658 matches
-
a mai vrut să știe de călugăr. Iar părintele Vlasie, simțindu-și sfârșitul la spital, a încredințat taina banilor unei moașe care-l îngrijea. Femeia s-a dus la temelie și n-a mai găsit comoara. Decât nu s-a scârbit într-însa, ci, vorbind cu jandarmii, au făcut jandarmii cercetare și-au dat peste bani în sat la Vorona. Cu banii aceia femeia a făcut spitalul din Lungani. - Dac-ar fi avut iarba fiarelor îi găsea mai ușor. Sfântul Ilie
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
vai, ce durere ! - crampe lungi, tot mai intense, ce forau și mi se Încolăceau În stomac, În timp ce-și croiau drum către mațele mele, ce tremurau spasmodic. Încă mă mai uimește faptul că această agonie repetată nu m-a scîrbit definitiv de patima pentru masticat hîrtie. Însă firește că n-a făcut-o. Nu trebuia decît să aștept să-mi treacă durerea Înainte să o iau iar de la capăt, și uneori nu puteam să aștept nici măcar atît. Strîmbați cumva din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
Mă las pe spătarul scaunului, Îmi ridic picioarele pe birou și vorbim despre cărți, femei și baseball. LÎngă această imagine am lipit expresia UN EXTRAORDINAR PARTENER DE DISCUȚII. Și, uneori, Încă aducînd destul de bine cu Fred Astaire - Însă acum Îngîndurat, scîrbit de viață, cu o Lucky Strike În colțul gurii, ca un francez - bat cu furie disperată la un vechi Remington. Îmi place sunetul pe care Îl scoate carul cînd trag foaia cu putere și bag furios o alta. Aș putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
pe spate cuprins de o deprimare oribilă. 84 De sentimentul că sânt terminat, că sânt într-o capcană, că l-am trădat pe el, cel de acum șaptesprezece ani, că am trădat mansarda, ruinele, poezia. Maturitatea mă chinuie și mă scârbește. Sigur, eram pe atunci un puștan care avea în cap doar literatură înghițită pe nemestecate, dar vroiam să mă înalț deasupra umanului. Scriam, ca în transă, versuri lăbărțate în caiete, îmi inventam motive de nefericire și de damnare, împingeam izolarea
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
prăzulie se rupsese la mâneci de-atîta purtat. Aveam o singură pereche de pantaloni și o pereche de pantofi. Era un chin pentru mine să-mi cumpăr haine. Chiar și la șaptesprezece ani mergeam tot cu mama în oraș și mă scârbea atât de mult să intru în magazine și să încerc pantaloni în jegoasele cabine de probă, unde stai în chiloți, cu cămașa fluturîndu-ți peste șale, suportând ca tot felul de inși să se holbeze la tine prin draperia mereu prea
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
mă interesa deloc, îi făceam, grijuliu, loc lui Iag care tot cădea spre partea mea și, opunându-mă în sinea mea, dar și supunându-mă unei ticăloase porniri, care nu numai că nu ținea de voia mea, dar chiar mă scârbea, realizam cu o claritate ce mă umilea că pierdeam independența mea zeflemitoare față de Iag, că renunțam la propria mea personalitate. Simțeam că această personalitate îmi mai aparține și că mi-o pot recâștiga imediat ce o să scap, o, nu de banii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
ar fi folosit mai bine acești bani, sute de pescari n-ar fi ajuns acum în pragul ruinei și mii de păsări marine ar fi continuat să existe... Am început să fiu sătul să fac parte din ceva ce mă scârbește și bănuiesc că acest incident mă va obliga să reflectez asupra adevăratelor mele priorități - oftă. Cu toate că, după ce-o să se termine totul, probabil conștiința mea o să se liniștească și la anul voi accepta din nou slujba asta... Era încă noapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
să-i ierte, fiecare cu povestea lui! Dar ce să înțelegi dintr-o poză? De oameni morți nu-mi era nici scârbă, nici frică. La cât de mulți vedeai, ajungeai să te obișnuiești. Dar să-ți spun ce m-a scârbit și m-a înfricoșat cel mai mult la război... Uite-s femeie bătrână, dar tot mai visez ce-am pățit atunci: Era noapte, se-auzeau bombe căzând peste sat, iar eu fugeam singură peste câmp, ca să-i ajung din urmă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2177_a_3502]
-
scandalurile de doi bani care îi mână la lupte pe care nimeni nu mai are interesul și răbdarea să le urmărească. Toți tinerii cu care am vorbit, toți oamenii pe care îi știu de la începuturile drumului nostru spre democrație dau scârbiți din mână și declară că nu se mai duc la vot. În condițiile astea vor câștiga Mazăre, Năstase, Miki Șpagă, adică vechiul și nereformatul PSD. Pe toți aceștia îi vor vota babele de la Dăbuleni și-i vor aduce din nou
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
mai mult și cât mai spornic. Aștept manuscrisele excepționale ale nerisipitorilor, capodoperele de orice gen (poezie, proză, teatru) și monumentalele sinteze care vor fi fiind scrise în timpul fizic al consumării noastre critice și publicistice. Aștept noua viziune critică a celor scârbiți de impresionismul foiletoniștilor, mă gândesc, deja, cu delicii la noile grile conceptuale propuse și impuse de comentatorii, deocamdată, transparenți. Și mai aștept un lucru, unul singur. Să-mi arate cineva cu sublinieri pe text că, în urma acestei combustii publicistice și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
Trei lucruri, trei năravuri, trei patimi îl sărăcesc pe om și îl fac de poartă zdrențe: lenea, beția, distracția. Deci să nu fii printre leneși, printre bețivi și printre cei care se distrează”. Fiindcă: „De trei feluri de oameni se scârbește Dumnezeu și toată lumea: omul bogat și mincinos, omul sărac și mândru, omul bătrân și desfrânat”. Căci: „Dreptatea îi place oricui, dar să fie de partea lui”. E bine: „Să te laude alții și nu gura ta, un străin și nu
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
nu observase bine pe cei doi, ca o încăierare. Stănică sări numaidecât să prindă brațele lui Felix, în vreme ce Aglae ridicase și ținea strâns pe Titi, care striga cât îl ținea gura: "Otilia e o târfă, așa să știți!" Felix fu scârbit și de conflictul în sine, dar și de falsa interpretare a accidentului. În vreme ce Aurica și Olimpia încercau să-l potolească, fără să fie nevoie ("Dar nu te supăra așa, domnule Felix! Copilării! Nu știi că Titi e nervos?"), supărat de-
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
sexual numai temporal. La ea sexualitatea e întinsă pe tot corpul. Eu și iubita mea, care prin excepție avea un suflet viril de intelectuală, am rămas înspăimîntați când am citit cartea, și ea mi-a dat ideea să ne sinucidem, scârbită de realitate, care contrazicea idealul ei. - Vreau să citesc această carte! zise Felix. - Vrei se citești Geschlecht und Charakter? Admirabil. Dă-mi un franc și ți-o procur eu. Felix îi dădu francul. Merseră câtăva vreme tăcuți unul lângă altul
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
cu vorba! Tu ce crezi, o duce, sau moare? Să știm ce facem! - De obicei nu prea scapă nimeni la vârsta asta. Mai îivine alt atac, pe urmă. Depinde însă de constituție! - A dracului e medicina asta a voastră, se scârbi Stănică,nu știți nimic precis. În sfârșit, Aglae se gândi să execute ordonanța doctorului și, fiindcă Otilia insista să se cumpere pungă și gheață, întrebă tare pe bătrîn: - Costache, unde ții tu banii? Să-ți cumpărăm gheață!Dă-mi cheile
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
și se răni atât [de] rău încît a trebuit mai mult timp până să se vindece, în care vreme evenimentele se desfășurau dincolo de hotar fără ca el să poată avea vrun amestec la ele. Între acestea marea majoritate a poporului româno-bulgar, scârbită cu drept cuvânt de regimul arbitrar și apăsător de pîn-acuma și de lipsa de bună-credință a perechii domnitoare, care ajunsese până la uciderea lui Sfentislav, întorsese spatele domnitorului său și ținu parte lui Lachanas, a cărui putere ajunsese prin aceasta la
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
000 de evrei masați pe un poligon amenajat undeva la țară! Ce să mai spunem de faptul că în Franța, în timpul ocupației, Gestapo-ul a primit peste 3 milioane de denunțuri din partea populației franceze, de ajunseseră și nemții să fie scârbiți de atâta zel în colaborare?" joi, 21 martie La ora 4, trece Tudor Banuș, cu ilustrația la Enciclopedia zmeilor a lui Cărtărescu. Cincizeci de desene, lucrate cu minuție extremă, vreme de aproape doi ani. E un proiect în care am
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
era riscant în aceste apartamente ciudate - se afla prada ei. Și-a aranjat părul și a dispărut. Rămasă dintr-odată singură, Ashling i-a trimis lui Bellez-moi un zâmbet apologetic. Dar, spre disperarea ei, în loc ca acest gest să îl scârbească, l-a făcut să se îndrepte direct spre ea. — Nu m-ai sunat, spuse el. —Mmmm, făcu ea încercând să zâmbească din nou și să se îndepărteze în același timp. —De ce? A deschis gura pentru a se lansa într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
și rudimentar se transformă pentru un timp într-unul angoasat și dilematic, înrudit mai degrabă cu protagonistul operei lui Shakespeare Necinstirea Lucreției, care oscilează la început între impulsul dorinței și glasul conștiinței morale, iar mai apoi, după comiterea violului, este scârbit de propria nemernicie. De altfel, ca un indiciu formal al acestei apropieri, în același monolog, Horia Lovinescu parafrazează strofa 110 din poemul autorului englez, cuprinzând adresarea către noaptea întruchipare a infernului, scenă scufundată în beznă pe care se desfășoară tragedii
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
otrăvită? Și când va înceta înecul oropsiților în valurile lăuntrice ale muririi? Doamne! singurul tău martir: sângele omului. Dacă moartea n-ar întrerupe consolările dorului de a muri... Dar vieții lipsindu-i infinitul, cum am putea muri fără capăt? Omul, scârbit de sine însuși, devine un lunatic care-și caută pieirea în pustiurile lui Dumnezeu. De nu-ți pare că ești autorul norilor ce împînzesc cerul, la ce mai vorbești de plictiseală? Și de nu simți cum cerul se plictisește în
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
de o stimă obiectivă. N-au fost conchistadori acești creatori ai monstrului modern, care se numește imperiul britanic. Însăși gândirea filozofică și politico-economică, destul de interesantă în oroarea ei, este contaminată de cel mai plat empirism, încît pentru a nu te scârbi de imediatul Angliei trebuie să te retragi, prin compensație, în atmosfera delicată, aeriană și nuanțată a picturii unui Gainsborough sau Reynolds. În perioada modernă a istoriei, Anglia s-a menținut în centrul tuturor evenimentelor; dar întru cât le-a determinat
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
sesterți. Asinius Gallus lasă să-i scape un fluierat apreciativ. — 30 de milioane! O sumă frumușică, n-am ce spune! Adaugă cu voce încordată: — Uite cât bănet se ascunde în pivnițele cu vin! — Și vinul este o afacere neimportantă, face scârbit Scri bonius. Gallus se uită la el neîncrezător: — Nu, zău!? Libo încuviințează viguros: — Cota noastră anuală de exporturi din India se ridică la 1 500 000 de sesterți. — Ohoo...! face Asinius Gallus. Este incapabil să mai spună altceva. Sclipiri pofticioase
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Nero și cu fiu-său... Își plesnește mirat palmele. — Ia te uită! Drusus poartă pretexta! Păi, l-au pus să prezideze jocurile, nu știai? — Când l-am însoțit pe principe, el nu sosise încă, se scuză călă rețul. Rufus suduie, scârbit: — Mama lui de pilos, că nu-i cu nimic mai breaz decât ne bu nul de Agrippa Postumus, pe care l-au surghiunit anul trecut. Scuipă în lături: — ăla se juca de-a pescarul, ăsta face pe derbedeul. Își dă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
a fi din soiul celor care se pricep să facă alb până și din ce-i negru. Un escroc nerușinat, asta ești. Unul dintr-ăia pentru care banul nu are miros și nici un mijloc nu e prea josnic ca să te scârbească. Te-ai scoate pe tine însuți la mezat dacă ți-ar ieși ceva din asta. — Gândește-te, dominus, că unde a fost cândva izvorul sacru dorm acum în fân evreii... — Iar tu dorești, probabil, să dai cu chirie umbra arborilor
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Prietenia cu Plautii reprezintă un atu politic. Ca și cum ar vrea să-l contrazică, Silvanus spune mieros: — Am trecut să te iau, să mergem împreună, mai întâi la Ara Pacis, apoi la Senat. Zâmbetul lui larg, numai lapte și miere, îl scârbește peste măsură pe Tiberius. Mă ia pe departe, imbecilul. Preferă ca oamenii să-i spună direct, în față, ce vor de la el. Îi îmbrățișează cu un gest vag pe cei prezenți: — N-am terminat încă aici. Silvanus sesizează aluzia. Morocănos
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Dar, serios vorbind, nu vă lăsați purtat prea mult de val, căci totul se poate sfârși cu lacrimi. Iar În ce privește cineva care vă face avansuri puternice astăzi, trebuie să vă Întrebați ce motive are. Ziarul News of The Screws mă scârbește după un timp. Scrie numai despre futut, droguri și triunghiuri de criminali formate din șmecherași grăsani. Trebuie să cumpăr ca În trecut Mail On Sunday. Obișnuiam să-l iau pentru politică, dar l-am băgat n măsa după Înmormântarea prințesei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]