733 matches
-
cântă: —”Frunză verde viorea Dragă mi-e țâganca me Că este bine făcută Ca prin inel pătrecută Nici prea crudă, nici trăcută Nici prea mică, nici-năltuță Numai bună dă drăguță.” O strânge în brațe, o sărută până ce cad amândoi de pe scăunelul care se răstoarnă, în hohotul celorlalți, mai ales al copiilor care strigă și sar făcând larmă mare. — Oo! Oo!puradeilor, îi dojenește Dedi, v-ați îmbătat și voi? — Prințesa s-a îmbătat, strigă ei ca s-o necăjească pe fată
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
întâmplat boierule?era mirată Rusalda. — Prințăso, ai făcut ceva rău?a întrebat-o Ismail. — Prințesa este o fată cuminte. Vrem să stăm de vorbă numai noi patru, a arătat Eusebiu Stamate spre Rusalda și Ismail. — Poftiți încoace! Ia adu niște scăunele fă, Rusaldo! Voi ducețî-vă la joacă! Vino să sărvești cu niște rachiu pe domnii,Dedi!împarte sarcinile Ismail. Stând pe scăunele și servind toți rachiu din ceștile de pământ, până și Zina și Eusebiu ca să nu facă atitudine aparte, țiganii
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
stăm de vorbă numai noi patru, a arătat Eusebiu Stamate spre Rusalda și Ismail. — Poftiți încoace! Ia adu niște scăunele fă, Rusaldo! Voi ducețî-vă la joacă! Vino să sărvești cu niște rachiu pe domnii,Dedi!împarte sarcinile Ismail. Stând pe scăunele și servind toți rachiu din ceștile de pământ, până și Zina și Eusebiu ca să nu facă atitudine aparte, țiganii au aflat care era scopul vizitei. La început n-au fost de acord. — Cum să ne dăm noi fata? O iubim
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
după grădina din închipuirea mea. — Și nu era, zâmbește Cezar. — Nu era. Mi-am zis că poate să fie în dosul clădirii spre care m-am îndreptat cu mama. Am urcat scările și am ajuns într-o sală cu măsuțe, scăunele, în care deja erau copii. Educatoarea ne aștepta. Mama m-a îndemnat să-i dau buchetul cu flori, la care ea s-a bucurat. M-a întrebat cum mă cheamă și m-a dus la o măsuță spunându-mi să
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
erau copii. Educatoarea ne aștepta. Mama m-a îndemnat să-i dau buchetul cu flori, la care ea s-a bucurat. M-a întrebat cum mă cheamă și m-a dus la o măsuță spunându-mi să iau loc pe scăunel. A mai vorbit ce-a mai vorbit cu mama, care după aceea a plecat, amintindu-mi că la prânz vine să mă ia. Când s-au adunat toți copiii de la grupa noastră,a început programul. Am ieșit și în curte
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
de Pompe Funebre Tavifta A. Ion ". Aproape de peretele celălalt, în jurul altei mescioare, pe tăblia căreia se amestecau restul de lumânări nearse, cu un teanc de batiste noi-nouțe și cu mărunțișul mortului, se aciuaseră, care cum putuseră, pe niște sperietori de scăunele șandalii și pe niște căldări de inox, întoarse cu fundul în sus, priveghetorii. Adică, Iulian (poreclit, nu se știe de ce, Apostatul), Vali Buletin (pentru unii, Omul cu creierul prolapsat), Cezărel Crocodilul (care se recomanda străinilor, când telegrafist la Poștă, când
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
alcătuiau un fel de familie mare, cam certăreață și zgomotoasă. Mendelson ocupa două cămăruțe, amândouă spre curte. Una avea fereastră, cealaltă ușă de intrare. Atelierul era în colț, după ușă. Aici ciocănea și cosea și bombănea toată ziua, ghemuit pe scăunelul cu trei picioare, bătrânul Mendelson, sfădindu-se cu muierea, ori dăscălindu-și ucenicul, dacă n-avea alături vreun mușteriu cu care să tăifăsuiască. Deși împlinise cincizeci de ani, nici un fir alb nu i se ivise încă în părul negru, stufos
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
agitația, ci mai mult o spori: ce-o fi punând la cale prefectul cu boierul Miron? Peste un sfert de oră trăsura greoaie și voluminoasă a prefecturii oprea în mijlocul țăranilor. Lângă prefectul Boerescu ședea în fund Miron Iuga, iar pe scăunel, în fața lor, căpitanul de jandarmi Tiberiu Corbuleanu, cu o mustață țanțoșă pe o figură brună, lătăreață. ― Noroc, băieți, bine v-am găsit! strigă Boerescu, coborând tacticos. ― Trăiți, dom'le prefect! răspunse Ion Pravilă supus, îndesîn-du-se să dea o mână de
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
colțul străzii, s-a transformat recent într-un mic parc cu zece bănci și zece coșuri de gunoi. Plimb cîinele și dau să trec prin părculeț. O voce din vecini mă avertizează : „Nu-i pentru cîini !”. Omu’ stă pe un scăunel în fața porții. Îl aud bombănind mai departe printre dinți și semințe : „Fir-ați ai dracului cu potăile voastre cu tot !”. De atunci mă pîndește de fiecare dată și se uită cu mînie după mine cînd fac cale întoarsă, ocolind micul
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
numai caroseria, pe când motorașul cu roți dințate și volant zăcea într-alt colț al camerei. O broască de tablă era desfăcută în două și, ca un maț lucitor, arcul ieșise din locașul său. O pușcă fără trăgaci era azvârlită sub scăunelul cu spătar roz, lăcuit. Pe rafturi se aflau și cărți, dar nu câte crezusem, cele mai multe subțirele și cu litere uriașe, ca pentru școlarii mici. Nu mai știu ce-am vorbit, dar mă grăbesc să ajung la esențial. Când Mendebilul a
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
pânze subțiri de păianjen.Lemnul ramelor, putred, era străpuns de mii de găuri de cari. Coborî mai întîi primul rând de icoane, apoi și pe cel de-al doilea, în total cel puțin cincisprezece, șaisprezece. Coborî aproape prăbușindu-se de pe scăunel. Aerul devenea cu neputință de respirat. Râdea în prostie, cu lacrimi mari țâșnind din ochii iritați de eter. După ce stătu o vreme cu spatele proptit de perete, începu să aranjeze icoanele printre cărți, în jurul mobilelor. Totul începea să arate cum
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
facă brad.Când spun că se făcea brad nu mă refer la bradul de acum ,care se împodobește foarte frumos cu instalații și ghirlande și multe altele. Atunci se rupea o creangă dintr-un copac și se punea într-un scăunel, care avea o gaură în mijloc. Acea creangă se împodobea cu nuci, mere și bomboane, iar în glumă se punea câte un cârnat. 5. Cum petreceați Crăciunul? Prima zi de Crăciun toți credincioșii mergeau la biserică ,iar celelalte zile le
OBICEIURI ŞI TRADIŢII DE CRĂCIUN ÎN COMUNA VĂLENI. In: Filosofia şi istoria cunoaşterii by Bojoagă Ionela () [Corola-publishinghouse/Science/1124_a_2076]
-
de jar viu, ca o galaxie Îndepărtată, sub un munte de cenușă și tăciuni stinși. Ca să mă asigur că lemnele se vor aprinde, arunc cîteva căni de petrosin peste jar, apoi o mînă de vreascuri și un braț de lemne. Scăunelul Îmi trezește amintiri neplăcute (e scăunelul pe care Marcel Îl folosește În mod regulat Într-un ritual de igienizare, care ar trebui să fie intim, dar nu e), Îl dau deoparte și Îmi instalez veghea de cazangiu așezîndu-mă pe călcîie
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Îndepărtată, sub un munte de cenușă și tăciuni stinși. Ca să mă asigur că lemnele se vor aprinde, arunc cîteva căni de petrosin peste jar, apoi o mînă de vreascuri și un braț de lemne. Scăunelul Îmi trezește amintiri neplăcute (e scăunelul pe care Marcel Îl folosește În mod regulat Într-un ritual de igienizare, care ar trebui să fie intim, dar nu e), Îl dau deoparte și Îmi instalez veghea de cazangiu așezîndu-mă pe călcîie, lîngă ușa de fier. Dar lemnele
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
fel apare de altfel și în Quintus Horatius Flaccus când, în Sermones (1.8,1-3), personifică o bucată de lemn care spune: Odată eram un trunchi de ficus care nu folosea la nimic, când tâmplarul, neștiind dacă să facă un scăunel sau Priapus a hotărât ca eu să fiu un zeu. De atunci sunt un zeu. Deși acest text a fost scris la câteva secole după textul biblic, și aici ne găsim în fața aceluiași fel de răstălmăcire (pe ca o putem
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
și doamna Mușat pe estradă, parcă mai înaltă și mai corpolentă decât o știa, c-o fustă albă înflorată, cu pliseuri. Stătea o jumătate de pas în urma domnului Mocanu, cu mâinile una într-alta, peste pliseuri. În fața lor, pe un scăunel, chiar lângă microfon, așteptau să fie înmânate diplomele făcute sul și legate cu panglică roșie. Rareș! se auzi un strigăt firav din mulțime, și el recunoscu numaidecât glasul Feliciei. Dar discursul directorului începuse deja și mulțimea făcu iritată Șșt! întorcându
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Constantin se ivea strălucitor din mulțime și urca într-un elan scărița de scândură. Apostol Constantin de la Liceul Enăchiță Văcărescu primește premiul pentru câștigarea probei de o sută de metri plat! Sus pe estradă directorul se apleca și lua de pe scăunel primul sul de hârtie legat cu panglică roșie. În chiotele câtorva din mulțime, sulul trecea din mâna directorului în mâna elevului campion. Veneau și alte nume, de care Rareș nu mai auzise până atunci... Enache... Sava... Deleanu... În vânt, uscat
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
ocupat direct de acest concurs... și a avut grijă să câștige cel mai bun?... Vorbind, domnul Mocanu o împingea ușurel de spate pe doamna Mușat în timp ce el însuși se dădea un pas înapoi... și doamna Mușat venea la microfon. Pe scăunel mai rămăsese un singur sul de hârtie legat cu panglică roșie. Rareș le vedea din spate pe cele două fete care chicoteau și-acuma una într-alta, în surdină. Dincolo de teren, în tribună, cei doi băiețandri priveau indiferenți. Rareș o
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
mai sunt întunecați. Nu poți trăi așa o viață, Toadere. Știu prin ce ai trecut, dar de unul singur nu poți schimba lucrurile. Așa că împacă-te cu lumea și în primul rând cu tine... În timp ce îi vorbea - așezată pe un scăunel în fața lui - îl fixa cu niște ochi care acum se luminau ca două picături de foc, acum se întunecau devenind două hăuri fără fund. Nu-l slăbeau însă nici o clipă. Toaibă nici nu și-a dat seama când s-a
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
toate frunzele copacilor din gradină își schimbaseră culoarea. - Ce-o mai fi și asta? Dragă Mio-Mao, de ce nu mai sunt verzi frunzele copacilor din grădină? - Miiiiaau, îi răspunse la fel de contrariată pisica. - Repede, s-o întrebăm pe mama. Ingrid coborî de pe scăunelul pe care se cocoțase ca să privească afară și merse spre bucătărie unde știa că o așteapta mama cu lapte cald și prăjiturică. - Mami, mami... cineva a colorat frunzele din grădină! Ieri erau verzi și astăzi... ia uite...! - Bună dimineața, Ingriduță
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
Copiii trebuie să le asculte pe educatoare ca pe mămicile lor. Educatoarele sunt un fel de mămică de la grădiniță. - Mami, ce e aceea o clasă? - Clasa e o cameră cu multe jucării. Copiii se așează la niște mese mici cu scăunele și colorează sau pictează, desenează... - Și decupează? - Când mai cresc. Uneori se joacă și cu puzzle, cuburi... În zilele când e frumos, ies în curtea grădiniței, la leagăne și la tobogane... - Aaaa, grădinița are leagăne și tobogane? Doar ale ei
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
Dar nimeni n-o ia. Asta îl face și mai bănuitor. Îl trage de mânecă pe Justin Panța. "Vreau un dolar". "N-am", spune acesta și îi întoarce spatele. Între timp, îl zăresc pe Ion Pop că întinde piciorul pe scăunelul celuilalt lustragiu. Vreau să-l salvez și-l trag de mână. Ion Pop nu înțelege. N-a fost martor la pățania celorlalți doi și mă privește descumpănit. Vrea să plece, dar ireparabilul s-a produs. Turcul i-a pus pe
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
am lăsat noaptea trecută; cele citite într-o parte, celelalte ședeau cuminți pe rafturi în vrafuri colbăite...Am făcut câțiva pași spre masă, fără sfială. Mă simțeam ca acasă. Obișnuindu-mă cu lumina puțină de acolo, m-am așezat pe scăunelul știut și am început să răscolesc, privind din când în când spre ușă. De ce? Nu-mi dădeam prea bine seama, dar parcă așteptam pe cineva...Tocmai când eram cufundat în descifrarea unui hrisov, am simțit că nu sunt singur...Mi-
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
bunul călugăr!” m-am bucurat eu ca un copil. Vocea caldă a bătrânului m-a adus la realitate: Hai, fiule! Gustă din ceaiul ista și ai să vezi ce bine ai să te simți după aceea. Am luat ulcica de pe scăunelul așezat la căpătâiul patului și am sorbit cu mare băgare de seamă...Am înghițit...Îndată, prin trupul meu a început să alerge o herghelie de cai albi...Cu fiecare clipă simțeam parcă nevoia să sar în spinarea unuia și să
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
bordeiului și am tresărit...Mi s-a părut că am nimerit într-un cuib de rândunică...Totul era căptușit cu perne și pernuțe. Ți se părea că de peste tot năvălește asupra ta puful...O măsuță ca pentru pitici, cu un scăunel pe aceeași măsură, m-au întâmpinat cu un aer de bună orânduială. Pe măsuță adăsta o ulcică plină ochi cu lapte, din care încă mai ieșeau aburii îmbietori, străjuită de o strachină plină cu plăcinte poale-n brâu. „Aha! Care
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]