623 matches
-
el. — Nu, am zis eu lăsând capul în piept. — Și n-o să mai arunci cu lucruri prin casă? — N-o să mai arunc cu lucruri prin casă. — Ești o fată bună, să știi, mi-a zis tata cu un zâmbet abia schițat. Indiferent ce zic maică-ta și surorile tale. Capitolul opttc "Capitolul opt" După ce, în seara precedentă, tata îmi ținuse discursul de îmbărbătare, m-a pupat - stânjenit, totuși m-a pupat - și, deși incapabil să mă privească în ochi, mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
și chiar și atunci când vorbea, de cele mai multe ori discuta despre diverse metode de sinucidere. Sau despre cântăreți din tot felul de trupe obscure care se sinuciseseră. Odată mi-a spus „bună“ și mi-a adresat un zâmbet dulce, deși abia schițat. Am crezut că l-am judecat greșit, dar mai târziu am descoperit că era beat criță. Întotdeauna avea la el, ascuns în căptușeala zdrențuită a pardesiului negru, un exemplar jerpelit din Fear and Loathing in Las Vegas sau American Psycho
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
am continuat eu șovăielnic. La replica asta, Adam a clătinat ușor din cap, cu o expresie întunecată pe chip. Ei, de fapt cred că a fost o clătinare a capului. Arăta foarte mult a clătinare din cap. Cu toate că fusese abia schițată, iar expresia lui Adam fusese foarte întunecată. Sigur, se poate foarte bine ca omul să-și fi ajustat poziția capului. Dar gestul ăsta a fost suficient ca să mă încurajeze să continui. Am crezut c-ai plecat fiindcă nu voiai să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
n-o să-ți meargă. Nenorocit fără inimă, m-am gândit o clipă, dar apoi mi-am alungat din minte gândul nedemn. Nu răspund decât la lacrimile femeilor aflate sub vârsta de doi ani, a continuat Adam cu un zâmbet abia schițat, mângâind fețișoara lui Kate. A, am spus eu. Am încercat să fiu curajoasă și să râd, cu toate că încă plângeam. Și de ce îți e așa de frică, de trebuie să fii rea cu mine? m-a întrebat el. De data asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
venea la mine. Între timp, aveam de gând să arunc o privire peste acte ca să văd dacă aveam într-adevăr vreun drept. Peste exact o oră, soneria de la intrare a sunat. Era James. M-a întâmpinat cu un zâmbet abia schițat și m-a întrebat cum mai stă Kate cu sănătatea. — Păi, de ce n-o întrebi direct pe ea? i-am spus. — A, ăăă, bine atunci, mi-a răspuns. Am mers în sufragerie, unde era și Kate. James a gâdilat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
acolo când se Întâmplă schimbările astea. Dar dacă i-aș fi spus asta Barbarei, ar fi considerat că nu sunt o mamă bună. Avocatul acuzării se Întoarce cu fața spre jurați, trăsăturile lui lungi, palide, tresar sub un rânjet abia schițat: — Aș ruga curtea să noteze că pârâta preferă să mintă decât să se facă de râs. Femeia clatină din cap cu putere. Se adresează judecătorului. Nu, nu, nu. Nu e corect. Nu e vorba că mă fac de râs, onorată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
în ochi. Suntem amândoi foarte gravi și ne studiem cu o înverșunare mută, aproape cu ostilitate, timp de câte va clipe. Apoi Eduard se apleacă, din senin, și mă sărută pe buzele uscate de asprimea vorbelor lui. Un sărut abia schițat. Nici nu am timp să mă dezmeticesc. Mă mângâie apoi pe obraji, îmi mângâie conturul feței, conturul ochilor, îmi mângâie conturul buzelor pe care tocmai le-a sărutat, și pleacă. închid ușa cu gesturi lente, golită de orice gând, și
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
din servietă și de a mă uita la desen. Din foaia de hârtie mă priveau niște ochi imenși. Și, când spun imenși, chiar asta vreau să spun: imenși! Severi și în același timp curioși. Restul trăsăturilor feței erau mai mult schițate, din liniile și punctele bine cunoscute. Doar ochii, imenși, ieșeau pregnant în evidență. în schimb, întreaga frunte îmi era populată (nu de coșuri pulsatile, ci de imagini): siluete umane, pânze de păianjen aducând a valuri de mare și multe semne
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
ieșeau pregnant în evidență. Severi și în același timp curioși. Iar fruntea - întreaga frunte - era populată cu imagini: siluete de oameni, pânze de păianjen aducând a valuri de mare și multe semne de întrebare. Restul trăsăturilor feței erau mai mult schițate, din linii și puncte verzui aproape străvezii, la fel ca în celelalte portrete. Clara se întoarse cu privirea la ochii din tablou și abia atunci văzu că în pupile se oglindeau o parte din fantasmele care apăreau în frunte, ca și cum
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
poate să avizeze pe oricine că se află într-un spital. O durere uniformă îi înfășoară trupul iar pe frunte simte strânsoarea puternică a unui bandaj. Curios, dorind să afle despre ce este vorba, încearcă să ridică brațul. Mișcarea abia schițată, se oprește sub cascada unor dureri îngrozitoare care fac să-i scape printre buze un geamăt de durere. Niciodată nu simțise așa o tortură. Scăldat în râuri de transpirație, simte cum mii de pumnale ascuțite ciopârțesc sălbatic toate terminațiile lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
de inferioritate socială și dependență economică. Datorită acestor prevederi, percepute pe bună dreptate ca subversive la adresa ordinii politice consacrate, status quo-ul transilvănean a eludat punerea diplomei în aplicare, astfel că diploma secundă a rămas fără efect. Pe acest fundal istoric, schițat sumar în rândurile precedente, trebuie înțeleasă activitatea petiționară a lui I. Micu-Klein, în care argumentul central în revendicarea de drepturi politice a fost apelul la trecut. Tradiția petiționarismului românilor ardeleni a fost inaugurată prin asidua muncă a episcopului Micu, desfășurată
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
a evoluat, astfel, în două direcții de cunoaștere, prin mijloace și sub forme diferite: filosofia și poezia. III. NOTE FINALE Dincolo de cuvânt ...Și ce a descoperit sau ce a realizat artistul prin această demiurgica lucrare? Creația poetica, așa cum este ea schițata în opera filosofului german ca produs al celor patru facultăți subiective (imaginația, intelectul, spiritul și gustul) -, apare că un particular exercițiu de cunoaștere care, în esență, substituie conceptul prin imaginea simbolică. În actul cognitiv, conceptul integrează și ordonează reprezentările diferențiind
Immanuel Kant: poezie și cunoaștere by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]
-
nouă, căreia îi dă chiar titlul. Această schimbare arată o dezvoltare semnificativă în poezia așa-numită confesională a lui Lowell, marcând o trecere spre o viziune mai largă, un angajament și mai clar cu actualitatea și istoria americană decât cele schițate doar în unele poezii din volumul central al "școlii" nășite de M.L. Rosenthal. Poezia invită la un dialog intertextual, în care vestita "Ode to the Confederate Dead" a mentorului său din sud, Allen Tate, trebuie luată ca punct de reper
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
în balanța de plăți pe partea de credit (+) sau de debit (-). Walters și Blake (1992) identifică surse de conflict între statul-gazdă și statul de origine, pe marginea impactului activității corporației transnaționale asupra balanței de plăți a ambelor țări. Cadrul conflictual schițat astfel este interesant, dar se cuvine să reamintim că interesele statului de origine nu corespund neapărat cu interesele corporației (vezi și capitolul 5). Nici nu ar avea de ce să corespundă, întrucât capitalul CTN poate aparține unor acționari din mai multe
Corporațiile transnaționale și capitalismul global by Liviu Voinea () [Corola-publishinghouse/Science/1912_a_3237]
-
pentru legănarea ochiului A oprit împreunarea literelor fulgerând ca solzii Și toată sala mașinilor e un muzeu cu monștri marini... Noaptea docherilor, a minerilor din saline, „noaptea ucenicului ciubotar”, bibliotecile („aceste anticamere ale veșniciei”) sunt alte asemenea motive, adesea abia schițate, în jurul cărora se desfășoară asediul imaginilor. Căci ceea ce se impune în primul rând și în acest amplu poem nu este atât stabilitatea unei anume geometrii ideatice sau plastice, cât dinamica imaginarului ca expresie a unor stări de alertă a spiritului
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
și unul nominal, cu sens ambiguu - poarta - marcând deopotrivă închiderea și promisiunea unei deschideri, a unei comunicări. Trăirea (poetului) ca asumare a destinelor particulare apare aici, simbolic, drept element unificator între cele două serii figurative, - posibil agent transfigurator al ambianței schițate, în sensul revelării unor orizonturi purificatoare. Cu câteva rânduri mai jos, „mesajul” poetic apare de altfel explicit: „Aș fi vrut să smulg inima mea ca pe o lămâie din coșurile cu fructe, s-o arunc ca pe o promisiune de
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
constrângeri suplimentare derivate din natură noastr]. Dar complexitatea naturii noastre ne d] posibilitatea s] prețuim o diversitate de bunuri și s] le ordon]m în diferite feluri, iar aceasta face ca un relativism substanțial s] poat] fi adev]rât. Viziunea schițat] mai sus are avantajul de a l]să deschis argumentul legat de emergentă unei versiuni puternice a relativismului. Ea susține c] nu exist] doar o moral] adev]rât], dar nici nu neag] c] unele morale ar putea fi false și
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
cât și incompatibiliști care sunt convinși c] suntem liberi și concluzioneaz], prin urmare, c] determinismul trebuie s] fie fals. Și, într-adev]r, ambele tipuri de incompatibiliști exist]. Primii sunt cunoscuți că „determiniști radicali” (din cauza intransigentei acestora în privința implicațiilor determinismului). Argumentația schițat] mai sus este una cu care numeroși determiniști radicali ar fi întru totul de acord (cf. Skinner, 1971), dar exist] și alții care s-ar opune pasului 5, adic] pretenției c] nihilismul rezult] din adev]rul determinismului. Aceștia din urm
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
am putea decide și acționa altfel decât decidem și action]m de fapt, cu condiția c] am alege sau am vrea s] facem așa. Așa-numitele analize „ipotetice” ale cerinței de a fi responsabili moral - vezi pasul 4 în raționamentul schițat mai devreme - au fost aprig criticate. Dintre aceste critici, una pe care mulți o consider] conving]toare sun] în felul urm]tor: dac] determinismul este adev]rât, legile naturii, considerate în conjuncție cu o descriere a condițiilor universului în orice
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
transilvană. Despărțirea de naționalism După cum scriam Însă la Începutul acestui Argument, nici identitatea mea, și nici reflexul ei livresc, cartea de față, nu au ca temeiuri doar tradiția și istoria, așa cum ne-ar putea lăsa să Înțelegem cronica de familie schițată mai sus. Opțiunile mele personale, ideologice și intelectuale (care au evoluat de-a lungul anilor și a căror prefacere nici astăzi nu am cum să o stăvilesc), au jucat un rol la fel de important. Nu ești doar ceea ce te naști, ci
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
pe care i-am selectat, nu am de gând să-mi împart autoritatea cu ei“ Memoriile oficiale prezintă latura pozitivă a unui rege harnic, ce se dedică în totalitate supușilor săi. Desigur acest punct de vedere este în mare măsură schițat și în cadrul memoriilor apocrife, dar totuși, acestea oferă și alte detalii despre personalitatea omului de stat Ludovic. Regele era informat despre starea deplorabilă în care trăiau cea mai mare parte a supușilor săi. Însă probabil că, având un contact mai
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
la Iași, după un proiect conceput de masterand Carmina Ungureanu (îndrumator lector univ. dr. Ilie Krasovski) de la Facultatea de Arte Plastice, Decorative si Design. Se poate lesne observa că proiectantul acestei medalii recurge pentru avers (fig. 60av) la motivul efigiei schițate, iar pentru revers (fig. 60rv) la cel al figurilor geometrice împletite. Prin jocul de culori (galben și gri deschis strălucitor) și de planuri (vertical-orizontal) proiectantul ușurează posibilitatea de receptare a mesajului și sporește nota de originalitate a medaliei. Menționăm că
Alma Mater Iassiensis în imagini medalistice by Andone Cumpătescu () [Corola-publishinghouse/Science/812_a_1787]
-
capul doctorului Juvara, având alura efigiilor imperiale de pe medalioane romane. Chipul este prezentat în profil spre stânga, cu trăsături ce-i dau o notă de măreție. Prin reliefuri accentuate sunt redate trăsăturile chipului: mustăcioară sub care transpare un zâmbet abia schițat, nas ușor acvilin de dimensiuni impresionante, pomeți proeminenți, maxilare puternice, părul pieptănat în bucle supuse, care acoperă partea de sus a urechii și ceafa. Sub gât este inscripționat numele gravorului și mai jos, spre marginea medaliei, o stea în cinci
Alma Mater Iassiensis în imagini medalistice by Andone Cumpătescu () [Corola-publishinghouse/Science/812_a_1787]
-
sovietică, fiind în contradicție cu principiul realismului în artă. 2. Visul transportă pe eroină într-o lume extraluxoasă, autentic aristocratică, în contrast cu viața pe care o duce în realitate, ceea ce noi am combătut întotdeauna la filmele Holiwood-iene. 3. Există o tendință schițată ușor de a prezenta pe capitalistul din film ca pe un om care face niște experiențe dăunătoare pentru omenire (scoaterea capetelor), dar aceste experiențe continuă nu numai în laborator, dar și în sala de concert (suprimarea vocii cîntăreței). Aceste „miracole
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
cu o mare capacitate de a pune frână dezamăgirii"16. Omul bizantin-omul balcanic-omul sud-est european certifică, din unghi geo-istoric și la nivelul unei tipologii abstracte conceptul de de unitate în diversitate în Europa de Sud-Est. Vorbim de "unitate" pe liniamentul schițatului homo duplex, regăsibil în comportamentul grecului, românului, albanezului, sârbocroatului sau al bulgarului. O asemenea structură bipolară nu putea fi, nu avea cum să fie determinată doar istoric (în sensul de = conjunctural), cu toate că cele două unificări - bizantină și apoi otomană -au
[Corola-publishinghouse/Science/85095_a_85882]