când aceasta își alătură comicul reieșind din răsturnările de situație și ironia: "Claudius începu să-și dea ultima suflare, dar nu putea să-și găsească obștescul sfârșit. Atunci Mercur, care fusese mereu desfătat de inteligența aceluia, o luă departe pe
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
legasem cingătoarea de marginea de lemn a patului pe care-l lipisem de perete și îmi vârâsem grumazul în laț"). Ce ieșire din scenă ar fi fost mai demnă decât o onorabilă sinucidere? Numai că aceasta se transformă într-o savuroasă parodie atunci când briciul pe care personajul îl folosește spre a-și lua viața nu numai că nu taie, dar e tocit de-a binelea: "[...] și-a înfipt briciul în gât de două ori și s-a prăbușit la picioarele noastre
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
caină/ scotea din piept cuprins de pătimire,/ ba încă tremura cumplit sub haină,/ cu chip sleit și jale în privire"...). Din păcate, Boiardo lasă poemul neterminat, dar geniul renascentist al lui Ariosto îi va găsi o rezolvare încă și mai savuroasă, cu implicații de lungă durată în diacronia literaturii. În împletirea dintre faceție și poemul eroi-comic originează și linia caracterologică din romanul picaresc. Inversarea de roluri contextuală (sluga e mai inteligentă decât stăpânul) oferă premisele parodiilor desfășurate pe spațiile largi, cum
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
Atunci când autorul dorăște, spre exemplu, să aducă în discuție intervenția divină în destinul oamenilor (laitmotiv al întregii literaturi pre-cervantești), o va face "dând o raită prin Sfânta Scriptură" și citând "cel puțin cuvintele lui Dumnezeu în persoană", așadar intertextualizând biblic. Savuros este și efectul, respectiv minimalizarea autorității, deodată redusă la doar câteva simple "sfaturi din Scriptioară și minuni de-ale sfinților". Miza romanului este de altfel expusă limpede în Prolog și sub auspiciile ei se vede nevoit autorul să-și scrie
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
literar. În timp ce o categorie, „bieții oameni”, cărora viața fără orizont le-a fost hărăzită, este văzută de autoare când indulgent, blajin, când cu bunăvoință ironică, ariviștii, ignoranții cu ifose sunt lăsați pe seama vorbelor pe care le scot, vorbe înscenate în savuroase dialoguri inepte, trimițând ici și colo spre lecția lui I.L. Caragiale. Cu toate că inflexiunile în cheie idilizantă răzbat din multe pagini, M. știe uneori să-și controleze emoțiile, să ia o oarecare distanță și să domine faptele ca un observator prevenit
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287993_a_289322]
-
din biblioteca ta de lenjerie intimă mă simt/ Diferitele poziții în care ai putea să citești lucruri cuvioase/ Fără ca trupul să se poată împotrivi și să scriu/ Și să-mi scrii.” Un an mai târziu, în 1994, B. publică un savuros volum de proză, Te pup în fund, Conducător iubit, cu pagini de sarcasm satiric și funambulesc, lansând un personaj memorabil (IF-ul), în linia figurilor Curții cu miracole, un amestec de haiduc local și James Bond, de Lică-fante-de-Obor, Terente și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285612_a_286941]
-
Diavolul în căutare de chei pentru dibuirea averii. Altminteri, zeci de pagini de la începutul romanului stau sub vigoarea argotic-sexual-afaceristă a lui Țaca Genel (un corespondent al Korovievului bulgakovian), taximetristul care îl călăuzește pe Diavol prin urbea Dâmboviței. Sunt precedate de savuroasa sarabandă a celor patru geamantane pe nume Fiorosul Marcel, Relu Înmiresmatul, Dulcele Doru și Gabi cel Norocos, urmată de atmosfera salonului de magie și bordel („Cabinet de Desăvârșire Psihică”) al ghicitoarei Maria C. Nicolici. După care începe defilarea secvențială a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285612_a_286941]
-
metafora e chemată să dea expresie minunii și mirării de a fi. În starea de încântare, obiectele, creaturile, substanțele intră în neostenite jocuri, schimbându-și firea și rostul. Povestea și mitul aureolează obișnuitul. Transcrierea genezei în limbajul gesturilor cotidiene devine savuroasa istorie despre „cum a făcut mama pe Mițu”. Umorul tandru este ecoul fraternității universale. Pătrunderea „dincolo”, prin firescul grațios al cotidianului, înnobilează „jucăriile”. Icoane de lemn și Poarta neagră mărturisesc „dramatica unei întinări” (Eugen Ionescu). Și în prima - subintitulată jurnal
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
și a grătarului, U. a întocmit și o „pravilă” modernă pentru pregătirea vânatului și a peștelui, chiar așa intitulată: Cum să preparăm vânatul și peștele (1966). După bine-cunoscute rețete bătrânești transmise de la o generație la alta prin viu grai, câteva savuroase, deși scurte, considerații de gastronomie cinegetică, unde, dovedind erudiție în domeniu, îl citează pe faimosul gastronom și bucătar francez Ali-Bab (pe numele său real Joseph Babinski), dau seamă despre vesela înfrățire între vinuri, fripturi și pești de tot felul, vânat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290326_a_291655]
-
că, orice s-ar spune, critica noastră există. Mai avem praf de pușcă în cartușiere...”. Stop. Dragă cititorule, atât. Regret că trebuie să închid reportofonul, regret că am fost obligat să selectez doar mici pasaje din niște discursuri lungi și savuroase, pigmentate cu expresii de tot dragul. Oricum, am convingerea că vei aprecia cum se cuvine aceste fragmente de rostire românească la Chișinău, acum, în anul de grație 1998. Mai, 1998 Una din multele metode de umilire a propriilor cetățeni pe
[Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
răsare/ Din coastă bărbătească al Evei trunchi de fum" (Timbru). La I. Barbu "concizia este virtutea capitală a stilului său" (T. Vianu). După melci După melci este un poem plin de culoare, pitoresc, orientat spre concretul lumii sensibile, cu descrieri savuroase, ritm alert. Având o anume defășurare după o schemă narativă, poemul înfățișează o întâmplare, aparent o poveste pentru copii. Într-un cadru obișnuit, eul liric are o viziune fabuloasă asupra naturii și se grăbește să facă o confesiune anecdotică. Reținem
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
țară ca să-i dislocați pe ei și ai lor din bunurile pe care și le-au însușit cu japca. L-au asasinat [pe tiran] ca să se cațere ei în capul mesei!” În ciuda subtitlurilor atribuite („parabolă”, „farsă”, „divertisment”) și a replicilor savuroase, adeseori de teatru bulevardier, piesele lui A. relevă adevăruri grave, uneori incomode, curajos și lucid evaluate. Reprezentate pe scenele europene și americane (Paris, Londra, Copenhaga, Ankara, Dortmund, Edmonton, Ottawa, New York, Washington etc.) au fost puse în scenă, din nou, și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285477_a_286806]
-
Streinu depășește permanent factologia documentaristă, grupând scriitorii în familii de spirite și revistele după program, ideologie și cristalizări estetice, dând un număr însemnat de judecăți exacte. Dacă Șerban Cioculescu practică în cuprinsul aceleiași Istorii, cu voluptate, incursiuni istorice, deschizând adesea savuroase paranteze filologice, dacă Tudor Vianu cultivă excursul teoreticoideologic și estetic în baza unui instrumentar riguros și a unor îndelung cântărite valorizări, Vladimir Streinu cercetează pozitivist, fără exces, biografia autorilor, îngăduindu-și zborul planat asupra operei și contemplația estetică sistematică și
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
a părerilor critice străine și prin stăruința încordată cu care vrea să și le impună pe ale sale, riguros verificate, strâns aproximate, niciodată „fluente” ca însuși obiectul ideal, al „misterului vibrător”1. La 73 de ani, Șerban Cioculescu publica un savuros volum de Amintiri 2 , îmbogățit și republicat în 1981, la aceeași editură, purtând de astă dată și un subtitlu edificator - Mărturii. Lui Vladimir Streinu i se acordă pagini generoase, de o caldă afecțiune. S-au cunoscut în toamna anului 1920
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
cu note și polemici”2. Dealtfel, la „Kalende” polemistul Streinu și-a făcut mâna pentru duelurile de mai târziu. În volumul din 1981, Șerban Cioculescu adaugă, între altele, capitolașul O seamă de cuvinte ale lui Vladimir Streinu, trecând în revistă savuroase vorbe de spirit ale prietenului. Iată una rostită în timpul conflagrației mondiale: „Germanii sunt deprinși să meargă din victorie în victorie către catastrofa finală.” 3 Cunoscând scrupulozitatea memorialistului, este de presupus că rândurile despre Vladimir Streinu exprimă realități efective, intrate ca
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
drept care Dan Stanca n-are niciun fel de reținere în a zugrăvi funeraliile lui Ioan Paul II sau în a-l aduce pe scena romanului pe actualul papă de origine germană. Prin ambasadorul nostru la Vatican, Sebastian Saviel (antitradiționalist, avangardist, savuros în umorul său de libertin fără scrupule, subversiv, exhibiționist, clamându-și public libertatea de a se iubi cu un halebardier din garda papală), prietenul său cel mai bun, Edgar Nour află că fostul cardinal Ratzinger, actualul Benedict XVI (Benoit al XVI
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
personaje demonice care, instalate în casă, rămân până la moartea stăpânilor, distrugând toată agoniseala acestora și nenorocind satul. Alte două piese, Tatăl nostru, uneori (Un telefon ca o pasăre) și Petreceri duminicale, sunt comedii de situații, pline de vioiciune, punctate de momente savuroase, una aducând în scenă liceeni, alta expunând o idilă între un june fost pușcăriaș și o virtuală doamnă Bovary. Capcana de nichel conține o investigare a confruntărilor din familia unui medic, a voinței de realizare și a mentalităților filistine, estompate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287896_a_289225]
-
metronomului”, ST, 1986, 8; Irina Petraș, Cântec despre țară, ST, 1987, 12; Aurel Martin, „Cântec despre țară”, RL, 1988, 18; Emil Manu, Sub Ursa Mare, RL, 1988, 50; Stolnicu, Printre scriitori, 137-139; Dicț. scriit. rom., I, 249-251; Z. Ornea, Memorialistică savuroasă și instructivă, RL, 1999, 11; Daniel Cristea-Enache, O altă respirație, ALA, 1999, 477; Popa, Ist. lit., II, 359-360; Săndulescu, Memorialiști, 298-304. C.H.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285649_a_286978]
-
introducere în limbaj a unui palpit personal, a unei prospețimi verbale, a unei note de spontaneitate. Posibilitatea de a proceda astfel și-a asigurat-o prin adoptarea unui stil colocvial, perfect adaptat ideologic orientării canonice, dar care permitea anumite oralități savuroase, jocuri amuzante de cuvinte, pigmentări ironice. Pentru a marca asumarea strict individuală a unui asemenea model locutoriu, pentru a sublinia cât mai explicit că astfel nu angaja forurile de îndrumare a creației și, cu atât mai puțin, politica promovată de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287223_a_288552]
-
să aduceți mâniia lui Dumnezeu asupra voastră și în țara voastră; că văz că fărălegile voastre curând va să se sloboză pre voi”), și să-l facă, în spiritul păzirii legii, să coboare spre un atac la persoană de o savuroasă concretețe: „Că pre soru-ta, care o ai măritat după Bogdan fără lege, având el muere cu lege și o au lăsat fără de nici o vină și au luat pe soru-ta, el este curvariu și soru-ta ca o preacurvă. Ce-i desparți
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290531_a_291860]
-
mergea hupa țupa și unchiașul tipa-tipa.’’ Finalul episodic al basmului explorează cu rezultate excelente resursele comicului furnizat de lait motivul originar. Ne trezim în acest mod în plină reprezentație teatrală ai cărei protagoniști pe care par că îi interesează o savuroasă scenetă aparținând teatrului popular. Momentul apariției tistului de sergenți din Dealul Spirii sub fereastra la care Olga stătea singurică și ofta (căci, fiind într-o luni seara, ,,tocmai mersese unchiașul la vrăjitoriile lui unde se întâlnea cu alți spiriduși deai
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
așadar, abordând o temă atât de actuală în vremea respectivă, așa încât, într-un fel, pare să se înscrie în sfera binecunoscutei teorii maioresciene a formelor fără fond. În O invenție mare, Caragiale recurge la atât de răspândita sursă apocrif-folclorică a savuroaselor dispute dintre Dumnezeu și Aghiuță privitoare la dubla alcătuire (binele și răul) a sufletului omenesc. De la un capăt la celălalt, narațiunea are aspectul unei confruntări în care, spre a ține echilibrul și a interveni cu îndeobște cunoscutul său bun simț
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
observator avizat al acestor manifestări. Interesul e dat în primul rând de culoarea lingvistică, de savoarea comunicării orale între locuitorii unui sat muntenesc-oltenesc de câmpie, „devenit anexă a mahalalei”, dialogurile fiind atent înregistrate și „reproduse”, uneori poate excesiv, frizând neverosimilul. Savuroasă este și onomastica personajelor, care se cheamă Spirea Suflănlampă, Ioana Cotoibălan, Grigore Bibănac, Onică Dădălău, Umflănări, Toma Fâsnoc, Luță Ocățidă, Marin Zgâmboașă, Savu Găuriciu, Bică Bodârlău. Sunt nume pitorești, care amintesc de cele întâlnite în proza altor autori munteni sau
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287615_a_288944]
-
șchiopi (1979). În Mersul pe jos (1988) U. schimbă din nou registrul umoristic: prelucrează basme arhicunoscute și le transformă în „basme economicoase pentru părinți grăbiți” (Capra cu trei nurori), parodiază balade ca Toma Alimoș, dar și zodiacul chinezesc, alcătuiește o savuroasă Carte de bucăți cu rețete culinare absurde sau închipuie un „dicționar amuzant”. În alte cărți, fie că este vorba despre Duminică la iarbă verde (1985) sau despre Dinastiada (1990, în colaborare cu Virgil Tomuleț), predominant este umorul de factură politică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290323_a_291652]
-
amplificată, ridiculizată, face evident contrastul dintre aparență și esență (Vrăbioiul alb, Trombonul misterios, Jertfa laudei ș.a.). Socialul, politicul intră deopotrivă sub lupa scriitorului, orice amănunt, la prima vedere banal, lipsit de importanță, modificându-se și căpătând conotații satirice. Tonul ironic, savuros este prezent și în alte crochiuri, inspirate fie de atmosfera orașului Iași - Iașii (Revedere), Însemnări ieșene -, fie de medii sociale diverse - O călătorie cu tramvaiul, Strada mea. De menționat sunt și nuvelele de inspirație istorică, evocând un trecut plasat în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287457_a_288786]