2,482 matches
-
la copiii mei cu durere ... și mă întreb oare ei dacă ne-am întâlni acum ce mi-ar spune, oare ar putea să mă ierte pentru ceea ce am făcut - pentru faptul că pe unul l-am lăsat să cadă în scoică de la WC și să meargă pe canalul ăla, în mizeria aia, nu știu, pe celalalt l-am lăsat să-l măcelăreasca doctorul, să-l taie în bucăți și să-l scoată afară, iar pe celalalt să-l aspire ... cât de
CE NUME I-AI DA COPILULUI TAU NENASCUT ? de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366829_a_368158]
-
Inima să-ți bată, sângele să-ți curgă. Acceptă acest dar... Printre țipete de liniște, aud un ticăit ce îmi bubuie între tâmple. Îl văd. Te văd. Trup nenorocit adus la realitate! Ochii tăi din ac de brad precum o scoică se deschid. Îți zâmbesc ca prima dată... Dacă rămâi, nu o să cad decât la sânul tău... timid... Referință Bibliografică: Dacă rămâi / Alexandru Cosmin Crăciun : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2145, Anul VI, 14 noiembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright
DACĂ RĂMÂI de ALEXANDRU COSMIN CRĂCIUN în ediţia nr. 2145 din 14 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367577_a_368906]
-
Inima să-ți bată, sângele să-ți curgă. Acceptă acest dar... Printre țipete de liniște, aud un ticăit ce îmi bubuie între tâmple. Îl văd. Te văd. Trup nenorocit adus la realitate! Ochii tăi din ac de brad precum o scoică se deschid. ... Citește mai mult Dacă rămâiCamera e nemobilată și albă. Un vântalunecă în ea.Mă joc cu a ta buclă și lacrimile-mi curg...Mâna-ți strâng în palme, sărut tabloulrece, eu sper că încădoarme și că nu vreasă
ALEXANDRU COSMIN CRĂCIUN [Corola-blog/BlogPost/367610_a_368939]
-
pocal. Inima să-ți bată,sângele să-ți curgă.Acceptă acest dar...Printre țipete de liniște, aud un ticăit ce îmi bubuieîntre tâmple. Îl văd. Te văd.Trup nenorocit adus la realitate! Ochii tăi din ac de brad precum o scoică se deschid. ... V. MESAJ, de Alexandru Cosmin Crăciun, publicat în Ediția nr. 2121 din 21 octombrie 2016. Mesaj Bună! Ești frumoasă pentru că simt ceva când sunt cu tine. Oriunde suntem mă faci să mă simt fericit. Timpul o să treacă și
ALEXANDRU COSMIN CRĂCIUN [Corola-blog/BlogPost/367610_a_368939]
-
Convorbire cu doamna avocat LIDIA ELRON, soția marelui pictor BARUCH ELRON. Prin fereastra din salon se vede un măslin. În jur păsări ciudate. Și niște scoici. Niște case de melci, mai mari decât sunt ele, de fapt. Și geamu-i spart. Lumina de afară nu mai este aceiași. Atmosfera dinăuntru - aparte. Iar eu - în salon, la o cafea... Sunt în casa lui, un străin, un trecător, un
PRIN ABURUL CAFELEI DE ELRON de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 1162 din 07 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367640_a_368969]
-
Articolele Autorului Dunga clipei Bate clipa la fereastră până-n dunga altei clipe sub dorința vie a noastră noul iar să se-nfiripe și sub sâmburi de lumină se țes iar priviri cărări ca sublimul iar să vină din răzoare depărtări scoică ploaie vânt și val strigăt lacrimă și plâns al vieții sfinte mal toate toate ni le-a strâns ca să fim mărgăritar ziua când se scaldă-n zi și lumina în lumină atunci sigur te deprinzi doar pe brațe să îți
POEZII DIN ARDEAL de IOAN DANIEL în ediţia nr. 2008 din 30 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367753_a_369082]
-
acestui fenomen, tratat cu nepăsare. După o jumătate de ora de tras la vâsle pe marea agitată, dar nu chiar așa de supărată, am ajuns cam la o milă marină de țărm. Speram să cădem pe zonă cu piatră și scoică pe fundul mării unde să fie și guvide. Am aruncat ancora și ne-am pregătit sculele de pescuit, un fel de petactare, nailon ceva mai gros, înfășurat pe o bucată de șlap sau papuc din plastic, cu un plumb la
INVINGEREA STIHIILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 212 din 31 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366968_a_368297]
-
de bine ... Și coșmarurile toate, acum priveau mirate la subiectele comune de lectură. Aș mânca o bucată de pepene verde, asta în cazul în care aș putea descrie geometric forma sa. Altfel, cum ar putea Utzon să construiască, ideatic vorbind, scoica din Golful Circular? Este adevărat, nu văzusem niciodată atât de multe vase cu pânze, iar traficul din bay părea o stradă aglomerată din București. Tangentele volumelor arhimedice se întâlneau într-un punct din adânc, de acolo de unde răsărea fortul: tunurile
ANESTEZIA LUI OMAR de MIHAELA CRISTESCU în ediţia nr. 193 din 12 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367084_a_368413]
-
la o trăsătură de rame parcurgeam cam doi-trei metri, marea fiind ușor ondulată, iar curentul îndreptându-mă spre larg. Trebuia să trag deci, cel puțin șapte sute de rame pentru a ajunge pe zona mai adâncă de opt-nouă metri și cu scoică pe fundul apei, sau cu piatră. Guvidul stă în zona cu multă scoică, hrana sa de bază, unde găsește din belșug puiet, crabi, sau garizi pentru completarea mesei. Încet, încet, creștea distanța dintre mine și mal. În același timp, creștea
CEATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 185 din 04 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367109_a_368438]
-
iar curentul îndreptându-mă spre larg. Trebuia să trag deci, cel puțin șapte sute de rame pentru a ajunge pe zona mai adâncă de opt-nouă metri și cu scoică pe fundul apei, sau cu piatră. Guvidul stă în zona cu multă scoică, hrana sa de bază, unde găsește din belșug puiet, crabi, sau garizi pentru completarea mesei. Încet, încet, creștea distanța dintre mine și mal. În același timp, creștea și nesiguranța că mergeam pe direcția cea bună. Orice deviere înseamna abatere de la
CEATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 185 din 04 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367109_a_368438]
-
un deal ce desparte întinderea nesfârșită a unei câmpii submerse. Apa scade în adâncime aici cu cel puțin un metru și jumătate față de alte zone mai apropiate de mal. Este o zonă mai mult cu nisip decât cu piatră sau scoică, deci lipsită de pește. Doar calcanul își mai face apariția arareori, sau câțiva guvizi rătăciți printre algele fixate fragil și temporar pe fundul mării. Acolo, mai mult de un kilogram de pește nu am prins, iar timpul trecea monoton. Creștea
CEATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 185 din 04 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367109_a_368438]
-
petec de pământ O cruce grea pe umeri Și năluciri de vânt O inimă pustie Și un fuior de gânduri O dragoste sublimă Și doar...câteva rânduri O lacrimă pe frunze De portocali târzii Nisip pe mal de mare Și scoici în cochilii Un pescăruș ce țipă Sărutul dând spre astre Îmi tulbură tăcerea Singuratății-albastre Coline cu măslini Și stânci, și Afrodite Situri de-antice veacuri Destine ne’mplinite Dorinți-statui de ceară Și zeități sihastre Ce-mi cântă simfonia Singurătății-albastre Versul
SINGURĂTĂŢI ALBASTRE de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 160 din 09 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367185_a_368514]
-
clipa, ba chiar de a o reinventa. Este o unitate infimă, o monadă. Este analiza de sânge la zi. Este refugiu și binecuvântare și blestem. Este strigăt de bucurie și hohot de plâns. Este apă și foc. Este perla din scoica de mare. Un ciob de oglindă. Este speranță și regret. E deznădejde și bucurie și lacrimi și vis. E viață în viață. E viață și moarte. E chin și izbândă. E clipire de gene. E val, furtună și rază de
MEDITATII LIRICE IN STIL MODERN de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 170 din 19 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367240_a_368569]
-
poezii „Ireversibil reflexul...(?)” Semnul interogației, în paranteza dilematică a titlului, este oarecum retorică, dacă nu paradoxistă...Din cuprinsul cărții, Aforismele sunt cheile reflexibităților subînțelese, inteligența românească tălăzuind metaforic...și vine, flux- reflux, la limanul unde Gânditorul adună, ca în Vermeer, scoicile ... Citește mai mult -SOCRATICUL DIASPOREAN- la NEW YORK-CONFLUENȚE LITERARE Publicat în: Ediția nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 Toate Articolele AutoruluiDistribuie!Distribuie! Aboneaza-te!O revenire la Stelian Platon din NY, via Bragadiru paradisul pierdut al TeleormanuluiPoematica unui socratic diasporean
STELIAN PLATON [Corola-blog/BlogPost/368446_a_369775]
-
poezii „Ireversibil reflexul...(?)” Semnul interogației, în paranteza dilematică a titlului, este oarecum retorică, dacă nu paradoxistă...Din cuprinsul cărții, Aforismele sunt cheile reflexibităților subînțelese, inteligența românească tălăzuind metaforic...și vine, flux- reflux, la limanul unde Gânditorul adună, ca în Vermeer, scoicile ... VII. LACRIMI PE PÂINE, de Stelian Platon, publicat în Ediția nr. 2197 din 05 ianuarie 2017. Lacrimi pe pâine Pe cărări ce duc spre viață visele dispar ca fumul Din normalul de-altădată astăzi ne-a rămas doar scrumul Amintirea
STELIAN PLATON [Corola-blog/BlogPost/368446_a_369775]
-
parfumul lor; a acuarela substanța cântecelor Stelei Enache înseamnă a întrezări în oglinda repertoriului ei pastelurile fulgurațiior poeticii muzicale românești; a asculta cântecele Stelei Enache înseamnă a apropia urechea sufletului de deplasamentul unui ocean care își închide vuietul într-o scoică și comorile din adânc, în perle. Cântecele Stelei Enache sunt alternative între modalitățile de condensare în superbitate a vocii dăruite artistului să edifice muzicii obeliscul propriu, sunător liric, sensibil, ca un clopoțel de floare, ca un clopoțel de argint, ca
STELA ENACHE. VOCEA, CA O LIRĂ de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1103 din 07 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363678_a_365007]
-
însemna că nu s-ar mai fi achitat niciodată, ca de obicei. Dar marea mie nu-mi dădea pe datorie, așa că am preferat congelatorul în așteptarea vânzării. Am așezat minciogurile la umbră, să se zvânte, am reparat voltele rupte de scoici, sau agățate în pietre și m-am pregătit pentru a intra în casă. Desigur, urma să am parte de o nouă zi, poate la fel de bună pentru pescuit, ca și cea care se însera deja, dar cu mai multă captură în
PESCAR PE MAREA NEAGRA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1302 din 25 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349505_a_350834]
-
la platforma care a venit din Japonia, dupa tsunami. Mami, bunica și Scumpa merg pe cărăruia marginită de iarba infuzată în ultima zi a platformei japoneze. Atmosfera-i marcată de alge, de macaraua uriașă pe nisipul fin al plajei, de scoici bizare și de lemnul adus de ocean. - Scumpo, sunt alte vremuri acum. Acum petrecem concediul pe coasta Pacificului. În tinerețea mea mergeam la Southwold. Îmi amintesc cum căldura intersecta suprafața mării. Reflectă bunica, cu ochii mari albaștrii spre orizont. - Așa
PLATFORMA JAPONEZA DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 957 din 14 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/350288_a_351617]
-
înroșite Formele se copie una pe alta În oglinda paralizată De voci joase fără formă Făr’ de-nceput...făr’ de sfârșit... Visul al zecelea: O zi din nimicuri Platforma japoneză intactă Plutise timp de peste un an Până când atinsese plaja cu scoici De cealaltă parte-a oceanului Plutise un an să ajungă acolo Pe plaja cu dune și lemn plutitor A fost parte din ȘTIRI pe Coasta Pacificului O macara fusese adusă s-o mute de-acolo. A doua zi - familii cu
VISE DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 866 din 15 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350285_a_351614]
-
Pacificului O macara fusese adusă s-o mute de-acolo. A doua zi - familii cu copii, Oameni cu câini, oameni singuri Sosiseră buluc să se zgâie La platforma japoneză intactă Ce plutise din Japonia dupa tsunami Macaraua înțepa nisipul și scoicile Mergeam de-a lungul cărării Mărginite cu ierbi aromate În ultima zi a platformei japoneze intacte Sequoias cu scoarța imună la insecte Urmau sa fie doftoricite de fiul meu Ucenic într-ale medicinii - el își pierduse Pijamaua pe undeva prin
VISE DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 866 din 15 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350285_a_351614]
-
alte lumi se pierdeau pășuni sub copite Peste tot bâlbâială și nesiguranță Neliniști istorice întâmplătoare Dănțuitori cu măști și văpăi Căi bătute de bouri... căi bătute de reni Spre alte lumi se pierdeau pășuni sub copite Bani invizibili, surle din scoică Din muzici lăute și naiuri Căi bătute de bouri... căi bătute de reni Spre alte lumi se pierdeau pășuni sub copite De departe oglinda cu vise chema pe Julia May Rugineau râuri răsfățate Printre nisipuri albastre o plimbare lunară Înțepenite
JURNALUL CU VISE AL JULIEI MAY DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350286_a_351615]
-
baie în mare și mi-a amintit că i-am promis că o învăț să înoate. Am luat-o de mână și am alergat împreună ușor spre marea, care risipea foșnind în ritmul muzicii lui Vivaldi, pe țărmul plin de scoici, spumă valurilor destul de mici în acea zi torida de vară. Simțeam cum mâna ei mică o strânge cu putere pe a mea ca si cum ar vrea să nu mă piardă. Când am ajuns la câțiva metri de mal mi-am desprins
DESTIN DE FEMEIE.OANA-IULIANA de DAN PETRESCU în ediţia nr. 740 din 09 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348717_a_350046]
-
-ntrebări ce așteaptă răspunsuri din taine... Încerc să-nțeleg până unde-or putea să mă poarte condurii Și cum s-or mula pe nevrednicul trup prețioasele haine? Umil, orizontul albastru mă cheamă cu falduri de pace, Mărgeanul și perla, în scoica-i divină, își tânguie dorul Iar eu - o sirenă-n adâncul neliniștii - vreau carapace, Să-mi țină de cald și să-mi apere sufletul, mângâietorul. Referință Bibliografică: Marea speranței / Curelciuc Bombonica : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1293, Anul IV
MAREA SPERANŢEI de CURELCIUC BOMBONICA în ediţia nr. 1293 din 16 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349288_a_350617]
-
comunist instaurat de peste douăzeci de ani în țară? Tatăl său mai băga uneori halăul în canal să prindă ceva pește mărunt, însă se prindea din ce în ce mai rar. Erau prea mulți „pescari” de ocazie și prea puțin pește în canal. Mai mult scoici. Le mai gătea mama sa cu orez sau pur și simplu le așeza după ce le spăla bine pe plita sobei din curte și le prăjea presărând sare pe ele. Ei nu prea îi plăceau gătite așa, dar la țară oamenii
CAP. XIV de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1270 din 23 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349299_a_350628]
-
cu orez sau pur și simplu le așeza după ce le spăla bine pe plita sobei din curte și le prăjea presărând sare pe ele. Ei nu prea îi plăceau gătite așa, dar la țară oamenii nu se pricepeau să pregătească scoica așa ca la restaurant. A ieșit din cameră să-și facă o cafea, dar a fost neplăcut surprinsă când mama sa i-a spus că nu au. Trebuia să meargă până la cooperativă, cum îi spuneau țăranii la magazin, să vadă
CAP. XIV de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1270 din 23 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349299_a_350628]