700 matches
-
făcuse Maria mereu: la cea mai mică depresie își băga fiica la zdup. Înainte de a ieși pe poarta blindată, s-a aruncat în brațele mele, mi-a șoptit la ureche: noi doi, Piti! noi doi, nu-i așa? C XXXVI Scăpărând un chibrit, Cosmin se gândi dacă Leo nu ar fi putut contacta și el un canibal internautic, căruia să-i doneze întreaga sa energie vitală. Pe de altă parte, Leo însuși mărturisise de nenumărate ori persoanelor din anturajul său că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
vor s-aprindă grămada, a strigat Prințesa. Au alergat Rusalda și copiii însoțiți de dulăi. — Pușcă-vă dracu’, derbedeilor! Dați foc la casa voastră, nu aici. Ho! ho! golanilor! îi fugărea Rusalda aruncând pietre după ei. Au fugit de le scăpărau picioarele, că era gatagata să-i înhațe câinii țiganilor. —Pințeso, Prințeso, tu ești salvarea noastră, s-au adresat toți fetei. Dacă nu-i observai tu bezmeticii ne- aprindeau crengile. În zilele de sărbătoare, toți se spălau pe cap, pe corp
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
se zbată cu frenezie, tumbă, după tumbă, după tumbă, după tumbă! Bănuiește ce-l paște, amărâtul. Vai și-amar de traista și de mămițica lui! îl căinează Vierme. Ca la un semn, beznele din naos se risipesc, de parcă oare-cineva, ascuns, scăpărase o feștilă sau un fitil, dintr-un amnar: În centru, Arhanghelul Cunoașterii Divine își desfășurase din nou aripile sale strălucitoare, de condor, a căror lumină boreală atingea, mângâietoare, vitraliile executate cu meșteșug, ale ferestrelor înguste, plumbuite, precum și galeria picturilor canonice
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
mișcare să se scoale în picioare, își luă seama și se înțepeni mai tare pe loc. Răspunse gros, straniu, ca din altă lume: ― De... Titu Herdelea întoarse capul spre el, uimit. În întuneric, desluși o față osoasă, negricioasă, din care scăpărau doi ochi aprinși. Mâinile mari, noduroase, sprijineau capela pe genunchi, împreunate într-o crispare stângace, înfricoșate parcă să n-o turtească. ― Dânsul mi-e camarad, explică Mișu. Am început miliția în aceeași baterie și am rămas prieteni. E băiat foarte
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
fuioare de fum. ― Focul!... Focul! răcni un glas cu bucurie sălbatică. Dar focul se încingea greoi. Ardea numai înăuntru și mai mult afuma. De-abia când se înnopta de-a binelea flăcările mari izbucniră prin coperiș ca o coroană luminoasă, scăpărând milioane de scântei. Oamenii umblau în jurul focului, parcă n-ar mai fi avut nici somn, nici case. Toți răgușiseră urlând și totuși urlau mereu vorbe fără șir și sudălmi cu care voiau să răscumpere toate tăcerile trecutului. În spatele castelului în
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
butoane. "Autodocul" bâzâi și deschiderea din perete unde putea să se deplaseze platforma, se lumină. Masa pe care ere întins Kane glisă fără zgomot. Când ajunse în interior, coborî un geam care-l separă de restul laboratorului. În secunda următoare scăpărară câteva fulgere, realizând radioscopiile. Nu departe de cușca de sticlă aseptizată se aprinseră pe un pupitru de control două monitoare video. Ash studie rezultatele. Calificarea lui îl făcea să fie oarecum medicul de pe Nostromo; era deci conștient de răspunderea sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
aținut calea. M-a prins de mână, oprindu-mă. Apoi cu o voce dură, amenințătoare, mi-a spus: - Să știi Dora, că vei fi soția mea! Dacă mă refuzi, te omor și mă omor și eu! Din ochii lui îi scăpărau niște priviri ca ale unui om nebun. M-am speriat, m-am smucit din mâinile lui și am alergat pe drum până în stație, unde mai erau și alți consăteni. El a rămas pe loc. Nu a îndrăznit să fugă după
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
cu gânduri pozitive are un chip frumos, fără riduri, plăcut la vedere, cu ochii strălucind de bunătate și îți produce o mare plăcere să-l privești. Un om cu gânduri negative are chipul întunecat, cenușiu, ridat, iar în ochii lui scapără scântei de ură, răutate, invidie, egoism și lăcomie. Când ne gândim la persoanele celelalte, să le admirăm pentru activitățile lor constructive și folositoare, pentru a le urma exemplul: să învățăm și noi ca cei mai învățați oameni ai omenirii, să
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
mergeau răsfirați pe câmp. Găsiseră repede șoseaua, dar o traversară în goană, căci din spate se auzeau înaintînd spre ei, cu farurile stinse, o coloană nesfârșită de camioane rusești. Noaptea era aici limpede și rece. Cerul parcă se apropiase deodată, scăpărând de stele, cu un singur nor, transparent, plutind departe, în fața lor, spre apus. La răstimpuri, ajungea până la ei o adiere leneșă de vânt, cu miros de iarbă uscată și benzină. Zărise de departe arborele crescut singuratic și îi fluieră scurt
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
voi ați rămas cum v-au ursit strămoșii voștri... Își coborî privirile și-mi căută ochii. Parcă ar fi voit să mă fulgere. - De ce n-ați avut noroc? mă întrebă ridicând glasul. De ce trebuie să vă prăbușiți înainte de vreme? Îi scăpărau ochii de parcă ar fi fost mâniat. - Vă prăbușiți în întunerec pentru încă o mie de ani. Întunerec, în adânc, tot mai adânc... Își trecu mâna pe frunte, parcă ar fi vrut să ofteze. Apoi se întoarse spre Leopold. - Schicksal! spuse
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
și, de la Iași, trimitea din timp în timp câte un student să-i ceară cărți, prestigiul acesta începea să pălească. Pe nesimțite, se trezi că în cancelarie sau la cafeneaua Select nu mai era centrul atenției generale, că nu mai scăpăra, ca pe vremuri. Iar de curând, de când îl auzise pe Vaian: S-a ramolit rău de tot Venerabilul!" aproape că nu mai îndrăznea să le vorbească despre cărțile noi pe care le citea, de articolele din N.R.F., Criterion sau La
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
te muți la bloc ! Dumneata ca Niki, iarăși ! Să nu crezi că n-a avansat Niki și această propunere. Să vindem casa și cu banii să luăm un apartament la bloc, două camere... Ivona ia o țigară din pachet și scapără bricheta zâmbind silit : amintirea îi e neplăcută. — De la un timp, îi șuierase, atentă să nu ridice tonul, ca nu cumva Muti să îi audă de sus, certându-se, de la un timp pari pregătit să lichidezi totul în câteva ore. Casă
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
George văzu acum în fața ochilor chipul lui John Robert, uriaș, cu obrajii cărnoși, spongioși, jilavi, cu nasul mare, coroiat, ciupit de vărsat, și gura lacomă, senzuală, întredeschisă. Revăzu buzele roșii, umede, ale lui John Robert și ochii lui injectați, cruzi, scăpărând de inteligență. În același timp, George deveni conștient de cumplita durere de cap care-l chinuia din momentul în care se deșteptase. Își simțea parcă și fața zgâriată. Probabil că se îmbătase criță cu o noapte înainte. Încercă să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Belmont), George, întorcându-se spre el, îi făcuse pe neașteptate, în tăcere, un semn cu ochiul. Episodul crease, cel puțin pentru băiat, o legătură ciudată, intimă, dar amenințătoare. Semnul acela ambiguu nu mai fusese repetat, și totuși Adam îl simțea scăpărând, magic, înspăimântător, ori de câte ori schimba o privire cu George. La vederea lui Adam, George se opri din drum la fel de abrupt ca un japonez care ar zări un viezure. Nu voia să treacă de nepotul lui, și nici nu dorea să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
a nervilor, o tandră nerăbdare a epidermei. Omniprezența unui fantomatic simț al palpării, al nevoii de a atinge. Alerta tuturor organelor. Necesitatea stringentă a prezenței celui iubit, nevoia inexorabilă de a-l avea aproape, dorința obsesivă de celălalt. Focul care scapără, soarele care expandează, frumusețea reînnoită a tuturor lucrurilor. Certitudinea; și, odată cu ea, marea, trista, recea cunoaștere a ineluctabilei schimbări, a declinului. Emma nu ajunsese niciodată să-și accepte sentimentele mai puternice și, pe jumătate, era hotărât să nu-l iubească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Ai reușit să mă faci de râsul orașului ăstuia pe care îl îndrăgesc și în care te-am adus cu atâta încredere. Și ai mânjit reputația lui Hattie în chip ireparabil. Dumneata erai beată? Nu, răspunse Pearl și ochii îi scăpărară o clipă, apoi își reluară privirea încruntată. Cum să fi fost beată? sări Hattie. Și n-a fost vina ei. Atunci a fost vina ta? Nu! Spuneți lucruri cu totul false și nu vreți să mă ascultați. Și am mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
gândire sau mișcare, locul unic, locul necesar, pe scurt, s-a mistuit. — A părăsit Ennistone? — Amândoi, el și mica sirenă amăgitoare. Ce fată era, ce cap de fildeș, ce trup de lapte, ce ochi mari, viorii, și cum îi mai scăpărau! Ce sâni, ce pulpe albe, și cum se mai zbătea, și plângea și săruta! — Ce tot spui acolo? strigă Tom. — Vrea să dea impresia că a avut-o, interveni Brian. Minciună sfruntată, desigur. George trăiește într-o lume a fanteziei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
între sprâncene, dând feței o mai mare concentrare. Părul de un negru compact se înălța ca o cupolă deasupra frunții, asemenea unei cununi sau unui coif ceremonial. Gura inteligentă, cu invariabila-i linie ironică, era calmă. Dar ochii negri îi scăpărau de o lumină pe care Brian i-o văzuse foarte rar, nu o blândă luminozitate comunicativă, ci o flacără aproape fanatică, flacăra voinței. Pentru Brian, Stella însemna un element străin de puterea lui de înțelegere, un fenomen, o ființă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
cu coada ochiului spre mine, neliniștită de încăpățânarea cu care pompam aer în rezervor. Îmi cerea să încetez. După lustruire venea proba de foc. Umpleam rezervorul cu petrol lampant, apoi turnam alcool metilic în șănțulețul rotund ce dădea ocol arzătorului. Scăpăram un chibrit și îi dădeam foc. Se însuflețea o flăcăruie albăstrui-transparentă, cu efluvii galben-portocalii. Arzătorul trebuia să fie încins bine înainte de a băga presiune în rezervor. Și abia atunci petrolul lampant urca spre duză, pulverizându-se și ardea cu vuiet
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Purkinje). În lumina puternică, datorită depășirii pragului de sus al sensibilității la culori al ochiului, nuanțele par a se confunda (fenomenul Bezold-Brücke). Exemplu concret: în lumina prea puternică, petala de mac pare colorată identic cu floarea păpădiei. Spre amurg, gălbenelele scapără în lumini albăstrui (fenomenul Elisabeth Linné), datorită imprimării unei puternici imagini consecutive. Alt fenomen vizual îl constituie persistența impresiilor - dacă privim câteva clipe soarele strălucitor și apoi ne luăm repede ochii de la el, imaginea sa, ca un disc auriu ne
Primii paşi în lumea fotografiei digitale by Florin Cătălin Tofan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91495_a_107361]
-
pe așteptare, ca de obicei. Dar ea abia după două ore cercetă corespondența. N-am iertat-o multă vreme din cauza acestei întîrzieri de care, la drept vorbind, nici nu era vinovată. Nu mi-a restituit nici caietul. Atunci mi-a scăpărat prin minte să-i trimit îndărăt toate scrisorile pe care ea mi le refuzase atâta timp. Le-a reținut și pe acestea. Hotărât, eram pe drumul cel bun. ― Ce tot faci de nu te mai vezi? m-a apostrofat într-
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
Am închis ușa cu precauție și m-am ascuns după garderob. O așteptam cu sufletul la gură. Deodată, un gând m-a înlemnit: " Dacă se duce la Cici și se întoarce peste o oră, două, ce' fac?" Din fericire îmi scapără prin minte și antidotul: " Plecînd la Cici, ar fi închis ușa cu cheia. Or, ea o lăsase deschisă: deci se dusese după corespondență și trebuia să se întoarcă dintr-o clipă într-alta." Tot era bună logica la ceva. Nici
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
ca un făcut, treceam pe lângă un tren care tocmai trăgea în stație, Mihaela întrebă: ― Unde merge trenul ăsta? ― Asta e chiar rapidul de Constanța. S-a uitat lung la el, cu un fel de tristețe în priviri. Atunci mi-a scăpărat prin minte o idee, ca un fulger: ― Aimée, știi ce? Haidem la Constanța! ― Haidem! rosti ea spontan, fără nici o deliberare, parcă în clipa aceea ni se încrucișară în minte două gânduri gemene. ― Când pleacă trenul spre Constanța? am întrebat pe
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
inspirație bună avusesem să-mi încerc norocul! Și ce înțelept lucru să spăl putina înainte de a pierde! Deși hotelul era aproape, n-am avut răbdare să fac drumul pe jos și am luat un taxi. Când să cobor mi-a scăpărat prin minte, ca un fulger, ideea unei escapade năstrușnice: ce-ar fi să mă îmbarc cu Mihaela și, traversând marea, să poposim pe malurile însorite ale Bosforului? Bani am doldora și pun forța lor în slujba dragostei ca să obțin un
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
Voiam să renunț la ideea mea stupidă când, într-o zi, m-am pomenit cu Charlot. Auzise de ascensiunea mea și-mi cerea un post de controlor financiar, undeva în provincie. Cum l-am văzut, un plan drăcesc mi-a scăpărat în minte, cu toate detaliile, așa de limpezi și închegate, încît de la început avui certitudinea că va izbuti la milimetru. ― Ascultă, Charlot, mai știi să măsluiești cu atâta îndemînare cărțile de joc? Fostul coleg roși, crezând că poate îi fac
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]