1,948 matches
-
acelor vremuri rămase în conștiința populară. Deschiderile Curții Comedianților Atelier închis - tinerii participanți fac cunoștință cu arta veche a artiștilor ambulanți și cu elemente ale identității culturale europene, in cadrul unor subateliere specializate - teatru itinerant și de imrovizatie, dans, muzică, scenografie, jonglerie, gastronomie - descoperind modul de viață, filozofia și cultura din perioada secolelor X - XVII, redescoperind legăturile spirituale dintre spațiile geografice europene ce au la bază creația tradițională. Ateliere deschise - se prezintă publicului larg din diferite locații rezultatele colaborării, a cercetării
Descoperă creaţia artiştilor ambulanţi, la Curtea Comedianților by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/77221_a_78546]
-
imaginea din titlu reprezenta metafora centrală, poemele fiind toate variațiuni pe aceeași temă. Din echivalarea pântecului matern cu bolta cerească se crea perspectiva: lumea exterioară devenea extensia palidă a unui fabulos univers primordial. Cu Inima de diamant, ieșim din această scenografie intimă, îmbibată "de sânge și de bale, de limfă, de foale", pentru a ne muta într-un univers, cum ar fi spus Ion Barbu, "de curății și semne". De la visceralitate la idealitate și de la întunericul cald dinaintea nașterii la emisiile
Sex și mistică by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9631_a_10956]
-
pentru a evoca ambientul, contextul. Nu același lucru se petrece pe scenă, unde fiecare personaj are o greutate anume. Spectacolul Block Bach reunește numai personalități de primă mână, fie ei interpreți, fie realizatori ai viziunii lui de ansamblu. Regia și scenografia îi aparțin lui Alexandru Dabija, secondat în scenografie de Laura Parasciv și în proiecții de Daniel Gontz. Imaginea scenică este simplă și aerisită: o schelă metalică creează mai multe compartimentări, legate pe verticală prin trepte, sugerând cutiile de conserve ale
O lume închegată din fărâme by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/9637_a_10962]
-
se petrece pe scenă, unde fiecare personaj are o greutate anume. Spectacolul Block Bach reunește numai personalități de primă mână, fie ei interpreți, fie realizatori ai viziunii lui de ansamblu. Regia și scenografia îi aparțin lui Alexandru Dabija, secondat în scenografie de Laura Parasciv și în proiecții de Daniel Gontz. Imaginea scenică este simplă și aerisită: o schelă metalică creează mai multe compartimentări, legate pe verticală prin trepte, sugerând cutiile de conserve ale apartamentelor, în fiecare cutie cu un personaj. Funcția
O lume închegată din fărâme by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/9637_a_10962]
-
întregul fundal pot sugera fațada unui bloc, pe înserat, cu unele ferestre luminate și persoane întrezărite dincolo de perdele. În acest spațiu, conturat numai de barele schelei, personajele se mișcă în voie, pe verticală și pe orizontală. Simbioza dintre regie, coregrafie, scenografie și proiecții este atât de strânsă încât spectacolul se derulează tot timpul armonios, unitar ca imagine scenică. Și, încurajator pentru noi toți, viața noastră la bloc se poate desfășura în compania muzicii lui Johann Sebastian Bach, este drept și cu
O lume închegată din fărâme by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/9637_a_10962]
-
se interesează Gérard, în timp ce tehnicienii încep să întindă cablurile. — Unsă. Mai exact, stropită, îi arată Lionel două sticle de șampanie căzute la datorie. — Nu e grav. Văd că v-ați hotărât să evoluați într-un decor minimal, îi arată Gérard scenografia îndrăzneață, constând într-o saltea, un scaun și un birou. — Vreau să evoluez în voie. Ai adus banii? Producătorul scoate dintr-o servietă Lancel un plic care dă pe afară și o foaie cu antet. După episodul cu Anghel de la
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
Liviu Ciulei este cel mai prolific. Timp de peste trei decenii a semnat mizanscene În Germania, SUA, Australia, Canada, Franța, Italia, Anglia, Israel. Și nu a montat piese/opere ușoare; nu a făcut-o pe fugă, ci a elaborat Îndelung regia & scenografia spectacolelor sale, lăsînd critica țării respective Într-o admirație totală. De altfel, Ciulei a fost singurul director de scenă român necontroversat: toate montările sale s-au bucurat exclusiv de elogii. Un alt aspect pe care vreau să-l semnalez aici
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
multe, montate și-n țară), ori imagini - ochiul mare care supraveghează scena, roșul și sîngele care e prezent În mai multe spectacole, liftul care aduce personaje surpriză, șarpanta, turla de biserică (dreaptă, ori răsturnată) etc. De altfel, trebuie să recunosc, scenografiile compatriotului nostru nu sunt concepute pentru teatre sărace; nici pentru ateliere cu personal puțin și necalificat. La cîte zeci de detalii arhitectonice și de mobilier cerea scenograful Ciulei pentru un singur spectacol, Îmi imaginez ce timp de execuție Îndelung era
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
introdus În teatrul australian criteriile exigenței profesionale și măiestria imaginii teatrale”(David Marr,The National Times);„Spectacolul este magnific”(Richard Eder, The N-Y Times); „C vizualizează În termeni care-ți taie răsuflarea”(David Richards, Washington Star) ș.a. Regia și scenografia românească modernă, Întemeiată de Ion Sava, continuată de Radu Stanca, a găsit În Liviu Ciulei continuatorul și consacratorul ideal. Iar albumul Cu gîndiri și cu imagini rămîne un document de o valoare inestimabilă; și un minunat manual de regie și
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
românească modernă, Întemeiată de Ion Sava, continuată de Radu Stanca, a găsit În Liviu Ciulei continuatorul și consacratorul ideal. Iar albumul Cu gîndiri și cu imagini rămîne un document de o valoare inestimabilă; și un minunat manual de regie și scenografie. Dacă În 1946 Liviu Ciulei debutează În regie și scenografie chiar În Teatrul Odeon, oferit de părintele său (rapel - Stanislavski, care și el primea un teatru de la tatăl lui, cu 200 de actori sclavi!); Îl joacă și pe Puck dinn
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
a găsit În Liviu Ciulei continuatorul și consacratorul ideal. Iar albumul Cu gîndiri și cu imagini rămîne un document de o valoare inestimabilă; și un minunat manual de regie și scenografie. Dacă În 1946 Liviu Ciulei debutează În regie și scenografie chiar În Teatrul Odeon, oferit de părintele său (rapel - Stanislavski, care și el primea un teatru de la tatăl lui, cu 200 de actori sclavi!); Îl joacă și pe Puck dinn Visul...lui Will (viitoare obsesie a activității sale regizoral/scenografice
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
bizar: viitorul mare regizor pică la examenul sindical de ...regie! CÎnd cere lămuriri i se explică: „ați sfidat comisia!”(sfidarea consta În calitatea excepțională a hîrtiei pe care artistul și-a scris lucrarea de examen). Nu mai are voie decît scenografie și actorie; tot e bine, am zice noi azi, după ce am citit și auzit atîtea grozăvii legate de anii sociologismului vulgar. Mai apucă, În epoca realismului socialist (după 1948), să semneze scenografii, ori să joace, la/În spectacole cu texte
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
lucrarea de examen). Nu mai are voie decît scenografie și actorie; tot e bine, am zice noi azi, după ce am citit și auzit atîtea grozăvii legate de anii sociologismului vulgar. Mai apucă, În epoca realismului socialist (după 1948), să semneze scenografii, ori să joace, la/În spectacole cu texte importante: Toți fiii mei de A. Miller, Mizantropul, Othello; dar talentul său e obligat să se și irosească pe drame anacronice, de autori nejucabili azi, precum Lascăr Sebastian, Malz & Sklar, M. Davidoglu
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
cu Clody Într-un rol de zile mari (au mai jucat, excelent, Ștefan Ciubotărașu, Lazăr Vrabie și tînărul Mircea Albulescu). Iar peste un an, LC montează Sfînta Ioana a lui Shaw, spectacol important pentru că decorul Încearcă prima ruptură cu tradiția scenografiei realiste. Dispariția lui Liviu Ciulei, Într-un octombrie 2011 dușmănos, m-a făcut să reiau cartea testament a marelui Creator - Cu gîndiri și cu imagini, apărută cu numai doi ani Înaintea exitului. Albumul, impecabil tipărit, este povestea vieții unui norocos
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
un octombrie 2011 dușmănos, m-a făcut să reiau cartea testament a marelui Creator - Cu gîndiri și cu imagini, apărută cu numai doi ani Înaintea exitului. Albumul, impecabil tipărit, este povestea vieții unui norocos...ghinionist; dar și un curs de scenografie (nu știu unul... involuntar, mai bun); o juxtapunere de montări, rezumate; un dicționar de idei & personaje scenice; și un prilej de admirație pentru un mare om de teatru român, revendicat și de Europa, America, Asia sau Australia, În fiecare dintre
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
subtextului tuturor frazelor și relațiilor dintre eroi. Nu cred că se mai poate monta azi Piesa fără titlu (Platonov), fără să cunoști caietul de regie al lui Dodin... Vorbind despre Yannis Kokkos, mă voi opri la trei obiecte banale ale scenografiei de pretutindeni și dintotdeauna: scara, ușa și copacul. Mii de spectacole sau folosit de ele; tot atîtea, le-au evitat. Îmi amintesc și-n teatrul românesc de o perioadă În care nu existau decoruri fără pereți și uși: 70% din
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
70% din reprezentații conțineau interioare, realiste. Apoi, a urmat alta, În care s-a renunțat la tot ceea ce aducea cu un interior: În loc de pereți și uși, erau preferate peisaje (aparent) inadecvate. La fel, scările sau copacii: par banale, În orice scenografie. Ei bine, Kokkos e un filosof al scenografiei; evită previzibilul și găsește o personalizare a obiectului, legată de cerințele respectivului spectacol, atît de minuțios enumerate În carte de George Banu: „A nu face uși - În panașul acestui refuz se poate
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
urmat alta, În care s-a renunțat la tot ceea ce aducea cu un interior: În loc de pereți și uși, erau preferate peisaje (aparent) inadecvate. La fel, scările sau copacii: par banale, În orice scenografie. Ei bine, Kokkos e un filosof al scenografiei; evită previzibilul și găsește o personalizare a obiectului, legată de cerințele respectivului spectacol, atît de minuțios enumerate În carte de George Banu: „A nu face uși - În panașul acestui refuz se poate recunoaște orgoliul artistului și disprețul pentru artizan, ca și cum
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
unii care nu fac nimic. Mărturisesc că mi-e simpatic Ciobotari...În primul rînd pentru că și mie, la 23-24 de ani, cînd eram student la București, mi se adresa același reproș „grijuliu”ipocrit. Mai ales că făceam și regie, plus scenografie! Dar decît să n-ai ce risipi, mai bine „risipești”, cît ai... Cartea despre care voi vorbi În continuare se numește Captiv În epoca de aur. Cum În 1989 autorul prindea abia...al 10-lea bobocel În buchetul vieții, realizați
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
a Împiedicat, periodic, de incredibile obstacole. Urca și cobora. Depășea și iar se-mpiedica. Era exonerat și iar Învinovățit. Credea, ciclic, că a găsit colectivul ideal și, nu după multă vremea, fugea. Alterna actoria, cu regia și pedagogia - chiar cu scenografia!, din dorința de-a nu se autolimita și plafona. Cerea prospețime colaboratorilor și subalternilor. Drept care, devenea indezirabil, de cele mai multe ori. Vroia să facă cultură, artă profundă, să dea greutate spectacolelor În care se implica. Începuturile erau pretutindeni, promițătoare. Trecea o
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
1942); au urmat Țara fericirii (1945), Al 8-lea păcat (1946 - despre Pamfil Șeicaru), Madona (1947), Profesorul de franceză (1948), Geamandura (1950) etc. Chirița am văzut-o pe scena Naționalului, prin 1970, Într-o montare excelentă (Horea Popescu), cu o scenografie de zile mari (soții Boruzescu). Țara fericirii mi-a plăcut prin pirandellism. Iar la Geamandura am fost alături de Paul Stratilat (eram elevul lui, la Școala Populară de Artă), la Constanța, cînd o monta Într-un spectacol preluat și de Radio
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
neavând curajul să-l pocnească direct, mă atacau pe mine. - Până la urmă, sunteți mai mult teatrolog sau mai mult regizor? - Dacă e să țin cont de activitatea mea, sunt ambele. Dacă iei În calcul că o perioadă am făcut și scenografie, apoi că, din când În când, fac și actorie, dacă iei În calcul că mai scriu și scenarii, ar rezulta că sunt ceea ce se numește, general și simplu, „om de teatru”. Din păcate, modestia m-a Împiedicat să fac vâlvă
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
Într-un Festival al recitalurilor În Bacău. Chiar Valentin Silvestru a vorbit frumos despre spectacol. Cert este că, pentru o perioadă, am fost scos din sistem. Pe unde vedea numele meu, Consiliul Culturii mă ștergea automat. A trebuit să fac scenografie sub pseudonim, sau să montez ca regizor secund, ori asistent de regie. - Ați ajuns apoi la Brăila. - După ce am terminat cu chiu cu vai facultatea, mi s-a oferit, Într-adevăr, un post la Teatrul de copii din Brăila. Acolo
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
mea. Închid paranteza frivolă În care simt că vrei să mă atragi. Și chiar ai reușit, parțial! Revenind, am fost deci angajat În teatre, ca regizor. Că În paralel mai scoteam câte o carte, scriam un scenariu sau făceam o scenografie, asta e partea a doua. - Ca regizor cum vă gestionați relația cu actorii? E o relație tehnică, apropiată? - E o relație familială. Actorul meu preferat este cel care Îmi e apropiat și care ar putea face parte din familia mea
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
teatral, așa cum se manifestă el la acest Început de secol. - Avem de-a face cu o superficia lizare a Întregii mișcări teatrale românești. Nu văd cum ar putea criticii scăpa de această superficia lizare. Pretutindeni - În regie, În dramaturgie, În scenografie, În actorie - există reprezentanți ai superficialității. Evident că și În teatrologie. - Mai este astăzi teatrologia o meserie? - În sens clasic și etimologic, nu prea mai este! E, Însă, nevoie de oameni care să comenteze spectacolul teatral. - Totuși, mulți dintre acești
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]