606 matches
-
oraș și municipiu din districtul Priștina în estul provinciei Kosovo. Populația municipiului este estimată la 3,900 de locuitori (2007). Numele orașului înseamnă "Dealul Nou" în limba sârbă. (în documentele latine "Novaberd, Novus Mons" sau "Novamonte"; iar în documentele minerilor saxoni "Nyeuberghe") a fost menționat prima dată în documentele istorice în 1362. Anterior a fost inclus cu alte părți din Kosovo în Primul Imperiu Bulgar Faimosul scriitor bulgar din Evul Mediu, Vladislav Gramaticianul s-a născut între 1410 - 1415 . În acea
Novo Brdo () [Corola-website/Science/314450_a_315779]
-
Nobili din Germania au fost foarte puțini și nu au avut o armată proprie, ci s-au alăturat fie lorenilor, fie frisonilor. Explicația ne-o dă cronicarul Ekkehard von Urach: Această chemare a produs puțină impresie asupra francilor răsăriteni, a saxonilor, turingilor, bavarezilor și alamanilor, din cauza acelei rupturi dintre cler și imperiu, care, începând din timpul papei Alexandru, a făcut vai! Să ne dispretuim și să ne dușmănim, atât noi pe romani (pe papă), cât și romanii pe noi. Apoi, Germania
Alexie I Comnenul () [Corola-website/Science/313291_a_314620]
-
for the spin-off series "Torchwood" is "seeded" în various episodes în the 2006 series. Each episode also hâș an accompanying online TARDISODE. This series introduces Martha Jones and deals with the Face of Boe's final message, the mysterious Mr. Saxon, and the Doctor dealing with the loss of Roșe Tyler. Susie Liggat was the producer for "Human Nature" and "The Family of Blood", with Phil Collinson credited aș executive producer for those episodes. This series explores the coincidences binding the
Lista episoadelor din Doctor Who () [Corola-website/Science/318431_a_319760]
-
de Nursia (480-547). După distrugerea mănăstirii în anul 577 de longobarzi, Petronax de Brescia a fost însărcinat de Papa Grigore al II-lea să reclădească mănăstirea în anul 717. Aici au fost prezente personalități marcante din timpul Evului Mediu ca saxonul Willibald (700-787) și Sturmius (715-779). Carol cel Mare a acordat mănăstirii mai multe privilegii. În anul 883 mănăstirea este jefuită și incendiată de sarazini, cu toate acestea ea va cunoaște o perioadă de dezvoltare între secolele X și XI. Mănăstirea
Monte Cassino () [Corola-website/Science/320441_a_321770]
-
ungare începând cu anul 862. Principele Bavariei, "markgraf"-ul (margraf, marchiz) Luitpold von Bayern, cade în Bătălia de la Pressburg (907), fiind învins în lupta cu ungurii.Urmează pe tron fiul lui, Arnulf I. După victoria decisivă în alianță cu monarhul saxon Otto I cel Mare împotriva ungurilor la Lechfeld, lângă Augsburg (fostul municipiu "Augusta vindelicorum"), de la 10 august 955, urmează un val de colonizare bavareză spre est cu obținerea unor teritorii ce aparțin astăzi părții vestice a Austriei, Istria și Craina
Bavaria () [Corola-website/Science/297272_a_298601]
-
liber”) din denumirea oficială a Saxoniei reliefează în mod expres faptul că landul Saxonia este membru liber și egal al federației. Denumirea de Freistaat se regăsește și în denumirea oficială a Bavariei, respectiv în cea a Turingiei. Primul stat medieval saxon s-a format în Evul Mediu Timpuriu și a ajuns să crească acoperind o mare parte a nordului Germaniei. El acoperea zona landurilor germane Saxonia Inferioară, Renania de Nord-Westfalia, Schleswig-Holstein și Saxonia de azi. Saxonii s-au convertit la creștinism în
Saxonia () [Corola-website/Science/297276_a_298605]
-
cea a Turingiei. Primul stat medieval saxon s-a format în Evul Mediu Timpuriu și a ajuns să crească acoperind o mare parte a nordului Germaniei. El acoperea zona landurilor germane Saxonia Inferioară, Renania de Nord-Westfalia, Schleswig-Holstein și Saxonia de azi. Saxonii s-au convertit la creștinism în această perioadă. Teritoriul Saxoniei a devenit parte din Sfântul Imperiu Roman în secolului al 10-lea. Dinastia Billungs, o familie nobilă saxonă a primit feude extinse în Saxonia. Împăratul (romano-german) le-a dat în
Saxonia () [Corola-website/Science/297276_a_298605]
-
Magnus a murit în 1106, provocând dispariția dinastiei Billungs. În 1485, Saxonia a fost împărțită. O linie colaterale ale principilor Wettin au primit ceea ce mai târziu a devenit Thuringia și a fondat mai multe state mici (ducate) acolo. Restul statului saxon a devenit mai puternic, devenind cunoscut în secolul 18 pentru realizările sale culturale, deși era d.p.d.v. politic, inferior față de Prusia și Austria. În 1756, Saxonia s-a alăturat coaliției Austriei, Franței și Rusiei împotriva Prusiei. Frederick al II-lea al
Saxonia () [Corola-website/Science/297276_a_298605]
-
Prusia și Austria. În 1756, Saxonia s-a alăturat coaliției Austriei, Franței și Rusiei împotriva Prusiei. Frederick al II-lea al Prusiei s-a decis să atace preventiv și a invadat Saxonia, în august 1756. Prusacii au învins rapid pe saxoni și au încorporat armata saxonă (săsească) în armata prusacă. La sfârșitul războiului, Saxonia a redevenit independentă. În 1806, împăratul francez Napoleon a desființat Sfântul Imperiu Roman (Imperiul romano-german) și a decretat Saxonia un regat în sine. Regele Frederic August I
Saxonia () [Corola-website/Science/297276_a_298605]
-
inclusiv Richard Wagner și Gottfried Semper care iau parte la revolta din Dresda, în luna mai 1849. Revolta din mai din Dresda a obligat pe regele Frederick Augustus al al II-lea al Saxoniei să facă reforme în guvernul săsesc (saxon). În 1854 fratele lui Frederic August al II-lea, regele Ioan al Saxoniei, a urmat la tron. Regele Ioan a urmat o politică federalistă și pro-austriacă la începutul anilor 1860 până la izbucnirea războiului austro-prusac. În timpul războiului, trupele prusace au trecut
Saxonia () [Corola-website/Science/297276_a_298605]
-
prusace au trecut prin Saxonia fără luptă și au invadat apoi Boemia austriacă. După război, Saxonia a fost nevoită să plătească o despăgubire și să se alăture Confederației Germane de Nord în 1867. Prusia a preluat controlul asupra sistemului statal saxon. În războiul franco-prusac din 1870, trupele saxone au luptat împreună cu cele prusace și cu alte trupe germane împotriva Franței. In 1871, Saxonia a aderat la Imperiul german nou format. În timpul regimului nazist german, Saxonia a pierdut în anul 1934 dreptul
Saxonia () [Corola-website/Science/297276_a_298605]
-
fost decimată, iar Suedia a avut șansa de a invada Rusia. Cu toate acestea, Carol a decis să nu urmărească armata rusă, preferând să atace Polonia-Lituania și înfrângându-l pe regele polonez Augustus al II-lea (și pe aliații lui saxoni) în Bătălia de la Kliszow din 1702. Această ofensivă i-a dat timp țarului Rusiei să reorganizeze și să își modernizeze armata. După succesul din campania poloneză, Carol a decis să invadeze Rusia, dar a fost înfrânt decisiv la Bătălia de la
Suedia () [Corola-website/Science/297388_a_298717]
-
159 instrumentale, uverturi-suite și cantate laice. Deși n-a scris muzică de operă, el se interesa de creația dramatică, urmărind spectacolele de la Teatrul de Operă ale curții din Dresda. Aici fusese adus, în 1717, venețianul Antonio Lotti, iar mai târziu, saxonul italienizat Johann Adolf Hasse, care a condus viața muzicală din Dresda. Cele două solo cantate italiene, „Amorul trădător” și „Nu știu ce-i durerea”, precum și „Cantata cafelei”, sunt mărturii ale contactului său cu opera în stil italian. În vremea sa s-a
Johann Sebastian Bach () [Corola-website/Science/297666_a_298995]
-
de fapt franconi din regiunea Rinului de nord), care fuseseră invitați să se așeze în Transilvania de către regele Ungariei Géza al II-lea pentru a apăra granițele de est. În această perioadă istorică oamenii de etnie germană au fost denumiți saxoni, dar coloniștii germani adevărați, cunoscuți ca "sașii din Transilvania", nu au nici o legătură cu saxonii din nord-estul sau sud-estul Germaniei. Acești coloniști primesc în folosință "fundus regius" (pământ crăiesc) și se bucură de drepturi și privilegii deosebite. Cronicarul sighișorean Georg
Sighișoara () [Corola-website/Science/296635_a_297964]
-
Transilvania de către regele Ungariei Géza al II-lea pentru a apăra granițele de est. În această perioadă istorică oamenii de etnie germană au fost denumiți saxoni, dar coloniștii germani adevărați, cunoscuți ca "sașii din Transilvania", nu au nici o legătură cu saxonii din nord-estul sau sud-estul Germaniei. Acești coloniști primesc în folosință "fundus regius" (pământ crăiesc) și se bucură de drepturi și privilegii deosebite. Cronicarul sighișorean Georg Krauss (sau Georgius Krauss, sau Georg Kraus) (1607-1679) menționează că în anul 1191 locul unde
Sighișoara () [Corola-website/Science/296635_a_297964]
-
Hr., pe când Tacitus scria lucrarea sa "Germania", triburi germanice s-au stabilit de-a lungul Rinului și Dunării ("Limes Germanicus"), ocupând mare parte din aria Germaniei moderne. În secolul III s-au afirmat mai multe triburi vest-germanice: alamanii, francii, chatii, saxonii, frizonii, sicambrii și turingii. În jurul anului 260 d.Hr., multe triburi germanice au trecut de limes și de frontiera de pe Dunăre, ajungând în teritorii controlate, pe atunci, de romani. La 25 decembrie 800, Carol cel Mare a fondat Imperiul Carolingian
Germania () [Corola-website/Science/296606_a_297935]
-
se credea că națiunea poloneză va fi capabilă să-și recapete fostul statut și, poate, chiar și fostele frontiere. În mod oficial, statul a fost un ducat independent, aliat cu Franța și a făcut uniune personală cu Regatul Saxoniei — regele saxon, Frederic Augustus a fost, de asemenea, ducele Varșoviei. Dar în fapt, cea mai importantă persoană în ducat a fost ambasadorul francez. În 1809 s-a început un război scurt împortivă Austriei. Deși în bătălia de la Raszyn polonezii au fost înfrânți
Polonia () [Corola-website/Science/296619_a_297948]
-
a luat și numele, așezarea s-a închegat și s-a dezvoltat ca urmare a faptului că în regiunea din colțul de nord-est a Transilvaniei, intrată la începutul evului mediu între posesiunile regale, fundus regius, au fost instalați flămânzi, valoni, saxoni, bavarezi, care vor fi cunoscuți ulterior sub numele generic de sași, înzestrați cu o serie de drepturi și libertăți care le-au conferit un statut social și economic privilegiat, proces care s-a petrecut după mijlocul secolului al XII-lea
Bistrița () [Corola-website/Science/296934_a_298263]
-
conceptului stau numele localităților întemeiate pe timpul colonizării, consemnate mai târziu, care conțin cuvântul „"deutsch"” (exemplu: Deutsch-Kreuz - Criț). Aceste nume au fost comparate cu „"Sachsenhausen"” (Săsăuși), în dialect „"Sessenhousn"”. Cum termenul de „"Sassen"” este folosit în Saxonia Inferioară și îi desemnează pe saxoni, induce ideea că primii coloniști germani au fost saxoni și de aceea și-au dat ei înșiși numele de „sași” (Sassen). Cuvântul „"Sassen"”, în dialectul săsesc „"Sessen"”, înseamnă pe lângă numele lor și „locuitor” sau „încetățenit”. Cercetătoarea Annelise Thudt precizează în
Sași () [Corola-website/Science/297169_a_298498]
-
târziu, care conțin cuvântul „"deutsch"” (exemplu: Deutsch-Kreuz - Criț). Aceste nume au fost comparate cu „"Sachsenhausen"” (Săsăuși), în dialect „"Sessenhousn"”. Cum termenul de „"Sassen"” este folosit în Saxonia Inferioară și îi desemnează pe saxoni, induce ideea că primii coloniști germani au fost saxoni și de aceea și-au dat ei înșiși numele de „sași” (Sassen). Cuvântul „"Sassen"”, în dialectul săsesc „"Sessen"”, înseamnă pe lângă numele lor și „locuitor” sau „încetățenit”. Cercetătoarea Annelise Thudt precizează în schimb că numele de „"Untergesäss"” și „"Obergesäss"” nu indică
Sași () [Corola-website/Science/297169_a_298498]
-
înșiși numele de „sași” (Sassen). Cuvântul „"Sassen"”, în dialectul săsesc „"Sessen"”, înseamnă pe lângă numele lor și „locuitor” sau „încetățenit”. Cercetătoarea Annelise Thudt precizează în schimb că numele de „"Untergesäss"” și „"Obergesäss"” nu indică implicit că locuitorii acestor localități se considerau saxoni. Cu mult timp după încheierea procesului de colonizare, s-a constatat că locuitorii au preluat numele de „sași” dintr-o pronunție nesaxonă „"Sachsen"”. Această proveniență a fost stabilită prin studierea foneticii dialectului săsesc, rezultând ideea că ar trebui să sune
Sași () [Corola-website/Science/297169_a_298498]
-
că noțiunile nu există ci sunt simple nume pentru obiectele singulare care în fapt sunt singurele existente. Albertus Magnus (1206 - 1280) A fost călugăr dominican. Toma din Aquino (1225-1274) Duns Scott (1265-1308) Wiliam Occam (1300-1350) Johanes Buridan Petrus Hispanus Albert Saxonul Raymundus Lulus Țările arabe Ibn Rushd (1126 - 1198) Moise Maimonide (1135 - 1204) Secolul XVI Francis Bacon (1561-1626) În opera Noul Organon a fundamentat și dezvoltat logica inductivă. Poate fi considerat revoluționar în logică, fiind adversar al logicii aristotelice ajunsă prin
Logică () [Corola-website/Science/297515_a_298844]
-
cronică anonimă susține că Negru-Vodă, un herțeg al Făgărașului și Amlașului, care a înfrânt tătarii și s-a căsătorit cu Doamna Marghita, a fost primul voievod al Țării Românești. Conform legendei, el împreună cu câțiva coloniști din Transilvania („Români, catolici și saxoni”) s-au așezat în 1290 în sudul Carpaților, stabilindu-se la Curtea de Argeș sau Câmpulung, astfel Negru-Vodă devenind fondatorul Țarii Românești. Originea Olteniei este dată de același act. Teritoriul era unul separat de Muntenia, fiind cucerit ulterior de românii din Turnu
Descălecatul Țării Românești () [Corola-website/Science/317051_a_318380]
-
Cel mai bun grup de rock, Cea mai bună prestație live, Cel mai bun chitarist. Au participat și la festivalurile internaționale Rock 92, Rock ‘93, Skip Rock ’94 având ocazia să concerteze alături de nume mari că: Uriah Heep, Scorpions și Saxon. Alături de colegii săi compune, imprimă și editează trei albume: - 1993 Tot ce-aș vrea să-ți spun - 1996 Viața de rocker - 1999 Lumea Marionetelor În perioada ‘92-‘99 participa că și chitarist în proiectul blues Grup 74, susținând multe recitaluri
Victor Solomon () [Corola-website/Science/317676_a_319005]
-
Durham, și două case din Canterbury, Christ Church și St. Augustine. O altă temă a cercetărilor a fost identificarea dialectelor regionale care au fost folosite; au fost 4 dialecte: cel din Northumbria, cel din Mercia, cel din Kent, și cel saxon de vest din Wessex, acesta din urmă fiind cel mai răspândit. Nu toate textele pot fi considerate literatură; unele sunt altceva decât niște liste de nume sau exerciții de scris neterminate. Dar majoritatea sunt texte literare, menționate aici în ordine
Literatura anglo-saxonă () [Corola-website/Science/318148_a_319477]