756 matches
-
să te scuturi complet de această mârșavă ocupație, însă acum nu te mai împiedici de scrupule; musca a reușit să-ți dea o justificare. Ca să nu mergi totuși singur, îl rogi pe doctorul Dinu să te însoțească în această escapadă scârboasă. El nu vrea. Tu insiști. El nu vrea în continuare. Își cere scuze, pretextează că-l doare capul, că se teme de o criză de astm; e prea mult polen în aer. Bănuiești că minte. De unde atâta polen toamna? Și
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
declarat cu o mare căldură că el socotea dragostea un noroc, unul din puținele prilejuri ce le avem pentru a nu ne risipi viața în fleacuri și ambiții neroade. Crezi că întîmplător s-au pornit cu tot felul de scorniri scârboase împotriva Laurei?" m-a întrebat. Avea chiar o teorie despre forța subversivă a dragostei care, zicea el, se cuibărește în adevărul ei ca într-o oază; de aceea orice flagel tinde în mod natural s-o înăbușe ori măcar s-
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
dacă a trăit prin bordeluri asta îl ajută până la moarte? Stătea ca un păianjen uriaș pe trupul bietei fete și pentru că se făcea de rușine în fața celorlalți s-a înfuriat, a devenit violent și a lovit-o. Era ceva foarte scârbos, jur, domnule sculptor. Îmi venea să le strig: "Mă, nenorociților, dacă nu puteți lăsați fata în pace, n-o mai chinuiți". Dar îmi era frică. Erau atât de întărîtați că puteau să mă omoare. Tropăiau pe margine, se așeza când
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
vocea lui Dinu. "Cum, n-ai murit?" am exclamat gâtuit de emoție. El nu mi-a răspuns. Își umezea buzele cu limba. Coborî apoi buza de sus peste cealaltă, o supse, repetă operația și invers, gestul avea ceva senzual și scârbos, ca o împreunare de lipitori și abia când termină îmi vorbi: "Aceasta-i partea cea mai neplăcută a morții mele. Întotdeauna emoțiile mari mi-au uscat gura, mi-au ars-o, și nu mai puteam vorbi până ce nu salivam puțin
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
în spate și începu să alerge, ducându-l înapoi spre casa lor. — Ești rănit? întrebă Jamie. Urechea era încă în gura lui Dave. O scuipă în mână. Nu. — Ce ai în mână? Dave deschise pumnul. — E o ureche. — Îh, ce scârbos! — L-am mușcat de ureche. Era rău. Îți făcea rău. — Puah! În față, văzură toată lumea ieșită pe peluza din fața casei lor. Henry și Lynn, și oamenii cei noi. Dave îl puse pe Jamie la pământ și acesta alergă spre părinții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
mândră de ea? Cum putea respinge bunătatea celor pe care Îi iubea? Putea fi respinsă bunătatea? — Asta n-o să folosească la nimic! a bolborosit Armanoush. Nici o pastă de dinți, nici o gumă de mestecat, nici măcar apa aia de gură mentolată și scârboasă - nimic de pe planeta asta nu e destul de puternic ca să alunge mirosul de bastirma. Îi trebuie o săptămână ca să dispară cu totul. Dacă mănânci bastirma, respirația și transpirația Îți miros a bastirma zile În șir. Chiar și urina Îți miroase a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
precizînd că ea nu l-ar deranja la nici o oră din zi și din noapte și că era despărțit de nevastă. „Dacă aș fi fost acolo, l-aș fi pus eu la punct“, zisese tata. Mama continuase: „Cu un zîmbet scîrbos de tip care crede că are totul la degetul mic. - O să-l judece Dumnezeu, să nu mai vorbim de ticălosul ăsta“, conchisese tata. Și pe mine mă judeca Dumnezeu, și nu numai Dumnezeu, ci și doamna Marie-Isaure, mereu fidelă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
căsătoria care a avut loc la New York, a aflat că Mick avea o chestie de dimensiuni incredibil de reduse. Iar curând după asta a descoperit că avea și o impresionantă colecție de DVD-uri cu filme porno dintre cele mai scârboase În pivniță. — Ce scârbos, zise Olga. Când l-a Întrebat, s-au certat Îngrozitor, iar el a dat-o afară. Cum nu avea nici un fel de drepturi legale și toate actele de imigrare o legau de el, a fost nevoită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
loc la New York, a aflat că Mick avea o chestie de dimensiuni incredibil de reduse. Iar curând după asta a descoperit că avea și o impresionantă colecție de DVD-uri cu filme porno dintre cele mai scârboase În pivniță. — Ce scârbos, zise Olga. Când l-a Întrebat, s-au certat Îngrozitor, iar el a dat-o afară. Cum nu avea nici un fel de drepturi legale și toate actele de imigrare o legau de el, a fost nevoită să se ducă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
risca cel mult să intre în concurență cu noroiul, care se transforma până la urmă în destin. Încât, văzând cerbii afundați până la gură în mlaștină, vânătorul își putea găsi chiar o scuză: că-i salva de o moarte încă și mai scârboasă. Aflasem de la Domnul Andrei, care se jura că știa totul de la un pescar în vârstă întâlnit într-o zi pe țărm, că alții, înainte, se dedaseră acolo la adevărate orgii. Aduceau pe malul mlaștinei sticle de bere și se îmbătau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
sfârșitul fiecărui vis și mă trezesc la timp ca să nu mor... Acum m-am întors, se pare, de unde am plecat și mă întreb dacă nu cumva visez și guzganii din acest pod. Îmi vine să-i persiflez uneori: Stimații mei, scârboșii mei confidenți, nu existați în realitate, îmi pare rău pentru voi, nu sunteți decât niște biete ficțiuni. Clipa când mă voi trezi vă va omorâ... Dar să revin mai bine la Dinu. — Nu știam că ții un jurnal, i-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
pe el, scoțând de fiecare dată sunetele cunoscute, de rău augur, care mă atrăgeau în larg. Am forțat barca pentru că începuse să se lase ceața. Acum nu mai vedeam pasărea. Îi auzeam numai chemările. Ceața devenea din ce în ce mai deasă și mai scârboasă, mi se lipea de mâini și de ochi și, deodată, în timp ce mă luptam să păstrez echilibrul bărcii pe valuri, am simțit cum mă podidește o sudoare rece, de spaimă. Fiindcă nu departe de barcă, am văzut rotindu-se prin apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
motiv sau altul, mă suportau sau trebuiau să mă suporte astfel. De aceea am început să-mi dau aere și chiar să-i reped pe unii mai slabi de înger dintre bătrâni. Ca să nu fii considerat idiot, trebuie să fii scârbos cu cei dispuși să te considere așa, era scuza pe care mi-o găsisem și de care mă foloseam când mă purtam grosolan. Fiindcă, nu-i așa? nu se sare ușor pe un fotoliu de răchită. E nevoie de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
să te scuturi complet de această mârșavă ocupație, însă acum nu te mai împiedici de scrupule; musca a reușit să-ți dea o justificare. Ca să nu mergi totuși singur, îl rogi pe doctorul Dinu să te însoțească în această escapadă scârboasă. El nu vrea. Tu insiști. El nu vrea în continuare. Își cere scuze, pretextează că-l doare capul, că se teme de o criză de astm; e prea mult polen în aer. Bănuiești că minte. De unde atâta polen toamna? Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
declarat cu o mare căldură că el socotea dragostea un noroc, unul din puținele prilejuri ce le avem pentru a nu ne risipi viața în fleacuri și ambiții neroade. „Crezi că întâmplător s-au pornit cu tot felul de scorniri scârboase împotriva Laurei?” m-a întrebat. Avea chiar o teorie despre forța subversivă a dragostei care, zicea el, se cuibărește în adevărul ei ca într-o oază; de aceea orice flagel tinde în mod natural s-o înăbușe ori măcar s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
dacă a trăit prin bordeluri asta îl ajută până la moarte? Stătea ca un păianjen uriaș pe trupul bietei fete și pentru că se făcea de rușine în fața celorlalți s-a înfuriat, a devenit violent și a lovit-o. Era ceva foarte scârbos, jur, domnule sculptor. Îmi venea să le strig: «Mă, nenorociților, dacă nu puteți lăsați fata în pace, n-o mai chinuiți». Dar îmi era frică. Erau atât de întărâtați că puteau să mă omoare. Tropăiau pe margine, se așeza când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
vocea lui Dinu. „Cum, n-ai murit?” am exclamat gâtuit de emoție. El nu mi-a răspuns. Își umezea buzele cu limba. Coborî apoi buza de sus peste cealaltă, o supse, repetă operația și invers, gestul avea ceva senzual și scârbos, ca o împreunare de lipitori și abia când termină îmi vorbi: „Aceasta-i partea cea mai neplăcută a morții mele. Întotdeauna emoțiile mari mi-au uscat gura, mi-au ars-o, și nu mai puteam vorbi până ce nu salivam puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
să se repeadă către Înalt, Într-un fel oarecare avea să iasă. Acel Ceva e făcut să iasă din viscere, ca să se dezvăluie În taina-i limpede, nu ca să intre cu capul În jos acolo și să caute un secret scârbos. Salon continua, de-acum era pierdut Într-un monolog pe care părea că-l repetă pe dinafară: „Știți ce sunt așa-zisele leys englezești? Zburați pe deasupra Angliei cu un avion și veți vedea că toate locurile sacre sunt unite prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
toate pactele pe care le-a făcut În trecut sau pe care le va mai face În viitor. Ar putea să trăiască În prezentul repetat Întru eternitate al Orașului Femeilor. Milena și Tiffany se opresc să se sărute pe trotuar. — Scîrbos, spune Susan. Vino Încoace, spune Milena, Întinzînd brațele. Se lasă cu o Îmbrățișare În grup. Wakefield se simte excepțional de acasă În casa femeilor, inspirîndu-le parfumurile și căldura. S-a făcut frig, Începe să ningă și le este foame. — Lihnită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
aude. — Tomoe, și celălalt cuvât, unchi a căpătat recent un înțeles nou, o informă el zâmbitor. Gaston, nu e rău să știi și tu. Unchi înseamnă „excremente“ în japoneză, dar în jargon mai înseamnă și... — Mai termină cu prostiile astea scârboase, Takamori! Nu, nu. Ascultă, Gaston. După cum spunea și Confucius, încearcă să descoperi azi ce ai de descoperit; mâine s-ar putea să nu mai exiști. Tomoe n-are pic de sete de cunoaștere în ea. Fii atent, Gaston. Un tip
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
Ana. XXIV ― Aștept în flecare noapte să-i aud vocea puțin răgușită și sunt din ce în ce mai convins că ascunde o taină. ― Ca tine, Galilei. ― Taina mea o cunoaște toată lumea. ― Până la un punct. ― În loc s-o visez pe ea, am visat ceva scârbos. Un inchizitor mi-a zis: "Vino, Galilei, să vezi că n-are rost să încerci să ne uiți" Am mers prin pădurea de pini și ne-am îndreptat spre cabana pădurarului. O bănuială mi-a încolțit în minte. Nu cumva
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
Îi duceau Înăuntru. Iar mâine toți aveau să afle despre bombă și despre el. Ciudat, dar gândul acesta nu-l Înspăimânta. Dimpotrivă, aproape că-și dorea să fie descoperit, arestat, judecat. Pentru că făcuse ceva important. Era cineva - În această opacitate scârboasă a lumii. Însă mașina de poliție rămase În urmă, pierdută printre semafoarele galbene - nici un control de documente, nici o revelare a faptului că tânărul Zero aparține unei familii importante, nici un telefon către părinții neîncrezători - fiul meu? dar cum e posibil? trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Dar În timp ce râdea În hohote, dezlănțuit, o viziune dezgustătoare se materializa În cortul acela, mai vie decât imaginea Emmei care, somnoroasă și goală, se chinuia cu sacul de dormit: Emma, la șaisprezece ani, liceană virgină și inocentă, sub un bătrân scârbos corupt și ipocrit ca toți preoții. Nu era preot, preciză Emma cu un surâs nostalgic, era teolog. Și nu era bătrân. Avea douăzeci și șapte de ani. Apoi Își mușcă buzele, căci Îl apărase cu prea multă energie și acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Valentina era cea mai mlădie, iar la zdruncinăturile acelea marțiale se clătină. Iapa luă mingea și se așeză din nou dincolo de linia de fund. Aruncă o altă privire criminală adversarelor - de fapt, chiar Valentinei, pentru a o intimida. — A, scorpie scârboasă, ai două crăcane de parc-ai fi o masă! strigă un puști cu haină din piele de ren care se agita chiar lângă Antonio. Ei bine, nu era tocmai puști. Era o pălugă lungă de vreo doi metri, dar cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Ionescu, deși nici o clipă n-a vorbit decât despre o ființă pe care o confecționa așa cum îi venea, i-a spus chiar că vrea să scrie un roman de dragoste, frumos și diferit de Vâna, pe care Zogru îl considera scârbos și scris pentru perverși. Giulia i-a povestit și ea despre filmul pe care visa să-l facă, un film de acțiune, fără timpi morți, în genul lui Cellular, fără să fie polițist, deși nu are nimic cu filmele polițiste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]