562 matches
-
38. Dincolo de colina din South Pasadena alte arme se descărcară, ca un lătrat în lanț al câinilor porniți pe ceartă cu luna. Mal încărcă iar, trase, încărcă, trase, încărcă, trase - până când epuiză toată muniția de Remington. Auzi urale, urlete și scâncete, apoi nimic. În canion susura un vânticel cald. Mal se sprijini de mașină și se gândi la operațiunile lui de la Moravuri și cum refuzase el să facă parte din Brigada Durilor, unde intrai cu pistolul scos, iar tipi ca Dudley
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
îi făcu semn că știa deja. Buzz scose pistolul din toc și îl puse în buzunarul drept al pantalonilor. Mal îl ținea pe al lui lipit de picior. Negrii încetară să cânte, iar Coleman se lansă într-un număr solo: scâncete, gemete, vaiere, grohăituri, chițăieli. Buzz se gândi la niște șobolani gigantici, care sfâșiau carnea în ritmul muzicii. Un zgomot ascuțit păru să îi sfredelească auzul o veșnicie: saxofonul lui Coleman se înălța spre stele. Luminile albastre muriră. Sunetul ascuțit se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Copacii devin marionete în joaca crudă a furtunii, fiindu-le rupte crengile, smulse rădăcinile, rămânând doar niște epave cu suflet, de unde păsări singuratice străpung văzduhul, luptând pentru speranța la viață. Deodată, liniștea sinistră este alungată de un zgomot înspăimântător, un scâncet puternic ce zguduie pământul. Săgeți de foc se sting iute pe cerul funerar, însoțind sunetele teribile ce se aud din ce in ce mai aproape. Potopul începe! Lacrimi reci curg încet, apoi prind curaj, lovind pământul ca niște bice nemiloase, distrugând tot ce le
A doua oară unu by Pădurariu Simona () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91792_a_92951]
-
Și ea Îl imploră În șoaptă: Numai să nu vorbești. Nu spune nimic. Mi-e bine cu tine și așa. Îi apăru În fața ochilor Închiși viziunea aproape palpabilă a câinelui căsăpit, contorsionat și pierzând ultimele picături de sânge cu un scâncet slab, la picioarele unui gard de piatră, Între tufișuri ude și gunoaie. Și ca prin somn șopti Între sânii ei cuvinte pe care ea nu le auzi: —Să ne Întoarcem Înapoi În Grecia, Yael. Acolo vom găsi iubire. Și compasiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
cu ochii larg deschiși. Afară vântul se Întețise. Rafale de ploaie se spărgeau lângă fruntea sa, pe geam. Spărtura dintre nori, de deasupra dealurilor Betleemului, prin care străluceau stelele, era și ea Întunecată acum. Încremeni brusc, auzind din depărtare un scâncet subțire. Ca al unui prunc abandonat Într-o pătură udă, pe o pantă a văii. Parcă primise sarcina să fugă chiar În clipa aceea să-și ajute mama să-și găsească copilul pierdut. Își spuse că precis era numai zgomotul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
cap, deși puteam să șoptesc în perioada aceea. Timp de trei săptămâni nu am putut să fac nici măcar asta. Puteam deschide gura, puteam forma cuvintele, dar nu eram în stare să scot nici un sunet. Acum eram capabil să produc un scâncet patetic, foarte slab, ca de bebeluș. Nu, un bebeluș poate să țipe. Trebuia să o fi auzit pe fiica mea cum urla când doctorul i-a tras o palmă ca să o aducă la viață. Plânsetul ei a făcut înconjurul lumii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
pe care-o abandonase, fiecare gest făcut pe uscat părea să mai șteargă încă o bucățică din aventura în apă, prin care trecuse împreună cu soțul ei, Zach. Danny s-a născut, iar vârtejurile de la Colții Dracului au rămas doar un scâncet. Jina a cumpărat casa din Danville și n-a mai reușit să-și aducă aminte cât de abruptă era linia orizontului la cascada Salmon. Singura legătură cu trecutul care nu s-a risipit au reprezentat-o coșmarurile lui Danny - mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
turiști aveau un casetofon din care bubuia o melodie a lui Sheryl Crow. Aerul nu mai mirosea a pini, ci a loțiune de protecție solară și cremă contra insectelor. Prima barcă a fost lansată la apă cu urale și-un scâncet de copil. Următorul ghid a ridicat vâsla deasupra capului, iar grupul a amuțit. Omul a început să prezinte instrucțiunile de securitate. Drew s-a apropiat de alți doi ghizi de la Salmon Adventure Company - unul urma să plece cu microbuzul înapoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
etc.), Silvia îl rezolvă pe loc, cu înțelepciune, determinându-i pe cei vinovați să-i dea dreptate și să se rușineze că au greșit. Fiecare moment are parte de această înfrumusețare exterioară, de această poleire care face reprezentarea neverosimilă: „Un scâncet slab, abia auzit, făcu să-și îndrepte privirile către leagăn, spre mezinul ei scump și drag. Se apropie de el și îi luă mânuțele fine și catifelate ca petalele florilor, între mâinile ei aspre și bătătorite.“ „Silvia ieși în uliță
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
atunci se simțea el cel mai fericit, pentru că astfel noaptea i se părea mai lungă, mai adâncă și mai tăcută. Alergau de-a lungul terenului de sport călcând prin băltoace. S-au Împiedicat, iar Farah a râs, un râs ca scâncetul ascuțit al unui copil mic. Johan a crezut că se rănise, dar când s-a-ntors a văzut că zâmbea. Chiar prin lumina Împuținată a nopții timpurii Își dădea seama că e fericită. La un capăt al terenului de joc era poarta
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
aproape terminat, cu oberliht mi se părea înspăimântător de gol. Patul era prea lat acum. Accentul ei suav, căruia-i simțeam lipsa. Degetele ei scurte, puternice. Lipsit, brusc, de orice tandrețe, în urma ei rămânea un biet câine scheunând, ale cărui scâncete încerc acum să le silabisesc; dar încercarea mea de a desluși gândurile celui părăsit se dovedește zadarnică. Până acum părăsise și el fete și femei, atunci când apărea foarte repede plictiseala, fără ca măcar să-și ia bun rămas. Acum, se vedea decuplat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Ilinca! șopti mai mult pentru el Tomiță. Da' ce-i, bre, cu voi? se auzi întrebarea autoritară a lui Vlad. Virgil nu observase încă nimic pînă atunci. Auzindu-l însă pe Vlad vorbind și, mai ales, ajungînd pînă la el scîncetele Ilincăi, deveni deodată foarte interesat. Lăsă totul baltă și alergă într-un suflet pînă la locul unde Ilinca se prăbușise pe o lespede, cu capul în palme, suspinînd. În urma lui alergă și Vlad. Ilinca!... răsună plină de duioșie întrebarea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
dinți galbeni, buze care sorb din cafeaua captivă într-un pahar de plastic, de jos, de la noi, de la automat... Zgomotul liftului, care se aude prin ușă. Cal cu latoarele care-și fac ritualul reumatic sonor de pocnete și icnete și scâncete înainte să mă lase să ies odată din lumea asta descuamată ca o șopârlă și să intru, ÎN SFÂRȘIT, în fascinanta lume web. Connect Încă douăzeci și cinci de minute până la ședință. Încă douăzeci și cinci de minute de libertate. Navighez. Navighez în voie
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
lumina era mai zgârcită și lipsea cufărul ferecat, cu capacul boltit. Se ghemui în jilț cu genunchii la gură, ca un făt. în fața lui, pe podea, zăcea cornetul acustic al fostului locatar. Soarele răsărea timid. Ușa s-a închis cu scâncet de prunc și n-a mai fost nimic altceva, decât liniște, întuneric și așteptare noiembrie 1978 Dosar de presă Savoarea inteligenței Andrei Oișteanu ne oferă sub titlul Cutia cu bătrâni (Editura Meta, 1995) o carte-obiect elaborată cu grijă, de la alegerea
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
la un moment dat, se resoarbe însă într-un mod fericit prin dispariția cufărului magic, sinecdocă a unei lumi părelnice de taină, ea însăși inaccesibilă simțului, penetrabilă doar pe calea ritualică a întoarcerii la increat: Ușa s-a închis cu scâncet de prunc și n-a mai fost nimic altceva, decât liniște, întuneric și așteptare". Dan-Silviu BOERESCU, "LUCEAFĂRUL", Nr.4, Serie nouă, ianuarie 1996 Confruntarea cu moartea [...] Arhivarul a fost scrisă cu trei ani înainte de Comisionarul. E mai puțin închegată. Bătrânul
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
eu am adus două platouri de sandviciuri. Am pălăvrăgit, am căscat și am adormit pe preșuri. Apoi am renunțat. De acum o să veghem cu rândul, noaptea nu se întâmplă niciodată nimic. Ieri mi s-a spus că s-au auzit scâncete de copil cam vreo două ore, apoi aplauze puternice și flash urile aparatelor de fotografiat. Vecina din față ne-a mărturisit că i se face frică atunci când aude zgomot de tunete, iar pe cer e senin. Celălalt vecin a încercat
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
despărțiseră pe neașteptate, atât de ciudat. Îi părea rău și de Matei, chiar dacă la început îl urâse pentru atitudinea lui necugetată. Isprăvile lui Lupaș Ducându-se la școală, într-o zi friguroasă cu ploaie și vânt, Elena a auzit un scâncet de cățel la marginea străzii. S-a îndreptat într-acolo. Era un cățel care scheuna și nu se putea mișca. L-a luat în brațe și când i-a atins lăbuțele a scheunat și mai tare. Probabil fusese lovit de
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
un zumzet Îndepărtat al unui roi de albine. Ar fi vrut, drept mulțumire pentru găzduire, să-l răsplătească pe starețul Pafnutie fredonând această melodie, dar de pe buzele-i Întredeschise, de data asta, ieși ceva ce semăna c-un chițcăit sau scâncet. Tocmai atunci Începu să bată toaca și starețul, făcând În urma pictorului semnul crucii, se strecură Înapoi În curtea vechii mănăstiri... Iar Bikinski, simțindu-și sufletul străfulgerat de o disperare fără margini, se grăbi să ajungă la Corso, unde Îl aștepta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
el. Trupul i se odihnea pe pielicelele de miel, iar izul lânii Îi umplea nările ca și mireasma chiparosului, ca și adierea zilei Însorite și calde, ca și boarea mării. Cum până atunci moțăise ca‑ntr‑un leagăn, scuturat de scâncetul roților, trupul său vlăguit, cu oasele‑i firave, cu măruntaiele‑i secătuite, cu inima‑i tihnită, cu pielea‑i veștejită se lăsa acum În voia sfârșelii, Într‑o suflare lină, simțindu‑se ca un prunc buimac de somn. Nu, acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
care nu avea decât șosete în picioare. El purta pantaloni gri și un tricou negru. Ea nu știa ce trebuie să facă. Fiind foarte emoționată, deodată îi puse mâna pe frunte și îi mișcă ușor capul. Atunci tânărul scoase un scâncet. „Trăiește” își zise ea, bucuria ei fiind atât de mare încât îi zise „Trăiești, rezistă!” și încercă să-l ridice, în zadar. Privi în ambele părți în speranța că poate va veni cineva care ar putea-o ajuta. Nu după
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
deasupra ei, de la inscripția ruginită în fier forjat, cu dispoziție în arc de cerc, se mai înșirau niscaiva litere ale unor cuvinte precum Cimitirul israelit. Printre înscrisurile contorsionate de curgerea timpului, cutreiera arcușul aspru al viscolului lui făurar, executând, în scâncete și scârțâituri, subțiri arpegii eoliene. Vladimir nu încetă să dezavueze abandonul lui Nae Calaican, care o dată mai mult își etalase lipsa de caracter. Pribegi rebegit pe meandre de gânduri amare, orbecăind, cu mâinile întinse înainte, pe poteci înecate în zăpadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
cu o spânzurătoare. Îl năpădiseră urzicile și omizile și rămăsese aproape fără crengi. Cum a pornit vântul, a început să facă un fel de plecăciuni țepene și caraghioase, ca niște temenele de clovn, însoțindu-le cu niște țipete scurte și scâncete ce păreau și tânguire și râs pițigăiat. Zgomotele astea îmi întăreau și mai mult senzația că eram victima unei farse. De fapt, domnilor, mi-e foarte greu să vă fac să înțelegeți exact ce-am simțit atunci. Acum m-am
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
am repezit la marginea peronului, am luat o piatră și am aruncat-o în geamul ceasului făcîndu-l țăndări. Mă așteptam să se oprească și minutarul, dar nu s-a întîmplat așa. Ploaia ajungea acum pe limbile ruginite, se distingea un scâncet metalic pe care înainte nu-l auzisem, iar aspectul ceasului m-a crispat și mai mult. M-am dus în sala de așteptare și, căutîndu-mi un loc cât mai ferit, deoarece ploaia pătrundea pe alocuri prin acoperișul de tablă ciuruit
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
glumă de cabotin... Știți după ce se recunoaște un cabotin, domnilor? El nu e în stare să fie la înălțimea tragediei pe care o trăiește și de aceea simte nevoia s-o ia în derâdere în fața spectatorilor. Din spatele gării se auzeau scâncetele arțarului. Vântul amenința să smulgă tabla de pe acoperiș și biciuia tufele de oțetari. Pădurea nu se mai zărea acum deloc. Mi-am adus aminte de vorba unuia din profesorii mei: Femeia este fizică, iar bărbatul metafizic". Și mi-a venit
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
și rafalele ploii pătrundeau înlăuntru. Pe podeaua murdară începuseră să se formeze mici pârâiașe. Trebuia să închid ușa mereu și mi-am dat seama că, enervat, o trânteam de fiecare dată mai tare. În timpul acesta, arțarul îndoit de furtună scotea scâncete de animal bătut. Apoi aceste scâncete s-au schimbat în chicote ascuțite. Parcă râdea de mine paiața, făcând plecăciuni. Probabil că la mijloc au fost nu numai zgomotele arțarului. Doar le mai auzisem de atâtea ori până atunci. Aproape mă
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]