526 matches
-
avea să li se permită să emigreze imediat din țară, fără alte condiții, în afară de cea privind așa-zisa donație către stat a locuințelor. Ei, da, generoși oameni, comuniștii ăștia, n-am ce să zic! exclamă medicul Gutman, cu o figură scârbită. Dar Mendelică, alias Traian Rizeanu, somitate universitară și academică, spuse că lucrurile nu trebuiau luate în tragic. Eu cred că e un compromis acceptabil, îl bătu el prietenește pe umăr pe cumnatul său. Mai bine decât atât nu se poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Fratele său mai mic, aflat în concediu, era acasă și se arătă cât se poate de bucuros de vizită, dar se posomorî imediat auzind de necazurile lui Stelian. Să intri-n partid și să faci propagandă pentru colectivizare?... exclamă el scârbit. Vezi-ți de treabă, nene! Să nu faci prostia asta!... Cum adică: ei ți-au luat matale averea și-au băgat-o-n pământ pe tanti Elvira și acum au pretenția să te faci frate cu dracul?... Dar ce aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Dacă știați deja, nu merita osteneala... Bine, În afară de asta, ADN-ul conținut În țigările de foi e același cu cel din firele de păr de pe anexa ambarcațiunii furate... Lucas păru de data asta interesat; luă raportul și făcu o mutră scîrbită. - Dobitocul! - Cine? - Vrei să te pun la treabă? Stéphane bătu rapid În retragere, Lucas formă pe mobil numărul de telefon al Mariei. Ticălosul de Bréhat scufundase barca și ascusese anexa la Morgat, lăsînd să se creadă că era opera lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
că fusese manipulată. - Adunările au degenerat, iar catolicii s-au pus sub protecția IRA, Îi explicase Ryan, evocîndu-și iubirea zbuciumată cu o tînără protestantă din Belfast. - A falsificat registrele de stare civilă pentru ca decesul lui să nu apară, adăugase ea, scîrbită, și se slujise de actul de naștere pentru a face o cerere de pașaport În ianuarie 1962. - O lună mai tîrziu, Erwan de Kersaint era ucis la volanul mașinii lui Ryan, completase Lucas. - Așteaptă... Și Erwan s-a născut În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
altul. - E țicnit! Doar n-o să credeți așa ceva! El e cel care a venit după mine! El e cel care mi-a propus un plan ca să recuperăm lingourile și să ne descotorosim de bătrîn! urlă PM. Ryan scutură din cap, scîrbit. - Termină, PM. Tu ești cel care mi-a dezvăluit că tata a ucis-o pe Mary, tu ești cel care i-ai ucis pe Gildas, pe Yves... PM Începu să zbiere ca un apucat: totul era fals, tipul nu putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
atunci când cavaleria inamică se aruncase asupra rândurilor lor destrămate. De ce, acum, Îi era frică dinaintea porții unei biserici? Durerea din tâmple Îi reveni Într-o explozie violentă. Își Înăbuși un nou atac de greață și Îl dădu la o parte, scârbit, pe omul care Încă șovăia. Voia să rezolve chestiunea cât mai grabnic, pentru a se putea refugia, În sfârșit, Între pereții chiliei sale, În căutarea odihnei. Păși prin naosul cufundat În tenebre, Îndreptându-se spre grupul de bărbați cu torțe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
admirație. Și totuși, Dante deslușea ceva fals În disprețul acela, În felul ei de a se oferi privirilor ca și când ar fi fost silită. Era Încredințat că, În sinea ei, era, dimpotrivă, măgulită de chiar acele gesturi față de care se prefăcea scârbită, și că juca un rol. Muzica ritmată a tobelor și a farfuriilor crescu și mai abitir. Antilia continua să se apropie, parcurgând un larg arc de cerc prin spațiul rămas liber dintre mese. Treptat, curiozitatea inițială a poetului se preschimba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
În Iad să putreziți, bastarzilor! Doi dintre mercenari se străduiau să se repună pe picioare, În timp ce sergentul burtos se ivise dinspre taluzul podului, căutându-l cu ochișorii săi porcini, taman la vreme ca să primească În față blestemele. Își chirci buzele scârbit, descoperindu-și dinții galbeni și strâmbi. Străinul acela ne blestemă! Ne deoache! Puneți mâna pe necromant! Oamenii se opriseră din râs și acum se cruceau frenetic În numele lui Hristos. Apoi, după ce Își Înșfăcară din nou lăncile, se avântară În urmărirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
pusesem mâna, recunoscuse că el este autorul. Când traficul s-a mai decongestionat, am luat un viraj scurt la stânga, pe Boulevard, și mi-am lăsat acolo mașina. Când am cumpărat biletul de la casa cinematografului Admiral, casiera s-a tras înapoi scârbită - și mi-am dat seama că gâfâi și sunt teribil de transpirat. Odată intrat, aerul condiționat mi-a înghețat sudoarea, astfel încât îmi simțeam hainele de pe mine ca un sloi. Pe ecran se derula genericul de final, urmat imediat de distribuția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
bine roagă-te să nu te lovească și pe tine boala. Până la urmă n-are ce face, se apleacă, șterge băltoaca, duce cârpa la closet și se întoarce în cameră, culcându-se cu fața la perete ca să nu mai vadă mutrele noastre scârbite. Pe măsură ce-l ascultam, îmi reveneau în minte amănunte din noaptea când intrasem în bodega de lângă gară. Pivnița se umplea iarăși. Golul luminos dinlăuntrul meu crăpase și pătrundeau în el ape tulburi din trecut. Ieși afară! i-am strigat bătrânului cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
vrut să se culce cu dulgherul, părăsindu-l, încât destinul se arăta dispus să se îndrepte spre un sfârșit care iartă totul. Numai că băiatul a dispărut după un timp, iar fata n-a rezistat și acestui șoc; disperată, dezorientată, scârbită, a ajuns curând o depravată. Un student i-ar fi dat atunci, în glumă, la un chef, porecla „Mefista”, pentru că, zicea el, Mefista le propunea tuturor bărbaților care-i plăceau cât de cât un târg: să-i vândă ei trupul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
om normal și-ar fi vărsat și inima, nu numai mațele? Cerul limpede, strălucitor, tot atât de limpede pe cât era mlaștina de murdară, miasmele rele, infecte, care ardeau în lumină, duhorile de stârv putrezit, pe care dimineața le mirosea ca o hienă scârbită, îmi arătau ce erau de fapt ceasurile petrecute acolo. M-am aplecat spre un ochi de apă tulbure, noroioasă, și mi-am văzut chipul. Îmi căzuse o parte din păr. Apăruseră și câteva riduri noi. Începeam deci să îmbătrânesc. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
adineauri. Spusese lucruri chiar atât de cumplite? Parcă nu... Îl privi pe sclav cu ochi bănuitori și înfricoșați. Dacă va afla Puarem ce întrebări îi pune soldatul său unui rob? Să nu-l ucidă acum, ca să scape? Iahuben se scutură, scârbit. Cum să-l ucidă? Era și primejdios să-l ucidă, căci va veni armata și nu va mai găsi călăuza ce-i fusese dată în grijă anume lui. Și de ce să ucidă un om care nu-i făcuse nimic și
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
privi deznădăjduit spre soldații săi și le porunci să coboare în tabără. După câțiva pași, un soldat îl întrebă: - Câinii nu-i luăm, stăpîne? Legați cu frânghii de niște copaci, câinii scânceau jalnic. Sutașul se opri o clipă, apoi scuipă scârbit, zicînd: - Lasă-i acolo! Și porni înainte. Soldații nu mai îndrăzniră să vorbească. Dar toți întorceau capul spre peșteră. Le era milă de câini. Când ajunseră în tabără era amiază. Slujbașul regesc nu se mai aștepta să-i vadă. Totuși
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
capului și cânta direct înțelegătoarelor picioare de lemn ale mobilierului. Se dădu greu la urnit, interesîndu-se expert și scurt, printre dinți. - Îl știi pe ăla cu: Aoleu, îmi pierd controlul Când și-azvîrle mă-ta țolul!...? - Îl știu, admise Ho diábolos scârbit. - Dar pe ăla cu: Nu credeam să mai surâzi Când îți simți chiloții uzi...? - La silabă, recunoscu has-Satan îngrețoșat. Ești vulgar. - Ți-l dilesc pe ăsta cu: ...C-ai o crupă cât marfarul Mi-ai bulit imaginarul...? - Nexam. Nu. Nu
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
convulsiile unor crapi deșertați pe uscat. De pe capotă se descojeau, de eșarfele de humă, ciment alb, var nestins, siluetele zvelte ale lui Dulcele Doru și Relu Înmiresmatul, transformați, la un moment dat, în două sarcofage de forme indefinite. Genel deconectă scârbit aparatul de taxare, care ajunsese oricum, de mult, la suma limită pe care o puteau afișa plăcuțele vechiturii de aparat: 9 999 lei și 90 bani. - Mai citește ăștia foaia de parcurs. Și ne trezim, după aia, cu poză de
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
să ne reluăm acest nume... Prenumele dânsei este Cocondy, iar eu mă numesc, cu voia dumneavoastră, Patricia. Vă invit să luați loc! Vorbea afectat. Se vedea că poruncise, din răsputeri, toată viața și că acum, din pricina vârstei, era teribil de scârbită că apăruse pericolul să-ntrerupă. Și viața și poruncile. Se menținea satisfăcător, era mai înaltă decât soră-sa, mai suplă și arăta aproape bine. Pentru o babă scrântită de vreo 80 de ani, completă Pinky. - Încântat, rosti el și se
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
primind să pozeze, cu piciorul cățărat pe blatul unui scăunel, drapat c-o stânjenitoare inabilitate într-o blană de tigru, încît efectul devenea contrar, subiectul clișeului părând că, mai curând, după ce pășise din neglijență într-o baltă de urină, ridicase scârbit carâmbul cizmei, exact în acel moment, ca pe sub talpă, cineva să i-l șteargă c-un prosop ce semăna, într-un chip deplasat, cu o blană de tigru. Nu, domnul Robin nu putea fi nici pe departe atât de ridicol
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ruleze sub picioare un covoraș zburător, taman ca-n O mie și una de nopți, iar când își telescopă și mai mult pe sub măsuța ovală, ciolanele, izbindu-și-le de pantofii uneia dintre gazde, nu și le mai retrase scârbit, ci și le înfipse mai temeinic în acel loc, perpelindu-și-le parcă înaintea unui foc tihnit și binefăcător. - Deci batem palma. Înhățăm moștenirea. Rămânem jurați... șarjă, în ipostaza sa necunoscută, șăgalnică, sora cea suplă. Trei la sută... - ...Din Produsul
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
corpul. Ce Dumnezeu, am exclamat tremurând și m-am Îndreptat buimac spre Întrerupător. Eram amețit de-a binelea, ca și cum aș fi luat un drog puternic. Respiram foarte greu și am realizat că aveam fire de păr În gură. Am scuipat scârbit. La lumina lustrei cu abajururi plate, am văzut cearșaful răscolit, pătat vag de linii sângerii. Pe brațe și pe piept eram acoperit de zgârieturi. Undeva, lângă peretele din față, o rochie neagră zăcea boțită, printre alte boarfe, lângă o pereche
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
aceea, în clipa în care am zărit un fost discipol. M-am îndreptat, bucuros, spre el, să-l îmbrățișez. Numai că, spre uluirea mea, el s-a grăbit să traverseze strada. Am tras o înjurătură și m-am întors acasă scârbit. Mi se îmbulzeau prin cap numai gânduri care-mi sfârtecau creierul. Făcusem penitență, recitând, conștiincios, cei șapte psalmi obligatorii, sub ochii reci ai unei supraveghetoare, dar să fac penitență și după aceea, pentru că oamenii erau lași, mi se părea prea
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
că era bătrân. Paraschiv -lar fi omorât acolo dacă -lar fi băgat de seamă. Altădată cum -lar mai fi spintecat cu suriul lui, cum i-ar fi luat mațele-n cuțit, dar acum era moale ca o cârpă, ostenit și scârbit, neputincios. Îl cuprinse o mâhnire ca înaintea morții. Totdeauna fi fusese frică de clipa asta, când or să-l părăsească și prietenii, și puterea. Iar pe femeie atunci ar fi ucis-o, că i se golise inima, cum ai răsturna
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
te-așteaptă! Ceilalți râdeau gros. Numai Sandu se gândea că în sufletul lui tot o mai ținea pe muierea asta batjocorită pe care i-o furaseră alții. I-a întins pe furiș mâna si-a mînguat-o. Gagica i-a aruncat scârbită degetele. Era deselată de dureri și-i vâjâia capul. De-acum se dusese liniștea ei, trebuia să-l urmeze pe Paraschiv și la viață, și la moarte, roaba lui era... Vecinele au chemat poliția, au sosit comisarii, au cercetat cum
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
naturii Îi dezgustă. Le produce silă indistinctul și vulgarul, pentru că - obsesie a lui Baudelaire - „natura e toată lumea”, „natura mă silește să fac ceea ce face toată lumea”. De aici, rezerva și refuzul față de orice sursă a plăcerii provocată natural, dar și refuzul scârbit de a produce plăcere. Scrie tot Baudelaire În Elogiul machiajului: „Treceți În revistă, analizați toate acțiunile și dorințele purului om natural, și nu veți găsi decât lucruri Înfiorătoare. Tot ce este frumos și nobil e rezultatul rațiunii și al calculului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
îl chemă la el pentru a-i cere să-și reia funcția de măsurător, căci, îi spuse el, mărfurile alimentare se vor întoarce curând din belșug pe piață și va trebui să veghem să fie pedepsită orice fraudă. La început scârbit fie și numai văzându-l pe renegat, tatăl meu a colaborat în cele din urmă cu el așa cum ar fi făcut-o cu orice alt șef al poliției, nu fără să mârâie totuși câte-o ocară atunci când își amintea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]