499 matches
-
I, p. 110. 200 Diarmaid Mac Culloch, Istoria creștinismului, Editura Polirom, Iași, 2011, pp. 364-365. 201 Diarmaid Mac Culloch, Istoria creștinismului, Editura Polirom, Iași, 2011, pp. 364-365. 202 Chiar metoda de cercetare, scolastica, a fost împrumutată din lumea islamică. ,,Metoda scolasticii (care consta în afirmație, negare, contra-afirmație și un efect final de armonizare a dezbaterii) își are precedentul în metoda folosită în educația superioară islamică. Este o ironie fericită că una din marile expresii ale unității culturale ale occidentului latin, evoluată
Capitalismul. O dezbatere despre despre construcția socială occidentală by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
XV-lea, a fost un element dominant în instituțiile de învățământ religios și în universitățile Europei, avea ca scop principal alcătuirea unui sistem logic, în care să se reunească filosofia greacă și romană cu învățătura creștină. La început erau denumiți "scolastici" toți învățații din școlile monahale medievale, dar mai târziu termenul s-a limitat la profesorii de filosofie și teologie din universitățile epocii respective. Interesul principal al scolasticilor nu consta în descoperirea și cercetarea unor fenomene noi, ci doar să explice
Scolastică () [Corola-website/Science/301333_a_302662]
-
se reunească filosofia greacă și romană cu învățătura creștină. La început erau denumiți "scolastici" toți învățații din școlile monahale medievale, dar mai târziu termenul s-a limitat la profesorii de filosofie și teologie din universitățile epocii respective. Interesul principal al scolasticilor nu consta în descoperirea și cercetarea unor fenomene noi, ci doar să explice cunoștințele deja dobândite în antichitate în lumina dogmelor creștine. În aceasta constă diferența esențială între și modul modern de gândire din Renaștere. Întru cât în reprezentarea învățaților
Scolastică () [Corola-website/Science/301333_a_302662]
-
nu consta în descoperirea și cercetarea unor fenomene noi, ci doar să explice cunoștințele deja dobândite în antichitate în lumina dogmelor creștine. În aceasta constă diferența esențială între și modul modern de gândire din Renaștere. Întru cât în reprezentarea învățaților scolastici Dumnezeu este izvorul adevărului și al oricărei forme de cunoaștere, el nu se poate exprima în moduri diferite și contradictorii. Orice contradicție între rațiune și revelația divină rezultă fie dintr-o folosire falsă a rațiunii, fie dintr-o interpretare greșită
Scolastică () [Corola-website/Science/301333_a_302662]
-
rațiune și revelația divină rezultă fie dintr-o folosire falsă a rațiunii, fie dintr-o interpretare greșită a învățăturii creștine. În cazul imposibilității unei trăsături comune, se dă totdeauna prioritate credinței, opinia teologilor fiind determinantă față de cea a filosofilor. Poziția scolasticilor era în contrast evident cu teoria adevărului dublu a filosofului și medicului arab Averroes (1126-1198) din Spania, din aceeași perioadă istorică. Averroes considera că adevărul poate fi descoperit fie pe calea filosofiei, fie prin mijlocirea teologiei islamice, doar că prin
Scolastică () [Corola-website/Science/301333_a_302662]
-
considera că adevărul poate fi descoperit fie pe calea filosofiei, fie prin mijlocirea teologiei islamice, doar că prin filosofie se atinge un nivel superior de cunoaștere și, în caz extrem, poate contrazice învățătura islamului. În perioada de dezvoltare amplă a scolasticii, filosoful și teologul italian Toma din Aquino realizează în scrierile sale un echilibru între rațiune și credință. Învățatul scoțian John Duns Scotus restrânge tot mai mult domeniul adevărului bazat pe rațiune și susține că numeroase cunoștințe considerate rodul gândirii filosofice
Scolastică () [Corola-website/Science/301333_a_302662]
-
realizează în scrierile sale un echilibru între rațiune și credință. Învățatul scoțian John Duns Scotus restrânge tot mai mult domeniul adevărului bazat pe rațiune și susține că numeroase cunoștințe considerate rodul gândirii filosofice, în realitate se bazează exclusiv pe credință. Scolasticii acordau un deosebit respect așa ziselor autorități filosofice și teologice, în special filosofilor anichității greco-romane și părinților bisericii, și se fereau să adauge ceva nou la vechile învățături. Acest fapt le-a atras mai târziu critica celor care i-au
Scolastică () [Corola-website/Science/301333_a_302662]
-
vechi. Aristotel era socotit drept o autoritate de necontestat, fiind numit "Filosoful". Scrierile Sfântului Augustin se bucurau de aceeași prețuire nelimitată în domeniul teologiei, fiind depășite doar de Sfintele Scripturi și de textele oficiale ale conciliilor bisericești. Metoda preferată a scolasticilor consta în operarea cu vocabularul logic și filosofic al lui Aristotel, atât în predarea învățăturilor, cât și în argumentare și dialog. Discuțiile pe teme teologice se bazau pe Biblie și pe "Sententiarum Libri Quator" ale lui Petrus Lombardus, care reuneau
Scolastică () [Corola-website/Science/301333_a_302662]
-
În secolul al XIII-lea aceste dispute au devenit mai flexibile, pentru ca un secol mai târziu să devină un pur exercițiu de retorică, interesând mai puțin conținutul temelor și tot mai mult subtilitățile și nuanțele formale. Acest fapt a adus scolasticii în timpul Renașterii și mai târziu renumele negativ al unei pedanterii formalistice lipsită de conținut. Cei mai renumiți învățați scolastici ai secolelor al XI-lea și al XII-lea au fost Anselm de Canterbury, teologul și logicianul Pierre Abélard, precum și clericul
Scolastică () [Corola-website/Science/301333_a_302662]
-
conținut. Cei mai renumiți învățați scolastici ai secolelor al XI-lea și al XII-lea au fost Anselm de Canterbury, teologul și logicianul Pierre Abélard, precum și clericul Roscelin de Compiègne, care a întemeiat școala nominalistă. Din perioada de aur a scolasticii din secolul al XIII-lea sunt de menționat dominicanii Toma din Aquino și Albertus Magnus, precum și călugărul Roger Bacon, prelatul italian Bonaventura și scoțianul John Duns Scotus, toți aparținând ordinului franciscanilor. Un reprezentant important al nominalismului a fost William Ockham
Scolastică () [Corola-website/Science/301333_a_302662]
-
și Albertus Magnus, precum și călugărul Roger Bacon, prelatul italian Bonaventura și scoțianul John Duns Scotus, toți aparținând ordinului franciscanilor. Un reprezentant important al nominalismului a fost William Ockham, un fin logician, care a analizat critic întreaga filosofie scolastică. În Spania, scolastica a avut o perioadă înfloritoare în secolul al XVI-lea cu dominicanul Francisco de Vitoiria și iezuitul Francisco Suárez. În anul 1879, Papa Leon al XIII-lea a încercat să readucă în actualitate tezele scolasticii, în special învățăturile lui Toma
Scolastică () [Corola-website/Science/301333_a_302662]
-
întreaga filosofie scolastică. În Spania, scolastica a avut o perioadă înfloritoare în secolul al XVI-lea cu dominicanul Francisco de Vitoiria și iezuitul Francisco Suárez. În anul 1879, Papa Leon al XIII-lea a încercat să readucă în actualitate tezele scolasticii, în special învățăturile lui Toma din Aquino (Neotomism), dând naștere unui curent ce a fost denumit Neoscolastică, care a avut răsunet în scrierile gânditorilor francezi Jacques Maritain și Étienne Gilson.
Scolastică () [Corola-website/Science/301333_a_302662]
-
1066, aceștia pun bazele unui regat centralizat și unificat. Transformările sociale au influențat politicile feudale europene pe parcursul Evului Mediu. În Franța, marii nobili dețineau puterea, în special ducii de Aquitania și Normandia. Apar figuri importante ale mișcării intelectuale cunoscută ca Scolastică, ce empatiza argumentele dialectice în disputele teologice asemeni filosofiei clasice. În Spania, califii de Cordoba sunt înlocuiți de Almoravizi. Are lor unificarea creștină sub hegemonia Navarei, debutând astfel Reconquista împotriva islamicilor. În China, conflictele au continuat între Dinastia Song, Tanguti
Secolul al XI-lea () [Corola-website/Science/298554_a_299883]
-
et experimentalis ad condendam philosophiam (1622); De augmentis scientiarum (1623); Apophthegms new and old (1624); Sylva Sylvarum. New Atlantis (1626-1627). Trăind în epoca nașterii științei moderne, Bacon și-a asumat sarcina elaborării unei metode noi, adecvate, care în opoziție cu scolastica sterilă, să favorizeze cercetarea științifică, cunoașterea și dominarea naturii de către om. Condiția prealabilă a făuririi științei și metodei noi o constituie, pentru Bacon, critică cunoștințelor existente și inventarierea cât mai exactă a rezultatelor științei. Astfel obține o clasificare an funcție de
Francis Bacon (filozof) () [Corola-website/Science/298635_a_299964]
-
aduce "lucrarea mântuitoare". Lucrările sacramentale dau celui botezat, întocmai ca o ștampilă, structura omului nou. Augustin a formulat învățătura despre botez ca fiind "lucrarea mântuitoare care lucrează împotriva păcatului strămoșesc". Începând din secolul al VI-lea se generalizează botezul copiilor. Scolastica a folosit formula aristotelică a relației dintre materie (apa botezului) și formă (formula botezului) pe teoria lui Augustin. Thomas de Aquino l-a descris pe Dumnezeu drept "cauza principală" și apa botezului drept "cauza instrumentală" a acțiunii harului pentru iertarea
Botez () [Corola-website/Science/299683_a_301012]
-
medievale, limba de comunicare științifică internațională în această perioadă a fost franceza. Dacă modelul educativ al universității medievale a fost abandonat, modelul administrativ s-a regăsit în organizarea universității moderne. Universitățile s-au transformat inițial în instituții cu profil diferit, scolastica fiind înlocuită de umanismul din filozofia și arta Renașterii. O simbioză între cercetarea științifică în academii și educația universitară a apărut relativ repede; de exemplu, Newton a professor de matematică la Cambridge din 1669 și membru al Societății Regale Engleze
Universitate () [Corola-website/Science/299120_a_300449]
-
Manlius Torquatus Severinus (n. între anii 475 și 480, Roma - d. 25 octombrie 525, Pavia), a fost un învățat, filozof și om de stat din secolul al VI-lea, ultim reprezentant al culturii romane din antichitatea târzie, făcând trecerea către Scolastica Evului Mediu. Deși nu există mărturii directe asupra vieții sale religioase, datorită lucrărilor sale în domeniul teologiei ("De trinitate", "De fide catholica"), este considerat filozof creștin, unul din primii ""doctori ai Bisericii"". În 1891 a fost beatificat de Papa Leon
Boethius () [Corola-website/Science/299190_a_300519]
-
înspre contextul creștin al problemei. Această manieră de a arăta că adevărurile credinței izvorăsc în mod natural din cele ale filosofiei este o notă de stil generală a cărții, motiv pentru care acest text a putut fi considerat exemplar de către scolastici. Întreaga gândire medievală va parcurge, în diferite moduri, un efort similar. Eliminarea pasiunilor este pasul necesar în vederea pregătirii intelectului pentru înțelegerea problemelor restante. Adevărurile cunoscute de Boethius sunt încă incomplete, deficiență care atrage după sine necesitatea desăvârșirii lor, nu însă
Boethius () [Corola-website/Science/299190_a_300519]
-
din Erfurt. Aici studiile erau axate pe teologie și filozofie, care era încă scolastică. Dar triumfase și aici nominalismul lui Occam și Luther a făcut aici cunoștință cu doctrina lui, după care papii și sinoadele puteau să greșească. Nu agrea scolastica dar a învățat puțină greacă, puțină ebraică și a citit principalii clasici latini și în special filozofia lui Aristotel. În 1505 a obținut titlul de licențiat în litere . Tatăl său, mulțumit de el, i-a făcut cadou o scumpă ediție
Luteranism () [Corola-website/Science/299840_a_301169]
-
duce la Florența, în acel timp centrul vieții spirituale umanistice, unde Marsilio Ficino conducea noua ""Academie Platoniciană"", încurajat și susținut de familia Medici. Sub influența lui Ficino, Pico della Mirandola înclină mai mult către filozofia lui Platon, în opoziție cu scolastica dominată de învățătura lui Aristotel, aflată în declin, și devine unul din cei mai activi participanți la discuțiile în care se căuta realizarea unei unități între idealismul platonician și spiritualitatea creștină. Pico della Mirandola era însă un eclectic, datorită cunoștințelor
Giovanni Pico della Mirandola () [Corola-website/Science/299375_a_300704]
-
adesea instinctivi, și nu indivizilor care se reduc la o simplă proiecție socială a unei imagini mascate, fie voit, fie accidental. vine de la adjectivul "mental" care se referă la spirit; dar epitetul latin "mentalis", ignorat de latina clasică, aparține vocabularului scolasticii medievale și cele cinci secole care despart apariția cuvântului "mental" (în franceză în mijlocul secolului XIV) de a cuvântului "mentalitate" (mijlocul secolului XIX) indică faptul că substantivul răspunde și altor nevoi și aparține unei alte conjuncturi decât adjectivul. Pentru limba engleză
Istoria mentalităților () [Corola-website/Science/299438_a_300767]
-
să răspundă inchizitorilor trimiși să chestioneze ortodoxia textelor sale (mai ales Comentariul la sentințe). Lucru dificil, având în vedere că doctorii francezi erau dominicani tomiști. În ultimii ani ai vieții (1329-1347) Ockham se află la München, atras, ca și alți scolastici, de curtea imperială și de faptul că locul adăpostea mai mulți dizidenți. În rest, orașul nu era un centru important de învățătură, ceea ce i-a permis lui Ockham să redacteze, în liniște, textele sale politice și antipapale, axate pe ideea
William Ockham () [Corola-website/Science/299422_a_300751]
-
iar principala facultate a individului este rațiunea. Explozia gândirii raționale în Grecia antică a avut un ecou deosebit în toată lumea occidentală, influența acestui mod a imagina și explica lumea, și implicit omul, s-a făcut simțită chiar și în teologie. Scolastica ca și școală a filosofiei a fost influențată de demersul rațional inițiat în Grecia antică, principalul obiectiv al acestei școli a fost acela de a îmbina rațiunea, denumită "lumina naturală", și teologia. Explicațiile etice se regăsesc undeva la confluența celor
Etică () [Corola-website/Science/298935_a_300264]
-
între un mod de viață rațional și unul bazat pe credințe religioase este evidentă în principala lucrare a acestuia Summa theologiae. Pentru Toma d'Aquino rațiunea devine un deschizător de drumuri pentru credință. Istoria filosofiei îl prezintă ca părinte al scolasticii pe Sfântul Anselm, recunoscut în general ca fiind cel care a introdus argumentul ontologic al lui Dumnezeu. Apelând la o argumentare rațională prin apelul la axiome și concluzii obținute din premise, Anselm a întărit ideea necesității unei abordări deductive a
Etică () [Corola-website/Science/298935_a_300264]
-
a fost profesor de desen accidente în construcție și întârzieri cum să furi un milion mai mult înlocuirea macronucleului indivizilor cu kinetosomi modificați prin macronucleul indivizilor normali nu are consecințe asupra kinetomului prin lucrarea sa bazată pe observație în cadrul disecțiilor scolastica este înlocuită prin empirism uleiul însă nu a fost modificat autonomia și consumul de combustibil erau afectate sunt patru variante care încearcă să explice dispariția celei mai mari biblioteci a antichității a fost un inovator în logică și matematică cîmpia
colectie de fraze din wikipedia in limba romana [Corola-website/Science/92305_a_92800]