648 matches
-
nouă provocare a neliniștii. Spațiul securizant este la acest romantic, urmărit de blestemul soartei spațiul maximei contestații. Natura nu-l tămăduiește de tristețe, natura Îl reface energiile spiritului. Într-un poem (Întristarea) se arată, În stilul celui, mai fidel lamartinism, scîrbit de zgomotul cetății. Vrea liniștea, singurătatea naturii. Evaziune cunoscută: „Scîrbit peste măsură De zgomotul cetății Eu caut În natură Un loc făr’de murmură Supus singurătății.” Acest loc este schitul cu tăcerea mormintelor și șoapta rîului apropiat. Aici petrece poetul
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
urmărit de blestemul soartei spațiul maximei contestații. Natura nu-l tămăduiește de tristețe, natura Îl reface energiile spiritului. Într-un poem (Întristarea) se arată, În stilul celui, mai fidel lamartinism, scîrbit de zgomotul cetății. Vrea liniștea, singurătatea naturii. Evaziune cunoscută: „Scîrbit peste măsură De zgomotul cetății Eu caut În natură Un loc făr’de murmură Supus singurătății.” Acest loc este schitul cu tăcerea mormintelor și șoapta rîului apropiat. Aici petrece poetul acele, „dulci (...) ceasuri de extaz și gîndire”, aici ideile sînt
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
mine dezinteresul pentru natură. Nu se simte bine decât în cadru artificial. Fără canapea, fără fotolii e stingher. Admite cel mult umbra picioarelor scaunului sau a dedesubtului mesei și a patului. Copacii, vegetația nu sunt în gustul său. Pisica îl scârbește fiindcă se urcă în pom. Straturile de flori produc lui Ștolț sentimentul de rău fizic pe care-l avem noi când stăm în emanații de amoniac sau clor. Tușește. Mirosul trandafirului i se pare cea mai teribilă miasmă inventată de
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
000 de evrei masați pe un poligon amenajat undeva la țară! Ce să mai spunem de faptul că în Franța, în timpul ocupației, Gestapo-ul a primit peste 3 milioane de denunțuri din partea populației franceze, de ajunseseră și nemții să fie scârbiți de atâta zel în colaborare?" joi, 21 martie La ora 4, trece Tudor Banuș, cu ilustrația la Enciclopedia zmeilor a lui Cărtărescu. Cincizeci de desene, lucrate cu minuție extremă, vreme de aproape doi ani. E un proiect în care am
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
dascălii și directorii de școală și presă, care văd în familie marea cauză a violenței școlare: "Familia este așadar principala instituție acuzată pentru incapacitatea de a-și asuma educația copiilor și pentru raporturile de violență care se produc". Putem fi scârbiți sau seduși de simplitatea acestor analize care stigmatizează câteva categorii de vinovați, evitând să privească mai departe. Fie că-i vina pedagogilor sau a părinților, civilizația geme în fața barbariei care renaște în sălile de clase. Va trebui totuși să răspundem
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
o dată mâna în closet, atunci îți dispar toate spaimele îngrozitoare, atunci ai așa, un sentiment ca și cum ai da mâna cu un om. (Erna aproape că vomită.) GRETE: Când e vorba de grămăjoarele pe care le face Lydia, astea nu mă scârbesc nici pe mine, pentru că știu, doar, ce a mâncat. Dar la oameni... ăștia înfulecă în ziua de azi tot, cu alimentația asta generală, tot ce pot oamenii de proastă calitate să își cumpere. ERNA: De așa ceva n-aș fi în
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
izbucnește războiul Lumea o să moară în fața noastră, vă rog, vă rog, vă rog... (Schweindi se pune în mișcare și îl sărută pe Jürgen pe gură, pe Cârciumăreasă pe frunte iar pe Karli pe frunte și pe gură. Karli își șterge scârbit buzele. Schweindi se duce la frumoasa Pereche și îl bate stângaci pe frumosul bărbat pe umăr. Bărbatul frumos se ferește fără să-și ia ochii de la frumoasa femeie. Schweindi apucă mâna care îl împinge deoparte și și-o pune între
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
iubite de a-și oferi plăcerile pentru două sute de florini de aur, trăiește o veritabilă transformare, o redirecționare a sentimentelor dinspre admirație spre dușmănie: „când văzu ce lacomă-i femeia pe care el o socotea o doamnă vrednică de cinste, scârbit de atâta josnicie își preschimbă în ură iubirea lui înflăcărată.”944 Madonna Fiordaliso (II. 5) este o prostituată veritabilă, care profită de un tânăr naiv și neinițiat, înscenând un adevărat plan, „ca printr-un șiretlic destoinic să-și stăpânească pofta
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
iubite de a-și oferi plăcerile pentru două sute de florini de aur, trăiește o veritabilă transformare, o redirecționare a sentimentelor dinspre admirație spre dușmănie: „când văzu ce lacomă-i femeia pe care el o socotea o doamnă vrednică de cinste, scârbit de atâta josnicie își preschimbă în ură iubirea lui înflăcărată.”944 Madonna Fiordaliso (II. 5) este o prostituată veritabilă, care profită de un tânăr naiv și neinițiat, înscenând un adevărat plan, „ca printr-un șiretlic destoinic să-și stăpânească pofta
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
plină de vorbe umflate a fascismului. El e, mai degrabă, fascist din neputința de a fi comunist. O și spune de nenumărate ori, după cum spune că admiră Germania pentru că nu poate admira (mai mult: pentru că Îi repugnă) Franța, pentru că e scârbit de politicianismul și eșecurile neputincioasei, debilei democrații galice. Drieu e destul de lucid pentru a vedea În Mein Kampf ceea ce e de văzut: „gândire de jurnalist rudimentar, avid de un senzaționalism grosolan”. Și totuși, nu va ezita vreo clipă - nici cu
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
numai gropi și avioanele le ocoleau și tunarii trăgeau după ele în zig-zag. - Și tunarul ochi bine și lovi avionul cu țeava tunului. - Liviu Rebreanu are un mare talent de scriitor de la 300 de pagini în sus. - Și bietul Eminescu, scârbit de bișnița societății sale și că Veronica Micle ii făcea fițe, intră într-o etapă nouă pe care mi-e rușine s-o spun. - Tudor Șoimarul era apt de luptă, cu vizita medicală făcută. - Dragu-mi era satul meu și pomul
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
refugiat și în care tindem să ne transferăm viața reală. Suișul spre piscul muntelui ni-l facem singuri anevoios... Pășim cu prea multă indiferență pe acest pământ. Și privim spre cer doar să vedem dacă ne bucură soarele sau ne scârbește ploaia. Urcând, să ne amintim mereu că în acest colț de Univers, în care trăim, s-a întâmplat miracolul vieții. Este o minune fragilă din care simțurile noastre se înfruptă cu poftă și pe care diverse pericole o pot ucide
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
nu s-a arătat cu regret mare pentru Veronica Micle, rămasă în Iași. Aflat apoi în anturajul Mitei Kremnitz, el a declarat că nicăieri nu se simte fericit, nici chiar ia Iași. Afară de aceasta, Slavici, în Amintirile sale, se arată scîrbit de cei ce născoceau "fel de fel de lucruri imposibile în ceea ce privește legăturile dintre Eminescu și Mite Kremnitz"216. Eminescu a sperat o iubire tot așa de sinceră și de curată ca acea de la Ipotești, dar a rămas dezamăgit. Iubitele care
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
la textele din repertoriu și la provocările de pe platoul de joc. Ca spectator, am descoperit cât de mult îmi place să fiu martor al supravegherii, al dispozitivelor și al strategiilor ei, în timp ce, în viața de zi cu zi, m-ar scârbi la fel de mult să o practic sau să o îndur. Cum se explică o asemenea fractură? Poate că - revelația asta am avut-o scriind aceste rânduri - prin plăcerea resimțită atunci când destinelor și situațiilor teatrale li se adaugă o trăire personală, propriul
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
nuntă; oameni; oameni apropiați; ochiul; OK; om; omenire; optimism; ostenit; palpitații; pază rea; părinții; păzi; picior; a plînge; prieten; prieteni; de prieteni; prietenul; privirea; promovare; radia; rar; realizare; referat; relativ; relaxa; repede; rîsete; roși; sat; savura; sărbătoare; sărbători; sări; sărut; scîrbește; senzație; sesiune; sex; simțea; sincer; singur; de soartă; striga; a suferi; sufletul; a supăra; supărare; supărat; supără; surpriză; talent; tata; ton; trai; a trăi; tremurici; uneori; ură; vacanță; văr; vesela; veselă; o viață; vitalitate; zări; ziua mea; zîmbea (1); 791
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
locuiască infernul. Casa demonului e Infernul. Dar această complementaritate nu-i face strigătul mai puțin autentic. Dimpotrivă, el însuși ascunde o boală. După ce fusese invitat în casa de la țară a lui Eugen Ionescu, exclamă: „E așa de splendidă, că te scârbește definitiv să te mai întorci în Parisul acesta mai coșmaresc ca niciodată. Nu mai e un oraș, ci un Babel înspăimântător, cu care m-am obișnuit așa cum ești silit să te obișnuiești cu infernul” (26 decembrie 1975 Ă 291). Occidentul
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
mă mai bucură pe lumea asta” (26 septembrie 1968 Ă 101). Peste câțiva ani situația e aceeași: „Am muncit cu brațele timp de 10 zile la un prieten. E singurul lucru care mă satisface pe deplin. Știu că asta te scârbește și știu și de ce. Dar pentru mine, de fiecare dată când am prilejul să lucrez ceva cu brațele, e parcă m-aș întoarce la copilărie. Nu eram făcut să ajung un intelectual. Ce decădere! Mai bine m-aș fi făcut
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
și inexplicabil, fără nici o legătură cu mine. E ceea ce psihiatrii numesc înstrăinare de sine. Până și propria-mi figură, adesea, ca s-o identific, trebuie să fac un efort, un efort de acomodare a privirii, penibil și umilitor. Buimac, perplex, scârbit în fața revelației de a fi eu însumi” (I, 52). Străin (nici un nume, spune Cioran, nu i se potrivește și nu-l încântă mai mult), privește la oamenii din jur de parcă și-ar aminti „un coșmar avut în altă viață” (I
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
paradox logic, nici de un exercițiu de acrobație lexicală: esența lui este aceea a unei absențe care poartă chipul contradictoriului. Dacă la un moment dat nu se mai recunoaște, dacă trăiește sentimentul înstrăinării de sine, atunci iată-l „buimac, perplex, scârbit în fața revelației de a fi eu însumi” (I, 52), acel eu însumi care e absența însăși. În fine, cum știm, vitalistul Ă care credea că ar fi putut întemeia religii și care își impusese să facă istoria în locul neamului căruia
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
Ce-s ăia napi? (provoacă la toți surprindere) Ei, ce vă uitați așa la mine? Maria: Cum adică, nu știi ce-s napii?! Alex: (oarecum vinovat) Ei uite că nu știu ce-s napii. Ce-s, floare, copac, iarbă, plantă medicinală...? Maria: (scîrbită de o asemenea ignoranță) Napul e un aliment. Rădăcinos. Alex: Serios? Da' nu ne-ai dat la masă niciodată napi! Maria: Nu prea se mai mănîncă. Val: Săracul nap. S-a demodat. S-a zis cu el. Alex: Și-atunci
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
Ce facem? Încercăm pupăturile? (Vecin 1 îl strînge tare de braț) Ei, ce facem, plecăm? Vecin 1: (stăpînindu-și furia) Mergem și mîncăm. Vecin 3: Bună idee. (de braț amîndoi, se îndreaptă spre salon; ajungînd în dreptul lui Vecin 4, Vecin 1, scîrbit de extazul acestuia, îi răstoarnă masa cu toate ceasurile) Vecin 4: Vai de mine! Le-ai stricat! Acum ce fac? Vecin 1: (rîzînd) Acum o să le repari iar... TABLOUL DOI (Lumina se reaprinde și prin draperia transparentă se văd siluetele
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
dispreț la așa-zisa indecență a rusului în dragoste. Cînd îi vedeam prin filme cum cîntă plîngînd, cum își smulgeau părul din cap, cum se tîrăsc, cum se omoară din cauza unei femei, îmi venea să ies din sală. Revoltat și scîrbit de atîta lipsă de demnitate. El n: Adevărul e că rușii sînt ai naibii de sentimentali. Sînt unici în chestiile astea. El 1: N-aș spune că sînt unici. Și englezii, și mexicanii, și eschimoșii suferă și mor din dragoste
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
deslușește semnele cântării cucului în trăirile zilnice și creează adevărate incantații magice care să anuleze puterile sorții: "Mie cucul mi-o cântat / Nebăut și nemâncat, / La tabără de plecat. / Mie cucul mi-o doinit / Nebăut și nehorit, / Toată vara sunt scârbit"; Pasăre galbănă-n cioc, / Rău mi-ai cântat de noroc. / În toate zilele mele / Mi-ai cântat să fie rele / Și în toată viața mea / Mi-ai cântat să fie rea"; "Cuculean cu pana neagră / Cântă-n codru să s-aleagă
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Duduia amintește de Fătălăul "Florilor de mucegai" prin limbaj și construcție, prin monstruozitatea fizică, ce presupune și o monstruozitate morală: "Femeie ne femeie, la bine și la rău/ Turtită ca o tavă și-un sul de rogojină/ Sătulă de-ntuneric, scârbită-i de lumină/ Făptură neîmplinită și fată fătălău." Doinele din cuprinsul poemului sunt niște satire la adresa lumii moșierești: "Îi țes țării, pe gherghef,/ fire-n jur, ca de sidef/ Să ne sugă ca pe muște/ Când se tem să nu
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
visăm împreună... Eram încă director la Mic când actorii din Brașov m-au invitat acolo, tentându-mă cu ideea că rangul Craiovei ca instituție teatrală poate fi făptuit și la Brașov. Din păcate, starea mea interioară era foarte proastă; eram scârbit și aveam senzația de divorț moral față de o lume ce-mi întărea convingerile că nu se schimbase nimic. Aveam și contracte în străinătate... Acolo puteam să lucrez, mă simțeam util. Am montat în acea perioadă Shakespeare și Cehov în SUA
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]