42,999 matches
-
atunci, deodată (pentru că o priveam acum de la înălțimea copilului de doi ani?), totul mi-a explodat în creier într-un flux orbitor de lumină. M-am ridicat, am deschis poarta și am înaintat spre ușa întredeschisă. Am urcat o răsucită scară-n spirală, la capătul căreia o ușă stacojie, enormă, mă aștepta. Am deschis-o și m-am oprit în prag, năucit de strălucirea din cameră: pe patul cu cearceafuri de o albeață ireală stătea mama, tânără și goală, cu pata
Ușa stacojie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11697_a_13022]
-
ar încerca poeta a o pune în pagină, iese în decor: "alergai în stradă cu un furtun/ să alungi cu apă rece cîinii ce sfidau partitura vieții" (Eudaimonia avea un bonsai suficient de sceptic). Sau: "nu știu să urc pe scara ce descătușează trupul din fălcile ființei/ știu doar că-n podul unde stau și privesc de sus acoperișul/ pe care se plimbă curajoasa mea pisică nemuritoare/ oamenii nu vin și nu chibițează/ și ninge întruna a nesfîrșită împăcare" (poem înainte de
Pasionalitate livrescă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11696_a_13021]
-
nu au frontiere. Ca și sufletele. Moarte sau vii. Aici este conservată perfect trecerea lui György Harag. Marele nostru regizor care a prizat bine cu locul, cu trupa, care a montat aici, în anii optzeci, o trilogie Cehov... cobor niște scări și, pe un perete, o imagine aiuritoare din Pescărușul, cred, o fotografie veche, patinată, cu marginile rupte, conservată sub sticlă, o fotografie de grup din spectacol. Mă apropii, mă uit în ochii actorilor, la expresia lor. Mă emoționez. Mi se
Patima Medeei by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11705_a_13030]
-
dăm seama că "evazionist" s-ar cuveni socotit Preda însuși? De ce prozatorul a evitat cu sistem a vorbi despre "problemele reale și obsedante" ale vremii sale, adică despre înăbușirea libertății, mistificarea realității prin ideologizare obligatorie și prin propagandă delirantă, falsificarea scării axiologice, decimarea agriculturii, ostilitatea față de Occident, cultul tot mai sufocant al personalității dictatoriale ș.a.m.d., "probleme" care circumscriau viața obștii românești? Oricât ne-am întreba, pentru a relaxa întrucîtva discuția, în ce grad autorul Desfășurării a crezut în forul
O revizuire convingătoare (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11722_a_13047]
-
aceștia au câte un Antipa al lor, creat și modelat în acord cu propria imaginație, cu fantasmele personale. Oglinda veche și misterioasă refuză să reflecte imaginea eroului; și numai în ochii inteligentelor patrupede (cuplul canin Eromanga-Argus) acesta e văzut la scară reală... Ambiguitatea lui, structurală, este marcată așadar și printr-o încețoșare a perspectivei, printr-o diminuare a capacităților perceptive. Martorii oculari își pierd astfel credibilitatea naratologică, lansându-se în speculații fanteziste asupra a ceea ce au văzut, de fapt, cu ochii
Viața e în altă parte (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11723_a_13048]
-
din proza onirică a lui D. }epeneag) nu o substituie totuși pe cea realistă, în care George Bălăiță își arată excepționale resurse prozastice. Frazele ample, savant construite, se deschid către toate zările lumii românești din anii comunismului, coborând totodată pe scara timpului și recuperând fragmente vechi, alterate și mutilate de noua societate. Lucruri mărunte care tulbură și încântă ochiul naivului și amintesc aerul altei lumi în sufletul unui mincinos", cum apare scris într-un caiet al lui Viziru. Ele apar în
Viața e în altă parte (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11723_a_13048]
-
Unde se termină literatura și unde începe pornografia pură? Cît este permis să se spună pentru a rămîne în limitele artei? Care sunt sursele de inspirație ale literaturii erotice românești? Cît de îndrăzneață este literatura erotică românească, raportat la o scară universală? Se poate vorbi/scrie în spirit academic despre erotism și pornografie? Din moment ce mai toți marii scriitori au încercat marea cu degetul publicînd cărți pentru "ulița din spate", de ce nu s-ar strădui și critica să descifreze misterul acestor cărți
Biblioteca roz a literaturii române by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11761_a_13086]
-
mult mai amplă decît prezentul volum. Altminteri scriitorii analizați (Bogdan Petriceicu Hasdeu, Ion Creangă, Geo Bogza, Ion Vinea, George Mihail Zamfirescu, Ștefan Agopian și Eugen Șerbănescu), deși reprezentativi, în felul lor, nu par să alcătuiască, totuși, nici măcar o imagine la scară a unei "istorii a literaturii române, dincolo de tabuurile ei". De la Mihail Kogălniceanu pînă la Ioana Baetica sau Ioana Bradea (cu halte obligatorii la Gib Mihăescu, Anton Holban, H. Bonciu, Mircea Eliade, Camil Petrescu, Mihail Villara, ori, de ce nu, Ion Minulescu
Biblioteca roz a literaturii române by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11761_a_13086]
-
condiții" (p. 9). În ultimă instanță, constată pe bună dreptate Maria Luisa Lombardo, "diferența (...) dintre textul pornografic și cel erotic este elementul estetizant, depășirea materialității (sau, mai degrabă a Ťanimalitățiiť) în favoarea momentului contemplării estetice. În același moment se creează o scară de valori, pe baza căreia pornografia se identifică des cu prostul gust și kitsch-ul, în timp ce erotismul definește exaltarea frumuseții corpului și a sexului". Clare în teorie, lucrurile devin adesea mult mai complicate atunci cînd este vorba de practică. În
Biblioteca roz a literaturii române by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11761_a_13086]
-
care dorește să lupte pentru îmblânzirea stihiei sexuale, dacă se întâmplă să privească asemenea filme, este aproape imposibil să nu fie biruit și să nu cadă în mrejele patimii desfrânării. 101 Georges Habra, op. cit., p. 214. 102 Sf. Ioan Scărarul, Scara dumnezeiescului urcuș, Traducere, introducere și note de Pr.Prof.Dr. Dumitru Stăniloae, în Filocalia..., vol. IX, Edit. Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1992, p. 234. 103 Ibidem. 104 Georges Habra, op. cit., p. 214. 105 Clement Alexandrinul, Pedagogul
Patima desfrânării şi biruirea ei în viziunea spiritualităţii ortodoxe ( I ). In: Revista Teologică, Serie Nouă, Anul XVIII (90), Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/164_a_93]
-
Fecioru, în colecția Părinți și scriitori bisericești, vol. 17, Edit. Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucuresti, 1986, p. 579. 108 Cuv. Isaia Pustnicul, op. cit., p. 244. 109 Jean-Claude Larchet, op. cit., p. 145. 110 Sf. Ioan Scărarul, Scara..., p. 223. 111 Ibidem, p. 224. 112 Ibidem, p. 222. 113 Ibidem, p.226. 114 Preot Ioan C. Teșu, Patima desfrânării..., p. 59. 13 Drogurile, cafeaua, tutunul, precum și mulțimea produselor afrodisiace moderne se alătură alcoolului și reprezintă pentru majoritatea celor
Patima desfrânării şi biruirea ei în viziunea spiritualităţii ortodoxe ( I ). In: Revista Teologică, Serie Nouă, Anul XVIII (90), Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/164_a_93]
-
Lucian se retrase cu câțiva pași și Miriam-Lieba își dădu seama că el o așteptase ascuns după salcia de lângă magazie. Zgâlțâită de strigăte mute, se îndreptă spre ușa casei lor. Intră în tinda cufundată în întuneric și începu să urce scara, oprindu-se pe fiecare treaptă. Puncte luminoase, îi jucau în fața ochilor. Urechile îi vâjâiau. Era sigură că-și va pierde cunoștința. îl auzi țipând pe copilul lui Ioheved, care încerca să-l liniștească. Șeindl și Azriel erau în dormitorul lor
Isaac Bashevis-Singer - Conacul by Anton Celaru () [Corola-journal/Journalistic/11777_a_13102]
-
Mergea cu pașii măsurați ai aceluia care știe că nu va găsi ceea ce caută. Șeindl îl aștepta în pragul casei. - Nu-i acolo? - Nu. - Tată, ai să răcești, ferească Dumnezeu. - Hai să mai căutăm o dată sus. Calman și Șeindl urcară scara. Ușa de la camera lui Miriam-Lieba stătea deschisă. înăuntru mai stăruia întunericul nopții, străpuns, totuși, de primele sclipiri ale răsăritului de soare. Dulapul era deschis și sertarele trase. Pe jos zăceau o jachetă și o pereche de papuci. în timp ce tată și
Isaac Bashevis-Singer - Conacul by Anton Celaru () [Corola-journal/Journalistic/11777_a_13102]
-
se motivează, așadar, acest defazaj? Muntenia }iganiadei are un contur bizar. Dar omologabil științific. în secolul al XIX-lea, încercând să măsoare lungimea țărmurilor Marii Britanii, topografii englezi au ajuns în situația de a obține rezultate din ce în ce mai mari, o dată cu îmbunătățirea preciziei scării. Fiecare denivelare a vreunui golf făcea ca, practic, lungimea conturului să tindă la infinit. Și asta având, cert, o suprafață fixă. Exemplul acesta e aproape un loc comun în preistoria noțiunii de fractal. Insistența cu care, însă, acest termen e
Patimile cititorului-model - note despre topografia Țiganiadei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/11791_a_13116]
-
cer s-ajunge dintr-un salt,/ Sau nu s-ajunge-n veci de veci.../ Te-aruncă-n el un cântec-nalt,/ În care-al vieței plâns îneci". Macedonski e singular și în această privință, ca în multe altele. Pentru el poezia nu e o scară spre cer, ca pentru toți ceilalți devotați ai înaltului, e un salt fără nici un fel de pregătire spirituală, o proiecție fizică direct în cer, fără nici o translație, fără nici o evoluție. Adevărul e, din punctul meu de vedere (și nu numai
Poezia - scară spre cer by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11792_a_13117]
-
translație, fără nici o evoluție. Adevărul e, din punctul meu de vedere (și nu numai al meu, desigur), că există diferențe considerabile între poeți în năzuința lor spirituală și în capacitatea lor de expresie, în funcție de înălțimea până la care pot urca pe scara spre cer, în funcție de accesul spre mister, în funcție de sugestia și deschiderile metaforei revelatorii. Pe unii poeți nici nu-i tentează această experiență spirituală a drumului vertical spre transcendență. Aceste diferențe justifică inițiativa antologiilor de poezie religioasă românească și ele sunt destul de
Poezia - scară spre cer by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11792_a_13117]
-
cel de aiurea? Îi adresați lui anumite mesaje identitare, cumva complice? La ultimele două întrebări aș fi răspuns nu, dar după ce stau și reflectez un pic, spun: nu știu. S-ar putea ca lucrurile să fi rămas pentru mine la scara copilăriei: oamenii și casele erau mari, eu eram mic. Mă interesează enorm ce spun cititorii români despre cărțile mele, poate mai mult decât cei americani. Adevărul este că m-ar interesa mult mai mult și ce spun americanii, dacă ei
Andrei Codrescu "Voi îmi hrăniți spiritul" by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/11801_a_13126]
-
subsolul Ministerului Transporturilor s-a înființat, cu un sacrificiu de vreo câteva zeci/sute de miliarde de lei - vechi! - o cantină pentru ceferiști - celelalte două din aceeași clădire erau prea modeste - noul local s-a făcut cu totul din import, la scară mare, la fel în ce privește dotările: farfurii din Italia, tacâmuri din Germania, mobilier din Marea Britanie, electricalele din Japonia, covoarele din republicile centrasiatice, mă rog. Cantina n-are legătură de apă, gaze, electricitate, întrucât nu s-a pus vreodată problema să fie
Nervi de primăvară by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/11806_a_13131]
-
trebuie să cutreier poteca îngustă/ Dintre magazinele cu vitrinele smulse./ 24. Pe cornierul cărora/ își reascut mușcătura și urșii cavernelor și marile carnasiere./ 25. Sînt recunoscut și înconjurat imediat de acei băștinași/ ce rînjesc". Exasperat de rafinament, poetul coboară înapoi scara antropologică, dar, hélas, postura sa nu e decît o altă față, sofisticată, a rafinamentului. Sub faldurile masive ale delirului eroticesc, Mihail Gălățanu ascunde o egolatrie sfioasă, un egotism incredul care devine simpatic chiar prin această fragilitate a sa pe care
Cei șapte magnifici by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11811_a_13136]
-
Sub faldurile masive ale delirului eroticesc, Mihail Gălățanu ascunde o egolatrie sfioasă, un egotism incredul care devine simpatic chiar prin această fragilitate a sa pe care o dau în vileag enormitățile. Poetul cochetează cu propria-i identitate, proiectată la o scară uriaș-derizorie, donquijotescă, prezentată, din prudență, în două variante. Una este cea a expansiunii neînfrînate, care ar desfide orice concurență, pe o dimensiune universală: "Toți bărbații - și pînă și băieții, de mici,/ vor avea un singur vis: să devină Gălățanu./ Ce
Cei șapte magnifici by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11811_a_13136]
-
acestei cărți este că atunci cînd se cîștigă ceva la nivelul societății, se pierde altceva la nivelul individului. Inclusiv învingătorii tranziției, cei care au reușit să se îmbogățească pe căi mai mult sau mai puțin licite și să urce pe scara socială pe poziții inimaginabile în vechiul regim, au partea lor de eșec. De aceea, tonul celor mai multe dintre povestiri tinde spre tragic. Umorul lipsește cu desăvîrșire, iar notele optimiste sunt, mai degrabă, excepția. Să nu se creadă însă că prozatorul este
Buimaci în tranziție by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12901_a_14226]
-
didactică, faptul că a încercat și a reușit să transmită multor generații de elevi, dragostea și respectul pentru actul desenului. A fost un profesor de modă veche, adică cu o dedicație deosebită pentru misiunea dascăului, dezinteresat material și cu o scară de valori foarte clară, fără a fi dogmatică. Aurel Vasilescu era foarte preocupat și de istoria artei, îi admira profund pe marii pictori din trecut, dar avea, dintre artiștii moderni, de pildă mult entuziasm pentru Brâncuși. Când vorbea despre istoria
Despre pictorul Aurel Vasilescu by Mihai Sorin Radulescu () [Corola-journal/Journalistic/12916_a_14241]
-
muncă de zeci de soldați sub supravegherea a trei maiștri tâmplari. Se înalță, maiestuos, neclintit, chiar în mijlocul plajei. Îl lasă la uscat o zi-ntreagă. Noaptea, cu grijă, să nu fie văzuți de pe zidul cetății, războinicii aleși urcă pe-o scară de cânepă, unul după altul, repede, fără zgomot. Sunt înarmați, la centură au înnodată o bocceluță cu carne în saramură, să prindă dimineața forțe, și-o rație de apă, să-și stingă setea. După ce-a urcat și ultimul războinic
La porțile Troiei by Diana Moțoc () [Corola-journal/Journalistic/12939_a_14264]
-
cânepă, unul după altul, repede, fără zgomot. Sunt înarmați, la centură au înnodată o bocceluță cu carne în saramură, să prindă dimineața forțe, și-o rație de apă, să-și stingă setea. După ce-a urcat și ultimul războinic, strâng scara și închid trapa, să nu se observe nimic din afară. Se așează în ordine, cu răbdare, strânși unul într-altul, umplu burta animalului. Mirosul de lac n-a dispărut de tot și-i amețește. Dorm cu neliniștea pe care-o
La porțile Troiei by Diana Moțoc () [Corola-journal/Journalistic/12939_a_14264]
-
lase la picioarele calului trei cadavre (două reduse doar la un morman de oase și viscere) ar însemna să le dea-n vileag capcana. Un altul sugerează c-ar putea să se descotorosească de ele noaptea: să le coboare pe scară și să le-arunce-n mare. Altul e de părere că nu să trăiești cu putoarea de cadavru și de excremente e cel mai greu, ci nesiguranța viitorului. De-a lungul acestor zile, corăbiile ahee probabil c-au tot trimis oameni să
La porțile Troiei by Diana Moțoc () [Corola-journal/Journalistic/12939_a_14264]