6,135 matches
-
cărți! spune Irnerio. — Atunci ce citești? — Nimic. M-am obișnuit atât de bine să nu citesc, încât nu citesc nici măcar ce-mi cade sub ochi din întâmplare. Nu e ușor; suntem învățați să citim de mici și toată viața rămânem sclavii tuturor lucrurilor scrise ce ne sunt aruncate în față. Poate am făcut un oarecare efort la început ca să învăț să nu citesc, dar acum mi se pare perfect natural. Secretul e să nu refuzi să privești cuvintele scrise, ba mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
îndoaie, ca s-o ajungă în contorsionări imposibile. Acesta era primul articol de credință al cultului instituit de Irina: să abdicăm de la verticalitate, de la linia dreaptă, de la urmele prost ascunse de orgoliu masculin, încă prezente, cu toate că acceptasem condiția noastră de sclavi ai unei femei care nu admitea între noi nici un fel de gelozie ori supremație. - Jos, spunea Irina, și mâna ei apăsa ceafa lui Valeriano, afundându-și degetele în părul lânos și roșcat al tânărului economist, fără să-l lase să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
are un hotel lângă stația de autobuz. Are nevoie de cameriste și, dacă-l rog, o să-ți dea ceva de lucru. Asta n-o îmbună deloc pe menajeră. — Nu vreau să lucrez într-un hotel unde toți sunt tratați ca sclavii, zise ea. Eu nu sunt o menajeră de-alea de genul fă-asta, fă-ailaltă. Sunt o menajeră de înaltă clasă, făcută să lucreze la case particulare. Vai! Vai! Sunt terminată. Și dumneavoastră veți fi la fel dacă vă însurați cu grăsana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
unei credințe care era deja Învechită În Dahomey pe vremea cînd un dulgher evreu predica pe malul lacului Tiberiade și care preconiza existența morților vii, cărora un inițiat le putea reda lumea cu consimțămîntul Elegbei, pentru a-i preschimba În sclavi care să-i Îndeplinească pînă și cea mai ascunsă dorință. - Cei care se duc În iad nu au nici un drept, spunea negrul. Nici măcar să moară și, prin urmare, Elegbá Îi predă ca pe niște slugi celor care Îi arată o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
urmare, Elegbá Îi predă ca pe niște slugi celor care Îi arată o dragoste nețărmurită. Dacă Într-o zi supunerea ta și sacrificiile tale Îi vor fi pe plac, Îți va oferi un mort viu, un zombi, ca să-ți fie sclav În lumea asta și dincolo. - Și n-ar putea Elegbá să-mi dea un trup nou și un chip nou? Bătrînul negru - uitase numele lui, deși parcă Îl chema Messiné sau Mesriné - meditase Îndelung la răspuns, căutîndu-l, pare-se, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Franța fără să știe care era adevărata ei obîrșie. Însă odată ajunsă acolo, după cîțiva ani fericiți, fata a dat naștere unui copil leit bunică-su, negru și vînjos, și În aceeași noapte soțul, crezînd că fusese Înșelat cu un sclav, a poruncit să fie ucisă. De Îndată ce a murit, ea a redevenit neagră, dar acolo, În Franța, nimeni nu pare să priceapă minunile și miracolele Elegbei și s-au grăbit să spună că avea ciumă, pricină pentru care i-au ars
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
mai mult noroc, Încheiase. Acolo, singur cuc pe insulă, Iguana Oberlus repetase de mai multe ori În fiecare noapte cu lună plină sacificiile aduse zeiței, cerîndu-i să-i schimbe chipul În unul mai uman sau să-i dea măcar un sclav, un mort viu care să-l ajute la treburile lui grele, dar Elegbá Încă nu-l ascultase, poate pentru că deocamdată credința lui nu era destul de puternică sau poate, cine știe, pentru că fusese nevoit să Înlocuiască mereu cocoșul ritualic al sacrificiilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
de a-i da un chip nou. Se cățără pe o costișă Înaltă formată din stînci ascuțite și independente, sperie o familie de cormorani care Își luară zborul pierzîndu-se departe, deasupra mării, În larg, și se așeză să-și aștepte sclavul, care urca greoi pe urmele lui. Luna Începea să-și piardă vigoarea, ștergîndu-se de pe cer, și foarte curînd zorii aveau să pună stăpînire pe insulă, vestind prezența iminentă a unui soare galben furios, care urma să se ridice de la linia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
nu aibă dreptul la odihna morții, comentă Oberlus cînd negrul ajunse sus și se opri, suflînd greu, În dreptul lui. Însă chiar dacă nu voi afla niciodată, tot mă bucură ce ai făcut, căci În felul ăsta Elegbá mi-a dăruit un sclav atît de vînjos ca tine... Haide! Îl grăbi el ridicîndu-se din nou În picioare. Curînd o să iasă soarele și vreau să văd cum muncești... Își continuă mersul rapid spre culmea Îndepărtată. Soarele era sus pe cer cînd au ajuns, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
ajutor de bucătar și chelner al căpitanului. - Bine, foarte bine! Asta e bine - buzele lui Oberlus se destinseră În ceea ce voia să fie un zîmbet care-i făcea chipul și mai urît. Aici o să fii bucătarul meu, servitorul meu și sclavul meu... Ai priceput? Sclavul meu. - Eu sînt liber. M-am născut liber, părinții mei erau liberi și eu voi fi Întotdeauna liber... - Asta se Întîmpla poate departe de insula mea, veni răspunsul, rece și sec. Acum te afli aici, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
chelner al căpitanului. - Bine, foarte bine! Asta e bine - buzele lui Oberlus se destinseră În ceea ce voia să fie un zîmbet care-i făcea chipul și mai urît. Aici o să fii bucătarul meu, servitorul meu și sclavul meu... Ai priceput? Sclavul meu. - Eu sînt liber. M-am născut liber, părinții mei erau liberi și eu voi fi Întotdeauna liber... - Asta se Întîmpla poate departe de insula mea, veni răspunsul, rece și sec. Acum te afli aici, În Hood, „Insula lui Oberlus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
să mi se dea o asemenea Înfățișare? Nu! Dar nici măcar unul dintre voi nu mi-a arătat vreodată Înțelegere, afecțiune sau simpatie... Nici măcar unul! De ce trebuie atunci să mă port eu altfel cu voi? Acum e rîndul meu. O să fii sclavul meu și-o să faci tot ce-ți poruncesc, iar la cea mai mică nemulțumire pe care mi-o pricinuiești, o să fiu atît de dur, Încît Îți jur că te vei căi că te-ai născut... O să-ți leg picioarele cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
ocazia să poruncească nimănui să facă nimic, iar acum o făcea, și ceilalți nu crîcneau. Și era ceva cu adevărat măreț să se furișeze prin coclaurile de pe insula pe care o cunoștea atît de bine și să pîndească ascuns mișcările „sclavilor” lui, să perceapă dimensiunea colosală a fricii lor și s-o Întețească prin mici detalii care le răpeau liniștea, menținîndu-i Într-o constantă stare de anxietate. În acele clipe se simțea ca un zeu care vedea totul, fără ca ceilalți să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
ajungea să se transforme Într-o obsesie pentru marinari, care niciodată nu Îndrăzneau să se eschiveze cînd era vorba să muncească. Acum el, Oberlus, era căpitanul, armatorul, stăpînul absolut al acelei insule care Într-o zi, cînd armata lui de sclavi va fi crescut suficient ca număr, avea să se declare independentă, căci nu pricepea de ce trebuia să accepte autoritatea regelui Spaniei cînd, probabil, pomenitul rege - oricine ar fi fost el - nu avea nici măcar noțiunea existenței acelei insule pierdute. Dar asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
avusese parte În viața lui, mult mai mare pentru el, desigur, decît micul cufăr plin ochi de perle și dubloni grei de aur pe care Îl descoperi Încastrat Într-un perete despărțitor, aflat Îndărătul unei hărți a Franței. Le porunci „sclavilor” săi să care sacii cu ceai, mătăsurile și ustensilele de pe vas Într-una din peșterile mari din vale, iar În zilele următoare Îi obligă să desfacă bucată cu bucată rămășițele navei distruse, aducînd pe uscat bucățile care i-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
de folos și Îngăduind mării să ducă restul În larg. O săptămînă mai tîrziu, nimeni nu și-ar fi putut imagina că În locul acela naufragiase Într-o zi o frumoasă fregată și că singurii ei doi supraviețuitori se preschimbaseră În sclavi Înlănțuiți ce bîntuiau pe insulă cu interdicția absolută de a se apropia la mai puțin de trei sute de metri de norvegian sau chilian. Oberlus știu să se arate foarte strict În această privință. Îi strînse pe cei patru laolaltă, le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
nu-l văd pe Dumnezeu așa cum pretind ei că trebuie văzut? Nu e pe deplin acceptată sclavia negrilor pentru simplu fapt că pielea lor e diferită de a noastră? Legea admite asta și, dacă ar fi spînzurați toți proprietarii de sclavi, puțini nobili ar mai rămîne În viață... Tu ești diferit de mine nu prin culoarea pielii, ci prin faptul că eu sînt diferit de toți - ridică din umeri. Din acest unic motiv, am la fel de multe drepturi ca orice nobil stupid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
mai rămîne În viață... Tu ești diferit de mine nu prin culoarea pielii, ci prin faptul că eu sînt diferit de toți - ridică din umeri. Din acest unic motiv, am la fel de multe drepturi ca orice nobil stupid să transform În sclav pe cine nu e la fel ca mine - Încercă să surîdă În chipul acela care-l făcea și mai Înspăimîntător, dacă era cu putință așa ceva. Nu-l voi respecta decît pe egalul meu, pe acela care va fi la fel de monstruos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Îndepărtatului incendiu, mergînd În patru labe, cu lanțurile Încurcîndu-i-se și agățîndu-se de stînci și de tufișuri, și se ascunse În desiș, căci Își dădu imediat seama că era dezarmat și că noaptea aceea era potrivită pentru o eventuală răzvrătire a sclavilor săi. Rămase așadar pe vine vreme de cîteva ceasuri În hățișul cel mai Încîlcit din ierburile rare, insensibil la zgîrieturile provocate de crengile spinoase sau la Înțepăturile ghimpilor de cactus, hipnotizat de spectacolul Îndepărtatei erupții, simțindu-se atît de mărunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
sînt un bătrîn ofilit și fără putere... Acum nici zece ani te-aș fi strîns de gît cu mîinile mele, fără să-mi pese de artileria asta de sperietoare pe care ți-o atîrni la brîu ca să-i Înfricoșezi pe sclavii tăi. Iguana Oberlus rîse cu poftă pentru prima oară În multă vreme, sau poate pentru prima oară În viață, căci cu adevărat nu-și amintea să fi fost vreodată atît de vesel și de satisfăcut. Lupul acela de mare trecut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
dorința lui fierbinte de libertate și de luptă și pricepu, de asemenea, că răpitorul său Îl supraveghea cu o atenție specială, așteptîndu-l să acționeze. Însă Gamboa era un om obișnuit să poruncească, nu să asculte, nu se născuse ca să fie sclav și, pe deasupra, mai era și singurul care știa cu certitudine că Oberlus Îl Înșelase cu jocurile de lumini, făcîndu-l să naufragieze pe coastă. În noaptea aceea făcea de pază pe Río Branco și se hotărîse de capul lui și fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
sale, la acea oră, căpitanul și aproape toți colegii lui de navigație se aflau pe fundul Pacificului, din vaporul care-i fusese Încredințat nu mai rămăsese decît o grămăjoară de așchii, iar el, Joăo Bautista de Gamboa y Costa, devenise sclavul celui care-și bătuse joc de el În felul acela. Nu era, prin urmare, o logică dorință de libertate cea care Îl Însuflețea În nevoia de a se revolta, ci mai ales o disperată dorință de răzbunare. În mai puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
poate doi, se hotărîse să Înfrunte lumea și această lume Începuse să-i plătească fără să crîcnească, și chiar cu generozitate, tributul pe care i-l cerea ca recompensă pentru suferințele anterioare. Zeci de vieți, trei vapoare, nouă sau zece sclavi din care Încă mai avea jumătate, o femeie frumoasă, cărți, arme, bani și mărfuri... Totul i se dăruia acum cu aceeași ușurință cu care odinioară i se refuzase pînă și posibilitatea de a se considera om, și se blestema pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
apele sale”. Cinci supuși, o femeie și mîncare din belșug, precum și praf de pușcă, rom și cărți erau tot ce-i trebuia ca să se simtă fericit și satisfăcut, și detesta ideea de a trebui să-i cheme din nou pe sclavii lui, să le pună căluș, să-i ascundă și să petreacă apoi ceasuri nesfîrșite, preocupat de posibilitatea ca unul dintre intruși să descopere că În anumite zone ale insulei existau culturi, pomi fructiferi, depozite de apă și urme clare că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
prezența femeii care Își făcu apariția brusc, Într-o dimineață luminoasă, Îmbrăcată În pantaloni bărbătești, cizme strînse pe picior și o cămașă marinărească largă, care lăsa totuși să se ghicească rotunjimea pieptului ei superb, ridicat și ferm. Dintre cei patru sclavi, Knut și Mendoza nu mai văzuseră o femeie de mai bine de doi ani, iar ceilalți cam de un an, pricină pentru care se extaziară În fața perfecțiunii chipului ei, cam palid din cauză că stătuse Închisă, și a grației aproape Înaripate a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]