718 matches
-
de bătălie semănat cu cadavre, prin mulțimea dușmanilor care Îl secerau cu focuri de archebuză, muschetă și artilerie. Erau acolo morți, oameni În agonie și fugari cât vedeai cu ochii, povestea Vicuña. Și În plin dezastru, sub soarele orbitor care scăpăra pe dunele de nisip, luptând cu vântul puternic și cu trâmbele de fum și de colb, companiile bătrânului Tercio, Împănate de sulițe, Înaintând În careu În jurul flamurilor sfârtecate de mitralii, scuipând foc pe toate cele patru laturi, se retrăgeau foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
În toată regula, domeniu În care călugărul dominican se afla În elementul lui. Era limpede că spumega de furie; ceva neavând nimic În comun cu mila creștinească. Lumina pâlpâitoare a candelabrului Îi schimonosea obrajii supți, prost bărbieriți, pe când ochii Îi scăpărau de ură țintuindu-l pe căpitan. Omul acela Întreg, de la felul cum punea Întrebările până la cea mai neînsemnată din mișcările lui, era amenințare pură; Încât Alatriste privi Împrejur, Întrebându-se unde o fi banca de tortură pe care, peste câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
pe spate trezind-o de-a binelea. Vântul o striga, tembel, absorbind-o ca-ntr-o vrajă. Se temea numai să nu se trezească bătrâna.. Sau să nu fie chiar trează. Miji ochii atentă în întunericul bătut de lucirea metalică scăpărată prin geamul irizat sideral ca o lucarnă a cerului și pândi, fără să miște, măsurând prin auz, somnul acesteia. Somnul, ca și tot ce făcea soacra pe trezie, o umplea de bănuiala unei îndelung chibzuite prefăcătorii, de parcă fiind acolo n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
traversele și liniile, strălucind de încordare, dezvăluind, rând pe rând și fragmentar, mădularele trenului, aruncând partea de sus a vagoanelor într-o vuitoare prăpastie neagră. Ascuns în dreptul coloanei de alimentare cu apă se crezu la adăpost, dar șuvoiul de lumină scăpără căutându-l să-l smulgă din beznă. Simți ca o despuiere apăsarea rece pe față și piept. Fulgerător, se lăsă la pământ, ducându-și palma la gură, mușcându-și buzele până la sânge. Ochiul de foc clipi, strivindu-l de pământ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
zvârcolire spasmodică. Puzderie de pete galbene, portocalii, roșii și albastre veniră peste el. Tencuiala plesni, se bulbucă și se-mbucă în pâlpâiri rotunde, închipuind un cer negriu. Totul se roti prăbușindu-se fără să-l atingă, jucând în fulgerări orbitoare, scăpărând în revărsări de sânge, în irizări și reverberații sonore adunate în izbiturile unei inimi care se-ncăpățâna să trăiască bătând din ce în ce mai puternic, din ce în ce mai plină de voință... CAPITOLUL 14 Cerboaica venea spre casă încet, istovită. Istovită și puternică, purtând în ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
ca din senin, o copcă largă, un adevărat ochi de baltă... Și mult se minună vînătorul cînd din copcă se ivi o vidră de o mărime nemaipomenită. Avea înfățișarea mai mult de urs decît de vidră. Din blana sa bogată scăpărau scîntei de aur care luminau cele mai tainice cotloane ale bălții. Trebuia să fie o vidră năzdrăvană, căci ea singură venea în pușca vînătorului. Venea legănîndu-și ușor trupul sprinten și fața îi era blîndă ca a unei mame sau a
Epistolă către Odobescu (VII) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7978_a_9303]
-
al norilor cu vechi socoteli de achitat. Revăd în minte o listă-ntreagă, destinații cu mult mai agreabile, mă antrenez gonind imaginar, ca pe o gamă, de parcă repetiția asta, întocmai cum ai sufla din foale în jăratic, ar face să scapere mohorâta, jilava mea viață, eternă aversă-nspumată, i-ar dărui o flăcăruie, destul să mă învigoreze, să-mi reverse căldură, până la pârjolire, ca să pot deveni astfel ceea ce dintotdeauna mi-am dorit să fiu. Cu gândul la omizi, la crisalide, mă
Poeme de Morelle Smith by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/7165_a_8490]
-
generici de tipul lac, vale, arbore, ai „usturoi“, șarpe, a aprinde, lână, râu, moșteniți din latină, le corespund termeni, din substratul traco-dac, al căror sens s-a specializat: baltă, bâlc „vale mlăștinoasă“, copac, leurdă „usturoi sălbatic“, balaur „șarpe uriaș“, a scăpăra, bască „lâna de la o tunsoare“, pârâu. Opoziția marcat/nemarcat este foarte importantă pentru a explica procesul de înlocuire a vechilor cuvinte prin cuvinte noi, care le-au devenit mai întâi sinonime. Această imaginea idilică a conviețuirii nu este însă generală
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Administrative/1361_a_2705]
-
Și chiar și așa triumful ar fi al nostru. Căci inventatorul cenușiu al borcanului nu l-a umplut, cum crezuse, cu deznădejde, ci cu pură și proaspătă bucurie. Căci de unde cilindrul? Și cine-a, meșterit scările? Și din degetele cui scapără îndoita vibrație? Că el ne omoară e nimic pe lângă marea lui milă, pe lîngă-ndurarea copleșitoare ce-a izvorât din inima lui când ne-a lăsat să trăim. Trăind, l-am cunoscut. Fiind, ne-am mântuit, și mântuiți vom fi în
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
caloienii în apă pe-nserat, când se puteau despuia la adăpost de priviri, căci toate fetițele trebuiau să fie goale cum le făcuse maică-sa. Doar cerurile de foc ale Bărăganului le luminau, tot mai mocnit, trupușoarele băiețești pe când, adunate roată, scăpărau amnarul și aprindeau luminarea. Primăvara caloianul era-mpodobit cu flori de salcâm, din care fetele rupeau! ciorchini și-i mâncau cu lăcomie, iar toamnele cu frunze uscate, în care și mătasea omizilor devenise fărâmicioasă. Ultimului îi dăduseră drumul pe Sabar toamna
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
os, o umplu până în vârful bolții cu pasta aceea hiperorganizată, care deveni atât de grea-n rezervor, încît se prelinse în țeava dintre vertebre pînă-o umplu cum umple mercurul un tub de termometru. Sidef în afară, cenușă-năuntru. Fluturi înăuntru, scăpărând între aripi vaste arcuri reflexe. Iar din măduvă se scurseră în tot corpul nervii subțiri, ramificați ca pânza de păianjen, agățîndu-se de fiecare fibră de mușchi prin plăci neuro-motorii, plouând peste cîmpi-ile de proteină cu stropi mari de substanță vezicantă
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
o parte. Intră în cele din urmă-n marea penumbră. Era atât de-ntuneric în moară, că dreptunghiul ușii deschise se zărea dinăuntru ca o intensă lumină albă, în ciuda înserării adânci. Când trase ușa după el, bezna deveni desăvârșită. Maarten scapără un amnar și aprinse fitilul lămpii cu spirt pe care o luase cu el în desagă. Lumina tremurătoare dezvălui, parcă, un interior de orologiu. Roți dințate cioplite-n lemn, mai mari decât el, își îmbinau dințu grosolan și precis. Axurile
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
-l aduceți la viață pe mântuitor. Barna își strânse la piept prietenul. - O să fie bine. Dar nu un mântuitor voi aduce la viață, ci un lider... - Ai grijă și de băiat. Cine știe ce zace în mintea și rărunchii lui? Ochii tânărului scăpărară și Johansson avu senzația că Negai dorise să spună ceva. Se grăbi însă să se întoarcă cu spatele, pentru ca Barna să nu-i vadă ochii umezi. Așteptă până când naveta celor doi dispăru și apoi activă semnalul de avarie al capsulei
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
vreme dușmanul e încă departe n-o să înțeleagă importanța... — Dar când o să fie aproape o să fie prea târziu! Hunii sunt războinici cumpliți, ce-ți închipui? Unul singur de-al lor valorează cât zece din ăștia. Ochii verzi ai lui Ambarrus scăpărară. — Aici greșești. Ah, așa spui tu? Vezi atunci dacă reușești să-i convingi să asculte de ordine. Ridicând din umeri și, strângându-și buzele sub barba deasă și cârlionțată, Ambarrus zâmbi: — Tu ești instructorul, nu? Așa că dă-i bătaie. Plin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ce-l înconjura și vorbi: — Să fie limpede! strigă cu voce fermă, încărcată de mânie, că de aici nu fuge nimeni. Și dacă dușmanul va ajunge până aici, ei bine, eu nu voi face nici măcar un pas îndărăt! Ochii îi scăpărau de mânie. Cu un gest energic și tremurat, îndreptă degetul spre stiva uriașă pe care servitorii săi o alcătuiseră din toate lucrurile sale și adăugă: — Acesta, războinicilor, va fi rugul meu funerar, căci regele vostru nu se va da niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
dar pefect stăpân pe sine. Hotărât, se îndreptă apoi spre războinicii săi. „Să fie limpede!“ strigă cu voce fermă, „că de aici nu fuge nimeni. Și dacă dușmanul ne atacă, eu nu voi face nici măcar un pas îndărăt!“ Ochii îi scăpărau de mânie. Cu un gest energic, îndreptă degetul spre stiva imensă pe care servitorii săi o alcătuiseră din șei, covoare, bijuterii, arme felurite și adăugă, cu un glas care vibra: „Acesta, războinicilor, va fi rugul meu funerar, căci regele vostru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
pe unde merg. Dar, odată ajuns în fața ușii, datorită obiceiului și grație unui simț special pe care îl căpătasem în cursul plimbărilor mele nocturne, am deslușit o formă îmbrăcată în negru, silueta unei femei așezate pe banca de lângă casă. Am scăpărat un băț de chibrit ca să caut gaura cheii, dar, nu știu de ce, privirea mi s-a îndreptat involuntar spre silueata neagră, spre doi ochi mari, tenebroși și oblici, care licăreau în mijlocul unei feței livide și uscățive. Ochii aceștia care mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
aspru prin visele-mi de jar Cum vântul trece-n freamăt prin codrii de stejar... Să cânt cum leul rage?... Să cînt!.. Zdrobita liră! {EminescuOpVIII 264} Din coardele-n rugină odat-ncă respiră Un cântec de-o sublimă, senină disperare Precum scapără raze întunecata mare O dată încă-n viață să mă-nec în lumină, Să caut armonia a sferelor senină În inima-mi zdrobită... și-apoi să mor... Să mor, Să-nec sufletu-mi rece în noapte și în nor. Coroană de
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
vro dedicație pentru dum[ne]a-lui * boierul... POETUL Hm! Așa ș-așa... Am scuturat-o din mânecă. Poezia noastră-i ca un copac cu rășină care picură de acolo de unde-i hrănită. // Scânteia nu sare din cremene decât daca scaperi, dar flacăra noastră blândă izvorește de sine și, ca puvoiul, fuge de orice stavilă care i se-mpotrivește. Asta ce-i? {EminescuOpVIII 479} ZUGRAVUL O icoană, domnule. Dar cartea d-tale când iese? POETUL Cum voi prezenta-o, îndată. Ia
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
zăceau acolo, niște bucăți care în ateliere deveneau corpuri. Și intrarăm în spațiul de penumbră în care se auzea o larmă mare de lovituri și de fiare, iar razele soarelui cădeau pieziș prin ușa deschisă pe cutele unei figuri statuare, scăpărând arămiu pe carnea aia rece care se simțea la pipăit atât de netedă și de tare. Mă uitam uimit la uriașa aia care, sub acoperișul din bârne și tablă vălurită, își purta zâmbetul pe sâni și era suplă și tânără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
acești doi elevi care au sustras științei descoperiri arheologice importante. Prin săpăturile noastre - lipsite de cunoștințe academice elementare - nu s-a făcut decât să se distrugă ceea ce pentru știință ar fi putut reprezenta o valoare inestimabilă: necropola. Și cuvintele lui scăpărau în sală, la fel ca vorbele bunicului, făcute doar să rănească. Dar că gropile alea n-ar fi fost descoperite dacă nu eram noi nici nu i-a trecut prin cap. Armin a râs amar. „Reformatorul“ se vede că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
am gândit că În mâinile cui trebuie, ar putea fi ceva În ea care să ajute la identificarea criminalului. Și dacă s-ar dovedi că prietena dumneavoastră, Eva a avut ceva de-a face cu toată povestea asta? Ochii ei scăpărară și vorbi pe un ton mânios: Nu cred asta nici o clipă, protestă ea. Nu era capabilă să facă rău nimănui. Țuguindu-mi buzele, am dat din cap circumspect: — Povestiți-mi despre ea. — Toate la timpul potrivit, Herr Gunther, zise ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
infirm, o expediție apocaliptică. Abia Își trăgea sufletul, efortul părea să-i rupă, În orice clipă, arterele și pneuma. „Dom’ Paul”... Se apropiase, umil, un bătrânel al locului. Discuția a pornit instantaneu, privirea bulbucată a lui dom’ Paul se mărise, scăpăra de curiozitate. Altădată, la Pietroșița, la vila lui M.H. Simionescu, unde ajunsesem În mașina și sub șofatul lui Bălăiță, casa pe colină a lui MHS dublase supliciul, apoi Îl triplase prin scările care urcau la etaj. Gâfâieli, popasuri pe câte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
ipocrit și toți tăceau. Că nu e de folos nimănui și toți tăceau. Când tata a terminat ce avea de zis, Paolo s-a pornit să tușească, iar signor Giovanni se uita cu luare aminte în farfurie. Privirea lui Pietro scăpăra ca un diamant în lumină. Și-a trecut brațul pe după umărul tatei și l-a bătut cu palma de câteva ori. Eu nu pricepeam ce-o fi avut tata contra bărbatului îmbrăcat în alb. Mi-am zis că poate fiindcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
alergam cât puteam de repede. Nu îndeajuns de repede pe cât mă îmboldea frica mea, asta pot să vă spun. Domnul inginer, cel pe care, acasă, lumea îl salută politicos, cu respect, suge burta și trage fundul înăuntru, alergând de-i scapără călcâiele, întocmai ca un personaj de film mut, urmărit de o hoardă dezlănțuită. În Bronx nu existau asemenea hoarde și tocmai asta era sinistru. Străzile erau cel mai adesea pustii. În America, mersul pe jos poate fi o aventură periculoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]