580 matches
-
de delicate, cu degete lungi și subțiri, care mânuiau cărțile (și zarurile) cu o măiestrie ieșită din comun. De fapt, Întreaga Înfățișare a lui Satanovski era un paradox. Nasul Îi era nespus de mic, lipit parcă sub o frunte Înaltă, scobită la tâmple, sprâncenele stufoase, pleoapele galbene, bărbia bombată ca o pară, care se mișca neverosimil În sus și În jos, În dezacord cu buzele și ochii verzi cu reflexe cenușii, astfel că, atunci când Satanovski vorbea, erai tentat să urmărești mișcarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
degete spre lumina gălbuie strecurată printre crengile arborilor și le priveam minute în șir, mă răsplăteau pentru jalnica mea existență; în spațiul acela de patru metri pătrați la limita căruia mă pândea moartea se afla miracolul. Era de-ajuns să scobesc... 13. Pe vremea coridorului se întâmpla uneori să vizitez și câte un prieten, băteam la ușă, intram, dădeam ocol mesei și plecam imediat sau rămâneam; dacă se întâmpla să rămân, ce frumos conversam despre cumplitele blesteme care macină pohezia sau
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
și în chiolhanuri abominabile, pe bani jefuiți: "Stau chiaburii și se miară/ Pe ce beau calicii, iară, măi!", încep să răsune răgușeli deșucheate, în rândurile îngroșate ale argățimii. Strategia momirii cu rachiu a sărmanilor flămânzi se extinde, obrajii lor se scobesc iar colții tovarășilor scânteiază în rânjete de satisfacție, pe linie de partid și de stat. Agonizând într-un îndelungat efort de supunere și de împăcare, cu aceste fețe de cenușă, încercând cernerea noilor urgii, pe care nicicând nu le mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
spate și arăta ca unul care practicase judō multă vreme. — Ne-ați sunat mai devreme. — V-au sunat de la Poliția Metropolitană... Cum îl cheamă? A, da, Gaston Bonaparte. Am auzit că sunteți garantul lui. Polițistul tocmai își terminase cina. Se scobea în dinți cu o scobitoare, în timp ce vorbea. — Ni s-a spus că e rănit. — Nimic grav. Niște vânătăi și-atât. E francez și ne-am gândit că s-a întâmplat ceva grav dar, din fericire, se pare că nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
că-ți stau și ție cuvintele-n gât... N-ai pornire, n-ai aprindere... Te-ai înverzit nițeluș... Cool junioru’! Ne taie pe toți, ce mai! - Și cu ce culoare să scriu? se clatină de pe-un picior pe altul, scobindu-se c-un deget între măsele, geniul cel mic. Și un’ să scriu? - Pe Marietta, că-i loc de-o Țiganiadă, declară rituos Anatol. Marietto, lasă suptu’, fă-te-ncoace, dulce mărgăritărel de mai! - Da’ ce culoare? Că nu știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
mor eu dacă am văzut unul așa de mare! Într-un colț, lângă niște piei de iepure uscate, era prins un cuib de viespi, un ciorchine ca de hârtie, cenușiu, cu multe căsuțe, mai mare decât bostanul pe care-l scobisem, îi tăiasem dinți, să fac felinar și să pun lumânarea înăuntru. - Hai să luăm cârpe, le dăm foc și-l afumăm... - O să ne muște, i-am zis gâtuit de frică. Nu... - O să ne muște, o să ne muște... m-a maimuțărit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
alb care răspundea la numele de David Încuviință cu un zâmbet și apoi dispăru În spatele restaurantului. Am urcat scările cu răsuflarea Întretăiată. Erau niște scări de lemn care-mi aduceau aminte de școala generală din orașul meu natal, cu treptele scobite pe mijloc de la atâția pași care trecuseră peste ele. Și eu, și Yazaki ne-am oprit de mai multe ori, sprijinindu-ne cu mâinile de pereți ca să ne recăpătăm suflul. La etajul al doilea era un culoar lung, la fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
de către un meșter, aproape orb, dintr-o piatră rară - nici un geolog nu a reușit să o identifice cu precizie; probabil că emite niște radiații incomode pentru gnomi, făpturi extrem de sensibile. Îi ții pe locuitorii Stațiunii în ignoranță și superstiție, în vreme ce, scobindu-te între dinți, tragi cu coada ochiului spre televizor. Vrea să te îndobitocească și pe tine cineva, constitui obiectul unei alte experiențe. Ești bombardat cu informație. Puncte de vedere, nimic sigur: nu poți să alegi ceva. Închizi sonorul, așa mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
Însă, Își dădu seama că nu era vorba de un cărucior, cel puțin nu se vedea vreun loc unde i s-ar fi putut monta roți, și atunci Întrebă, Ce faci. Băiatul se prefăcu că nu auzise și continuă să scobească În lemn cu vârful briceagului, asta s-a Întâmplat În vremea când părinții se speriau mai puțin și nu alergau să ia din mâna copiilor un instrument atât de util pentru confecționarea jucăriilor. N-ai auzit, ce faci cu bățul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
anchetă. S-ar putea ca asta să nu fie suficient pentru instanță, dar pe mine mă va satisface. Eu n-am ce face cu ucigași în echipa mea. Korsch își scărpină gânditor nasul, evitând cu greu tentația de a se scobi în el. — Bănuiesc că nu ai nici cea mai mică idee unde se află inspectorul Deubel, nu-i așa? — Mă caută cineva? Deubel pătrunse degajat pe ușa deschisă. Duhoarea de bere care îl însoțea era suficientă pentru a explica unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
meu ca să nu-mi fac griji. Oricum, mi-am scos Walterul de la brâu, i l-am arătat și apoi l-am așezat lângă mine pe scaun. — O să stai mai confortabil așa, i-am zis. Dar să îndrăznești numai să te scobești în nas și o să te alegi cu ăsta. Am pornit mașina și am plecat mai departe. — Care-i graba? zise Kindermann pe un ton exasperat. Nu reușesc să înțeleg de ce faci asta. Ai putea la fel de ușor să îți regizezi spectacolul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
n-aș putea să mă mai duc, oricum. “Nu mai vorbi! își zise ea. Mai ai puțin și-o să începi să-i spui și de firele de păr crescute oribil sub piele, în zona inghinală, pe care le-ai tot scobit azi până ți-a dat sângele și-acum arată de parcă ai avea herpes. Sau faptul că toată cafeaua pe care ai băut-o, urmată de vin ți-a cam deranjat stomacul și, deși extrem de dezamăgită că el te trimite la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
britanicii sunteți foarte diferiți de noi, zice Kent gânditoare. Și eu termin de povestit despre ziua când Dave, cameramanul, a venit atât de afumat, că a căzut din picioare în mijlocul unui cadru și a surprins‑o pe Emma care se scobea în nas. Doamne, cât am râs atunci. Chiar și acum, când le povestesc, m‑apucă râsul. — Ai un simț al umorului atât de britanic, pe care pur și simplu îl adorăm, zice Judd și se uită fix la mine, de parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
cu sportul și politica?“ Domnul Vancea nu se sinchisea de întrebare, parcă nici nu auzise. Nu se întrerupea din așa-zisa treabă, fse făcea că scrie în registru sau că aranjează cheile apartamentelor pe panou sau citea ziarul sau se scobea în nas. Își continua imperturbabil treaba, dar cuvintele începeau, instantaneu, să curgă. „O lume obscură, veche, peste care se tot însămânțează altceva. Produsul dintre alb și indigenă este indecis. Rătăcește, de sute de ani. Îndrăzneț, mitocan, greu de supus, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
batistă, tușeau, strănutau, dar nici că le păsa. Ei bine, domnul acela remarcabil, cu ținuta perfect verticală, trăsăturile îndelung rafinate, ochii puțin depărtați, fanatici, nasul ușor lățit, ca larațe, ce credeți că făcea acest exemplar de lux? Ei bine, se scobea în nas! Dacă vă puteți închipui... în tramvai, făcuse la fel, extrem de preocupat de această delicată operație. O fi coborât odată cu mine, o fi mers mai departe, cine știe. N-am putere să întorc capul, să-l descopăr din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
făcuse la fel, extrem de preocupat de această delicată operație. O fi coborât odată cu mine, o fi mers mai departe, cine știe. N-am putere să întorc capul, să-l descopăr din nou în spatele meu. Un ogar elansat, lucios, rasă specială, scobindu-se tacticos în nas, dar urmărindu-mă. În fața magazinului SCAMPOLO, cunoașteți desigur prăvălia asta mereu în inventar, deci aici, în vecinătate, m-am oprit. Mă uitam în vitrină, când... Aproape de ținta călătoriei, dom’ Dominic se opri, într-adevăr, în dreptul magazinului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
atei, Care credem că am avansat îndeajuns, Avem interior închis înspre a relaționa cu oameni ce nu ne inspiră încredere Gândind haotic doar la a trăi îndestulați cu toate plăcerile. Murim înainte de a da din noi orice fărîmă de viață. Scobiți de ură neînțeleasă și excitantă emoțional. Cu toate că acei copii negri de pe continentul sărac Iubesc minusculul univers ce li se oferă; iubesc apa, viața, hrana! Cumpărați lucruri extravagante și scumpe Și totul se poate termina oricînd într-un accident. Dar Dumnezeu
by MIHAI TODERICĂ [Corola-publishinghouse/Imaginative/1008_a_2516]
-
calendar, da’ nu mai țin minte acu. M-am luat cu viața și am uitat. Zâmbea atunci și mi-a dat îndemn să rezist și să o iau de la capăt. Și ai văzut... Vergilică îl privea nedumerit, ușor disprețuitor. Se scobea în dinții din față cu o așchie desprinsă din stinghia băncii. Își agățase și ieri pantalonii în ea. Ridică din umeri, oftând. - Dom Goncea a fost de te-a scăpat, bre, ce mai tot o dai cu misticisme cu îngeriri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Adevărul e, Artemis, că da, spun veselă, scoțându-mi haina. Am citit de curând o carte super, cu titlul „Ce să faci dacă colega ta de serviciu e o vacă nesuferită care, atunci când crede că n-o vede nimeni, se scobește În nas“. Cei din jur Își țin respirația, iar Artemis se face roșie ca sfecla. Ba nu-i adevărat ! se rățoiește. — Am zis eu că despre tine e vorba ? răspund nevinovată și-mi aprind computerul, cu un gest Înflorit din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
beethoven’ <vic50>: ‘și altceva?’ <vic50>: ‘altceva nimic. Nu mă așteptam să mă trezesc cu tine, poate schimbăm halatul. Am altul, mai curat’ <maya>: hihihi <vic50>: eu îmi văd de-ale mele, ea se plictisește de moarte... nu știu dacă se scobea în nas <maya>: my god! încerc să-mi imaginez... <vic50>: pleacă. Se duce față la o prietenă <vic50>: asta am aflat-o mai tîrziu <vic50>: și îi povestește despre ‘beethoven’ cu barbă și halatul lui rufos. <vic50>: recunosc, purtăm barbă
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
să-și ia zborul și n-am înțeles de ce fragilitatea lor doare. i-am zdrelit cu bună știință pielea lipsită de apărare și n-am simțit nici o vină, am tropăit fără jenă în cavitățile ei umbroase, căutând un loc neatins, scobindu-l mai adânc, pe măsura nimicului meu guraliv, doar, doar, voi pune capăt febrei lui dătătoare de spaime. adâncită în sine, tăcerea mă sugrumă și apoi adoarme. pierderea glasului ține-ți vocea ta, zise domnul, și n-o risipi, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
pe care o examină aparent indiferent. Un pat de dulapi geluiți, lat de doi metri era rezemat pe câțiva pari înfipți în pământ, la nu mai mult de un metru înălțime. La capătul de sus, era un fel de jgheab scobit pe toată lățimea. Mai la vale, alte șănțulețe transversale, de data aceasta mult mai puțin adânci, se întindeau de-a curmezișul. La baza șteampului, movilițe de pietre mărunte zăceau împrăștiate de o parte și de cealaltă. Nu se putea apropia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
pe o ridicătură. În față, cât vedeai cu ochii se întindea un făget tânăr amestecat cu mesteceni albi. Scoarța lor subțire se desprindea ca niște scame de pe trunchiurile zvelte. De pe platoul pe care stătea privea în vale printre copaci. Pârâul scobise în stânca de dedesubt un șanț adânc ce se bifurca în două brațe. Cursul de apă se despărțea în două șuvoaie ce se scurgeau năvalnic la vale. Zgomotul apei se auzea înfundat, atenuat de pereții ravenelor. Malurile verticale păreau formate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
vreo descriere, fiindcă Lucian nu s-a prea grăbit să-i povestească despre ei, îi merge la suflet. Se gândește că și el are ceva de făcut la una din următoarele vizite la cimitir: să refacă cu vopsea neagră scrisul scobit în ciment cu numele părinților, fiindcă, iată, vopseaua veche a dispărut pe alocuri. Foarte bine. Va fi încă un prilej de colaborare între ei. Noua lor familie trăiește într-o armonie pe care Lucian a visat-o toată viața. (Despre
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
dar acesta trebuie să fie mai important decât conținutul. De fapt, eu chiar am un ușor dispreț pentru proza modernă, indirectă și abracadabrantă... tu nu? Îmi plac lucrurile limpezi. Vreau ca povestea să îmi spună exact ce dorește povestitorul. Nu scobesc după sensuri ascunse, nu caut dincolo de aparențe după profunzimi „psihologice“ pe care, de fapt, eu însumi le-am pus acolo, printr-un șiretlic al minții mele. Îmi place să spun lucrurilor pe nume... Nu mă feresc să zic cioroi sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]