705 matches
-
se zărea nimeni și că tovarășii lui, cel din stânga și cel din dreapta, se apropiau acoperindu-i spatele. Abia atunci se hotărî să străbată fără grabă mica distanță ce-l despărțea de rănitul care nu înceta să se vaite și să scâncească. Când se află la numai o aruncătură de piatră, numărul doi strigă: — Stați liniștit! Am venit să vă salvăm, dar vă avertizez că vă văd și că la cea mai mică mișcare suspectă vă împușc. Nu sunt înarmat... - veni îndată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
respecta decât pietrele și nisipul. — Este insuportabil... - șopti după un sfert de oră și cu greutate Bruno Serafian. Cred că am să leșin. Dacă leșini, consideră-te mort... - fu răspunsul direct și hotărât. Fă un efort. Nu pot! - spuse aproape scâncind tovarășul său de trudă. Cizmele mi s-au înfierbântat și parcă aș călca pe cărbuni încinși. Păi eu nu sunt în situația să te duc în spate, și poți fi sigur că nici unul dintre oamenii tăi nu vor veni să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
îl privi cu ochii holbați de groază. — Dar ce, aveți de gând să mă lăsați aici, în mijlocul deșertului? întrebă ca și cum n-ar fi fost în stare să accepte un fapt de o monstruozitate de neconceput. — Îndeplinim ordine. — Dar de ce...? aproape scânci, pierzându-și cumpătul. De ce? Tuaregul m-a iertat. — Tuaregul ăsta e foarte liber să facă ce vrea, deși eu personal nu sunt de acord cu hotărârea lui - îi răspunse calm. Comendatorul este cel care nu te iartă pentru că ai provocat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
cu Otilia. Se produse atunci o reacție neașteptată. Aurica se făcu galbenă, apoi începu să tremure din toți mușchii feței și, în sfârșit, izbucni într-un plâns ridicol, cu sughițuri ascuțite. Se aruncase pe canapea și, cu batista la ochi, scâncea, după aceea, comprimîndu-și fața, ieși ca o nebună din odaie și-și duse în camera ei, vecină, ecourile plânsului. - Dar ce s-a-ntîmplat? întrebă Aglae, atrasă de zgomot.Stănică repetă știrea. - Proastă ești tu, Aurico, vorbi Aglae suspinătoarei prinușa deschisă, să
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
demnă, și o șuviță de Walkirie i se va desprinde fluturând de sub boneta de infirmieră. Dar cum mai departe nu va mai scoate niciun cuvânt, se va crede că este un copil abandonat. Un copil abandonat într-un coșuleț roz, scâncind ca un pui de pisică, și la gât cu un medalion de preț. Vor suferi amândoi, vor fugi în lume, dar nimeni nu va putea să-i despartă și mariajul va fi în final acceptat. Iar Sophie nu va avea
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
i-ați văzut ce dotați sunt ? Cât de minunați sunt copiii noștri, cât de dezamăgitori ne sunt adulții... Și Profesorul Mironescu își strânge grijuliu brațele în jurul micuței Yvonne care, nedându-și seama cât este de protejată în brațele lui Papa, scâncește ca un cățel nervos, dând semne că ar vrea să plece. Dar chiar așa, dragul meu, cum îți explici că tot de aceleași răuri ne plângem, de atâta vreme, unii la alții ? Pentru că de am fi chiar atât de mulți
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
preferatul lui Dudley Smith, care tocmai Îi obținuse revenirea la Omucideri și Îl pregătea să-i fie gorila personală. Stensland era mai vulnerabil: eliberat condiționat, lucra pentru Abe Teitlebaum, un fost bătăuș de-al lui Mickey Cohen. Un bețiv care scîncea că vrea să fie primit Înapoi, În serviciu. Răzbunarea era deja pe drum. Doi oameni de la biroul șerifului cumpărați: o gaură În fondul viager al mamei. Doi oameni pe urmele lui Dick Stens, doi oameni care să-i sesizeze și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Nu! Hotărît lucru: n-avea pic de inimă! Era un monstru, semăna cu taică-su! Se văita și iar se văita, biata Arminda, avea să moară de supărare, Julius era Îngrozitor de speriat și, colac peste pupăză, copilașul Nildei Începuse să scîncească, Dora se apăra cum putea de lovituri și Nilda Își dezvelea sînul uriaș, ca să-și alăpteze copilul. A doua zi, Dora dispăruse iar. Lăsase un bilet În care spunea că pleacă În munți cu vînzătorul de Înghețată de la D’Onofrio
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
că văzîndu-l doamna se Înveselea și mai uita puțin de durerea ei. Așa că Își făcu apariția cu odrasla ei Îngrozitoare, odorul mamei, spune sărut-mîna doamnei. Sărmana Susan, cu toată servitorimea În jurul ei și pe deasupra copilașul Nildei care era gata să scîncească, se simți complet părăsită, brațul i se umfla din ce În ce mai tare și arăta Îngrozitor; și, culmea nenorocirilor, Își aminti că a doua zi avea un cocteil și atunci văzu limpede că brațul umflat Începea să se Învinețească; le ceru tuturor să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
pentru a-și deschide o legătură murdară pe care o scosese din buzunar, o batistă, ce naiba face? uite de unde e În stare să scoată banii... „Mulțumesc, mulțumesc“, spuse de cîteva ori Juan Lucas, puțintel cam grăbit fiindcă sugarul Începuse să scîncească și cerea să fie luat În brațe, iar maică-sa nu mai reușea odată să-și lege la loc batista aia scîrboasă. Acum trebuia să se Întoarcă spre prima bancă pe partea cealaltă; la fel a pățit cînd a trecut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
de acolo se uitau la Julius și la Albinețu, care urcau pe schelă. E ciutura-n fîntînă, nu pot s-o iau În mînă, Începu unul să cînte, dar Îi astupară gura cu o Înjurătură. Julius ar fi putut să scîncească de la Început și să spună că nu poate, dar nu-i veniră lacrimile În ochi sau nu vru să spună și acum, cuprins de spaima că ar putea să cadă, nu mai auzea decît glasul bărbătesc al lui Albinețu care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
devreme pentru a face chestia asta, se gândi Ashling impresionată. —Bună, spuse Trix cu o voce care suna de parcă ar fi fumat patruzeci de țigări pe zi, ceea ce se întâmpla să fie adevărat. Am un interviu la nouă și jumă..., scânci Ashling la sunetul unui strigăt ascuțit care venea din spatele ei. S-a uitat peste umăr și l-a surprins pe bărbatul cu părul răvășit oblojindu-și degetul mare. —M-ai mușcat! exclamă el. Măi, mi-a dat sângele! — Sper că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
limba. —VREAU! VREAU! VREAU! Dar este prea fierbinte. O să te arzi. —O VREAU! O VREAU ACUM!! —Bine, atunci. Încet, să nu o verși. Molly și-a pus gura pe marginea cănii, apoi a tras-o înapoi și a început să scâncească. —Frige! Doare! Oaaaaa! — E, să mă fut! bombăni Clodagh. Mă fut! pronunță Molly, cu o claritate perfectă. —Exact, spuse Clodagh cu o precizie care o șocă pe Ashling. Să mă fut! Dylan dădu buzna în cameră, ca răspuns la urletele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Molly și-a dat seama că voia să poarte pălăria, Craig a trebuit să se întoarcă pentru că voia Buzz Lighter-ul -, Clodagh i-a îndesat pe amândoi în mașina ei Nissan Micra. Îndată ce a băgat cheia în contact, Molly începu să scâncească: — Trebuie să fac pipi. Dar abia ai făcut, spuse Clodagh, exasperată și înfricoșată la gândul de a da nas în nas cu Flor. Dar trebuie să fac din nou. Molly învățase recent să facă la toaletă și noutatea descoperirii nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
un energizant. Evident, când Clodagh nu a vrut să îi mai cumpere lui Molly încă o înghețată, aceasta a început tămbălăul. Se purta de parcă avea o criză epileptică, rostogolindu-se pe podea, dându-se cu capul de plăcile de marmură, scâncind și urlând. Clodagh a încercat să o ridice, dar Molly s-a sucit ca o caracatiță. —Te urăsc! a urlat ea. Deși era rușinată, s-a forțat să vorbească pe un ton calm, spunându-i lui Molly că o a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
o mână și a tras o cutie de șervețele în pat, lângă ea. Odată cu trecerea orelor, lumina din afara ferestrei sale devenea roz. Apoi camera s-a întunecat în albastru închis, pentru a deveni violet, odată cu căderea nopții. Ea încă mai scâncea când lumina gri a zorilor s-a strecurat în casă. Această nuanță s-a evaporat încet, transformându-se într-un cer albastru de septembrie. Zgomotele de afară, începuseră să se facă auzite în timp ce ziua se stârnea, dar Lisa alegea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
de erotică i se părea această mișcare. Sus, pe patul lui Jack proaspăt schimbat, el îi dădu jos lenjeria intimă cu mișcări încete. O incita, trăgând de ei cu mișcări lichide și ușoare, iar ea abia se abținea să nu scâncească. La final, nu mai existau obstacole. Ești sigură că vrei să faci asta? întrebă Jack nerăbdător. —Tu ce crezi? îi zâmbi ea leneș. Poate că ești în revenire. Nu sunt în revenire, spuse ea încet. Sincer. Dintr-odată, el îngheță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
satisfacție. Când am intrat, domnul acela, care de-abia intrase și el cu câteva minute înaintea mea și despacheta proviziile, avea un schimb rapid și impulsiv de cuvinte cu soția; aceasta, deși nu terminase încă cu înfășatul, apucase deja să scâncească; probabil că veștile erau proaste, ca de obicei. Fața acestui domn, care părea să aibă vrei douăzeci și opt de ani, smeadă și uscată, încadrată de favoriți negri, cu bărbia rasă oglindă, mi s-a părut destul de cuviincioasă și chiar plăcută; era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
refuzul definitiv la cererea înaintată și aproape că am rămas fără pâine, n-am nimic, soția mi-a născut. Eu, eu...» Sări de pe scaun și se întoarse cu spatele. Soția lui plângea într-un colț, copilul începuse din nou să scâncească. Mi-am scos agenda din buzunar și am început să-mi notez. Când am terminat și m-am ridicat, el stătea în fața mea și mă privea cu o curiozitate temătoare. — Mi-am notat numele dumneavoastră, i-am spus. De fapt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
fabricație englezească, cu încuietoare secretă și căzuse cumva sub dușumea, încât nimeni nu și-a dat seama și a fost descoperită de-abia după incendiu. O minciună sfruntată. Dar când a adus vorba de Nina Alexandrovna, a început chiar să scâncească. Nina Alexandrovna e o femeie foarte distinsă, deși e supărată pe mine. — Nu vă cunoașteți? — Aproape deloc, însă mi-aș dori din tot sufletul să o cunosc, măcar ca să mă justific în fața dumneaei. Nina Alexandrovna îmi impută că, pasămite, l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
închipuiți ai lui Augustus. Se încruntă, revoltată în adâncul ființei ei. E cât se poate de limpede că e vorba de o nouă ideologie menită să scoată în evi dență favoarea de care se bucură Augustus din partea zeilor Romei. Copila scâncește. Se întoarce cu gândul la ea. Sărmana fetiță! O înțelege oare că de azi înainte singura ei familie vor fi flaminii și celelalte vestale? Și rex cu soția, bineînțeles, că doar împart aceeași clădire. Dintotdeauna, locuința vestalelor s-a aflat
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
pe șoptite Agrippina. Vipsania îi înconjoară umerii cu brațul fără să-i pese de ochii curioși care îi fixează. — Ba te iubește! șușotește la urechea celeilalte. Pufnește ușor în râs. — Că doar de aia ai rămas din nou grea. Agrippina scâncește ca un copil. — Se gândește la evreica lui și vine apoi să facă dragoste cu mine. Vipsania chicotește și mai tare. — Ce importanță are de unde îi vine pofta de mâncare, dacă mănâncă întotdeauna acasă? Femeia se eliberează din strânsoare cu
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
și de probleme penale. Lovește întruna, agitat, cu latul palmei în tăblia patului: — Eu de ce nu mă pot prezenta în fața împăratului ca orice alt cetățean...? Lasă fraza neterminată, străpuns de o iluminare: — Sunt senator, atunci să mă judece egalii mei! Scâncește către Gallus: — Tribunalul senatorial...? Celălalt tace încurcat. Își freacă bărbia ca să câștige timp. Tri bunalul imperial are același profil și merge mână în mână cu cel al consulilor și al Senatului. Conform principiului diarhiei, cu care Augustus își maschează tirania
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
său: — Io trebuie să ajung cât mai repede la băieții mei. Dacă ai să-mi comunici ceva, mă cauți la sfârșit. — Stai! Unde te duci? strigă alarmat Pusio. — La vestiarul gladiatorilor, ți-am spus doar. Nu mă lăsa singur aici! scâncește rugător celălalt, cu capul pe jumătate afară. Uluit, își rotește gâtul în toate direcțiile. — O să mă rătăcesc în văgăuna asta ca un labirint, îl im ploră, fără să coboare însă. Instructorul se înmoaie. — Bine, bine, face posac. Îl amuză într
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
spre ea. Un sforăit înfundat se ridică din cealaltă parte a patului. Tresare. Și Agrippina? se mustră singur. Întunecat, își aduce la loc pătura până sub bărbie. Dar nu o iubesc, încearcă să se dezvinovățească. Nu am iubit-o niciodată, scâncește disperat. De respectat, o respectă. A respectat-o întotdeauna. Nu are decât copii legitimi, făcuți cu ea. Într-un fel o și admiră, dar nu o iubește. Îl cuprinde revolta. Ce să iubească la ea? Rigiditatea? În pat, și o
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]