794 matches
-
care, venindu-și în fire, a pus la bătaie glasul ei mieros: - Ai grijă ca sincera ta afecțiune pentru Rotari, dragostea ta pentru familia lui să nu se transforme dintr-un bine într-un rău. Să nu faci precum acea sclavă care taie penele de pe aripile găinii ca să nu zboare. Și mai cu seamă nu-l lipsi pe Rotari de sfaturile tale înțelepte chiar în aceste clipe. Simțeam că mă adusese unde voia, ceea ce nu-mi convenea deloc. Rotari părea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
vină. Și toți trei am început să discutăm o nouă problemă: cea despre fiii noștri. Rodoald se împrietenise la cataramă cu Ansoald și, în ciuda marii diferențe de vârstă, chefuiau împreună, și la palat nu prea mai exista vreo slujnică sau sclavă cinstită care să nu se teamă pentru pudoarea ei atunci când îi ieșeau în cale. Rodoald, deși nu împlinise opt ani, era atras ca de un magnet de partea femeiască, pe care căuta s-o spioneze și s-o stingă. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
În ocean./ Peștele e mut,/ nimeni nu știe că el există/ până când moare/ și iese la suprafață./ Anarhistul e un pește./ Înoată liber În adâncurile societății./ evită plasa și stă mut/ când iese la suprafață/ anarhistul e deja mort. Celelalte, sclavele și slujnicele sale, dădeau din cap aprobator, chiar dacă nu Înțelegeau nimic, căci Camilla povestea mereu Întâmplări ciudate. Când Kevin Îi trecu pe dinainte, tăcu brusc și se Înroși ca o pătlăgică. Spera că se va așeza lângă ea, iar ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Timpul Luna Ce noapte frumoasă! Ce noapte senină! Privesc pe fereastră Și o văd! E luna plină. E-mbrăcată în mister Și e baltă de lumină E al nopții cavaler Și o văd! E luna plină. Fără ea nu este noapte “Sclavă albă” și sublimă Razele-s ca niște șoapte Hai, priviți-o! Luna plină. Pasiune Orice om în astă lume Cred că are-o pasiune Să cânte sau să danseze Sau, nu știu, să deseneze. Însă puțini reușesc Să facă ce
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
orașe, în timp ce preotesele serveau zeii. Mai mult, Zilpa nu avea calități de oracol. Îi lipsea și talentul pentru plante și nu putea profeți, nici arunca blesteme sau citi corect în măruntaiele de capră. Zilpa era fiica lui Laban cu o sclavă pe nume Mer-Nefat, care fusese cumpărată de la un negustor egiptean în vremurile în care Laban avea încă ceva avere. După cum povestea Ada, mama Zilpei era slabă, cu părul negru ca pana corbului și atât de tăcută, încât era destul de ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
era cățărată într-un copac pe undeva, își sugea degetul și număra norii, zicea Lea, și cam asta era tot ce se știa despre copilăria Bilhei. Bilha era orfana familiei. Ultima fiică născută din sămânța lui Laban, era copilul unei sclave pe nume Tefnut - o negresă micuță care a fugit într-o noapte când Bilha era deja suficient de mare ca să știe că a fost abandonată. - Niciodată n-a trecut peste durerea asta, zicea Zilpa cu multă delicatețe, pentru că Zilpa respecta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
aceea de a-și îmbunătăți viața. Nu mai aștepta nimic de la Ada care trecuse de vârsta la care mai putea face copii. Celelalte trei femei ale lui muriseră sau fugiseră și nu-și putea permite scădea câțiva bănuți pentru o sclavă, cu atât mai puțin prețul unei mirese noi. Așa că dormea singur, în afara nopților când își făcea drum pe deal și supăra turmele, ca un băiețel excitat. Rahela povestea că printre oieri, poftele bunicului meu erau legendare. „Aleargă oile ca niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
tandru primei lui soții. - Tatăl meu a vorbit rareori cu mine, pentru că îl prefera pe fratele meu, mi-a șoptit el. Dar o dată, când eram pe drum, am trecut pe lângă un cort unde un bărbat își bătea femeia - nevastă, concubină, sclavă, n-aveam de unde să știm. Isaac, tatăl meu, a suspinat și mi-a spus că el niciodată nu și-a luat o altă femeie în pat în afară de mama mea, chiar dacă ea îi dăruise doar doi fii, demult, la începutul căsniciei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
ci ca al unui animal cuprins de flăcări. Inna a început să spună un fragment dintr-o incantație în numele vechii zeițe a vindecării. Gula, grăbește nașterea Gula, te implor, îmi pierd mințile, sunt vrednică de plâns, Disperată de durere, sunt sclava ta Fii bună și ascultă-mi ruga. În câteva clipe, Zilpa era deja așezată pe cărămizi, cu Lea în spatele ei, susținând-o, ajutând la nașterea copilului făcut în numele ei. Zilpa deja nu mai avea lacrimi când Inna i-a spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
nu-l avea la inimă pe Laban. Lea și Rahela, Bilha și Zilpa de-abia îi suportau autoritatea, mai ales că în ultimul timp parcă se făcuse și mai necioplit și mai violent. Își trata propriile fiice ca pe niște sclave și-și bătea nepoții. Profita de munca lor la războiul de țesut fără măcar să le mulțumească. Îi înșela pe lucrători și le lua din berea cuvenită. Cu Ruti se purta foarte urât în fiecare zi. Surorile vorbeau despre toate astea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
ar fi îngropat mama. Laban pierduse mai mult decât banii pe câini în acel joc de noroc la Carchemish. O jucase și o pierduse și pe Ruti și acum venise un negustor care avea s-o ia pe post de sclavă. Laban se închisese în cortul lui și nu voia să iasă și să recunoască ce-i făcuse mamei fiilor săi, dar negustorul era acolo și nu se lăsa. Avea asupra lui toiagul lui Laban, pe care i-l lăsase garanție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
dement în felul în care o trata pe Ruti și ochii ei s-au înnegrit de atunci pentru totdeauna. Fii lui, urmându-i plida, nu i-au mai arătat nici o fărâmă de considerație. Ruti se târa printre ei, ca o sclavă fără glas. Printre femei, Ruti vorbea doar despre bunătatea infinită a mamei mele. A devenit umbra Leei, îi săruta mâinile și poala rochiei și se ținea mereu aproape de salvatoarea ei. Prezența ei jalnică n-o fericea pe Lea, iar câteodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Ada și Basemath. Când bărbații au terminat, s-au așezat femeile și fetele, dar așa cum se întâmplă când se pregătesc mese mari, nu prea ne mai rămăsese poftă de mâncare după atâta gătit și gustat. Mamele au fost servite de sclavele lui Esau - două fete zdravene care purtau creole mici de argint în partea de sus a urechilor. Una dintre ele era însărcinată; Tabea mi-a șoptit că era sămânța lui Esau și că dacă avea să nască un fiu, fata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
au strigat într-un glas și au izbucnit în râs. Când bărbații au terminat, Esau a dat din cap înspre prima lui soție care a făcut și ea un semn și s-au deschis gurile nevestelor, fiicelor, servitoarelor și ale sclavelor. Ele au cântat un imn către Anath, numele pe care i-l dădeau femeile din Canaan zeiței Innana. Cântecul vorbea despre vitejia zeiței în luptă și despre puterea ei în dragoste. Cântecul lor nu semăna cu nimic din ce mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
s-a întors spre Bilha și s-a prezentat: - Mă cheamă Werenro și o slujesc pe Bunica. Și și-a dat părul pe spate ca să vedem cercelul prins sus pe ureche cu un buton de bronz. Sunt cea mai fericită sclavă din lume. Bilha a râs din nou la auzul acestor vorbe directe. Am chicotit și eu. După ce bărbații au fost hrăniți, Lea a trimis după Iacob și i-a prezentat mesagera, care în acel moment își acoperise văpaia de păr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
atât de mult statul la oraș. Cum am trecut însă pragul palatului, am intrat într-o altă lume. Zidurile erau destul de groase ca să țină afară zgomotele și mirosurile orașului, iar curtea în care am ajuns era mare și luminoasă. O sclavă în pielea goală s-a apropiat de noi și ne-a făcut semn s-o urmăm pe o ușă care ducea la apartamentele femeilor și apoi într-o cameră în care cea care urma să fie mamă gâfâia pe podea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
luat-o pe Rahela în camera ei ca să guste ceva, iar eu am fost lăsată să am grijă de mamă. Aproape adormisem și eu când am auzit o voce de bărbat în anticameră. Ar fi trebuit să trimit vorbă prin sclavă, dar nu m-am gândit la asta, eram plictisită și înțepenită de atâtea ore de stat, așa că m-am ridicat și m-am dus eu însămi. Numele lui era Shalem. Era primul născut, cel mai chipeș și cel mai isteț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
i-am văzut niciodată fața, zicea el. Ritualurile au loc în camerea cea mai ascunsă, acolo unde nu pătrunde lumină. E ca un vis închis în alt vis. Mi-a spus cum s-a culcat de trei ori cu o sclavă, care chicotea în brațele lui și apoi i-a cerut bani. Dar la sfârșitul celei de-a doua zile petrecute împreună, îmbrățișările noastre depășiseră la număr experiențele lui cu alte femei. - Le-am uitat deja pe toate, a spus el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
nu m-a întrebat ce s-a întâmplat. Când a fost limpede că o să supraviețuiesc, m-a întrebat dacă să trimită vorbă la Mamre, pentru că recunoscuse zdrențele rămase din rochia mea. Dar eu am zis nu. Terminasem cu viața de sclavă, cu aroganța Rebecăi și cu Canaanul. Singura mea dorință era să mă întorc acasă și să simt mirosul fluviului și parfumul lotusului dimineața. I-am spus că aș vrea să se știe că sunt moartă la Mamre și femeia m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
care nu-l văzusem de o viață? M-am ghemuit în baie în timp ce Shery turna apă rece pe mine și m-am întins pe spate când a început să-mi perie și să-mi aranjeze părul. Mă simțeam ca o sclavă care urmează să fie prezentată la parada cumpărătorilor. Când am fost gata, Shery m-a dus la ușa lui Zafenat Paneh-ah, iar el stătea cu capul în mâini. - Den-ne, moașa, cere o audiență, a zis ea. Vizirul s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
O delegație a conducătorilor tribului ne-a întâmpinat ca să-l primească pe vizir, ruda lor. Iosif le-a ieșit înainte cu fiii lui de-o parte și de alta, flancat de gărzile cele arătoase. În spatele lor stăteau servitorii, cărăușii și sclavele fetițe și, într-o parte, un tâmplar și nevasta lui. Iosif avea fața aproape albă de neliniște, dar își arăta dinții într-un zâmbet larg, prefăcut. Fiii lui Iacob au venit în fața noastră, dar nu l-am recunoscut pe nici unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
dragoste cu ea, Lucas Fersen Îi revelă dragostea. După ce o aduse la marginea extazului, o Îndepărtă ușor, căutînd În privirea ei Încuviințarea de a merge mai departe, iar ea Îl imploră să continue. În brațele lui, deveni rînd pe rînd sclava ce n-ar fi bănuit niciodată că poate fi și iubita care cutează să se aventureze pe teritorii Încă neexplorate. Pasiune. Contopire. Pentru prima oară de cînd se știa, Înțelese ce Înseamnă să fii una cu celălalt. În timp ce se odihnea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
aproape În fiecare din actele sale, comportamentul uman admite puține bifurcări, iar acestea sunt rareori urmate. În 1950, Francesco di Meola avusese un fiu cu o actriță italiană - o actriță de duzină care nu avea să depășească niciodată rolurile de sclavă egipteană, apogeul carierei sale fiind să obțină două replici În Quo vadis. I-au pus fiului lor prenumele David. La vârsta de cincisprezece ani, David visa să devină rock star. Nu era singurul. Mai bogat decât patronii și bancherii, rock
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
filtrul cu apă și golesc cafetiera la chiuvetă, cu un zbang. — Ești bine ? Nathaniel mă privește amuzat din ușă. Cum e fata ? — Oribilă, izbucnesc, nereușind să mă stăpânesc. N-are absolut nici urmă de maniere. Mă tratează ca pe o sclavă de pe plantație. Trebuie să-i despachetez lucrurile... și să-i fac amestecul ăsta idiot de cafea fără cofeină... — Eu în locul tău știi ce-aș face, spune Nathaniel. I-aș scuipa în cafea. — Îh ! Mă strâmb. Nu fac așa ceva. Pun cafea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Și uimirea asta trăia în degetele mele. Calme, întreprinzătoare, atente, degetele mele, acești... exploratori, acești... strategi, acești... cercetași, acești... hăitași, s-au desfășurat pe tot... terenul. Și toate știrile culese au fost bune... În noaptea aceea soția mea era o... sclavă tânără, în pat cu un... Împărat, aparent rămasă fără glas, aparent nefiind nici măcar în stare să rostească o singură vorbă în limba mea. Și totuși cât de elocventă era, lăsându-și ochii, respirația... să exprime ceea ce trebuia, incapabilă de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]