1,604 matches
-
socialiste și a mutațiilor de conștiință. Se relevă schița Zestrea Elvirei, ce creionează fugar profilul Elvirei Cantacuzino-Pașcanu, personaj central în romanul Landoul cu blazon (1984). Motivul omului care schimbă locul și civilizează satul arhaic impunând armonia în viața colectivității - exemplificat schematic și tendențios de majoritatea prozelor din acest prim volum - este reluat în romanul Cărări peste dealuri (1988), proză de factură statică, susținută de o caracterologie previzibilă și dezvoltată în linia unor tipare desuete. Romanul Landoul cu blazon, conceput în maniera
LEON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287777_a_289106]
-
copii de ambele sexe recunoscuți ca descendenți. Selectivitatea se produce numai în trecerea de la o generație la alta, adică fetele sunt cele care duc mai departe neamul, în timp ce băieții sunt scoși în afara filiației și nu mai reprezintă purtători de descendență. Schematic, modelul este prezentat în figura 3 (apud Fox, 1972): Figura 3. Descendență matriliniară Matriliniaritatea este asociată cu rezidența matrilocală și, astfel, într-un asemenea aranjament domestic, mamele și fiicele constituie elementele stabile, în vreme ce fiii și soții sunt mai mobili și
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
Lăpușneanu, domnul Moldovei are o acțiune mai bine legată și motivată, deși autorul se arată și aici preocupat de trăsăturile românești ale figurilor aduse în scenă. Conflictul este determinat, ca în tragedia clasică, de caractere și de hybris, dar rămâne schematic prin reducerea întregului la obsesia crimei și la setea de sânge, născute de nebunia lui Lăpușneanu. Piesa nu depășește un nivel mediocru. Ca poet, în Zâmbiri și lacrimi, R. este un romantic de un decepționism plat. Citate și motouri indică
ROSCA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289370_a_290699]
-
poncifele realismului socialist. Autorul trasează evoluția protagonistului, Anghel Dușe, electrician la Uzinele Sinești, comunist în devenire în anii imediat următori celei de-a doua conflagrații mondiale: experiența închisorii, implicarea în viața sindicatelor, politica vremii ș.a.m.d. Personajele, mai toate schematice, întruchipează, totuși, o lume în schimbare, tulbure. Dacă teza nu ar fi atât de simplist urmărită, s-ar reține observația atentă, structurată prin acumulări, a unor medii. În următoarele scrieri S. cultivă cu preponderență umorul, în diverse registre. Umorul sec
SALEM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289448_a_290777]
-
ei este afectiv-emoționalul dobândit în copilărie. M. Rokeach (1960) mută accentul pe aspectul cognitiv, susținând că orice formă de autoritarism (nu doar cel conservator de dreapta, asupra căruia s-a oprit Th. Adorno) se caracterizează printr-un stil de gândire schematic și rigid, opac la argumentele ce susțin idei contrare. Articulate într-o coerență insensibilă la schimbări, ideile, valorile și atitudinile indivizilor cu personalitate dogmatică - după cum o numește M. Rokeach - trimit la stimarea necondiționată a celor cu același mental și la
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
sunt zdrobiți dacă nu au luciditatea înțelegerii realității în mișcarea ei, iar nu în dorințele lor, dacă nu își găsesc un loc în imensul și complicatul angrenaj. Personajele acestor drame apar astăzi ca fiind lucrate prin simplificare, iar acțiunile lor, schematice; e drept, adevăratele explozii ale timpului simplifică și schematizează prin ele însele, nu însă și întru totul. Comunistul Pavel vede în revoluție un fel de dialectică devenită tranșantă și implacabilă: „Putregaiul se curăță numai cu toporul. De abia după aceea
LOVINESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287852_a_289181]
-
de Balzac, sugerează starea de extremă mizerie a unei întregi societăți. Formă elementară de subzistență, grupul „siamezilor” devine pe neobservate club de dezbatere a problemelor ce frământă tânăra generație. Năzuința spre o cuprindere largă e rezolvată de autor întrucâtva prea schematic, membrii grupului diferențiindu-se după locul de origine și mediul din care provin, după tipul de activitate intelectuală, prin temperament și printr-o sumă de incidente biografice. Exponent este, în cele din urmă, Isaia Scurtu, student la Litere și Filosofie
STAN-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289855_a_291184]
-
anterior. Așa a luat naștere romanul Al cincilea anotimp (1963), ce se vrea o frescă a ultimilor ani din timpul celui de-al doilea război mondial. Protagonistul cărții, un profesor de filosofie, face legătura între cele două lumi antagonice, văzute schematic, în maniera ideologizată a realismului socialist: pe de o parte muncitorii ce pregătesc insurecția, pe de alta, marii proprietari, deciși să își apere cu violență bunurile. Din dorința de a cuprinde medii cât mai diverse, Ș. aglomerează tot felul de
STEFANESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289903_a_291232]
-
nu reușesc să îi individualizeze profilul și nu conțin premisele unei virtuale reușite ulterioare. Ca mulți colegi de generație, prozatorul este interesat de surprinderea și radiografierea laturii vagi, inefabile a unor situații și stări sufletești aparent insignifiante, personajele încadrându-se, schematic, în seria „suciților”. Totuși, spre deosebire de congeneri, care mizau pe ineditul caracterelor sau al unghiului de proiectare a lor, S. e lipsit de invenție și, probabil, de capacitatea de sublimare a autobiograficului, astfel încât reușește numai articularea, din mici „scenete”, a unei
STOIAN-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289947_a_291276]
-
Liszt și Barbu Lăutaru. Scriere modestă, cu personaje „de operetă”, cu tablouri vivante colorate convențional, pitorescul fiind asigurat, între altele, prin împrumuturi onomastice din Țiganiada lui Ion Budai-Deleanu, piesa deschide seria evocărilor istorice dramatizate. Diferite între ele, mergând de la convenționalismul schematic al viziunii „operetistice” la verva inteligent administrată (Procesul domnului Caragiale, cu referire la conflictul Caragiale-Caion) ori la evocarea ilustrativă, „cuminte” și meșteșugărească, de popularizare istorică (Cuza Vodă, Eminescu), acestea rămân inferioare producției de până atunci a lui Ș. Dintre ele
STEFANESCU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289908_a_291237]
-
ediția lui Aubert figurează ca al optulea dialog despre Treime, inexactitate corectată de Migne; despre aceasta cf. infra), prezentat aici ca un bărbat în vîrstă și friguros. Totuși, încă din prolog, apare precizarea că, în text, interlocutorii vor fi indicați schematic cu A și B. Tot în prolog este motivată și alegerea genului dialogic: „...din cauza subtilității extreme a chestiunilor, pentru ca prin întrebări și răspunsuri propoziția în discuție să fie permanent construită și distrusă într-o manieră concisă”. Primul dialog pornește de la
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
culturii), niciun "mesaj umanist" nu era credibil, nu exista niciun "om nou, înaintat", niciun "vis de aur" nu era posibil sau era chiar o cacealma ridiculă ori tragică, de vreme ce comunismul era declarat a fi "cea mai dreaptă și umană societate". Schematic vorbind, putem afirma că acel context al Simposionului dedicat Centenarului marelui poet din sec. al XIX-lea a fost un pretext pentru "emițător", NC, de a încerca să manipuleze pe receptori (auditorii de la Simposion și întreaga țară), pentru a acționa
Un text din "epoca de aur" by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/17126_a_18451]
-
mai înalt nu nu are importanță, pentru că după aceea n-am reușit să spun nici un da, n-am reușit să găsesc ce trebuie să afirm.” Ratării lui Dunca îi sunt opuse ascensiunea socială și succesul lui Dumitru Vinea, personaj oarecum schematic și convențional, individ primitiv și vanitos, a cărui dominație necontestată în uzina pe care o conduce cu mână forte este o expresie a autorității înseși. Încercarea lui I. de a-și umaniza personajul, înzestrându-l cu un sentiment al golului
IVASIUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287655_a_288984]
-
situațiile de criză sunt proprii cunoașterii de adâncime a omului. Atenția specială dată complexelor maladive, trăirilor crepusculare, de invazie onirică pare să fi generat prozele din Oameni în ceață, unde colecția de „cazuri” reține prin veracitatea descrierii proceselor nevrotice. Deși schematice și eseistice, povestirile grupate în Puterea mitului aduc o sensibilă modificare de viziune. Omul împrumută, aici, ceva din măreția forțelor elementare. O înfiorare lirică străbate aceste pagini, unde se anunță teme ale eseisticii filosofico-antropologice și, totodată, tonalitatea ei imnică din
BIBERI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285719_a_287048]
-
Domnia Anticristului va dura trei ani și șase luni, la capătul cărora va fi aruncat de Cristos în „iezerul de foc și de pucioasă”. Apoi va începe „cea de‑a șaptea zi a săptămânii milenare”. O dezvoltare a acestei prezentări schematice se impune. Unul dintre punctele majore de interes, în ceea ce privește datele „biografice” ale Anticristului, este identificarea numelui său. După cum știm, atât grecii, cât și romanii foloseau literele pentru a calcula, fapt care permitea diferiților interpreți să stabilească corespondențe între numărul 666
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
se înțeleagă acest lucru, prima dată în capitolul 28, în care face o scurtă recapitulare a tuturor punctelor interpretării sale și din nou, în capitolul 29, atunci când face apel la prudența și inteligența lui Teofil în transmiterea descoperirilor. Să reluăm schematic principalele date ale exegezei: I. leoaica - babilonienii/Nabucodonosor - aurul; II. ursul - perșii/Darius - argintul; (cele trei coaste: perșii, mezii, babilonienii); III. leopardul - grecii/Alexandru cel Mare - bronzul; IV. a patra fiară - romanii - fierul; IVa. cele zece coarne ale fiarei - amestecul
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
de ani (millenium) și mai ales confruntarea decisivă dintre Isus și diavol, în care cel din urmă este învins, toate acestea dispar dintr‑o singură mișcare, în cazul predicatorului nostru. Biografia monstrului eshatologic devine, în această omilie, extrem de sumară, aproape schematică, am putea spune. Lacuna imensă pe care catehetul o creează în „dosarul de lucru” evitând citatele din Apocalipsă se află, în opinia noastră, la originea doctrinei care susține întruparea diavolului în Anticrist. Tradiția inaugurată de Irineu și fidel continuată de
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
sfârșitul propriu‑zis al lumii. Desigur, se poate risca un calcul estimativ al perioadei scurse între momentul prezent și cel al încheierii evanghelizării. Rămâne totuși celălalt segment, și mai neclar, care se întinde între sfârșitul evanghelizării și cel al lumii. Schematic, argumentarea lui Augustin poate fi prezentată în felul următor: HIC ———— TEMPORA (? ) ———— FINIS SAECULI (??) Gradul de incertitudine crește cu fiecare etapă luată în calcul. Misterul pare să se adâncească pe măsură ce se încearcă elucidarea lui, soluțiile se dovedesc inadecvate, naive chiar, câtă
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
totul, o ceartă banală între un tată, considerat fără autoritate, și fiul său, dornic de afirmare prin intransigență excesivă, sugerează incompatibilitatea a două modalități de a judeca un accident de muncă (Șansa). Excepțiile, modeste, de la regula generală, tendențioasă, a viziunii schematice a lui S. sunt reprezentate de romanele Presimțirea zăpezilor, Grăuntele de grâu, când cade pe pământ și Despărțirea. Cu mai mult aplomb narativ, autorul se străduiește să nu mai literaturizeze tezist și se îndreaptă către alte arii de interes: în
SIMION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289684_a_291013]
-
războiul și oamenii. În Miron Grindea, roman cu multe inserții autobiografice, se încearcă o analiză a societății românești din primele decenii ale secolului al XX-lea. Observațiile, corecte, pornesc de la o realitate incontestabilă, dar perspectiva de ansamblu se dovedește simplistă, schematică, dominată de o percepție sămănătoristă, deja vetustă. Personajele rămân simple eboșe, lipsite de viață. Nici protagonistul nu este creionat convingător. Mai aproape de o reușită, paginile în care se urmărește relația dintre Miron Grindea și tatăl său capătă, în cele din
SAVEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289519_a_290848]
-
științifice”, explicative a lui C. Dobrogeanu-Gherea și în atmosfera materialistă și pozitivistă a cercurilor socialiste, S. abordează literatura de pe baze deterministe și istoriste, opuse autonomiei esteticului și disocierii valorilor. Treptat, determinismul sociologic se varsă într-unul mai larg, însă tot schematic în taxonomia lui rigidă. Absorbit de cercetările antropologice și paleontologice, materializate în La Vie des mamifères et des hommes fossiles (1926), el elaborează o tipologie a scriitorilor în funcție de climă, nutriție, rasă, fiziologie și fizionomie, ca în articolul De la critica literară
SANIELEVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289471_a_290800]
-
autorului, înscrise în arhitectura ficțiunii. De pildă, membrii cercului simbolic numit „Arta noastră, viața noastră” încearcă să pună în scenă o piesă de teatru intitulată Ei pășesc spre țelul propus, prilej pentru S. de a realiza o parodie a literaturii schematice, după cum apreciază Valeriu Cristea. Și în romanul Solfegiul biruinței alcătuirea și redactarea unui ziar devine un mobil ideal pentru a pune în pagină nenumărate mostre de comedie lexicală, ca simptom al vidului interior. Cărțile de reportaje - Martori oculari (1976, semnată
SECELEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289594_a_290923]
-
cu sfârșitul (1970) tentația moralizatoare devine frivolă: condamnarea „căsătoriilor pripite”. Călătorie în noapte și Mâine va fi prea târziu (ambele din 1971) sunt schițe dramatice cu vagi aspirații poematice, având ca subiect lupta comuniștilor din ilegalitate; mai interesant decât rezolvarea schematică a conflictului este liantul dintre cele două piese. SCRIERI: Micul lustragiu, București, 1968; Tulburătorul vis. Dialog cu sfârșitul, Cluj, 1970; Călătorie în noapte. Mâine va fi prea târziu, Cluj, 1971; Dosarul 505, Cluj, 1972. Repere bibliografice: Petre M. Haș, „Micul
SEITAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289607_a_290936]
-
carte. În spiritul vremii, timbrul festivist, convențional, străbate însă numeroase volume - Om pentru oameni (1973), Cu trainică iubire (1979), Prin timp suind (1984), O carte (1985), Creștem în lumină (1989) -, în timp ce sentimentele umanitariste implică accente exortative sau gnomice. Mai puțin schematice, versurile din Eu sunt ca viața (1997) se impun prin atmosfera de împăcare și seninătate cu care este întâmpinată trecerea timpului. Lipsa tragismului intervine ca o consecință a înțelepciunii (Mă bucur eu, S-ar putea), centrală fiind preocuparea pentru ființa
SERBAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289635_a_290964]
-
roman, unde se observă o compoziție eteroclită și o eroicizare artificială a cotidianului. Aspectul e mult mai marcat în culegerile de proză scurtă - Eliberarea lui Bularda (1974), Avesalon cel bătrân (1983) -, unde povestirile sunt dispuse într-un lanț narativ, împletind schematic fapte comune cu legende și eroi idilici. Scriitorul va compune și o carte adresată tineretului, Taina munților de aur și alte povești (1992), precum și două piese de teatru, Ana lui Manole și Ulise a rămas la Troia, editate în 1995
SELEJAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289608_a_290937]