20,360 matches
-
doua versiune nu strică niciodată. Și după ce s-a terminat războiul timpul era, aflăm, tot răbdător la Frăsinet. La masă se mestecă, deopotrivă, merinde și știri. Discută fetele, discută băieții, ca din carte, și unii, și alții, dar așa e scenariul... Între timp, istoria mare își vede de drum, pleacă nemții, vin rușii. Certuri între aliați, despărțiri între prieteni, între Fănuța și verișoară-sa Otilia, transformări. Pe urmă, Fănuța dispare. E, de-acum, Ștefania, elevă la ,Iulia Hasdeu" - una din multele
Caterinca și katiușa by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11455_a_12780]
-
ale filmului, în nouăzeci se întâmplă ceva, iar restul este ocupat de stil și stilizări pur și simplu. De aceea îi spunem neonoir, plus comentariu prin aluzii indirecte la genul mamă, nu noir, deși inspirația e certă: James M. Cain. Scenariul abundă în umor macabru, iar atmosfera e făcută din mișcările camerei și din tehnici de luminație aproape la fel de mult ca și din detaliile mizanscenei: operatorul de imagine Roger Deakins a filmat în stil RKO monocrom a găsit unghiurile necesare pentru
Trei, Doamne, și toate trei bune by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11483_a_12808]
-
transpuse și în română, în care se dezvoltă și destule jocuri de cuvinte și formule expresive noi. Sigla - tratată ca un substantiv comun, adaptată gramatical prin articulare - produce efecte de contrast comic prin integrarea în contexte tradiționale, de pildă în scenariul basmului, pentru care era consacrat limbajul arhaizant-popular: , Ce ține boierul să verifice? Fecioria fetei? Hărnicia ei? Nici vorbă. IQ-ul" (România literară, 30, 2003, 20). În spațiile de pe internet deschise discuțiilor libere, referirile la limitele intelectuale ale interlocutorilor sînt frecvente
IQ -ul by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11481_a_12806]
-
adâncuri acționează (conspiră) forțe malefice, care abat evenimentele de la cursul lor normal, le deturnează în vederea atingerii unor scopuri nelămurite. Pe acest fond de incertitudine și suspiciuni au apărut analiștii, scormonitorii dedesbuturilor, despicătorii firului de păr în patru, alcătuitorii ingenioși de scenarii. Construiau cu frenezie ipoteze de interpretare a evenimentelor de pe planetă și de la noi, veneau cu explicații, luând în calcul nu doar ceea ce se afla la vedere, ci și tot felul de elemente presupuse. Pentru a nu mă contamina de scenarită
Cine pe cine acuză? by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/11489_a_12814]
-
superficială asupra ofertei de pelicule de pe marile ecrane. Ghidul autostopistului galactic e un film pe care îl așteptam demult. E accesibil și celor care nu sunt fani ai trilogiei de patru volume a lui Douglas Adams. Partea bună e că scenariul lungmetrajului e semnat tot de el și că regizorul Garth Jennings i-a respectat și litera, și spiritul. Inventivitatea acestui autor se materializează în obiecte: pușca punctului de vedere (cel lovit de ,glonț" vede lucrurile din perspectiva trăgătorului) sau peștele
Cursa de pe circuitul cinema by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11524_a_12849]
-
în obiecte: pușca punctului de vedere (cel lovit de ,glonț" vede lucrurile din perspectiva trăgătorului) sau peștele Babel (care, odată inserat în ureche, îți permite să înțelegi orice limbă). Evident, peste consecințele descoperirii acestui traducător universal se trece rapid, în scenariu nemenționându-se - ca în carte - că cele mai sângeroase războaie din istorie au fost începute din vina respectivului pește.Tempoul peliculei e alert, stimulat și de inserturile animate din bestesellerul intergalactic care dă titlul filmului. Mi-a părut însă rău
Cursa de pe circuitul cinema by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11524_a_12849]
-
de măsură. De remarcat monologul final al lui Lynn Redgrave. Din SUA înapoi în Europa cu Fereastra din față. O melodramă italiană care începe ca un Hitchcock- nu vă spuneam că e o modă? - regizată de un turc, Ferzan Ozpetek. Scenariul nu e lipsit de originalitate: o căsnicie pe sponci, un vecin voyeurist, și, știm bine, voyeurismul e o boală care se ia ușor în lumea filmului, un bătrân amnezic care se dovedește un supraviețuitor al lagărelor din Al Doilea Război
Cursa de pe circuitul cinema by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11524_a_12849]
-
se poartă, care mimează bine, la citire, efectul, i-am spune acum, de mall: te întîlnești cu toată lumea, poate schimbi și cîteva cuvinte dar n-ai timp să stai, propriu-zis, de vorbă. După aceea, dacă-ți mai aduci aminte, încep scenariile: cum arătau, ce-or mai fi făcînd. Aici, bucata de proză scurtă se termină. Pentru cititorii frustrați, orișicît, de-așa în grabă vedere, Nedelciu se îndură, în '84, de-un prim roman, Zmeura de cîmpie. Putem bănui că a fost
Toate numele by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11559_a_12884]
-
care ea crește, spiralat. Pînă ajung, puțin cîte puțin, să facă, împreună, un singur corp, o coloană torsată, ca stîlpii împletiți. Un brîu este ,meștereala" (de altfel, lui Gelu Popescu i se spune Meșteru, Zare ,pigulește" la etimologii, Grințu la scenarii), celălalt spontaneitatea. Adică povestea în sine, care nu stă în dozimetrele teoriilor despre roman cum nu stă limba, cea adevărată, în dicționare. Sigur, Zare ia din DEX (,substratul" unei proze scurte care e, cu unele stîngăcii, o savuroasă comedie a
Toate numele by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11559_a_12884]
-
maturizării, ale perceperii realității cu multe din valențele ei neplăcute. Regizorul perie meandrele poveștii, dimensiunea filosofică, renunță la multe din cuvintele ciudate, de neînțeles pentru cei mici, intraductibile fără să gonească, însă, personaje importante sau întîmplări semnificative. Formula acesta de scenariu păstrează și fabulosul, cultivă și spectaculosul, menținînd într-un echilibru interesant nivelele de receptare pomenite mai devreme. Cu alte cuvinte, spectacolul este captivant și pentru copii, pe care îi scoate din clasicul punerilor în scenă și îi provoacă să privească
Rîzi tu, rîzi, Harap-Alb by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11545_a_12870]
-
de la CNC cu Răzvan Theodorescu, travaliul pentru a obține un buget nu tocmai mare, cele trei săptămâni de repetiții cu actorii, demența cauzată de accelerație din timpul filmărilor, chiar și premiul obținut la Cannes. Ce te izbește din prima e scenariul. Evident, evenimentul central, în speță transhumanța spitalicească a unui personaj (d-l Lăzărescu, interpretat de Ion Fiscuteanu) a cărui durere fizică e mai intensă cu fiecare minut care trece și al cărui deces e inevitabil, te face să te gândești
Extaz și agonie by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11546_a_12871]
-
să te gândești la genul de film românesc auto-condescendent în care totul evoluează spre rău, iar soarta personajelor e pecetluită din prima secvență, decorurile sordide dând tonul. Bun, dar asta știi încă din titlul filmului. Există suficient umor negru în scenariu pentru a compensa cruzimea tramei, iar personajele, oricât de episodice, sunt superb interpretate. Amuzant e că juriul de la Cannes și alți câțiva critici de film străini au considerat că ,replicile sună adevărat". Nu, scenariul e prea bun să fie adevărat
Extaz și agonie by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11546_a_12871]
-
filmului. Există suficient umor negru în scenariu pentru a compensa cruzimea tramei, iar personajele, oricât de episodice, sunt superb interpretate. Amuzant e că juriul de la Cannes și alți câțiva critici de film străini au considerat că ,replicile sună adevărat". Nu, scenariul e prea bun să fie adevărat, le-aș replica. Mai ales în cazul doctorului de la tomograf, asupra căruia scenariștii Cristi Puiu și Răzvan Rădulescu par să-și fi revărsat toate darurile sarcasmului. Regizorul povestea că un critic argentinian, mare suporter
Extaz și agonie by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11546_a_12871]
-
acest duel. Cristi Puiu nu inserează nicăieri prin film vreo instanță morală. Ca în filmul noir, nimeni nu iese basma curată din această odisee spitalicească, dar nici unul nu deține vreo vină clar delimitată. Și aici e de găsit toată arta scenariului: personajele sunt palpabil-convingătoare în același timp în care se comportă determinist. Cu alte cuvinte, propagă agresiunea pentru că sunt astfel condiționate de mediu, se prăbușesc unele peste altele ca într-un joc de domino. Acesta nu este singurul strat al filmului
Extaz și agonie by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11546_a_12871]
-
că sutura lor a fost completă (un compliment pentru regizor), nereușind să diferențieze filmul de realitate. Mai denotă însă și o maladie din ce în mai puțin răspândită la criticii români, dar preponderentă printre spectatori: uitatul exclusiv la actori și scenariu, faptul că lumea cinematografiei e privită doar printr-o lunetă ciuntită, care reduce filmul la o scenă de teatru, amputându-i calitatea esențială - aceea de mediu (la ora actuală) suprem sincretic.
Extaz și agonie by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11546_a_12871]
-
protagonistul (filmul e spaniol, nu american). Faptul că rolul principal îi aparține lui Christian Bale e un plus, talentul lui pentru interpretarea unor indivizi cu consistente probleme psihice era deja evident în American Psycho. Da, s-a spus deja că scenariul e anorexic, dar poate va beneficia de mai multă înțelegere din partea spectatorului român obișnuit să citească printre rânduri și printre puncte de suspensie, care abundă în această peliculă. Miza ei va interesa cu siguranță un psiholog: se știe că, în
O peliculă mai veselă decât alta by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11568_a_12893]
-
pot stăpâni interjecțiile admirative la adresa filmului lui Cristi Puiu (scuză: l-am văzut recent). Wow! Nu vreau să dau verdicte globale, mai trebuie să îl văd o dată ca să îl puric pe îndelete, dar până una-alta, e cel mai bun scenariu pe care l-a văzut producția cinematografică din țara asta de vreo câțiva ani buni. Plin de umor negru, doar m-a făcut să hohotesc de râs în contextul în care un om pe moarte era dus la tomograf, și
O peliculă mai veselă decât alta by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11568_a_12893]
-
dea următoarea interpretare: primul grup spunea textul, în timp ce acesta era exemplificat prin gesturi de celălalt grup. De ce? Ca să se înțeleagă acțiunea scenei. ,Îngăduința de a da cuvânt actorului ar fi bine să nu i se acorde decât după realizarea unui scenariu de mișcare. În teatru, cuvintele nu sunt decât desene pe canavaua mișcărilor", spunea Meyerhold. Au loc cele două întâlniri-conferințe, se caută locații pentru viitoare posibile work-shop-uri, spectacole? Hale dezafectate, biserici, vizită la Arcalia, castelul familiei Bethlen, reabilitat de președintele Universității
Atelier Teatral - Andrei Șerban by Marta Petreu () [Corola-journal/Journalistic/11567_a_12892]
-
doar ,guest star", termen folosit pentru actorii consacrați care apăreau într-un film. Dar inauguratorul concepției de regizor ,invitat" de onoare în acest film este consacratul Quentin Tarantino, care regizează o secvență. În plus, genericul nu suflă o vorbă despre scenariu, și asta pentru că... ajungem la subiectul fidelității peliculei față de benzile desenate. Care - o altă ciudățenie a genericului - se cheamă ,romanele grafice" ale lui Frank Miller, sugerând hibriditatea lungmetrajului, dar și o undă de snobism. Sunt tare curioasă să văd dacă
Orașul Păcatului, zis și al Virtuozității by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11591_a_12916]
-
să deplângă faptul că filmul nu se conformează materialului original, dar șansele apariției unui asemenea specimen sunt minime. Pentru că Rodriguez s-a folosit de benzile desenate ca de un storyboard, adică majoritatea cadrelor din film corespund unora din romanele grafice. Scenariul e luat din aceeași sursă. În loc de ,bule naratoare", fiecare dintre cei trei eroi i se aud gândurile, ba chiar unul vorbește către spectator. Faptul că Rodriguez urmează cu ferocitate storyboard-ul lui Miller îi conferă disciplina narativă de care avea atâta
Orașul Păcatului, zis și al Virtuozității by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11591_a_12916]
-
pînă la urmă, cu prețul asfixiei, de un Mitică, Dumitru Coloratu, membru post-mortem al M.L.P.H.), că i-a căștigat pe toți la Strasbourg, că-i face sul, dimpreună cu acareturile, pămînturile, morții și viii lor și-i duce în Teutonia. Scenariul este, mă repet oarecum, fermecător în sine. Un Caragiale nostalgic (pe inima lui adevărată) se întoarce de la Berlin, peste mulți ani, să-și ia România semipreparată, la pachet, numai bună s-o dezmorțească acolo. Doar că una este să-l
Români vechi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11602_a_12927]
-
țărmul mărilor.../ Și ce păcat! Eram tenor,/ Cîntam frumos, cîntam la cor,/ O, frații mei din Labrador,/ O, frații mei din Labrador! etc." (Jelania lui Apolodor la Capul Nord, § 7). Tînguirea elegiacă ce răzbate la răstimpuri de sub țesătura alertă a scenariului epic este singura expresie autentică a personajului suspendat între prea-tîrziu și nu-încă. Ea trădează amestecul ambiguu de disperare și tenacitate ce face posibilă o administrare senină a agoniei. Ispita iubirii poartă în Odysseia numele nimfei Kalypso. Aruncat de furtuni în
Apolodor și drumul spre Ithaka - Motive homerice la Gellu Naum by Cătălin Enache () [Corola-journal/Journalistic/11588_a_12913]
-
rîvnită îi scapă printre degete lui Apolodor chiar în clipa cînd pare a o ține mai strîns în brațe. Acest joc al imposibilei apropieri, al întîlnirii veșnic amînate, căruia poetul i-a dat numele Golfului Terror, face parte dintr-un scenariu mai complex al cunoașterii și recunoașterii, al găsirii și regăsirii, al amăgirii și dezamăgirii. Cînd pleacă din București, la începutul poveștii, Apolodor nu se îndreaptă inițial spre Polul Sud, ci spre Peninsula Labrador. Acolo Ithaka i se refuză întîia dată
Apolodor și drumul spre Ithaka - Motive homerice la Gellu Naum by Cătălin Enache () [Corola-journal/Journalistic/11588_a_12913]
-
căci locul nașterii sale nu are prea multe de oferit după ce familia lui s-a stabilit la celălalt capăt al pămîntului. La drept vorbind însă, chiar plecarea lui de la circ, fără a face superfluă călătoria însăși, se înscrie în același scenariu: Apolodor pornește în lume pentru a descoperi că se afla de la bun început în centrul ei și își recunoaște Ithaka tocmai atunci cînd se află cel mai departe de ea. Punctul final al aventurilor sale dezvăluie astfel cu concretețea unui
Apolodor și drumul spre Ithaka - Motive homerice la Gellu Naum by Cătălin Enache () [Corola-journal/Journalistic/11588_a_12913]
-
scoate din amorțeală. Dacă la asta vă așteptați, pelicula vă va dezamăgi. Dar mai ridicați ștacheta, și veți vedea ce poate un regizor supradotat să facă dintr-un gen relativ desuet. Adjectiv care acoperă și opereta care a servit drept scenariu (doar a avut premiera în 1925!), și musicalul în general. În primul, te aștepți ca personajele să schimbe replici articulându-le normal, apoi cântate. În al doilea, deja aerul de artificialitate te face să ascuți urechile și să vezi granițe
Din operetă în musical by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11612_a_12937]