558 matches
-
invitat să vină și el, să se apropie și să guste din acea minune de untdelemn sângeriu, vâscos. ...Îl recuperară pe Burtăncureanu, dimineața, undeva la marginea parcului I.O.R. Stătea chircit pe o bancă și plângea mocnit, ca un scâncet, ca un susur de ploaie mocănească, plâns de copil gonit de acasă, de înger izgonit din minune. - Tovarăși, le mărturisi pe la prânz celor de la Securitate, a fost așa, ca o... Nu știu dacă mă înțelegeți, că eu sunt scriitor. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
seama?! Și mai întrebi de ce nu ridicăm ochii. Nici la Cer nu mai îndrăznim să ridicăm ochii, că cine știe pe cine vedem că ne privește și ne urmărește și de-acolo. Mergeau cu pași rari, uitați, însingurați, urmați de scâncetele celor două ghemotoace maronii. Tomnea se pomeni, dintr-o dată, veselindu-se: - N-ai vrea să mai mergem până în Ghiolul Negru ăla? Dacă tot zici că nu l-au desecat? Se desprinse de brațul lui. Îl cerceta ușor speriată: - Ce ți-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
o parte. — Asta îi mai trebuie lui Vi acum. Nu, nu la asta mă refer. Ascultă. Și se petrecu marea minune: Hugo și cu mine tăcurăm în același timp. În liniștea neobișnuită, dincolo de ușă se auzea ceva care semăna cu scâncetul slab al unui cățeluș. Hugo se încruntă. —Ce naiba? Vi! Vi! Ești acolo? Apăsă pe clanță și împinse ușor ușa. Scâncetul părea că se aude din ce în ce mai tare. Hugo se uită la mine cam îngrijorat. Hai, zisei eu, nerăbdătoare. Deja nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
minune: Hugo și cu mine tăcurăm în același timp. În liniștea neobișnuită, dincolo de ușă se auzea ceva care semăna cu scâncetul slab al unui cățeluș. Hugo se încruntă. —Ce naiba? Vi! Vi! Ești acolo? Apăsă pe clanță și împinse ușor ușa. Scâncetul părea că se aude din ce în ce mai tare. Hugo se uită la mine cam îngrijorat. Hai, zisei eu, nerăbdătoare. Deja nu mai putea de curiozitate. Deschise și mai mult ușa și încercă să se strecoare înăuntru. După care înțepeni pe loc, blocând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
or să creadă că ea a comis crima. Tierney avea tendința să nu fie prea expresivă, în timp ce Violet - ei bine, ar fi fost o dovadă de cruzime să spunem că exploata la maxim resursele histrionice ale situației, dar, cu siguranță, scâncetele care ieșeau din gura ei cea perfect conturată ar fi părut un pic prea exagerate în ochii unor profesioniști. Primul impuls al lui Hugo, care mă cam călca pe nervi, fu acela de a se repezi s-o ia în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
mi-ar sta mai bine decât lui. Nu prea e făcut pentru așa ceva. —Hugo, taci din gură! L-am apucat de păr. Se uita la mine cuminte, cu ochii lucindu-i șiret. — Ce s-a întâmplat, draga mea? Cu un scâncet de nemulțumire completă, i-am lăsat părul în pace și m-am apucat să-i desfac cureaua. Știam o metodă absolut sigură de a-l face să tacă. Capitolul cinsprezecetc "Capitolul cinsprezece" În dimineața următoare, bubuituri repetate în ușa de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
bord, făcând ca apa să lingă aproape marginile ambarcațiunii din pricina greutății lui. Închise apoi ochii și nici nu respiră măcar pe când el vâslea încet spre mal, tresărind la fiecare clătinare, lăsând să-i scape, din când în când, un ușor scâncet de cățelandru speriat. Când acostă la mal, sări pe pământ, o luă la fugă spre colibă și se refugie în hamac, din care nu se mai dădu jos până în dimineața următoare. El mâncă ceva, citi o oră și dormi neliniștit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
întins fața de pernă lui Hugo. — Începe tu, Yogi! Hugo a luat baierele feței de pernă care era făcută din bumbac și s-a uitat înăuntru. A ridicat însă ochii alarmat, atunci când în cameră s-a auzit un soi de scâncet ascuțit. Zgomotul venea dinspre Lotti, care se legăna de pe un picior pe celălalt, cu capul plecat pe-un umăr și se lamenta fără vreo tonalitate precisă. Tocmai când Hugo începuse să se întrebe dacă e cumva bolnavă, Lotti s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
un castel confecționat din cărți de joc se dărâmă, la un moment dat, tot așa și castelul acesta al tău, construit din visele care te-au înlănțuit, se va nărui. Abia atunci vei fi liber... - Nuuuu... Vocea semăna cu un scâncet, aproape că se și vizualiza cerșind îndurare. Alături de el, Magicianul, cu spatele la râu, îi făcu (amical) cu ochiul: - Ba da. Iar tu știi că este așa. Nu mai scrii nimic pentru că te pierzi prin vise. Visele trebuie puse pe hârtie, iar
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
că acuși adoarme și ne facem de cap! - Bine, bine! replica Paul lăsându-se păgubaș, însă ai grijă de copil, că jar mănânci! - Asta-i culmea, să duc grijă copilului când mă distrez mai bine! Dar dacă se auzea un scâncet, atunci îi lăsa baltă și alerga la pătuț, uitând controversele. Așa sunt femeile, ce fel de mame ar face altfel?! În acea primă zi de lucru el bea bere cu Paul și Laur spera inutil că Flora l-a păcălit
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
un impresionism sui generis, respingînd orice tentație realmente analitică: „Aha! vă văd aici, de la masa mea de scris, imbecili infatuați, scribi prostituați și senili, cu gîtlejul și ochiul bleg Întins să prindeți un răspuns, o «explicație» de atîta vreme cu scîncete și autoflagelări cerută. Nu, nici de data asta nu o veți avea”. Singura „explicație” admisă rămîne poemul Însuși, iar a vorbi despre el Înseamnă a-i prelungi pur și simplu rezonanța Într-un limbaj echivalent. Ceea ce comentatorul Voronca și face
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
Noica, pe viu la ce înseamnă nașterea ei, admirația mea pentru scrâșnetul suprem al minții rămăsese intactă. Dar tocmai pentru că asistasem, pe lângă acest scrâșnet putusem să disting și altceva, un lucru pe care l-aș numi generic, transcendental și existențial, "scîncetul lui Noica", un scâncet pe care toți filozofii îl aveau, ca însemn, pecete, stigmat al alcătuirii lor umane și pe care aproape toți se căzneau să-l ascundă, să-l facă neauzit. Această pudoare sau poate această trufie îi mutila
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
ce înseamnă nașterea ei, admirația mea pentru scrâșnetul suprem al minții rămăsese intactă. Dar tocmai pentru că asistasem, pe lângă acest scrâșnet putusem să disting și altceva, un lucru pe care l-aș numi generic, transcendental și existențial, "scîncetul lui Noica", un scâncet pe care toți filozofii îl aveau, ca însemn, pecete, stigmat al alcătuirii lor umane și pe care aproape toți se căzneau să-l ascundă, să-l facă neauzit. Această pudoare sau poate această trufie îi mutila pe toți: gândirea lor
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Africa. Șaizeci și unu de gloanțe i-au găsit în gaura burții, atât de multe gloanțe câți ani ai tu pe cocoașă. E ceva înfiorător, nu-i așa? DOAMNA WURM: (sare în sus și tropăie scoasă din fire, în timp ce un scâncet înăbușit iese din ea...): Ar fi trebuit dintotdeauna să bănuiesc. Sub apăsarea fricii am vorbit mereu din trupul meu. (suspină) Când cineva are puterea să facă lumea preafericită, atunci lumea trebuie să devină dintr-odată nefericită, (suspină) Toți oamenii l-
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
Mattingley W.J., „Do angry men get noticed?”, în Current Biology, nr. 16 (11), 2006, p. 402-404. Cine se trezește de mai multe ori noaptea pentru a avea grijă de copii: bărbatul sau femeia? Diferența dintre sexe în răspunsul la scâncetele și la plânsul copiilor Țipetele copiilor ne alarmează sau ne irită atât de mult deoarece creierele noastre au fost selecționate de evoluție în acest mod. Să ne întoarcem în urmă cu 100 000 de ani și să ne imaginăm niște
150 de experimente pentru cunoașterea sexului opus. Psihologia feminină și psihologia masculină by Serge Ciccotti () [Corola-publishinghouse/Science/1848_a_3173]
-
activă la toate femeile în comparație cu bărbații, independent de faptul că aveau sau nu copii. În paralel, cortexul prefrontal al bărbaților, fie că sunt sau nu tătici, nu a arătat nici un semn de activitate în această regiune cerebrală. Cercetătorii consideră că scâncetele unui bebeluș trec printr-un „filtru” în cortexul prefrontal al femeilor. Acest filtru le permite astfel să se concentreze doar la plânsul copilului, făcând abstracție de alte zgomote. Cortexul prefrontal stimulează așadar transmiterea impulsurilor electrice spre alte părți ale creierului
150 de experimente pentru cunoașterea sexului opus. Psihologia feminină și psihologia masculină by Serge Ciccotti () [Corola-publishinghouse/Science/1848_a_3173]
-
la micile zgomote emise de bebelușul ei în toiul nopții. Îngrijorarea o va face să sară din pat pentru a merge să vadă ce se întâmplă, în timp ce tatăl doarme alături buștean! Concluzie Rezultatele studiului lui Seifritz sunt logice: pentru părinți, scâncetul unui bebeluș are o mult mai mare importanță decât pentru o persoană care nu are copii. Cât despre diferența dintre sexe, oricine știe că mamele se trezesc mult mai des decât tații la plânsul copilașilor. Nu mai căutați explicații, nu
150 de experimente pentru cunoașterea sexului opus. Psihologia feminină și psihologia masculină by Serge Ciccotti () [Corola-publishinghouse/Science/1848_a_3173]
-
Minciuni! Era pixelualbastru! El este de vină! Rușine, Dinu Patriciu!". Când Băsescu îi făcea pe un procent însemnat dintre români „homosexuali", aceeași „elită" băsistă cu pretenții intelectuale, probabil că s-a simțit confortabil cu asta, căci n-a scos nici un scâncet! Și de când e lumea, se știe, cine tace, consimte... Când Băsescu făcea pe un ziarist „găozar", alți scriitori, cică de poezii și eseuri înalt-subtile, pline de hermeneutică aplicată, de post și trans-modernism, au considerat asta ca fiind o normalitate. Când
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
Era pixelu-albastru! El este de vină! Rușine, Dinu Patriciu!”. Când Băsănău îi făcea pe un procent însemnat dintre români „homosexuali”, aceeași „elită” băsistă cu pretenții intelectuale, probabil că s-a simțit confortabil cu asta, căci n-a scos nici un scâncet! Și de când e lumea, se știe, cine tace, consimte... Când Băsănău făcea pe un ziarist „găozar”, alți scriitori, cică de poezii și eseuri înalt-subtile, pline de hermeneutică aplicată, de post și trans- modernism, au considerat asta ca fiind o normalitate
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
o fracțiune de secundă. În jur nici țipenie. Era singur, într-un smârc dens, murdar și lipicios care nu-i dădeau voie să pășească. De undeva, din interiorul cutiei cufundată pe jumătate în apa lacomă și amenințătoare, se auzea un scâncet sinistru și înduioșător de copil nou născut, care se părea că-și trăiește ultimele clipe, deoarece violoncelul, cu tot cu copilul din interior, se îndreptau rapid și sigur spre vâltoarea ce țâșnea din adâncuri, în timp ce scâncetul nevinovat devenea din ce în ce mai anemic, mai slab
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
lacomă și amenințătoare, se auzea un scâncet sinistru și înduioșător de copil nou născut, care se părea că-și trăiește ultimele clipe, deoarece violoncelul, cu tot cu copilul din interior, se îndreptau rapid și sigur spre vâltoarea ce țâșnea din adâncuri, în timp ce scâncetul nevinovat devenea din ce în ce mai anemic, mai slab, neputincios și deznădăjduit. Copilul, trebuia salvat cât mai repede! Bidaru voia să facă ceva, să-l ajute, dar nu reușea să-și smulgă picioarele din smârcul cleios. Când, în sfârșit, a reușit să se
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
aversiunea față de romantism: "Mă opun chiar și celor mai buni dintre romantici. Mă opun încă și mai mult tipului de receptivitate romantic. Mă opun neglijenței care consideră că un poem nu e poem dacă nu e un vaiet sau un scâncet." Rândurile citate reflectă pregnant dimensiunea accentuat polemică pe care a căpătat-o neoclasicismul secolului al XX-lea. Este momentul în care clasicismul răspunde romantismului. Deoarece acesta din urmă a apărut ulterior celuilalt, atitudinea reacționară s-a manifestat mai mult dintr-
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
Între țevile de pușcă și colții dulăilor, românii erau scoși cu forța din case și duși în gări. Pe peroane, se înșirau destine oropsite sub priviri demente și glasuri tăioase de nacealnici. În vagoane se stivuia suferința, încărcându-se cu scâncete de prunci și plânsete de copii. Suspine și oftaturi scuturau mame. În mâini de tați, era frământată neputința. Frunțile bătrânilor erau brăzdate de riduri în care se ascundea deznădejdea. Sub greutatea tragediei pe care o purta, trenul se afunda în
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
nervi; nevinovat; ninge; nisip; noi; norocos; nostalgie; oameni; obligație; obraznic; odoraș; odraslă; orfan; păr; pătuț; peripeții; pici; picior; piele fină; pîntec; pisică; pitic; plapumă; plînset; plînsete; ploaie; plouă; prieten; prost; pueril; puști; răspundere; răzgîiat; rege; respingere; rîs; rîset; rod; sărac; scîncet; scump; simplitate; sincer; sinceritate; singur; sînge; din stînga; speranță; o nouă speranță; supărat; șotie; talentat; tandru; timiditate; traumă; trist; tu; țipete; țînc; urmași; vacanță; plin de viață; vis; visător; vlăstar; zglobiu (1); 795/245/104/141/0 creație: artă (82
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
cu securitatea... Gh. P. doi: (îi spune ceva la ureche) Gh. P. unu:...da, și eu am turnat niște colegi... Gh. P. doi: (îi spune la ureche) Gh. P. unu:...da, și niște prieteni... Gh. P. doi:... (un fel de scîncet tot la ureche) Gh. P. unu:...da, și niște rude... Gh. P. doi: (geamăt, plîns)...eu... despre... niște... din străinătate. Gh. P. unu: (cu revoltă și rușine)...și eu..., că au fugit din țară... de silă... și ură... și disperare
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]