1,949 matches
-
după priceperea și simțul artistic al fiecăreia. Pe la vreo doi-trei ani, când această lume de basm mi-a pătruns în suflet prin ferestrele ochilor mari și mirați, în acea vreme de sfârșit de decembrie, eram amețit de parfumul busuiocului, de sclipirea betelii, de clinchetul clopoțeilor, dangătul tălăngilor, pocnetele bicelor, țăcănitul caprelor, hârâitul buhaiului și hăulitul acelor voci argintii, misterioase, izvorâte din întunericul nopții. Acel „Mânați, măi! Hăi! Hăi!, cu tot acompaniamentul de clopoței, tălăngi și buhai, pe fond de lătrături înfuriate
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
după priceperea și simțul artistic al fiecăreia. Pe la vreo doi-trei ani, când această lume de basm mi-a pătruns în suflet prin ferestrele ochilor mari și mirați, în acea vreme de sfârșit de decembrie, eram amețit de parfumul busuiocului, de sclipirea betelii, de clinchetul clopoțeilor, dangătul tălăngilor, pocnetele bicelor, țăcănitul caprelor, hârâitul buhaiului și hăulitul acelor voci argintii, misterioase, izvorâte din ... Citește mai mult Pe vremea copilăriei mele, în satul de la margine de țară, nu aveam radioreceptoare iar televizoarele încă nu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
după priceperea și simțul artistic al fiecăreia.Pe la vreo doi-trei ani, când această lume de basm mi-a pătruns în suflet prin ferestrele ochilor mari și mirați, în acea vreme de sfârșit de decembrie, eram amețit de parfumul busuiocului, de sclipirea betelii, de clinchetul clopoțeilor, dangătul tălăngilor, pocnetele bicelor, țăcănitul caprelor, hârâitul buhaiului și hăulitul acelor voci argintii, misterioase, izvorâte din ... XIV. SCUZAȚI, CĂ MOR!, de Năstase Marin, publicat în Ediția nr. 2118 din 18 octombrie 2016. Scuzați, că mor! După
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
un glas lăuntric Îi șoptea că ar fi fost nevoie de mult mai mult de un ceas pentru a descoperi adevărul. — Mâine. Mâine vom mai vorbi despre asta. Cu toții avem nevoie de lumină, Își zise el. Afară Îl Întâmpină prima sclipire a zorilor. Privi Înapoi. Liniile severe ale bisericii apăreau acum perfect lămurit, le putea recunoaște. Era ceva pervers În zidurile acelea. Ca și când mâinile care transformaseră edificiul de-a lungul veacurilor, lăsându-și fiecare urma sa, ar fi Însemnat pietrele cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
părinte? — Da, răspunse vocea străveche care sălășluia În sufletul său. Dar nu vei fi răsplătit. Ai acoperit ochii tovarășilor tăi, le-ai vărsat ceară În urechi. Fiindcă, precum Ulise, vrei să fii singurul care știe. EPILOG 22 iunie, la primele sclipiri ale zorilor Dante se năpustise la drum lovind aprig din pinteni, istovindu-și calul. La câteva mile de zidurile cetății Pisa, urmele fugarilor deviaseră spre coastă, părăsind strada care se Îndrepta spre oraș. Rafalele de vânt dinspre Marea Tireniană Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Se putea spune că se îmbrăca pentru imprevizibil. Avea mereu o sticlă de coniac Napoleon într-un buzunar și o pungă de ciocolată Côte d'or în celălalt buzunar, lucruri care-i asigurau buna dispoziție la începutul greu al zilei. Sclipirea din ochii lui albaștri era în același timp răutăcioasă și plină de bunăvoință. Obișnuia să fumeze o țigară într-un muștiuc de argint. Avea cinci copii și o soție credincioasă care-l ajuta mereu în meseria lui de tipograf, de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
se plângă în fața oglinzii: - Numai iubirea m-a făcut nebun! Totul de dragul Porumbiței. Deși știam că dragostea poate să și omoare. Dar nici măcar mort nu pot trăi fără ea, peste tot o văd, în siluetele femeilor, ochii ei lucesc în sclipirea cenușie a pietrelor de pe stradă. - O să-ți treacă, i-am șoptit eu. Zaharel plângea cu fața în palme. - Ce-ai primit de la iubire? Numai dezamăgire! - Mă voi arunca în aer de pe cea mai înaltă clădire din acest oraș! - Vei începe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
pentru că el simțea că era necesar să-și formuleze gândurile în cuvinte. Repeta ca un elev de liceu în vederea examenelor: - Când ne-am întâlnit pentru prima oară, tu ai spus că îți amintesc de bătrânelul acela, Rudi. Că ai văzut sclipirea ochilor lui în privirea mea. Ei bine, eu nu sunt Natanael, ci mai degrabă bătrânul Rudi! Dar aceste cuvinte îndelung „exersate“ refuzaseră să iasă din gura lui Natanael când se întorsese acasă și dăduse ochii cu Tua. În locul lor o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
mă duce capul ce. Am așa un sentiment că rezolvarea cazurilor astea este aici, sub nasul meu, iar eu nu sunt în stare să o văd. Alaltăieri, când te-am auzit povestind despre activitatea voastră de la Iași, am avut o sclipire. Dacă tot ești polițist la judiciar, m-am gândit să-ți spun și ție de problema pe care o am eu aici. Poate mă poți ajuta. Poftim? întrebă Cristi luat pe nepregătite. Vorbiți serios? Sigur că vorbesc serios, nu glumesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
zona și să fotografiem tot ce este pe aici, înainte să apară și alți curioși care să înceapă să se fâțâie prin jur și să șteargă urmele. Vasilică plecă spre mașina de poliție și în curând începură să se vadă sclipirile de la blițul cu care acesta fotografia camionul din toate pozițiile. Cristi examina mai departe urma ciudată de frânare așteptând răbdător ca acesta să ajungă lângă el. Se lăsă pe vine și privi mai de aproape. Nu reușea să descopere nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
de Sus, pe care îl știa închis în cămăruța de la parter, era la el în birou, îl arestase și acum îl interoga. Baza Pinforest-ului de la poalele muntelui era luminată ca ziua. Toate reflectoarele de pe stâlpii din colțurile împrejmuirii erau aprinse. Sclipirile roșii și albastre ale girofarurilor se reflectau peste tot. Atât pe drumul forestier cât și în interior erau parcate mașini de poliție. Tot efectivul secției din Baia de Sus împreună cu un detașament de la DIICOT Deva se afla acolo. Cu fața la perete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
suflete fără stăpîn, care se cufundau Într-un ocean de beznă, În timp ce lumea care palpita În afara acelor ziduri Își pierdea memoria pe neștiute, zi după zi, simțindu-se cu atît mai Înțeleaptă cu cît uita mai mult. Se iveau primele sclipiri ale zorilor cînd m-am Întors la apartamentul din strada Santa Ana. Am deschis ușa cu grijă și m-am strecurat peste prag fără să aprind lumina. Din antreu se putea vedea sufrageria În capătul culoarului și masa Încă pregătită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Maică-sa Îi promisese că, Înainte să se Întîmple acest lucru, avea să-l ducă departe de omul acela. — Omul acela era tatăl său. Nuria Monfort zîmbi. Făcea asta numai printr-o ușoară insinuare În colțul buzelor și printr-o sclipire tristă și vlăguită În privire. — Deși era, nu s-a purtat niciodată ca atare, iar Julián nu l-a considerat niciodată astfel. Odată mi-a mărturisit că, Înainte să se căsătorească, maică-sa avusese o aventură cu un necunoscut al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
tale, zise ea. - Despre ce vorbești? - Știi tu. Lagia a povestit totul la Inchiziție. Au vorbit de tine. - Ce-ai aflat? - N-am putut auzi decât vreo câteva cuvinte. Dar tu trebuie să fugi, mai zise fata cu o neașteptată sclipire de tandrețe În ochi. Spuneau că planul tău a fost descoperit. Ziceau de un „fiu blestemat”. Dante merse până la ea și o strânse de un braț. - Ești sigură? Așa au zis? Ea se eliberă din strânsoare, zbughind-o prin portic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
privească prin gemuleț, fără să izbutească a zări nimic. Își trecu mâna peste fruntea brobonită de sudoare, În timp ce senzația amară a Înfrângerii Începea să Își croiască drum În sinea lui, grea ca o piatră de moară. Apoi, dintr-o dată, o sclipire, urmată de un talaz de lumină orbitoare, se revărsă prin fisură, explodându-i În față. Din instinct, ridică un braț, ferindu-se de străfulgerarea care Îi izbea retina dureros. În timp ce Încerca să reacționeze la orbirea momentană, auzi un geamăt sufocat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
și și-a netezit cu palmele vesta de la costum, apoi și-a aranjat pălăria și m-a privit drept în ochi, și cred că era prima oară când mă privea astfel, sau în orice caz, când mă privea cu acea sclipire răutăcioasă. Dar dumneavoastră, îmi spuse deodată, cu o voce ascuțită, ca un reproș, unde erați în noaptea aceea? Am rămas împietrit în fața lui. Clèmence a venit imediat lângă mine. Am privit-o. Era la fel de frumoasă, transparentă, dar atât de frumoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
lăsat măcar atât și nimic nu îmi mai poate răpi asta, chiar dacă timpul mi-a furat chipul ei, pe care caut să-l regăsesc așa cum era cu adevărat, chiar dacă uneori, ca o recompensă, îmi este dat să-l zăresc în sclipirile vinului pe care îl beau. Toată noaptea, soldatul care se afla în stânga patului lui Clămence, ascuns vederii mele de cearșaful întins, a bâiguit o poveste fără cap și coadă. Câteodată o spunea încet, fredonând-o, alteori se ambala. Vocea îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
ușile care scârțâie prelung, scotocește grăbit, găsește un tricou negru, se schimbă. E îmbrăcat în negru, reintră în palat, ca hipnotizat. Ofelia e tot acolo, cu cămașa roșie pe palme. La palat, pe stâlpul porții, a cântat pasărea morții... o sclipire de o secundă pe meningele lui cabrat ca un cal de rasă. — Puică, dacă te-ar auzi regizorul meu, ar zice că ești nebună, te-ar fi scos de mult de pe scenă. Dar e interesant cum ai gândit fragmentul, e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
un colț. Mi-am dat seama imediat că ea era fata care-mi trimisese scrisoarea. Corespundea descrierii pe care și-o făcuse: mică de Înălțime și slăbuță. Avea o privire pătrunzătoare. Când s-a apropiat de mine, i-am observat sclipirea puternică din ochi. În timpul petrecerii aproape că nu a scos o vorbă. M-am Întors la hotel Împreună cu ea și ne-am Înțeles să mă aștepte la barul de jos cât timp m-am dus să fac un duș rapid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
îi era larg deschisă, de parcă fusese înjunghiat în timp ce stătea pe scaunul unui dentist. Sunt multe modalități de a scăpa de un parteneriat, dar nici una nu e la fel de permanentă ca aceasta. Nici nu știam că purta proteză, am remarcat absent, zărind sclipirea a ceva metalic în gura lui Bruno. A fost înjunghiat? — O singură dată, până în inimă. Legiștii cred că de sub coaste și în sus prin stomac. I-am ridicat fiecare dintre mâini și le-am inspectat cu atenție, remarcând: — Nu există
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
povești bune, Plato? chicoti ea. — Nu, i-am zis, strângând-o mai tare. Da’ știu o grămadă de povești proaste, genu’ în care frumoasa dar răsfățata prințesă ajunge să fie fiartă de vie și mâncată de către trolul cel rău. O sclipire vagă de îndoială începu să crească în strălucitorul iris albastru al fiecărui ochi corupt, iar zâmbetul ei nu mai fu în întregime încrezător atunci când i-am ridicat fusta în sus și am început să trag de chiloții ei. — O, aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
trupul pe care-l ai, fiind ceea ce ești, în cadrul geografic decupat de voința oamenilor, la periferia Atenei. Grădina lui Epicur este anti-Republica lui Platon. Căci Cetatea autorului dialogului Phaidon e perfectă pentru că este ideală și inexistentă, ea scânteiază, dar cu sclipirile bijuteriilor false, strălucește, dar precum decorurile de teatru, unde nu poate sta nimeni... Epicurismul creează real, fie el și modest, acolo unde platonismul fabrică ficțiune - și încă grandilocventă... Platon dorește ierarhie, ordine, supunerea producătorilor față de casta filosofului-rege, cele două comunități
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
Elenă Marin Alexe Cu sclipirea încremenita în priviri cerga albă își doarme visul rece și tăcut în strânsoarea brațelor iubitoare posesive și suverane ale arborilor Păsările negre dansând în ochii mei pătează neprihănita cernere cu lacrimi îndoliate în alese incrustații de filigran Inima zbuciumata sub
Viscol by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83355_a_84680]
-
roșiateci, sub aburii de fier, Când înspre noi tărâmuri vroiai o revărsare, Când, oprimat de umbră, tu presimțeai un cer! Dar se desprinse vălul, și-o boltă-ndepărtată Din zîmbetu-i albastru desfășură spre tine; O clipă-a fost... și totuși, sclipirea ei curată Te-a înfrățit de-a pururi cu sferele senine. De-atunci, spre-o altă lume fluida-ți formă tinde... Cu slava-ntrevăzută un dor fără de sațiu Ar vrea să te-mpreune... și, ca s-o poți cuprinde, Tentacule lichide îți
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
8000 de ani, ceea ce i-adeterminat să reziste la temperaturi diferite. Corali au ajuns în golful Eilatde-a lungul drumurilor și a anilor, s-au adaptat condițiilor climatice,rezistând diversității și varietății de temperaturi. Întâlnirea dintre Marea Roșie și apele albastre de la Eilat, sclipirea munților purpurii din împrejurimi, oglindirea acestora în ape impresionează și emoționează. Coralii din acest golf s-au desvoltat încondiții speciale de climă, deosebite față de cele existente din MareaRoșie. Marea Roșie era despărțită de Oceanul Indian și apoi când s-au unit, auajuns
CORALI de PAUL LEIBOVICI în ediţia nr. 2317 din 05 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/364293_a_365622]