873 matches
-
de împlinire existențială, de revărsare de haruri către conștient și către sufletul pe care îl înalță. Frumusețea adevărată, în urma căreia exclamăm: "este dumnezeiesc, divin, perfect etc." vine întotdeauna din sănătate spirituală. Este completă, vitală, dă senzația că nimic nu trebuie scos sau adăugat. La ea, cea adevărată, nu lipsește nici unul din cele cinci elemente: armonie, naturalețe, rafinament și eleganță, dar mai ales unitate între fond și formă. La persoana umană ea este esența aromatizată, imaterială a sufletului ce se emană din
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
cu fierăstrăul circular. Pe pereții lambrisați erau și mai multe opere de artă, dar de genul pe care În mod normal le găsești doar În paginile manualelor moașelor comunale. Dieter Roșcovanul, cu mânecile de la cămașa neagră suflecate și cu gulerul scos, se ridică În picioare de pe sofaua din piele verde și Își azvârli țigara În foc. Aruncând o scurtă privire Întâi lui Six și apoi mie, păru nesigur dacă să se arate primitor sau Îngrijorat. Nu avu timp să facă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
uneori până și Bernie Gunther trage linie. Să cauți pe cineva În Germania la sfârșitul toamnei anului 1936 era ca și cum ai fi Încercat să găsești ceva Într-un sertar mare de birou care a fost trântit de pământ, cu conținutul scos și apoi pus la loc după o nouă ordine, astfel Încât lucrurile să nu mai fie la Îndemână sau să pară c-ar fi fost locul lor acolo. Treptat, sentimentul meu de nerăbdare s-a tocit de indiferența celorlalți. Foștii colegi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
cronicile, când focurile erau stinse și se aprindeau noile focuri. Așa le cerea tradiția începută cu noaptea în care zeii au ținut sfat la Teotihuacan, hotărând să creeze soarele și luna. Soarele e înfățișat în centrul calendarului aztec cu limba scoasă, semn că așteaptă să-și potolească marea lui arsură cu sângele celor sacrificați. Puține civilizații au fost atât de interesate de astronomie, dar nici una n-a plătit un preț mai sângeros pentru asta. Pe vechiul platou al Tenochtitlanului, timpul curgea
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
întins într-un colț al dormitorului, amuzîndu-mă cum stropi de cremă neagră de pe peria îmbîcsită punctau fața Tovarășului, care făcea cu mâna într-o poză de pe prima pagină, am auzit apropiindu-se pe culoar hohote și strigăte deșucheate, asemenea celor scoase, în westernuri, de bandiții care atacă o diligentă. Ușa s-a trântit de perete și, în șir indian, toată gașca a intrat ca pe o scenă de cabaret, cîntîndu-mi, ca de fiecare dată, What's a nice kid like you
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
întorși, prin minte, mi se derulau imagini ale unei întâmplări din acel timp, tot ce e posibil să nu aibă legătură cu ceea ce ai citit, dar ceva în afara conștiinței mele a suprapus acele cuvinte unei imagini adormite din mine și scoasă acum la iveală, În liniștea modulată doar de vocile tainice ale naturii din jur Theo își amintește din caietul nescris al neîntâmplătoarei sale vieți, Nu prea sunt multe de spus, sunt doar câteva imagini ce stau acum deasupra în mintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
se-ntorc spre pământ, unde totul e diferit, calc pe un pământ jilav, mustind de apă, pământ de primăvară, viu, pământ care respiră, asudă și pe margine cam la înălțimea mea se desfășoară statui dintr-o piatră ordinară, o piatră scoasă parcă după zeci de ani din apă, se văd încă pe suprafața ei urmele îndelungatei șederi în adâncuri, o culoare verzuie, putredă, statuile n-au nici o formă, n-au nimic de-a face cu arta, probabil că apa, vânturile, valurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
să fiu mereu primul, ajuns acum la cariera de var mă opresc țintuit de o vie amintire, cu Theo la stinsul varului pentru frescă, părăsesc pentru o clipă drumul pe potecuța spre cariera părăsită, piatra de var înmuiată în apă, scoasă apoi și pusă la loc uscat, o fărâmițam bine până se făcea praf, gropile de stins sunt făcute deja și căptușite bine cu scânduri, asta a învățat-o Theo de la meșterul Toma, așezăm pe fundul gropii varul, Theo toarnă dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
lui Ashling era concentrată mai jos. Până la urmă și-a luat un cerc și s-a apucat să exerseze în grădina din spatele casei. Timp de vreo două luni s-a rotit și s-a învârtit, zi și noapte, cu limba scoasă entuziast în colțul gurii. Toate mămicile din vecini se uitau peste gardurile grădinilor, cu mâinile încrucișate, dând din cap atotștiutoare una către cealaltă: „O să se rotească până o să intre de tânără în mormânt“. Nu că învârtirea disperată și de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Watson Îi arătă În jos pe coridor, către camerele de tratament. — Unuia dinthe Înghijitohii de câini i se vehifică coastele. Ceilalți sunt bine. Zâmbi și-i făcu cu ochiul. Aaa, unul din pahiohi s-a ales cu dinții din față scoși. Se uită din nou la el, privind cum Logan Își freacă gâtul cu mâna pentru a nșpea oară de când se așezase. — Tu ești OK? Logan Își trase În jos gulerul cămășii, expunându-și gâtul În toată splendoarea sa cea strangulată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
de apă. Tribunul mergea la un pas în urma lui, escorta venea după el, iar micul grup de soldați îi urmărea îngrozit. Intră în clădire; trecea dintr-o cameră în alta, fără să spună nimic, doar privind în jur. Văzu încuietorile scoase, ușile atârnând în balamale, murdăria veche. Nu era nici măcar o mobilă dintre cele pe care și le imaginase. Numai bănci, mese urâte, grămezi de paie, vechi draperii aruncate una peste alta. Îl zări pe blândul Helikon, ce reușise să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
târziu, cad pradă instinctului sau cochetăriei; de aceea, nu merită să consumi prea multă energie pentru acest sentiment. Nu există decât o soluție radicală: cinismul. Numai astfel te vor iubi toate, se vor da În vânt după tine cu limba scoasă, vor vrea să te atingă, să te aibă, să te posede; cu cât ești mai inaccesibil, cu atât vor alerga mai lacome după tine: este aceasta o cursă contra cronometru În lupta cu scurtimea vieții. Ce mai contează convenții, educație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
aleasă. Domnu’ Chipstead mi-a zis o dată că am la fel de multe șanse ca oricine, da’ nu-s io așa proastă. N-o să-mi pună mie poza-n Sava News, nu? Nici măcar prim-plan, nici măcar cu toate rulourile alea de la gât scoase. Tot o s-arăt ca o scroafă, și asta n-o să crească moralul companiei sau cum i-o zice, nu? Priviți-o pe frumoasa noastră Stacey - fata lunii. În nici un caz. E secret cum se aleg, pe bune. La un moment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
petrece iarna nou-născutul cu ochii turcoaz, acolo dau peste el primăvara și vara, în întunericul unei cutii de lemn din doage, în care intră praful și umezeala. Alături stă împachetată, tot cu fața ascunsă de paie, mama. Figuranți de ghips scoși afară o dată pe an, pentru suflete călduțe și mincinoase ca al meu. Priveam dezamăgit ieslea, ca unul din turiștii în pantaloni scurți și sandale care intră într-o biserică să se adăpostească de zăpușeală și trag cu ochiul, plini de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
bărbat puțin mai scund, îmbrăcat cu o pereche de pantaloni albaștri de muncitor. Și-au spus ceva înainte de a se despărți. Funcționarul veni spre mine: — Se închide la apusul soarelui, trebuie să căutăm un preot. Sicriul fusese deja depus, pământul scos zăcea adunat într-o grămadă. Anteriul preotului flutura, iar fumul din cădelniță venea spre noi. Șchiopul nu se mișcase, își aștepta recompensa. Îl găsise bărbatul de la pompe funebre și acum stătea acolo cu o expresie îndurerată, ca și cum ar fi intrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
arseră sufletul, mângâierile tale mi se păreau ploi de toamnă în care spaima mi s-a părut mult prea tristă... Acum pot înțelege de ce cuvintele îmbătrânite ale Bibliei îmi adunaseră sufletul mort pentru a vedea mai departe dispariția acelei dragoste scoasă din legea oamenilor care îmi surâd. Dar un adevăr cine poate să-l asculte, Nu se compară cu altul... El privește cu ochii lui mândri până unde poate vedea singurătatea. Pentru ce mi-a mai rămas, Un orb hăituit în
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
data asta. Într-o sîmbătă cînd era plecat la țară, i-am agățat cu abilitate de clanța apartamentului o hîrtie ministerială pe care copiasem și eu un citat din Dicționarul ideilor primite de-a gata. „Cerumen Ceară omenească. Nu trebuie scos, pentru că Împiedică insectele să intre În urechi.” A trecut aproape un an. Am mai luat un premiu, la alt concurs. Robingo. Însă n-am spus nimănui nimic, am ascuns banii pentru zilele negre ce aveau să vină și ne-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Claxoane: semnalul lui. Petievich arătă cu degetul spre trotuar. Doi bărbați albi tocmai intrau În magazin. Jack traversă strada. Petievich se apropie și el. Oprire În cadrul ușii, o privire aruncată rapid Înăuntru. TÎlharii erau la ghișeu, cu spatele la ușă, cu pistoalele scoase și mîinile libere pline de bani. Nici urmă de patron sau de clienți. O privire Înspre culoarul Îndepărtat - sînge și creieri pe pereți. AMORTIZOR. OM DE PAZĂ ÎN SPATE. Jack Îi Împușcă pe bandiți În spinare. Petievich strigă. Pași la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
din vestă. Alte trei gloanțe: două În vestă, unul aiurea. Jack fu Împins de recul Într-o masă, se redresă și ochi. Plonjon peste masă, Patchett se repezi spre el, două focuri În gol, de aproape. Patchett În fața lui, cuțitul scos, o lovitură aplicată orbește, un țipăt, lama Înfiptă În ceva. MÎna stîngă a lui Patchett țintuită de masă. Încă un țipăt. MÎna dreaptă se arcui, țintînd În ea o seringă. Seringa aproape, Împunsătura... imediat ajunse undeva, Într-un loc plăcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
de rămășițele unui vis: bolboroselile de autist ale lui Davey Goldman. „Olandezul“ era Dean Van Gelder. „Pisica irlandeză“ era Dudley. „Băieții cu francizele și-au Încasat-o - trei pistolari, poc, poc, poc“: ăștia erau „pistolarii“ - Stompanato, Vachss, Teitlabaum - cu cagulele scoase. „Bumpa, bumpa, bump, bump, bump, bump, ce tren drăguț“... ?????? O nebunie, dar poate că drogul lui Patchett Încă nu-și epuizase efectele malefice. Mașina lui Karen nu era acolo. Jack intră și văzu pe măsuța de cafea niște bilete de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
ceară roz În urechi. Doar Viv se agita, tremurînd violent la sunetele tunurilor anti-aeriene, gîndindu-se la Reggie, Duncan, tatăl ei, sora ei, apăsîndu-și stomacul și Întrebîndu-se ce naiba o să se Întîmple cu chestia aia care-i creștea Înăuntru și care trebuia scoasă afară. Încercase tabletele pe care le folosise Felicity Withers: Îi dăduseră crampe și o diaree Înspăimîntătoare, dar nu avuseseră nici un efect. De atunci trăia Într-un fel de criză de anxietate, făcînd nenumărate greșeli la Portman Court; nu putea fuma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
ține ce a mai rămas din al doilea Mini Milk, În pantaloni. Când o extrage, mâna e decorată cu Înghețată și excremente. Îmi vine să leșin de nefericire. În schimb, ținând băiatul În aer ca pe o grenadă cu cuiul scos, sprintez traversând magazinul până la locul special pentru schimbat scutece. 16.05: Mă Întorc la coadă. Șaisprezece minute. Estimez că până acum Ben a mâncat cel puțin o doisprezecime din mâncarea pentru petrecere. În timp ce el molfăie mulțumit, Înșfac o revistă de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
s-a făcut părul măciucă, de ce am văzut acolo, că Pamfil Duran, petrecându-și un capăt de funie pe după ceafă și făcându-l laț, și-l pusese deasupra mărului lui Adam, slobozindu-se din scrânciobul de frânghii și având limba scoasă și vânătă, ca o vită doborâtă pe o parte, căznea unduind, numai oleacă, din trup Iar atunci, și eu, și Manuil Fragă nu știu de unde am mai avut putere că am năvălit, repezindu-ne spre nebun, aburcându-l pe podețul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
și la noi. Când au sosit la graniță, bătrînii-i așteptau cu masa-ntinsă și cu lumânări aprinse, habar n-aveau de ce-i așteaptă și de ce belea și-au adus pe cap. Bucuria lor că venise atâția băieți tobă de carte scoși ca din cutie și frumoși nevoie mare! Dar ce să vezi? în loc să le sărute mînile și să le mulțumească, ei se fac de către pădure și încep cu libertatea, egalitate, fraternitatea și suveranitatea, încît bătrînii-și pierd cu totul călindarul. Parcă se
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
părăsi așezarea de lângă Volga și ocupă țările române, din cari au gonit pe chazari și pecenegi. Cumcă în veacul al unsprezecelea, cu mult în urma venirii bulgarilor, stăpânea în Dobrogea pecenegii se dovedește prin multe nume actuale de pârâuri și localități. Scoși au fost pecenegii de cumani, aliații viguroși ai Asanizilor contra Bizanțului. În fine, în veacul al treisprezecelea, epoca fondării principatului Valahiei, cumanii sânt scoși din țară de către tătari, cari se așezară cu predilecțiune în Dobrogea si sânt până azi acolo
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]