34,178 matches
-
silențios și, din cînd în cînd, îl pune să mai repete cîte ceva, să precizeze etc... Totul depinde de încrederea pacientului în medic! Numai că, în cazul de față, eu îmi văd medicul mereu, mereu, stînd și el pe un scaun, cu o fereastră deschisă în spate, făcînd gesturi din ce în ce mai enigmatice! Ar trebui scris un studiu amplu, exhaustiv, despre toți pereții din marea literatură! (Să nu uit pereții de-un galben umed ai pavilioanelor C. F. R., în care-am stat, prin clasa
Senzația de fericire pe care mi-o dădeau zidul (sau gardul) și lumina by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13568_a_14893]
-
săptămînă mă inhibă. Nici nu citesc cartea, o dau înapoi nerăsfoită. V-am scris că Anastasia Filippovna citea Doamna Bovary? * Și-n tot timpul acesta, dumneavoastră, "adresantul", unde sînteți, ce faceți, ce gîndiți? Nu vă pot vedea decît acolo, pe scaunul acela cu abisul în spate, izolat de-un perete gros, transparent, de noi, făcînd gesturi din ce în ce mai nuanțate, mai enigmatice, parcă încercînd un alt alfabet, al disperaților muți. Cu stimă și afecțiune, Emil Brumaru 4-VIII-1980
Eu mă logodesc, mă căsătoresc cu cărțile by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13767_a_15092]
-
contemporanul nume generic “american”, banalizat, - este aici masca (masculinizată) a eului precar, “handicapat”, scos din principiu din poziția de protagonist al vreunui spectacol solemn și grav al “personalității” (“ce sam sunt și eu / mi-am lăsat personalitatea / în autobuz pe scaunul de lângă fereastră / ea nu se vede dar se simte / e caldă și moale / ca o plăcintă cu brânză / voiam să ți-o dau / să guști din ea”). Postura căutătorului de absolut, “metafizică”, îi este ca și interzisă, - și dacă un
Note despre poezia Norei Iuga by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/13548_a_14873]
-
mână”...), visători cu măsură (“sâmbăta și duminica / toți își lasă reacția sub pat / ca pe-o pereche de ghete / și explorează ținuturi necunoscute”), poeți cu imaginația între romantism și suprarealism, purtând, precum sam, masca “inspiratului”: “în orașul meu e un scaun / de pe care nimeni / nu poate atinge pământul /ssst faceți liniște / sam își scrie poemul / vede cum vaporul se apropie de capătul străzii /.../ sam umblă pe cer / trebuie să ajungă la mecca / să cumpere mere / vă închipuiți un poet de tip
Note despre poezia Norei Iuga by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/13548_a_14873]
-
asta a voastră devine o realitate, a oftat. Știi, încă mai e timp să te răzgîndești, a adăugat, cu speranța. - Nu, Alină, degeaba încerci. - Va fi așa cum dorești, a oftat din nou, descurajata. Apoi, uitîndu-se la ceas, a sărit de pe scaun. - Ai văzut cît e ceasul! Va trebui să mă grăbesc, dacă vreau s-o prind pe Vasilica în clipa cînd iese din fabrica. Și s-a repezit la ușă, imbracindu-si pardesiul din mers. - La revedere, Țină, asteapta-ma! - La revedere
Pia Pillat - Zbor spre libertate by Mariana Neț () [Corola-journal/Imaginative/13746_a_15071]
-
veselă! Dar cînd voi ajunge la vorba franțuzului, ce naiba o să fac? Acum, sînt sigur că niciodată nu voi citi chiar toate cărțile, dar carnea se va întrista treptat și definitiv! Va trebui, odată și odată, să mă așez voinicește pe scaun, să-mi potrivesc cu strășnicie coatele pe masă, să iau o mie de coli albe și-un creion infinit și să scriu, să scriu, să scriu Vaca la țară! M-am obișnuit atît de mult cu culcușul acesta, scrisori zilnice
N-am citit toate cărțile, carnea e încă veselă! by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13952_a_15277]
-
sub semnul lui Hermogenes, interlocutorul lui Socrate din Cratylos, și o convinge ( foarte ușor) pe fiica lui că "numele pe care-l dă cineva unui lucru acela este și cel potrivit". Tatăl "o învață pe Josette sensul adevărat al cuvintelor. Scaunul este o fereastră. Fereastra este un toc. Perna este pîine. Pîinea este covorașul de lîngă pat. Picioarele sînt urechi. Brațele sînt picioare. Capul este fundul. Fundul este capul. Ochii sînt degete". Că acest limbaj este funcțional, la fel ca celălalt
Păpușile lui Eugen Ionescu by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/14017_a_15342]
-
volumul proaspăt tipărit și mă uitam la el ca la o minune. E. Lovinescu recepta mirarea mea, bucuria mea, emoția mea, cu o imensă participare. După un timp de reculegere emoțională, E. Lovinescu m-a poftit să iau loc pe scaun în fața biroului său. - Te rog, scumpă amică, să moi pana în sticla cu cerneală și să dai primul autograf cu semnătură, a spus cu glas solemn. Am ridicat privirea și mi-am exprimat mirarea, neînțelegînd ce vrea să spună. - Te
Evocări spontane by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/14168_a_15493]
-
frumoasa lui Fidelity"; lumea se îndreptă spre pierzanie dar la prima vedere nimic nu o arată: "- Unde mergeți? - a întrebat - încolo?/ - Încolo, drăguțo - am strigat./ - Liber - a rîs - dar v-am zis - / nu merită graba!// Și ferestrele făceau ape și scaunele se înmulțeau/ prin sciziparitate și o pisică într-un magazin/ de pălării ne-a zis:/ - Mergeți cu bine, feții mei!".
LECTURI LA ZI by Roxana Racaru () [Corola-journal/Imaginative/14274_a_15599]
-
Ioana Pârvulescu Cel mai frecvent i s-a reproșat lui E. Lovinescu seninătatea, olimpianismul, masca. Indiferent dacă e privit de departe, de la marginile vieții literare sau de aproape, de pe scaunul de alături, din încăperea unde se țin ședințele Sburătorului, Lovinescu arată la fel: impasibil. Asupra acestui punct, un scriitor mărunt, Simion Stolnicu, și unul aflat tot timpul sub reflectoare, Camil Petrescu, sînt de acord. Stolnicu își ascunde supărarea în paginile
JE EST UN AUTRE - Seninătatea destrămată by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/14257_a_15582]
-
Și găsim, într-adevăr. Mai întâi un bărbat de vreo 60 de ani, bine abțiguit, care, la îndemnul ceterașului, cântă șezând pe parapetul unui podeț de lemn într-un echilibru profund precar. O femeie se precipită spre Văsîi cu un scaun, să-l vadă instalat cum se cuvine, să nu se obosească omul peste fire - că doar în zilele de sărbătoare el nu e fitecine, ci prietenul cel mai drag care-ți alină dorurile și căruia i te adresezi prin hori
O carte despre România by Speranța Rădulescu () [Corola-journal/Imaginative/14228_a_15553]
-
departe folosind formule instrumentale care-l ajută să-și ducă danțul vocal până la capăt. În acest timp, vecinii se apropie și formează un cerc în jurul lor. Două femei aduc horincă și pahare, sticlele trec din mână în mână, apar alte scaune, copiii se rotesc prin jur ridicându-și căpșoarele, oamenii se strâng laolaltă, coeziunea grupului crește. Un bărbat de vârstă mijlocie, mai puțin cherchelit decât ceilalți, își începe danțul lui pe jos, pe care îl horește în forță și cu toată
O carte despre România by Speranța Rădulescu () [Corola-journal/Imaginative/14228_a_15553]
-
deznodat, timp în care Văsîi mânuie cetera - și, în fine, cu glas tare, își începe danțul. Obscuritatea amurgului ne învăluie pe nesimțite. Dintr-o dată, vraja se rupe. Fiecare pare să-și aducă aminte că are o treabă urgentă. Femeile trag scaunele în casă. Bărbații se risipesc care încotro, fluierând danțul pe care îl au în cap. Ceata de fete se împarte în două grupuri care pornesc în direcții opuse. Doar Văsîi rămâne conștiincios pe loc, alături de bețivanul care nu mai are
O carte despre România by Speranța Rădulescu () [Corola-journal/Imaginative/14228_a_15553]
-
trebuie să vă speriați, voi continua ca și mai înainte. "Spărtura" asta e întîmplătoare. A mă văita, ce lucru lipsit de gust! Stau la etajul V. Ieri, Tamara Nikolaevna, nici mai mult nici mai puțin, a aruncat pe fereastră, un scaun!! Gest superb, dar el n-a căzut pe jos pe ciment, ci-n sufletul meu și s-a făcut praf. Este o scrisoare, vă dați seama, pe care doresc s-o citiți numai dumneavoastră. Dacă ea ar afla c-am
Mă atîrn de un creion și-o coală de hîrtie by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14371_a_15696]
-
pe Madi, care, istovită de boală, mi-a dăruit tot ce se putea dărui într-o călătorie ca a noastră: o gură de apă și de mâncare în autocar, la Odessa, un loc mai bun în cabină, la Salonic, un scaun la geam, spre Varna, cuvinte de alinare pe străzile Izmirului, îmbărbătări în portul Constanța. Dacă vreau să-mi aduc aminte vreodată de chipul bunătății, al grijii delicate și tandre, îi văd pe cei doi, pe Radu G. Țeposu și Mariana
In memoriam Mariana Marin () [Corola-journal/Imaginative/14055_a_15380]
-
Jause geben, pot să vă dau gustarea mea. Scoate din rucsac un pachet făcut de o mamă iubitoare, învelit în diverse punguțe și foi de staniol. Bărbatul îl apucă fără să zică nimic, îl despachetează tacticos după ce a ocupat cîteva scaune cu sacul lui și, într-un gest de silă, îl aruncă pe jos. E singura scenă dură pe care am văzut-o la Viena. Dar poate am avut eu noroc.
JE EST UN AUTRE by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/14384_a_15709]
-
pe coapse un fluviu la malul căruia miezul de salcie închipuie al lucrurilor acoperământ al lucrurilor acoperământ al lucrurilor acoperământ glassala mereu cu un pas înaintea furtunii, am ajuns la limanul phanopeei epuizați de mistica lingvistică, ne-am așezat pe scaune ce pluteau la doi metri deasupra imaginarului psihologic și am început să numărăm prizonierii lui Hugo Ball fredonând Gadjama bimberi glassala degetele tale muiate-n foc răsfirau continente ciobite pe umerii unei femei oarecare în timp ce pe pieptul alteia pipăiau zgrunțuroasele
Poezii by Angela Furtună () [Corola-journal/Imaginative/14428_a_15753]
-
a da străzii, printr-o excelentă iluminare cu gaz, un aspect cât mai sărbătoresc și mai frumos cu putință. Din două în două case vedeai o cafenea elegantă, plină de domni și de doamne împodobite; în multe locuri, mesele și scaunele fuseseră mutate, din cauza căldurii, afară pe trotuar, iar la urechile mele ajungeau râsete și discuții purtate cu glas ridicat, când nu erau acoperite de zgomotul numeroaselor trăsuri care goneau încoace și încolo, cu o viteză nemaipomenită. Totul dădea o impresie
Mozaicuri romanice by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Imaginative/14406_a_15731]
-
o expresie nedumerită și-mi spuse: - Dar nu e vorba de mine, ci despre dumneata, scumpă amică, rosti modulîndu-și mișcarea buzelor. - De mine?!, am exclamat cu o imensă mirare. - Da, de dumneata, de reputația dumitale. M-am rezemat de spătarul scaunului slobozind un hohot de rîs. Am făcut o pauză, dibuind în adîncul meu, forța cu care doream să fixez cu claritate și fără dubiu, cele ce se iscaseră în mintea mea. Cuvintele mele izbucniră din gîtlej, într-un elan de
Evocări esențiale din aproape o sută de ani de viață by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/14432_a_15757]
-
un "scientist-materialist" care avea răspuns pozitiv la toate. Hotărâsem până la urmă să mergem să ne convingem dacă sunt sau nu sorburi capabile să scoată uneori văicăreli omenești. - Nu vă duceți, nuuu! Vă roog! Intervenise sincer, fără nici o rezervă, Grigorița, din scaunul ei de paralitic. S-ar putea să nu se fi stabilit încă pe care OM îl cere și voi nu trebuie să îi atrageți atenția că existați! Cine adică "să fi stabilit" și cui să nu-i atragem atenția că
Loc deschis by Stelian Tabaras () [Corola-journal/Imaginative/14438_a_15763]
-
fi "ponegrit-o" cu numele unei extraordinare zburătoare. îmi sugeraseră asta și sprâncenele ei stufoase, "în coadă de rândunică" - știut fiind că prigoria e de fapt o rândunică mai mare. în sinea mea dorisem să-i pot face cadou un scaun cu rotile rabatabil, căutasem, ba chiar descoperisem unul la "Mica publicitate", dar prețul era enorm pentru posibilitățile mele de atunci. Mă mulțumisem, răzbunător, să rețin absurdul formal al anunțului: "Vând cărucior invalid în perfectă stare". Dar cel mai promițător lucru
Loc deschis by Stelian Tabaras () [Corola-journal/Imaginative/14438_a_15763]
-
să-l fac a fost aranjamentul secret perfectat cu terapeutul-acupunctor ce ar fi urmat să vină peste două zile acolo, la Pietriceaua, s-o consulte pe fata asta "cu un cap de excepție", țintuită la numai douăzeci și unu de ani în scaunul ei de paralitic. Ce greu a fost să-i zmulg tânărului medic promisiunea că-și va rupe două-trei zile pentru asta. Era aureolat de succese spectaculoase în transferul de energie (câți ajungeau să învețe asta ca el, în China?) fusese
Loc deschis by Stelian Tabaras () [Corola-journal/Imaginative/14438_a_15763]
-
mde, nu mai eram bandite, eram deținute - ni se proiectau câte patru-cinci jurnale de film dintr-o dată - Mandric și iar Mandric. Cazna - gardiana poreclită așa, nici nu-i mai știam numele adevărat, singura supraveghetoare în sala de proecții, coborând printre scaunele de la punctul ideologic, ori că s-a împiedicat, ori că i-a pus cineva piedică, a căzut cât era de lungă. într-o hărmălaie ce a acoperit chiar și vocea lui Mandric dată la maximum - comentariul lui despre hidrocentrala de la
Loc deschis by Stelian Tabaras () [Corola-journal/Imaginative/14438_a_15763]
-
Emil Brumaru Dragă Mugure, e o zi friguroasa. Scaunul tremura de vînt. O lumină ciudată, sosita dintr-o singură parte a cerului, albă, trecută prin filtre de lapte, îmi cade pe mîna și foaie. Am părăsit puțin "fortăreața". Pe insulă, ca de obicei, goana haotică a tramvaielor, autobuzelor, oamenilor
Vechi cotidian de gingasie (2) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14768_a_16093]
-
lucrurile nu stau altfel; de altfel, un studiu recent realizat de specialiști sovietici naturalizați în America ne arată clar că toți oamenii semiratați, considerați nulități de prima mână, o duc excelent, în vreme ce, oameni despre care se spune că sunt cu scaun la cap, o duc din ce în ce mai prost. Aici au fost grupați intelectualii și scriitorii cu cel puțin 2 (două) cărți publicate... Mi-a convenit întotdeauna să văd și să înțeleg lucrurile de dinafara lor, ceea ce îmi creează un sentiment viguros de
Starea mea de mediocritate by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Imaginative/14574_a_15899]