1,355 matches
-
nu refuzau să-mi țină companie. Se sfărâma peretele, cum se sfarmă o viață, o căsnicie, o prietenie lăsând în urmă nourii de praf, contururi confuze pe când gândurile mele orbecăiau printre cețuri peste care s-a așternut timpul bruind situații, scormonind în trecutul în care s-a cuibărit durerea, aceea care nu se vindecă, nu se usucă, nici crustă nu lasă. Memoria, numai ea le-a păstrat și îmi servește uneori câte o secvență, o felie ca o gazdă ospitalieră, câte
VARĂ FIERBINTE de GETTA BERGHOFF în ediţia nr. 1533 din 13 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348636_a_349965]
-
cred, a rămas legenda: căminul se întemeiază numai atunci când femeia aduce focul din vatra sacră a mamei pentru a-l aprinde în propriul ei cămin. În zilele noastre cred eu, la întemeierea unui cămin și femeia și bărbatul trebuie să scormone în vatra sacră de-acasă, s-aducă focul să ardă în noul lor cămin. Simt, parcă, prăbușindu-se o lume, am viziunea coșmarească în care îmi apar, ieșind dintre dărâmături, infirmi, cocoșați, pitici pe două picioare deformate, purtând cu ei
VARĂ FIERBINTE de GETTA BERGHOFF în ediţia nr. 1533 din 13 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348636_a_349965]
-
care o au foștii sau actualii locuitori ai orașului de la poalele Dealului Viilor. Autorul încă din titlu glisează între legendă, ce conține elemente fantastice sau miraculoase și adevăr care se explică prin concordanța între cunoștiințele noastre și realitatea obiectivă. Autorul scormonind în legende extrage probabilitatea adevărului istoric. Cartea se constituie într-o adevărată istorie a municipiului Drăgășani, în care s-au născut , trăit multe personalități, sau care au vizitat orașul de-alungul timpului, după cum urmează: Vintilă Corbu, Alfredo Bogardo, Giuseppe Bogardo ( scriitori
TEODOR BARBU DRĂGĂŞANI ÎNTRE LEGENDĂ ŞI ADEVĂR de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1347 din 08 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349419_a_350748]
-
ziare : Orizont, Eve- nimentul, Urzica, Buridava, Cronica vâlceană, Curierul de Vâlcea, Studii vâlcene, Informația zilei, Revista bibliotecilor, precum și la Radio - Craiova, având rubrica “Să ne cunoaștem personalitățile vâlcene !” De altfel, PETRE PETRIA, cercetător literar, toată viața a că- utat să scormonească prin “lada cu zestre a Vâlcii”, să cunoas- că personalități (i-or mai fi scăpat ), să le prezinte într-o aură, așa cum trebuie să-l vedem noi azi, cei care l-am cunoscut și, de ce nu și toți ceilalti. Scriitor
PETRE PETRIA- O VIAŢĂ PRINTRE CĂRŢI, O CARTE A VIEŢII, ARTICOL DE ION I. PĂRĂIANU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1095 din 30 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347686_a_349015]
-
Acasa > Versuri > Cuvinte > ȘI AERUL E TOT MAI MURDAR ÎNTRE NOI... Autor: Nicolae Nicoară Horia Publicat în: Ediția nr. 370 din 05 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului 6 Ianuarie 2012 Toată viața scormonind prin gunoi Vorbim despre lucruri, nu despre ființă Și aerul e tot mai murdar între noi, Singurul de care avem trebuință. Nerăbdători suntem unul cu altul, Fiecare e geniu în felul său, Dacă am putea amanetăm și Înaltul Și așa
ŞI AERUL E TOT MAI MURDAR ÎNTRE NOI... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 370 din 05 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361779_a_363108]
-
a calculelor precise, și și-au dat mâna. Au fost și situații când nu s-au întâlnit, cum s-a întâmplat pe Râul Doamnei, când una dintre galerii a văzut lumina zilei într-o vale, neîntâlnindu-se cu echipa care scormonea muntele din partea opusă. N-au reușit să-și dea mâna, de data aceasta, din pricina unei mici devieri, și aceasta dintr-o cauză obiectivă. Îmi aduc aminte că a fost atunci mare agitație, apăruse și un material în „Făclia...”, intitulat „Dealu
GREAUA MOSTENIRE de ION C. HIRU în ediţia nr. 377 din 12 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361825_a_363154]
-
a calculelor precise, și și-au dat mâna. Au fost și situații când nu s-au întâlnit, cum s-a întâmplat pe Râul Doamnei, când una dintre galerii a văzut lumina zilei într-o vale, neîntâlnindu-se cu echipa care scormonea muntele din partea opusă. N-au reușit să-și dea mâna, de data aceasta, din pricina unei mici devieri, și aceasta dintr-o cauză obiectivă. Îmi aduc aminte că a fost atunci mare agitație, apăruse și un material în „Făclia...”, intitulat „Dealu
GREAUA MOSTENIRE de ION C. HIRU în ediţia nr. 377 din 12 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361826_a_363155]
-
în tandrețea desăvârșită a culorilor lui...vibrând la fiecare mușcătură, atent smulgându-i dulceața. atât de multe fire de cenușă s-au adunat în tâmpla ființei încât, jarul nestins al pulsului inimii a devenit umbră și gândul, gândul de taină scormonește neîncetat în cadranul fără ace al timpului, pentru a reîntoarce un ecou pierdut, o culoare iubită, o atingere rară a destinelor rătăcite, risipite, printre urile nestinse ale pământului în care smulgem fiecare spin din coroana umilirii. ne căutăm printre esențele
PROZĂ LIRICĂ ŞI POEZIE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 374 din 09 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361899_a_363228]
-
lemnele furate de pe oriunde se putea. Curtea, de nici o sută de metri pătrați, suprafață în care, pe vremuri, a stat cortul bunicilor și al părinților, împrejmuită cu sârmă, cartoane, lighene sparte și alte tinichele, era lipsită de vegetație. Pământul era scormonit de copiii născuți unul după altul câțiva ani în șir și de doi câini jigăriți, hrăniți din resturile adunate de prin tomberoanele de gunoi ale cartierului, din care adesea și membrii familiei se aprovizionau. Norocul lor a fost că în
CAP. I / 2 de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 376 din 11 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361917_a_363246]
-
carte mult mai mult decât un jurnalul de călătorie. Milena Munteanu nu se oprește doar la a observa și admira locuri sau oameni, ea caută, și de cele mai multe ori găsește, legăturile care leagă omul cu locul, chiar dacă a trebuit să scormonească în adâncimea vremurilor îndepărtate, chiar dacă a trebuit să întrebe și să se întrebe, pentru că (nu e așa?) „dacă întrebi nu ești jenat decât o clipă. Dacă nu întrebi, vei fi stânjeni o viață întreagă .” Și mai mult decât atât, pusă
DIN ȚARA SOARELUI RĂSARE, AUTOR MILENA MUNTEANU de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 2041 din 02 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365929_a_367258]
-
de pe vremea școlii gimnaziale, se numără fără-ndoială numele sonor al peșterii Altamira și certitudinea că Iberia este leagănul preistoric al culturii Europei. Însă, din păcate, ocupați fiind peste măsură cu fiesta, siesta, tapas, coridă sau flamenco, uităm să mai scormonim prin cotloanele memoriei după uitatele semne care ne leagă cu veșnicia, conferind Spaniei rădăcini adânci. Noroc că spaniolii par să cultive o manie obsesivă pentru dedesubturile scoarței terestre, insistând, oriunde ne-am afla, să ne dezvăluie certitudinile îngropate sub aparențele
SPANIA SUBTERANĂ de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1256 din 09 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365460_a_366789]
-
ea. Sufletu-mi, e bandajat în fâse sterile, de iubire uitată, nemângâiat, demult, defel, legănat doar, de vântul speranței, rătăcit, la poarta sărutului tău, pe care-l aștept, parcă de-o viață, rămas, cu brațele deschise, amorțit, de așteptarea târzie, scormonind disperat, în adâncul inimii, crezând, că te voi găsi așa, cum găsit-am alte flori, culese de tine, păstrând amintirile, întrebându-mă, oare, cât mai am de trăit și dacă, emoțiile despre tine, o să dispară, neștiind firesc, ce-o să fac
O VIAȚĂ ȘI-O SĂPTĂMÂNĂ de COSTI POP în ediţia nr. 2147 din 16 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365518_a_366847]
-
-ndoi! Ce nobilă, ce trainică putere Avură ei, sărmani plugari și-oieri Când se rugau prin tainice unghere În limba asta, plină de tăceri. Ce teafără-i și dreaptă rădăcina, Întreg copacul pare un tumult, În ochii lor n-a scormonit rugina De două mii de ani și mai de mult Și-oriunde-ar fi prin viață să te duci, Mânat de vreme și purtat de soartă, Tu nu uita de Semnul Sfintei Cruci, De Crucea care vindecă și iartă... Referință Bibliografică: Semnul cel
SEMNUL CEL DINTÂI DE PUNCTUAŢIE... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 988 din 14 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365036_a_366365]
-
a spiritului, readuce în suflete raza de lumină și speranță în viitorul nației, a omenirii în general. Căci aceste ,,istorii” sunt scrise cu credință și cu respectarea întocmai a adevărului istoric, autorul documentându-se temeinic pentru fiecare volum în parte, scormonind prin arhive, biblioteci, deplasându-se la fața locului spre a-și putea vizualiza avant la lettre scenele, personajele ce urmează a evolua imaginar în acele cadre reale. Există la autor un adevărat cult pentru istoria acestui neam, o omenie, bună
CATINCA AGACHE ION MUSCALU , UN ISTORISITOR PASIONAT AL ,,CNEZATULUI DIN VALE” de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1812 din 17 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366350_a_367679]
-
Lumea avea pe atunci o viață lineară oarecum, mai pașnică, nu erau atâtea noutăți, atâtea tentații... știm, am trecut prin asta cei de la mijlocul secolului trecut. Nici măcar nu ne îndrăgosteam cum era vorba în filmul „Liceenii”. Eram niște găinuțe cuminți. Scormonind în memorie, apropos de întâmplări care să mă fi marcat, iată, mă întorc tot la vremea inocenței. Nu vreau să fie sirop curat dar, chiar cele ce voi spune mă reprezintă ca fire. Eram în perioada de formare. Bunicul meu
CONVORBIRE DE VIAŢĂ ŞI CUVINTE CU SCRIITOAREA ŞI JURNALISTA VERONICA BALAJ de EMILIA ŢUŢUIANU în ediţia nr. 2307 din 25 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/366390_a_367719]
-
găleată. Dorul se împarte în bucăți mici. Dorul de mine - copil, dorul de mine - feiricit, dorul de mine - acum. Patru pereți și eu. Frigul intră pe fereastra larg deschisă. În pat, eu. Întins. Fumez. Gânduri peste gânduri. Prin ele caut, scormonesc după ceva frumos. Unde sunt.Dialoguri. Simple scene și eu. Fumul se face cerc. Închid ochii. Îmi impun un gând frumos. Tăcerea nu e muză, nici dans și nici iubire, Trebuie să dai totul vieții dar mai ales iubirea. Pot
CHIŞTOC DE VIAŢĂ de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 198 din 17 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366731_a_368060]
-
Am început să pun întrebări legate de fericire. Răspunsul l-am găsit frânt în noroi. Victorioasă am ucis mirajul semnului de întrebare. M-am născut oarbă și mereu lovită în picioare am năvălit în prăpastia lașității umane unde jurămintele au scormonit în fundul sufletului meu doar suferința. Referință Bibliografică: Curriculum Vitae / Dorina Șișu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 199, Anul I, 18 iulie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Dorina Șișu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
CURRICULUM VITAE de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 199 din 18 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366738_a_368067]
-
pe experții grafologi care începuseră „a ști prea multe”... Chiar dacă povestea este terifiantă, iar cel care așteaptă „procedural” să se întoarcă la Cotroceni este un mic pigmeu prin consilierii pe care și i-a adus acolo, lângă cabinetul său, ca să scormonească făcând epertiza unor acte compromițătoare pentru care nu mai are la îndemână serviciile plutonului de execuție, eu cred că acești consilieri tac tocmai din convingerea că democratismul patronului lor poate aduce pentru ei pedepse mai grave decât pentru cei demascați
DESPRE REDESCOPERIREA DEMOCRAŢIEI (4) de CORNELIU LEU în ediţia nr. 585 din 07 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365578_a_366907]
-
neaflat./ De aceea te blestem/ să-ți fiu/ bietul popas/ sub cuvânt, necuvânt./ Doar atât.../ Neaflat...” Altele sunt dedicate lui Homer, Brâncuși ori fiicei sale, Raluca: „Sub Cântec/ tăinuire îmi e disperarea/ și soarele nopții,/ cârtiță-n lanul de stele,/ scormone-n zodia fără de moarte...” Pe coperta a patra a cărții sunt consemnate aprecierile lui Nichita Stănescu și Gheorghe Tomozei, pe care găsesc de cuviință să le reproduc, având în vedere epuizarea stocului de carte sub semnătura lui Theodor Răpan, dar
PRIN LABIRINTUL POEZIEI de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/365553_a_366882]
-
Damian Petrescu există o chimie magică inexplicabilă, benefică Artei lor! Chiar dacă de vârste diferite, chiar dacă trăiesc unul departe de altul, există un „ceva” care îi unește: poezia Deliormanului sfânt! Chiar părăsit și de unul și de altul, neuitată, Pădurea Nebună scormone și vântură în sângele și carnea inimii lor, cu gheare de foc, complinirea Frumosului! Cartea în sine marchează expresia unei viziuni originale asupra existenței prin iubire. Estetica specială a cărții evidențiază, prin forța cuvântului și prin sugestia grafică, structura euritmică
PRIN LABIRINTUL POEZIEI de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/365553_a_366882]
-
șuiera printre crengi scuturând frunzele îngălbenite. Din depărtări, ajungea până la iepurași, ciripit voios de păsărele. Înserarea cobora lin peste pădure și peste culcușul lor. Deja trecuse destul timp de la plecarea mamei, iar celor doi iepurași li se făcuse foame. Au scormonit prin toate ungherele cămării dar n-au găsit nimic de mâncare, nici măcar o frunză de morcov. Iepurilă scoase căpșorul afară, cercetând împrejurimile. Mirosea a toamnă și a fructe de pădure, coapte... - Eu merg să caut câteva fructe, poate găsesc și
IEPURICI ŞI IEPURILĂ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 712 din 12 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365765_a_367094]
-
al întunericului în marginea apei vii să atingi urmele pașilor uitați lângă o tranșee de fiare de rugi împotmoliți în sârma ghimpată a ultimei atingeri e rece mâna ce întinzi spre ruga clepsidrei răsturnate sub scaun sunt reci ochii care scormonesc filele romanului părăsit în ghena dintre degete e rece chiar surâsul cu care întâmpini păienjenii scofâlciți ai hornului simt te strecori în mine noaptea singură hotărâtă sa ucizi ultimul mac de lumină care mai suspină în flacăra albă a lumânării
DRUM DE ADIO de GEORGE ADRIAN POPESCU în ediţia nr. 898 din 16 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351939_a_353268]
-
să rămân singur cu ea. Îmi dădeam seama că sunt ultimele clipe petrecute împreună. O priveam și mi se părea mai frumoasă. Avea dreptate tata, că frumusețea înșală. Când iubești o femeie frumoasă te ia apa, vezi altfel totul. Am scormonit în mine să văd ce-a mai rămas de capul meu, simțeau că sunt într-o beznă sufletească din care nu puteam ieși. Stai singur- mi se adresează Căprioara- eu mă duc să fac ceva mâncare cu mama. Priveam pe
RATACIRILE LUI ABEL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 2019 din 11 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350625_a_351954]
-
frumos/ L-a plâns!”) luciditatea asumării condiției proprii și încrederea în legea unității contrariilor (“Arterele rămân carnivore/ Tot primitiva li-i vrerea/Cu alte cuvinte sunt și eu om/Poetul este un om/ Antisentimentală mă vor, să nu stânjenesc/să scormonesc portmonee, tarife/zilnice (le mai spun afișele/tragediei: “Înțelege-te singură”)/ - iată flerul câtorva insomnii de jăratec/și de ce nu suspine?! Când ațipesc întrebările fără răspuns/În javra de trup repetent/ Mă destind între cine știe ce drumuri/ Mă rog totuși să
ROMÂNIA LITERARĂ LAURENŢIU ULICI. PRIMA VERBA. DIFERENŢE de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 341 din 07 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351392_a_352721]
-
prin lumina din vis fără țintă alerg în surdina- mecanismului ticăind obosit de cleiul-rugină strângând împrăștiate rămășițe în drum către tine din mine să adun într-o continuă vină neștiută- cutezanță de pradă căzută în capcană dezvelesc troiene să adun scormonind parfum de gutui în ace de vorbă încremenit în pivnița-viață închis alungând seceta din trup istovit strângând înfometați recolta să avem hrană- săruturi sădite în noi pentru ultima călătorie prin toamnele cu primăveri târzii când nu vom mai fi decât
TOAMNE CU PRIMĂVERI TÂRZII de CAVALERUL RĂTĂCITOR în ediţia nr. 708 din 08 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351541_a_352870]