776 matches
-
și starea de totalitate, de unitate, de indeterminare temporal, spațial și cauzal, precum și putința unei stabilizri a valorilor pe care se fundamenteaz moralitatea uman. În felul acesta, religia e o negație a oricrei tentative de diferențiere ori, cum ziceau filosofii scolastici, de individuație, e o oprire, o inhibiție, un baraj contra tuturor manifestrilor acestei individualitți, din care ies neliniștea, nesiguranța și împrțirea în forme ireductibile a existenței. Combtând seducția pe care prezentul, concretul și imediatul o exercit asupra omului, religia asigur
Elemente de antropologie filosofica in opera lui Mihai Ralea by Rodica Havirneanu, Ioana Olga Adamescu () [Corola-publishinghouse/Science/1282_a_2114]
-
corpurilor în cădere. Încerc să fac astfel de lucruri ca să învăț să gândesc așa cum au făcut-o maeștrii încerc deliberat să gândesc așa cum ar fi făcut-o ei. Așadar, Galileo a fost un om educat și un maestru al argumentelor scolastice. Știa prea bine cum să argumenteze numărul de îngeri pe vârful unui ac, cum să argumenteze ambele părți ale oricărei întrebări. Era pregătit în aceste arte mai bine decât oricine altcineva din zilele noastre. Mi-l imaginez stând într-o
Matematica și cunoașterea științifică by Viorel Barbu () [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
îndoieli că ceea ce mi-am imaginat s-a întâmplat cu adevărat. Mai târziu, am găsit o povestire asemănătoare într-o carte a lui Polya. Galileo și-a găsit legea nu prin experimente, ci pur și simplu prin gândire, prin raționament scolastic. Știu că manualele prezintă deseori legea corpurilor în cădere ca o observație experimentală; eu afirm că este o lege logică, o consecință a felului în care încercăm să gândim. După cum ați citit în cărți, Newton a dedus legea pătratului invers
Matematica și cunoașterea științifică by Viorel Barbu () [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
Einstein, care a folosit matematica în mod atât de exclusivist, încât a ajuns să fie foarte recunoscut ca matematician. Atunci când analizăm lucrarea sa despre teoria specială a relativității, ni se pare că avem de a face cu abordarea unui filosof scolastic. El știa dinainte cum ar fi trebuit să arate teoria, de aceea a explorat teoriile cu instrumentele matematice, și nu cu experimente reale. Era atât de încrezător în justețea teoriilor relativității, încât, atunci când s-au făcut experimente pentru a le
Matematica și cunoașterea științifică by Viorel Barbu () [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
le comentăm, putem să le conectăm cu altele și putem încuraja generalizarea lor. Cel mai mare rău pe care l-am putea face ar fi să le dăm niște cursuri bine lustruite, ticsite cu cele mai recente noutăți din reviste scolastice groase și costisitoare și cărți ceea ce ar fi, sunt convins de asta, o pierdere de timp. Desigur, recunoașteți că par a cauționa ceea ce, uneori, s-a numit metoda socratică a lui fă-tu-singur sau a descoperirii, sau, în special în Texas
Matematica și cunoașterea științifică by Viorel Barbu () [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
Despre multipla semnificație a ființei la Aristotel (1862). În prima lucrare Brentano a reintrodus teoria intenționalității în filozofia contemporană într-un mod care leagă teoriile intenționalității ale celor mai importanți elevi ai lui: Twardowski, Meinong și, îndeosebi, Husserl, de problematica scolastică a termenului "intenție", ca și de modul în care poate fi interpretată prin intermediul ei teoria aristotelică a cunoașterii sensibile. Pe de altă parte, problema sensurilor multiple ale termenului a fi abordată în disertație a avut o importanță hotărâtoare în constituirea
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
în orașul natal, a fost făcut canonic al catedralei. Numit arhidiacon în 1230, Toma a avut un rol important în viața Bisericii locale. În 1224, a fost numit episcop al aceluiași oraș, însă a demisionat pentru a se dedica activității scolastice. Opera sa „Historia Pontificum Salonitanorum et Spalatensium”, terminată în 1226, este importantă atât pentru informațiile cu privire la modul familiar și discursiv (dar și după canoanele ars concionandi, mai degrabă decât ars praedicandi) al predicării lui Francisc, cât și pentru consemnările referitoare
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
Conversația a VI-a PROMOVAREA PREDICATORILOR 30. Frații se angajau cu toate puterile pentru a păstra în toate cea mai mare simplitate și puritatea conștiinței. Însă, cu toate acestea, erau plini de zel în studiul Sfintei Scripturi și a disciplinelor scolastice, astfel încât frecventau în fiecare zi școlile de teologie, oricât de departe ar fi fost; mergeau desculți chiar și în ciuda frigului iernii sau prin noroiul adânc. Printre aceștia, cu ajutorul harului Duhului Sfânt, mai mulți au fost promovați în scurt timp la
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
Prin urmare, s-a oprit în acea biserică timp de trei zile, spovedind și mângâind întreg poporul. 32. Așa cum s-a mai spus, când frații au ajuns în Anglia, a venit și fratele Aymon, iar prin intermediul predicării și a disputelor scolastice, atrăgând îndeosebi respectul multor prelați, a putut fi de mare ajutor simplității primilor frați. Era atât de amabil și de elocvent, încât era acceptat chiar și de cei care nu vedeau cu ochi buni Ordinul. De aceea, a fost ales
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
moarte a lui Dumnezeu” se aflase ceva în Europa cam cu un secol înainte de Nietzsche, din paginile unui roman al lui Jean Paul, intitulat “Siebenkäs”, de asemenea filosofia lui Hegel vestea moartea lui Dumnezeu, a Dumnezeului certitudinilor obiective ale raționalismului scolastic. Heinrich Heine ieșirea în etern 58 (1856) vorbise și el despre “moartea lui Dumnezeu”, iar Fr. H. Jacobi, la răndu-i despre nihilism. Dar în strigătul lui Nietzsche pare să existe un element inconfundabil de originalitate care îl singularizează în desfășurarea
Nietzsche – critic al creştinismului. Semnificaţia sintagmei „Dumnezeu a murit”. Supraomul (Der Ubermensch). In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Liliana Cantemir () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2277]
-
să se ascundă”. Din această perspectivă, opera lui Nietzsche ar putea constitui echivalentul unei teologii apofatice, negative - panaceul posibil al maladiei mortale izvorăte de pe tărămul arid al nihilismului contemporan, rod al raționalizării excesive și al unei teologii catafatice condusă de scolastică pănă la cele mai nebănuite granițe ale sale - ateismul și moartea lui Dumnezeu. Nihilismul nietzscheean nu poate fi așadar tradus prin moartea termică sau apatia universală de la sfărșitul timpului. El trebuie să fie pasărea phoenix din cenușa căreia trebuie să
Nietzsche, profetul unei disperări care întȃrzie. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Marius Robu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2290]
-
intelectuală, este ceea ce Nietzsche numea “cea mai abstractă abstracție.” Iată de ce înclin să cred că vestea “morții lui Dumnezeu” poate să aibă adevăratul ecou doar pe fondul unei teologii a paradoxului, teologie întălnită la Dionisie Areopagitul și abandonată treptat de scolastică și uitată cu desăvărșire de epoca modernă. Sensibilitatea lui Nietzsche în fața unui eveniment de o maximă rezonanță și încrederea lui în puterea supraomului de “a face din disperarea cea mai mare speranța cea mai de neînlăturat” rămăn la fel de stinghere ca
Nietzsche, profetul unei disperări care întȃrzie. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Marius Robu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2290]
-
în Scolastică, care, așa cum a spus Sixt al V-lea, «este deosebit de necesară pentru a întări dogmele credinței catolice și pentru a respinge ereziile». Și trebuie să se țină seamă, amintește papa Leon al XIII-lea, că «deasupra tuturor doctorilor scolastici strălucește ca o lumină fără seamăn prințul și maestrul tuturor - Toma de Aquino». El «asemenea soarelui a încălzit lumea cu căldura virtuților sale și a umplut-o cu splendoarea învățăturii sale. Nu există niciun sector al filosofiei care să nu
Actualitatea gândirii franciscane : răspunsurile trecutului la întrebările prezentului by Dario Antiseri () [Corola-publishinghouse/Science/100957_a_102249]
-
explica mai sigur și mai util Părinții, fie pentru a demasca și combate diferitele erori și erezii». Pe de altă parte, «mai trebuie oare adăugat că opera prin excelență, din care elevii vor putea să studieze cu multă rodnicie teologia scolastică, este Summa theologica a sfântului Toma de Aquino?». Ceea ce îl preocupă mai mult pe Leon al XIII-lea este «marea deschidere» cu care a fost primită în Franța filosofia lui Kant; această filosofie este «periculoasă și înșelătoare». Și cu toate
Actualitatea gândirii franciscane : răspunsurile trecutului la întrebările prezentului by Dario Antiseri () [Corola-publishinghouse/Science/100957_a_102249]
-
acela de a «crea o filosofie acceptabilă pentru orice gânditor cu adevărat modern». Și, pentru a crea o astfel de filosofie, noii apologeți au încercat să «elibereze credința de anumite alianțe persistente dintr-un trecut oarecum mort». Reacția susținătorilor tradiției scolastice împotriva mișcării catolice kantiene din Franța s-a transformat într-o luptă deschisă, dură și, uneori, tristă din punct de vedere uman. A culminat cu Pascendi, enciclica ce a lovit modernismul și a condamnat orice încercare de conciliere între kantianism
Actualitatea gândirii franciscane : răspunsurile trecutului la întrebările prezentului by Dario Antiseri () [Corola-publishinghouse/Science/100957_a_102249]
-
sunt convinși că ating și susțin adevărul». Din acest motiv, consideră papa Pius al X-lea, a făcut bine predecesorul său Pius al IX-lea, când a condamnat în Sillabo acea propoziție care spune: «metoda și principiile cu care doctorii scolastici din vechime au tratat teologia nu se mai potrivesc nevoilor timpurilor noastre și programelor științei». A făcut bine, întrucât Biserica are filosofia sa, filosofia scolastică. Astfel încât, continuă papa Pius al X-lea, «primul lucru [...] cu privire la studii, vrem și decidem cu
Actualitatea gândirii franciscane : răspunsurile trecutului la întrebările prezentului by Dario Antiseri () [Corola-publishinghouse/Science/100957_a_102249]
-
când a condamnat în Sillabo acea propoziție care spune: «metoda și principiile cu care doctorii scolastici din vechime au tratat teologia nu se mai potrivesc nevoilor timpurilor noastre și programelor științei». A făcut bine, întrucât Biserica are filosofia sa, filosofia scolastică. Astfel încât, continuă papa Pius al X-lea, «primul lucru [...] cu privire la studii, vrem și decidem cu fermitate ca la baza disciplinelor sacre să stea filosofia scolastică [...]. Cel mai urgent este ca filosofia scolastică pe care noi poruncim să fie urmată, trebuie
Actualitatea gândirii franciscane : răspunsurile trecutului la întrebările prezentului by Dario Antiseri () [Corola-publishinghouse/Science/100957_a_102249]
-
nevoilor timpurilor noastre și programelor științei». A făcut bine, întrucât Biserica are filosofia sa, filosofia scolastică. Astfel încât, continuă papa Pius al X-lea, «primul lucru [...] cu privire la studii, vrem și decidem cu fermitate ca la baza disciplinelor sacre să stea filosofia scolastică [...]. Cel mai urgent este ca filosofia scolastică pe care noi poruncim să fie urmată, trebuie să fie înțeleasă ca fiind cea a sfântului Toma de Aquino [...]. Îndemnăm apoi pe cei care predau să fie convinși că separarea de Aquinat, mai
Actualitatea gândirii franciscane : răspunsurile trecutului la întrebările prezentului by Dario Antiseri () [Corola-publishinghouse/Science/100957_a_102249]
-
făcut bine, întrucât Biserica are filosofia sa, filosofia scolastică. Astfel încât, continuă papa Pius al X-lea, «primul lucru [...] cu privire la studii, vrem și decidem cu fermitate ca la baza disciplinelor sacre să stea filosofia scolastică [...]. Cel mai urgent este ca filosofia scolastică pe care noi poruncim să fie urmată, trebuie să fie înțeleasă ca fiind cea a sfântului Toma de Aquino [...]. Îndemnăm apoi pe cei care predau să fie convinși că separarea de Aquinat, mai ales în aspectele metafizice, nu va fi
Actualitatea gândirii franciscane : răspunsurile trecutului la întrebările prezentului by Dario Antiseri () [Corola-publishinghouse/Science/100957_a_102249]
-
fie dominat de barbaria tehnologică a scientismului Așadar cu Robert Grosseteste și cu Roger Bacone - nu sunt singurii, căci am mai putea aminti pe Albert cel Mare - treptat se naște și se dezvoltă un filon matematic și experimental în interiorul filosofiei scolastice. Asta nu înseamnă că dacă patrimoniul științifico-tehnologic a rămas în afara filosofiei, ceea ce era urgent și necesar în viața practică nu ar fi stârnit ingeniozitatea oamenilor care au încercat să soluționeze diferitele probleme cu care se confruntau. E suficient să ne
Actualitatea gândirii franciscane : răspunsurile trecutului la întrebările prezentului by Dario Antiseri () [Corola-publishinghouse/Science/100957_a_102249]
-
acolo erau, indiferent de originea lor, oameni noi, capa bili să dea viață unor forme inedite de raporturi sociale, de instituții politice, de activități economice. Înnoirea a avut urmări și asupra vieții intelectuale, iar rezultatul a fost nașterea unei instituții scolastice necunoscute mai Înainte: universitatea. Intelectualii elaborează noi construcții de gîndire și, prin intermediul Învățămîn tului, Își transmit discipolilor Învățătura. Prototipul lor este Abelard, filozoful care În primele decenii ale secolului al XII-lea a făcut să vorbească despre el Întregul Paris
Papirus, pergament, hartie. Începuturile cărţii by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
occidentală. În universități, studiul și Învățămîntul sînt acum o adevărată profesie. În acest sens, activitatea intelectuală Începe să devină o muncă din care se poate trăi. Parisul, În a doua jumătate a secolului al XI lea, era un important centru scolastic. Studenți tot mai numeroși veneau aici, uneori chiar de departe, pentru a studia disciplinele literare (gramatica, logica) și mai cu seamă teolo gia. Maeștrii predau În vecinătatea catedralei Notre Dame, sub jurisdicția arhiepiscopului. Școlile, contro late de autoritatea ecleziastică locală
Papirus, pergament, hartie. Începuturile cărţii by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
titluri, fac parte din nucleul studios parizian. Către anul 1200, puterea a trecut În mîinile universitarilor. În dobîndirea autonomiei lor, universitarii au fost sprijiniți de ponteficii romani. Papalitatea a Înțeles bine forța uriașă pe care o are În sine cultura scolastică și, Într-un moment În care Încearcă să afirme cu putere auto ritatea Scaunului roman asupra Întregii creștină tăți, nu ezită să pună pe plan secund autoritatea ecle zias tică locală, pentru a submina prerogativele episcopului și ale cance larului
Papirus, pergament, hartie. Începuturile cărţii by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
ca o instituție tipică și specifică a culturii occidentale. În Evul Mediu timpuriu, cunoașterea era concepută ca un complex unitar, articulat În șapte discipline: cele șapte arte liberale (vide supra nota despre Martianus Capella, cap. A.1. Filologia). Miniaturile manuscriselor scolastice reprezintă adesea sistemul cunoașterii prin imaginea unui copac, din al cărui trunchi puternic se despart șapte ramuri, cîte una pentru fiecare artă (id est disciplină): gramatica, retorica, dialectica, arit me tica, geometria, astronomia, muzica. Pentru a fi un Învățat, studiosul
Papirus, pergament, hartie. Începuturile cărţii by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
Întemeiată solid pe tradiția autorilor, cunoașterea transmisă de universitatea medievală poate părea la prima vedere statică și repetitivă. Programele Însă nu se mențin neschimbate de-a lungul timpului, ci se des chid primind, alături de textele clasice, tratate și alte producții scolastice ale maeștrilor moderni, care devin și ei „autori“. Și, mai cu seamă, conținutul cărților nu este transmis ca ceva rigidizat: dimpotrivă, de fiecare dată este supus unui efort de interpretare din partea profesorilor; o operă doctrinală are subtilitate, fan tezie și
Papirus, pergament, hartie. Începuturile cărţii by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]