783 matches
-
Axinte Ana-Maria, S.A.M. Sirețel Mă voi desparți cu nostalgie De frumoasa mea copilărie. Voi lăsa în urmă anii cei frumoși Cu zâne și cu prinți frumoși. Voi lăsa în urmă zâmbet fericit Și povești ce mama mi-a citit, Scăunelul de la grădiniță, Uniforma mea de școlăriță. O codiță împletită-n trei, Basmele cu zâne și cu zmei Și păpușa ce-i cântam mereu Vor rămâne în trecutul meu. Scrisoarea fermecată Axinte Ana-Maria , S.A.M. Sirețel Într-o zi de iarnă
DE LA COPII ADUNATE… by Gabriela Irimia () [Corola-publishinghouse/Imaginative/778_a_1738]
-
în obrajii tăbăciți ; trupul îndesat și fălcile rotunde i se mișcau pe loc iar ochii îi sclipeau ca mărgelele când vedea prin curte „fimeia de sirvici”, o vădană de peste Siret. Așezat bine pe fund, Cojoc se sprijinea cu palmele pe scăunel și clipea somnoros, cu capul gol tuns chilug ; crăcăna degetul mare de la picior și-și scărpina talpa în nisipul fierbinte; din când în când strecura câte o mână subsuoară zgrepțănând stăruitor, apoi râgâia. Crețu sufla greu și, de osteneală, ochii
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
toate frunzele copacilor din gradină își schimbaseră culoarea. - Ce-o mai fi și asta? Dragă Mio-Mao, de ce nu mai sunt verzi frunzele copacilor din grădină? - Miiiiaau, îi răspunse la fel de contrariată pisica. - Repede, s-o întrebăm pe mama. Ingrid coborî de pe scăunelul pe care se cocoțase ca să privească afară și merse spre bucătărie unde știa că o așteapta mama cu lapte cald și prăjiturică. - Mami, mami... cineva a colorat frunzele din grădină! Ieri erau verzi și astăzi... ia uite...! - Bună dimineața, Ingriduță
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
Copiii trebuie să le asculte pe educatoare ca pe mămicile lor. Educatoarele sunt un fel de mămică de la grădiniță. - Mami, ce e aceea o clasă? - Clasa e o cameră cu multe jucării. Copiii se așează la niște mese mici cu scăunele și colorează sau pictează, desenează... - Și decupează? - Când mai cresc. Uneori se joacă și cu puzzle, cuburi... În zilele când e frumos, ies în curtea grădiniței, la leagăne și la tobogane... - Aaaa, grădinița are leagăne și tobogane? Doar ale ei
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
teza de doctorat, m-am apucat să fac fișe pentru manualul de etică și legislație în jurnalism, pe care l-am publicat doi ani mai târziu. Cristian traducea și el, cu Vladimir jucându-se pe patul din spatele lui sau în scăunelul înalt, portocaliu : la ordinea zilei era Valsul câinilor de Andreev, care s-a montat mai întâi la Radio și apoi la Teatrul Mic. Obișnuia să glumească, atunci când flăcăul a mai crescut, c-au tradus-o împreună. Eu am mai primit
Poveşti cu scriitoare şi copii by Miruna Runcan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1780]
-
și astăzi - Dumnezeu știe cum - crâșma lui Ion Prispă. Înspre vale și-a pus umărul ca s-o sprijine o prispă lată și înaltă cât ți-i malul. Pe ea, pe lângă perete, erau rânduite câteva măsuțe de brad înconjurate de scăunele nu mai înalte de două șchioape. Într-o seară, câțiva credincioși ai locului sau aciuat în jurul mesuțelor. La început - cum se întâmplă de obicei - nu prea aveau chef de vorbă. În fața fiecăruia - de parcă erau vorbiți - hodinea câte un deț de
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
carte... Abia ce au sfârșit vorba, că au intrat și cărăușii. Ce ne dai de mâncare în seara asta? - a întrebat Hliboceanu. Îi taină mare. Duceți-vă la locurile voastre și îndată vine Măriuța... Până să se așeze fiecare pe scăunel, rachiul era pus dinaintea lor. Spre deosebire însă de celelalte seri, când țoiul cu rachiu al lui Pâcu nu avea de așteptat nici o clipită până să fie întrebat de sănătate, de astă dată cărăușii nu s-au atins de băutură
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
intru, am să-ți spun - a lungit el vorba. Intră, Ioane! Intră! Cu încetineală de melc, Cotman a pășit dincolo de poartă, ferindu-și fața de privirile întrebătoare ale Dochiței. Ajunși în casă, Dochița l-a poftit să șadă pe un scăunel lângă sobă, că „Îi fi înghețat pe vremea asta”. Cotman s-a așezat, neîndrăznind a privi în ochii Dochiței. Ei! Acum spune unde-i Vasile, de n-o venit acasă ca toți oamenii? Păi...Apoi Vasile... n-o putut să
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
să-i mănânci sarea, să-l întrebi: „Nu ai să-mi dai niște papuci?“ în cazul de față, Andreea era cea care îmi propunea papucii. Papucii fiind incompatibili prin definiție cu amorul, am rămas o vreme în prag, pe un scăunel, înainte de a decide că-i voi refuza și că, dacă mă descalț, atunci îmi voi scoate și șosetele. Am la picioare niște degete cu o personalitate exuberantă, pe unele chiar pictez fețe și mutre când sunt singur, așa încât, pentru o
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
sat, pentru o perioadă mai lungă. Dorinel încă nu îl cunoștea. Ionuț încă nu ieșise afară la joacă... era bolnav. Au luat niște plăcinte și au plecat. Băiețelul era într-un cărucior cu rotile. Lui Dorinel îi plăcu enorm acel scăunel. Nu mai văzuse până atunci. Încerca să îl roage pe Ionuț să îl lase să stea un pic în el, neînțelegând că acesta nu se putea da jos. Bunicul i-a șoptit doar că îi va explica acasă și că
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]
-
ciudată faptul că unul ducea pe umeri o mitralieră. Domnul Goodman este desfăcut de parteneră, înșfăcat fără nici o vorbă. Alb ca varul, stă întins pe podea. Necunoscuții, îmbrăcați în costumele lor impecabile, îl ridicară cu grijă, și-l așezară pe scăunelul de lângă pian. Ultima monedă a fost abia aruncată. Foxtrotul își continuă cadența. Doi din cei noi veniți se căznesc să-l așeze pe patron care alunecă mereu. Domnul cu mitraliera și-a potrivit distanța. Nu are nici o importanță faptul că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
adresă un zîmbet scînteietor, și-i zise: — O, mulțumesc, Duncan, mi-ar face plăcere s-o am. E foarte frumos din partea ta. Chiar este... Dar tu cu ce te ocupi? îl întrebă pe MacGregor Ross, îndreptîndu-se spre el. Trase un scăunel lîngă pupitrul lui MacGregor Ross și stătu zece minute cu capul aplecat lîngă el, în timp ce el îi arăta cum să folosească șablonul. Doamna Thaw a părăsit infirmeria în primele zile ale noului an. Doamna Gilchrist de la parter și una-două dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
credem c-o să se mărite. Au trecut patru ani pînă cînd ai apărut tu. Thaw ajunse acasă cu trei ore înainte de întoarcerea tatălui său de la lucru. Lemnele erau pregătite pentru foc. îl aprinse, apoi luă un teanc de partituri de pe scăunelul de la pian și le împrăștie pe carpeta din fața șemineului: adaptări de duzină după Rossini și Verdi, cîntece de Burns și traduceri sentimentale din galeză: Ca’ the Yowes și By the Light of the Peat-Fire-Flame. Numele de fată al mamei, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
în acel moment erau doar un clarinetist care cînta o piesă comică și un baterist, care atingea încet cinelele cu baghetele de sîrmă. Mai sus cu un etaj, erau patru bufete bine aprovizionate și la ultimul etaj se aflau multe scăunele și măsuțe libere și cîte un bar la fiecare capăt; patru fete stăteau pe scaunele înalte de lîngă unul din baruri. Libby îl duse pe Lanark la ele, și zise: — Martha, Solveig, Joy și cealaltă Joy, dînsul este știți cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
plie și pe acesta-ntr-o parte și abia atunci privi cu adevărat, cu ochii lărgiți de uimire. În cabina cu lambriuri de lemn de nuc, între geamuri de cristal ce aruncau împrejur prisme și irizații curcubeene, stătea pe un scăunel o rubicondă femeie goală, orbitoare în maturitatea lăptoasă a pielii ei, ținând în brațe, ca pe-o lebădă, și la fel de greu, un imens fluture cu corpul gros și plușat, cu șase piciorușe nervoase terminate cu gheare proptite în sânii și
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
vitrinele pline de inscripții colorate. Știu doar atât, că până la bombardament am fost, vreme de vreun an, liftieră în blocu-ăsta de birouri ale unei societăți petroliere romîno-germane. Un an de zile, timp de opt ore pe zi, am zăcut pe scăunelul meu, deschizând și închizînd ușa liftului, dând la o parte grilajul de fier, apăsând pe butoane, cărând în sus și-n jos domnii funcționari și secretarele lor parfumate, fără altă perspectivă decât a face lucru-ăsta toată viața, și a ieși
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
la singurătate. Am coborât pe colțul cu Ștefan cel Mare, acolo unde odată fusese minuscula frizerie de cartier, cu doar două scaune ca de dentist în fața unor chiuvete ciobite și-a unor oglinzi cu luciul dus. Stătusem de-atîtea ori pe scăunelul de mușama, așteptîndu-mi rândul la tuns "numărul zero", alături de alți băieți din clasa mea, toți cu cîte-o cruce făcută-n cap de foarfecă învățătoarei. Trebuia să ne tundem acum toți la chelie. În jurul celor de pe scaune, frizerii, bătrâni și burtoși
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
momente importante ale manifestarilor ritual ceremoniale: botezuri și cumătrii, nunta, depunerea și privegherea mortului, șezători, clăci. Interiorul casei avea odinioară toate elementele interiorului tradițional românesc: vatra, patul, lavițele, lada de zestre, blidarul pentru oale și străchini, scaune cu spătar sau scăunele mici la care se servea masa. Culmea, așezată dintr-un perete în altul, servea la așezarea hainelor. Mobilierul simplu la început, a devenit cu timpul o colecție de piese de artă cu diverse compoziții geometrice sau zoomorfe. În prezent, toate
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
care era perfect conștient, mai degrabă teama îl stăpânea decât mânia. Hunul turnă bere pentru amândoi. Era încruntat și își luase un aer gânditor. Trase cu ochiul la femeie, care, aparent fără să le dea atenție, se așezase pe un scăunel, lângă foc, și începuse să coasă, cu un ac mare și cu fâșii subțiri de piele, niște piei de castor, pe urmă încuviință, vorbind ca pentru sine: — După ce ți s-a născut ultimul fiu, nevasta ta nu mai e ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
cămăruță nu mai mare de cinci pași, cu o singură fereastră închisă cu gratii ruginite și cu un canat de lemn dezmembrat, mobilierul ce consta doar într-un singur pat jos, cu salteaua zdrențuită, cu o masă de campanie, două scăunele și o ladă. Nimic pentru încălzit decât un căzănel pe cărbuni, stins acum, pe un suport jos din bronz, pe trei picioare. Pentru a evita confruntarea cu ploșnițele cuibărite în saltea, o lăsase neatinsă și își aranjase un culcuș pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
și femei. în vreme ce conducătorul burgund fixa cu privirea mozaicurile de pe pardoseală, un servitor tânăr îl freca energic pe pielea înroșită de pe umeri cu un ștergar cu broderii ample, multicolore, cu desene celtice. îmbrăcămintea sa, împachetată cu grijă, stătea pe un scăunel de marmură, aproape de perete, lângă care aștepta un alt servitor, atent la orice semn, cât de mic. Intrând în camera plină de aburi din calidarium-ul de alături, Sebastianus se ciocni de Chilperic; acesta, îmbrăcat și cu sabia la șold, stătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
lui Sebastianus și, mai mult decât ca o invitație, acele cuvinte răsunară ca un ordin. Descălecă și o urmă în cort, unde, pe o piele mare de urs, nu văzu altceva decât un pat de campanie, un cufăr și două scăunele. Observând-o pe Frediana, nu putu să nu aprecieze picioarele lungi și armonioase: înfășurate în pantaloni de lână; ele trădau, la fel ca și legănarea - foarte ușoară, de altfel - a șoldurilor, o feminitate pe care cămașa grea de zale, sabia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
-se câteodată mai repede, puneau același văl de gingășie feminină pe chipul său hotărât. însă energia și agilitatea pe care o arătau fiecare mișcare, semn clar al exercițiului fizic susținut, erau totuși acelea ale unui războinic. Așezându-se pe un scăunel, Sebastianus luă pocalul de bere pe care servitorul i-l întinse și îl atinse cu el pe acela care se găsea deja în mâna Fredianei: — Pentru această victorie! propuse. Ea, așezată cu picioarele depărtate în fața lui, după obiceiul bărbaților, ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
zgomotul ascuțit al vaselor sparte. Alții, venind din villa, erau încărcați cu pradă: cu mersul îngreunat de sacii de merinde plini cu argintărie, de țesături pe care le târau prin praf, de covoarele făcute sul în grabă și de candelabre, scăunele de fier și alte obiecte, la fel de nepotrivite cu mâinile lor, se mișcau caraghios, trăgând fiecare cu ochiul la prada celuilalt și făcând deja schimburi cu cele ce le luaseră. Iar alții, ajunși în piațetă cu mâinile goale, priveau în jur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
comunic cu Geta, cum n-o făcuse nimeni altcineva. Cred că Geta a fost primul meu elev și nici nu gândeam pe atunci că-mi voi lega destinul profesional de acest palier social pentru că aveam 10-12 ani. Bunica ne aducea scăunele și o masă rotundă, scundă, sprijinită pe un trepied, după care ne apucam de lucru. Maia urmărea cu mare atenție discuția noastră, nu intervenea niciodată și uneori îi surprindeam printre picături de sudoare - că doar eram mare profesoară - starea aceea
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]