582 matches
-
gândi mai Întâi la Satanovski. Poate că și aceasta era o simplă demonstrație de iluzionism, În care Îi fuseseră antrenate afectele. Noimann se simțea ca o marionetă aflată În mâinile unui păpușar dibaci, care, ascuns după cortină, Îl prezenta publicului, schimonosindu-i fața În fel și chip. Era suficient ca păpușarul să miște un deget pentru ca medicul să simtă În interiorul său o neliniște și teamă ce nu puteau fi stinse nici cu o cisternă de alcool. Norul de gânduri negre ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
că unul există. Fizicienii mei au înregistrat adeseori pe instrumentele lor unde foarte puternice, pe lungimi necunoscute, dar de o putere foarte mare. ― Pornind din camera mea? întrebă blînd Hedrock. Împărăteasa se uită lung la el, și buzele i se schimonosiră de furie. Aproape fără voia ei spuse: ― N-ai fi îndrăznit să vii încoace dacă ai fi fost silit să te dai atît de tare în vileag. Dar te voi informa, domnule, că nu mă interesează să continui această conversație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
stins. -Nu-nțeleg de ce ai băut în L.? -Am venit cu Andrei din câmp și el fiind de acolo a insistat să rămân cu el la birt. -Bun prieten ai, ce să-ți spun! îi răspunse, privind prin fereastră cu fața schimonosită de încruntare, dar foarte repede se întoarse cu fața spre el, zâmbind. Atunci ea observă cum el își frământa mâinile iar pe chipul său umbrit de tristețe se putea citi durerea remușcării. Angela îl sărută pe frunte, spunându-i că
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
ori pe cine poate el aștepta? Cu cât se apropria mai mult, curiozitatea ei creștea. Deodată îl zări pe Radu cu Ramona, care băteau din picioare din cauza gerului ce se instalase de câteva zile. Fața ei deveni purpurie și schimonosită în același timp. Apropiindu-se de ei fără să-i salute, ea întrebă: -Unde călătoresc domnii? -Așteptăm pe cineva, răspunse Ramona șovăielnic observând vădita enervare de pe chipul ei. Radu, destul de degajat, privi rece și indiferent. Pentru a o scoate pe
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
să te faci actriță, mă întreabă, eu, cine poate îndrăzni la așa ceva, el zice, tu poți îndrăzni la orice, râd, părul curge în valuri grele din capul dat pe spate, îl văd, de jos în sus, chipul i s-a schimonosit ca într-o oglindă spartă, intru în valuri, el rămâne pe mal, mereu va rămâne pe mal, nimeni, nimeni nu mă va urma, ar trebui să trec marea dincolo, pe lumea cealaltă, inima îmi îngheață ca o minge de sare
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
pe ei de frică, femeile stau îngrozite cu mâinile la gură, clipa s-a dilatat, ea aleargă spre tatăl ei, acesta răcnește ca o fiară, răcnește cu ochii ieșiți din orbite: "mișeilooo-oorrr", un zgomot asurzitor, siluetele bărbaților se frâng, se schimonosesc, din corpurile lor țâșnesc șiroaie de sânge, din colbul uliței se ridică un nor de praf, praful acoperă chipul de ceară, femeia aleargă, aleargă, cu toate acestea nu poate înainta, picioarele i s-au înfipt în pământ, în jur se
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
picioare, vreau să văd cum reacționează la acest examen, fata rămâne nemișcată, parcă ar fi de carton, încep să mă strâmb la ea, fata clipește din genele grele de rimel, mă strâmb și mai tare, o femeie aproape bătrână se schimonosește în inima Sydney-ului la o statuie vie, chiar că m-am țicnit, Circular Que e plin de astfel de statui, aceasta este chiar în fața peronului de unde voi lua feribotul pentru a ajunge la plaja de la Manly, mai am douăzeci de
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
vii cu mine să-l faci și pe ăla scăpat? Dacă mergi, vin cu tine. — De ce? — Pentru că țin la tine. Vreau să te ajut. — Să mă ajuți? Vrei să mă ajuți să-l lichidez pe celălalt? — Nu, nu asta. Se schimonosi de ciudă că nu-și găsea cuvintele în japoneză ca să-i poată explica tot ce simțea. — Endō... tare singur... tare singur, așa că ție trebuie prieten. Ochii lui Endō, ațintiți asupra lui Gaston, scânteiau de ură. — Ticălosule! Piei dracului din calea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
Sau mai bine stai, sapă-ți mai întâi groapa singur. Sunt convins că nu dorești să-ți vadă nimeni cadavrul mizerabil. Kobayashi a scăpat cazmaua din mână. Ochii lui de șobolan s-au mărit ca niște farfurioare. I s-a schimonosit fața de spaimă. Și-a împreunat mâinile și a scos un țipăt care semăna cu geamătul unui animal suferind. Nu putea articula nici un cuvânt. — Non! — Ce-ai spus? — Non! Non! Non! Nu Kobayashi vorbise. Gaston și-a scos capul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
vii pe la partid. Nu se poate să vă dați așa deoparte cu toții, nu vă interesează politica, nu vreți... Și cine-o să mai construiască țara asta? Cine? Pe urmă, gândește-te și la viitorul tău... - Ahaaa... asta-i culmea, mă schimonosește căscatul, îmi trage nările... - Nu vrei să faci carieră? Vrei să mucegăiești în bibliotecă și să faci fișe toată viața? Să stai în amărâtul ăla de bloc? Ia gândește-te mai bine și la interesul tău... Acum poți să fii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
de corpul ei. Când femeia necunoscută lua chipul lui Reiko, fundul ei ascuțit se Înălța roșu și umflat, de parcă fusese pălmuit de cineva. Când chipul lui Keiko Kataoka Îi lua locul, o auzeam urlând printre hohote de plâns, cu fața schimonosită de durerea ce provenea din clitorisul ei umflat cât degetul cel mic, În care cineva Îi Înfipsese un ac, de care agățase un fir de gută. Chiar și când lua chipul mamei mele implora iertarea cuiva. Toate femeile acelea se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
sordid al îmblînzitorilor. Exista ceva exotic în toată ființa ei de floare echivocă a smârcurilor. O frumusețe tulbure, păcătoasă și perfidă ca locurile unde trăia, accentuată de mersul lasciv, de târfă care-și cunoaște farmecele. Dar fața ei frumoasă se schimonosi deodată îngrozitor. Parcă i se aplicase o mască terorizată. Au trecut câteva momente până m-am dumirit ce se întîmpla. Unul dintre îmblînzitori, la un semn al șefului probabil, căci acesta urmărea atent scena, deschisese gura sacului cu cobre și
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
aveam chef să întîrzii. M-am smuls, plătind nerăbdarea mea cu o zgârietură zdravănă. Când am ajuns la marginea pădurii, am zărit mai întîi, uluit, figura Eleonorei. Arăta ca o mască pe care se lățea un râs înfricoșător ce-i schimonosea trăsăturile. Am rămas cu ochii pironiți la această mască imbecilizată care-mi dădu un frison de spaimă. Înnebunise? Ce însemna acel hohot de râs convulsiv? Aproape uitasem de ce mă aflam acolo și nu mai priveam decât fața ei răvășită, de
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
nici nu mi le mai simțeam. Soldații de sub cruce erau veseli, arătau spre mine cu degetul și râdeau, nu știam de ce. Pentru că mă strâmbam de durere, mi-am dat seama; din clipa aceea am început - și mai și - să mă schimonosesc într-adins. Am început să și râd; situația devenise comică. Strigau la mine și nu înțelegeam nimic; doar câteva vorbe le-am priceput, pentru că le-au repetat aproape toți: „Să vedem cât o să mai râzi!”. Părându-li-se că am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
litru, înveșmântată în piele de arici, îngropată în stâncă, topită în crematoriu, semănată sub brazdă, despicată de copitele cailor, stropită pe tocuri de ușă, pironită pe cruce. Măști pentru toate nefericirile lumii și nici un ciob de lumină. Chipul lui Petru schimonosit de absență: Doamne, cu ce frunze pot împodobi un catarg putred? Au înmugurit vâslele, bube negre puroiază albastrul din carnea corăbiei, se desprind viermi din pânze, necuprinsul, într-un cocoloș de mătase, cade pe gânduri. Durerea fecunda stropii de ploaie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
de la viață, copile? Te-ai izolat într-un prezent obscur surâsul chibritului aprinde felinare-n oglindă. Te ascunzi într-un trecut anost nimic mai comod decât confortul într-o fotografie zimțată. Te abandonezi a lehamete în neștire timpul învinețește unghiile, schimonosește maxilarul, lasă urmă de ghinturi, timpul se prăvale peste tine precum malurile unei galerii din care te încăpăținezi să scoți lumină. Te amăgești, copile, te amăgești! Îți închipui că duci soarele de mână, că-i speli picioarele de nisip, îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
apele, muntele, frunza! Să plouă sânge din degetul tău arătător, să lași semne, să pășesc după tine! Doamne, culege-te din regrete și fii om atât cât te pot înțelege! Copile, în casa stăpânului, privitul pe fereastră fugă înseamnă. Fericirea schimonosește fața aidoma cu durerea. Nu căuta apă limpede sub cerul fântânilor, izvorul se întâmplă acolo unde pășește îngerul. Te răzvrătești în propria curgere, copile. Vas curat am modelat din tine, de ce vrei să motivezi preaplinul oceanelor? Jumătatea goală întregirea așteptărilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
față de tine și față de cea care-mi călăuzește pașii. Doamne, nu mă judeca pentru că o iubesc pe ea mai mult decât îți iubesc chipul descompus în icoane. Amin! 56. Fericirea are chipul celui care o poartă. Fericirea nu transfigurează, nu schimonosește, nu divide, nu transformă. Fericirea nu este o formulă algebrică în care lumina se exprimă sub formă de fracție, în care întunericul extrage radical din nimic și-l înmulțește cu doi (la numărător mereu cel care se împarte, la numitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
ca pe niște resturi menajere, căutau un model după care să-și plieze ridurile frunții, apoi își rânjeau sfințenia într-o oglindă de împrumut. Adâncul limpede doar dincolo de poarta cetății; chipul fericirii în obște ridiculiza decorul, fericirea de unul singur schimonosea icoanele; câteva tinichele hodorogite împărțeau libertăți. Petru, în fața altarului, cu lumânarea aprinsă, primea viză pentru o zi. 57. Acesta, sigur, va ajunge un duhovnic bun. Pe cât este de tânăr pa atât de înțelept este. Nu l-am văzut niciodată să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
maimuțele se traseră mai aproape, întinzând palmele murdare și zbârcite, și înghiontindu-l pe Sampath, la început delicat, ca să vadă cum reacționa, apoi împingându-l brutal, o dată ce ajunseră la concluzia că nu reprezenta o amenințare. Și cum putea să-și schimonosească fața! O privire impresionată se întipări pe chipurile maimuțelor. Fură și mai impresionate după ce petrecură destul timp în livadă ca să-l poată identifica pe Sampath ca fiind nucleul acestei frumoase comunități peste care dăduseră. Într-un mod destul de comic, toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
pe această cremă de asasini. Dacă o să profit? Păi, ce crezi?!... Femeia se întinse. Se răsuci, se așeză pe pat și se uită la Gosseyn. - Jurig a uitat să menționeze un lucru, zise. Uriașul scăpă un muget. Buzele i se schimonosiră. - Zi-i și-ți aranjez eu mutra când o să fim împreună. Femeia se cutremură și era clar că-i era frică. Vocea ei, când vorbi, tremura, dar exprima și sfidare. - Trebuie să te omoare când vor dispărea barele, zise ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
Dumnezeule! Nu-mi vine să cred că el, de fapt— — Nu el mă înșeală pe mine, Emmy, eu îl înșel pe el. Cu asta amuțiră amândouă vreo treizeci de secunde. Emmy arăta de parcă îi dăduse cineva în cap, avea chipul schimonosit de atâta stupoare și încerca din răsputeri să înțeleagă ceea ce tocmai auzise. — Tu îl înșeli pe Russell? — Da. De fapt, nu. Nu acum. Dar l-am înșelat. — Cu cine? Cine? În fine. Leigh oftă. — N-are importanță. Ceea ce contează este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
nu foarte. Oare talentul menajerei în materie de călcat se va ridica la înălțimea așteptărilor ei în ceea ce privește apretatul șervețelelor de cocteil? Vârfurile apretate ale șervețelelor de cocteil sunt criteriul după care sunt judecate gazdele din New York, susținea ea cu fața schimonosită de teamă. Era îngrozită și la gândul că unele dintre fetele pe care le invitase nu apar în fotografiile înrămate de pe pereți. Dacă cineva remarcă asta, vor fi consecințe severe de ordin social, de exemplu, va fi exclusă de pe lista
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
confruntarea cu ei a fost de fapt confruntarea cu noi înșine, iar lucru ăsta ne-a întristat, pentru că am făcut descoperiri dureroase: că nu ne iubim, că ne chinuim singuri, că nu vrem să ne bucurăm atunci când putem, că ne schimonosim viața, că visăm mereu să fim ca ei, în loc să vrem să fim ca noi!! În ’90, vara târziu, mă întorceam din Anglia în Franța cu gândul să ajung la Bruxelles. Docherii francezi erau în grevă, marea era agitată, iar feribotul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
te cred. Cred că tu ești cel care mi-a înscenat toate astea. Cred... — Samantha ? Cineva mă împunge ușor în umăr și, când mă întorc pe călcâie, îl văd lângă mine pe Ernest, bodyguardul de la intrare. Îi văd chipul cunoscut schimonosit a jenă. Va trebui să te rog să părăsești acest loc. Simt un junghi de umilință în inimă. Chiar au de gând să mă arunce în stradă pe bune ? După ce am trăit practic șapte ani din viața mea aici ? Ultimele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]