659 matches
-
ceva din ființa mea. Se zări o ceată de balene. Era o după-amiază liniștită pe corabie. Toți japonezii, și cei din cabina solilor, și cei din cabina cea mare, dormeau duși somnul de după masă. Liniștea moleșitoare era întreruptă doar de scârțâitul regulat al parâmelor și de clopotul care bătea ora. Balene la orizont! strigă matelotul care era de cart pe catarg. Cei câțiva care abia auziseră strigătul lui îi treziră și pe ceilalți. Toată suflarea de pe vapor se înghesui pe punte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
și valea, și pământurile de la Kurokawa semănau cu un grăunte de nisip. „Cu toate astea, familia mea a mers la război, s-a luptat și a trăit până astăzi de dragul acelui grăunte de nisip.” În ziua plecării din Tsukinoura, când scârțâitul parâmelor și țipătul ascuțit al pescărușilor răsuna pretutindeni în jurul său, samuraiul avusese sentimentul straniu că era târât către o nouă soartă, iar în timpul călătoriei pe mare, ca și în Nueva España, și-a simțit sufletul trecând printr-o schimbare nevăzută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
din care face parte părintele Valente a trimis în țara noastră, precum și la Roma niște tineri de rând pretinzând că sunt soli oficiali, fii de nobili stimați. După ce Velasco se așeză, părintele Valente se ridică agale de pe scaun cu un scârțâit. Și de data aceasta își împreună mâinile pe piept și își drese glasul de două-trei ori. — Este adevărat... Împăratul Japoniei și-a dorit să facă negoț cu Nueva España. Dar chiar și atunci politica lor era să permită negoțul, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
ură, m-a cuprins o râvnă aprigă de-a o cuceri tocmai pentru că este așa cum este. Vreau să mă lupt cu Japonia, tocmai pentru că nu este o țară lesne de cucerit.” Ușa din încăperea de așteptare se deschise cu un scârțâit. În prag stătea vărul său, Don Luis, muiat de ploaie și ținând în mână o pălărie cu boruri largi. Plimbându-și degetele pe marginea pălăriei, se uită cu milă la vărul său și îi spuse: — Episcopii tocmai s-au retras
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
ar putea dezvinovăți” îi reveneau în urechi cuvintele seniorului Ishida. Totul fusese hotărât încă de la început, iar el era acum împins pe făgașul hotărât. Era silit să cadă într-un hău întunecat. Zăpada de pe acoperiș alunecă din nou cu un scârțâit. Acesta îi aduse aminte samuraiului de scârțâitul parâmelor. Parâmele scârțâiră, pescăruși albi se înălțară în zbor cu țipăt ascuțit de pisică, valurile se loviră de carena corăbiei și vasul porni către oceanul întins. Din clipa aceea drumul destinului său era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
cuvintele seniorului Ishida. Totul fusese hotărât încă de la început, iar el era acum împins pe făgașul hotărât. Era silit să cadă într-un hău întunecat. Zăpada de pe acoperiș alunecă din nou cu un scârțâit. Acesta îi aduse aminte samuraiului de scârțâitul parâmelor. Parâmele scârțâiră, pescăruși albi se înălțară în zbor cu țipăt ascuțit de pisică, valurile se loviră de carena corăbiei și vasul porni către oceanul întins. Din clipa aceea drumul destinului său era deja pecetluit să ajungă aici. Lunga sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
-mea, nu știu să descriu boli și de aceea e normal ca ele să se răzbune ca orice femeie care constată că e ignorată, de ce n-ar avea boala, logica unei femei? - un potpuriu de rezonabilități care, așa cum săreau în scârțâitul vagoanelor și pustietatea stepei, puteau fi și țipetele unei rațiuni enervate de frigiditatea ei; nu mă emoționau, nu-mi tăiau respirația, nu-mi speriau pulsul, iar cordul le asculta ca un nebun ce se prefăcea liniștit înainte de a-și face
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
acesta de virtuos și îndrăgit de Dumnezeu. Baruh și îngerul său rămân dezamăgiți și melancolici înaintea porții strașnic zăvorâte. Cheile se află la Mihail, care la răstimpuri coboară spre a culege rugăciunile oamenilor și faptele lor bune. Iată-l! Cu scârțâit strașnic, precum bubuitul tunetului, porțile se dau în lături. Cei doi îngeri, „arhistrategul” Mihail și „interpretul viziunilor”, Phamael, se salută ceremonios. Apoi, cel dintâi ia o cupă imensă (phialen megalen sphodra), largă cât distanța dintre nord și sud, adâncă precum
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
o poezie la alta, întregul volum putînd fi citit, de altfel, ca un vast poem (simfonic!), născut dintr-un imaginar al spaimei. "Mă trezeam sub ghilotine de fosfor (...)/ auzeam spaima înghesuită în cutii de chibrituri/ auzeam acizii ridicați pe scripeți/ scîrțîitul ruginii prin fețe desfigurate de flash-ul dușmăniilor minerale", notează poetul într-un loc; iar altundeva, vizionarismul terifiant alunecă spre grotesc: "oasele mele se învechesc în carnea continuu înflorind/ scheletele albe transfigurate sub visuri uitate / spasmul lor transparent."(p.24
Un poet neo-expresionist by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/14867_a_16192]
-
aminti că nu Îl Întrebase pe tatăl sau cum se simțea. Uitase că intenționase să-l ducă la analize la spital. Uitase până și să fie atent dacă bătrânul mai avea șuierături În piept. I se părea că auzise un scârțâit ușor, dar gândindu-se mai bine, nu mai era sigur: poate că până la urmă nu era vorba totuși decât de o răceală ușoară. Sau poate că tatăl fredonase, cum avea obiceiul, un ya-ba-bam hasidic subțirel. Sau era posibil să fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
nu aș fi avut niciodată tupeul să merg la petrecere dacă aș mai fi servit la mese și aș mai fi condus taxiul. În timp ce mă plimbam în acea seară pe Broadway, prin aureolele de ceață care coborau dinspre felinare, ascultând scârțâitul cauciucurilor pe carosabilul ud, încă mai aveam îndoieli. Nu știam pe nimeni altcineva în afară de bărbatul de la cursul despre proprietățile imobiliare, la care mergeam în sfârșit, și nici pe acela nu-l cunoșteam prea bine. Urma să fie plin de absolvenți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
după moarte. Era ciudat să mă gândesc că, dacă ea ar fi supraviețuit, jurnalul nu ar mai fi existat. Se făcea lumină. Șinele uleioase îmi făceau cu ochiul în lumina gri. M-am aplecat mai mult înainte și am auzit scârțâitul șinelor. Femeile plângeau. Bărbații strigau. Circulația o să fie închisă pe ambele sensuri timp de ore bune. Oamenii nu or să mai ajungă la muncă. Bărbații or să piardă întâlnirile. Femeile nu se vor mai bucura de ziua lor de cumpărături
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
ton mai dur decât cel al lui Irene. Nu era furioasă, ci panicată. L-ai readus la viață. Mary mergea pe pajiște și iarba îi gâdila genunchii. Cu toate că era trecut cu mult de miezul nopții, traficul era intens - șuierături, foșneli, scârțâituri nenumărate. În mod normal, Mary s-ar fi retras în cameră, s-ar fi băgat în pat și s-ar fi acoperit cu pătura până-n gât, dar, în noaptea asta, aripile care o atingeau pe tricou și pe gât o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
ce Începuse. Nu exista altă șansă. Afară era moartea În libertate. Afară era libertatea absolută. Lovi cu fruntea În canatul geamului, ca să-l miște, apoi prinse din nou cu dinții de mâner și trase cât putu de tare. Cu un scârțâit lugubru, geamul se deschise și o pală de vânt rece cu fulgi de zăpadă pătrunse În cameră. Aer... Oană se opri din nou respirând aerul rece. Mai rămânea puțin. Împinse geamul lateral, cu capul. Acum avea loc. Se aplecă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
brusc În fața unei elegante clădiri moderne din recent amenajata piață Merdeka, o enormă cutie de beton cenușiu neted, cu ferestre strălucitoare și fațadă de forma unui fagure. La traversarea holului spațios, zumzetul aerului condiționat din spatele ușilor s-a Însoțit cu scârțâitul tenișilor ei pe mozaicul lucios al pardoselii. În spatele unei mese În cerc, un gardian moțăia cu capul atârnat ușor pe o parte și cu mâinile pe burtă, Încleștate pe o cărțulie de exerciții. Nu se vedea nimeni altcineva. Sub tavanul
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
să-și caute mama. Cu câteva săptămâni mai Înainte simțise că se Întâmplă cu el ceva neobișnuit. Nu era deloc În apele lui. Îl tulbura până și cel mai mărunt lucru: pisica albă și grasă care mieuna În fața feres trei, scârțâitul patului când se răsucea pe salteaua subțire, ușa de la dulap, care nu se Închidea niciodată cum se cuvine, fleacuri pe care altădată nici nu le-ar fi băgat de seamă. Până și Karl Îl irita, mersul lui șchiopătat din pricina piciorului
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
în parte sub formă de conuri albe, în parte turtite și întinse mult în lungime, pe care zi de zi era descărcată piatra spălată, sterilul: vagoneții-platformă mergeau într-un funicular pe role. Ajungeau sus pline ochi, rulau la vale golite. Scârțâitul lor care ba creștea în volum, ba scădea mi-a rămas în urechi, astfel că și astăzi încă, ori de câte ori trenul mă duce de la Ratzeburg prin Lüneburg și Hanovra la tipografia editorului meu Steidl din Göttingen, caut cu privirea colinele alburii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
niște valize în mână, în timp ce la ușă o duduie bătea și pe deasupra tulbura somnul turiștilor veniți la odihnă prin grija partidului. Sursa vă informează că bătăile în ușă au încetat pe la 6.22, dar au început niște zgomote suspecte de scârțâit de pat pe la 6.30, de data asta din camera cealaltă, dar nu au durat prea mult, că subiectul era obosit și pentru că mai scârțâise patul o dată în noaptea aia, ceva mai devreme, dar în camera de vizavi și parcă
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
fermoar, astfel că ― dintr-un singur gest ― și-o scoase. O puse jos grăbit, dar fără a face nici cel mai mic zgomot. Se apropie de ușa ― fereastră a balconului, care se deschise cu un slab clinchet, urmat de un scârțâit ascuțit. Lui Gosseyn însă nu-i păsa de zgomot. Planul lui era să acționeze fulgerător, ghidându-se după cum își amintea amplasarea palatului Patriciei Hardie. În ce o privește pe fată, încă nu se hotărâse cum se va comporta fața de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
dar a rămas cu prima îmbucătură în esofag, așa că a renunțat la intenție și s-a întins pe pat, fără să pună geană pe geană până către dimineață, timp în care a vegheat somnul întregii familii și, de la o vreme, scârțâitul sârmelor prin tuburile Berman din pereți, de sub parchet și din tavan, la bucătărie, sufragerie, cele două dormitoare, hol și baie. Da, fără îndoială, tavanul, pereții lui și pardoseala au urechi, posibil și camere de luat vederi, așa minuscule, Made in
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
frica iese prin toți porii lui. Sunt om în toată firea. Mai rămâne doar să fac pipi pe mine și-atunci tacâmul e complet. Asta a fost o încercare de a fi cool. Nu i-a reușit. Dulapul emite un scârțâit minuscul și inima lui începe să bată de două ori mai repede. Nu pot să cred. Nu pot să cred. Sunt un imbecil. Sunt un om în toată firea. Sunt un om în toată firea, care se comportă ca un
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
uruitul lor grav s-a pierdut înspre est. Acum este liniște, se aud doar zgomotele nopții de iarnă la malul apei. Vîntul fără odihnă. Undele lovind stîlpii debarcaderului. Nici o pasăre. Nici un țipăt neașteptat de nicăieri. Totuși, undeva în spatele meu, rare scîrțîituri ale unei ferestre rău închise. Stau singur pe cel mai îndepărtat debarcader, al cărui lemn este înnegrit de umezeală și alunecos, și privesc atent înspre apă. Pe celălalt mal al rîului se întinde orașul cu ferestre opace, șine de tramvai
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
chiar în spate, în apropierea uneia dintre vitrinele cu trofee, cu un pahar de coniac în mînă. El am realizat bine abia acum era, de asemenea, un outsider. Unul care își pierduse calea, ca mine. III Liniște. Nu mai aud scîrțîitul ferestrei din spatele meu. Simt numai frigul în picioare și în vîrfurile degetelor. Am halucinații, sau rîul a încetat să curgă? Este un moment, trebuie să fie un moment chiar înaintea punctului de îngheț al apei cînd aceasta nu mai curge
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
ațîțați, ca și cum soarele ar fi fost o ofertă specială, un chilipir care nu se va mai repeta vreodată. Acum, atmosfera pe alei devenise calmă. Oamenii se plimbau în continuare bucurîndu-se, dar dincolo de toate se simțea o adîncă oboseală. Bastoanele bocăneau. Scîrțîitul unui cărucior de copil. Vocile se stingeau. Fusese aproape prea mult, o zi liberă și o vreme minunată. O orchestră cînta vals sub o cupolă albă și chiar valsul părea obosit și și trîndav. Am intrat în parc prin partea
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
insinuați? - Nimic, răspunse Extraterestrul, totuși parcă aud câteodată noaptea niște sunete ciudate străbătând de-aci... - Și vreți să spuneți că sunetele astea se aud până acolo sus? - Se-aud, cum să nu se-audă, răspunse Extraterestrul. Toate se-aud, orice scârțâit de ușă, orice șoaptă, orice oftat... Sunetele stau sub niște clopote de sticlă. Le conservăm acolo În borcane. Le punem la păstrat. - Și ce faceți cu ele? - Din când În când, le degustăm. După ce se mai acresc, râse Extraterestrul. - Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]