5,013 matches
-
pictată de Goya pe care apoi o și luase de soție. Pe doamna Stahl o iubise mai demult și Ion Vinea, englez după tată. Cei doi, Vinea și tânărul P. Dumitriu, două talente ieșite din comun, împărțiră între ei această scriitoare mai mult inteligentă, a cărei distincție și ambiție literară îi depășeau în mod cert talentul. Nici vorbă de vreo asemănare cu Hortensia Papadat-Bengescu.... După fuga lui Petru Dumitriu, cei doi, având în vedere frustrările lor personale, explicabile, ce-i drept
De partea lui Petru Dumitriu by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15987_a_17312]
-
epocă, faptul se comentare între prieteni mai mult, presa neocupându-se de asemenea lucruri. Vroiam să trec sub tăcere persoana, sau să-i dau un pseudonim. Cred că e mai bine să-i spun pe nume: era Sidonia Drăgușanu, o scriitoare "pentru femei". Așadar, Sidonia, nu vrea și nu vrea. Anturajul urmărea cu atenție partida. Se făceau și pariuri, mai ales că lui Vinea, supranumit, pe lângă englezul, și Trei-testicole, nu-i rezista nici o femeie. Și, într-o seară - Sidonia avea să
De partea lui Petru Dumitriu by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15987_a_17312]
-
nu le evita... Raymond Queneau ' Sfîntu' Așteaptă, Editura Image, București, 2001, 254 p Timpul (ne)supunerii După Kamouraska, roman din 1970 pentru care Anne Hébert a primit Premiul Librarilor Francezi, Editura Univers publică un alt roman foarte cunoscut al importantei scriitoare canadiene, Copiii Sabatului (1975). Acidă critică la adresa caracterului opresiv al autorității exercitate încă de Biserica catolică romană tradițională la jumătatea secolului XX în Canada ' ca și la adresa caracterului opresiv de care Biserica în general, ca instituție de bază în cadrul organizării
Pe timp de grevă la metrou by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15602_a_16927]
-
Luminița Marcu Scriitoarele despre care va fi vorba în continuare nu sînt în nici un caz niște duduci în sensul peiorativ al cuvîntului, mai bine zis nu sînt cu adevărat așa ceva, pentru că undeva la suprafață atît Doina Ioanid, cît și Simona Tache mimează foarte
Duduci literare by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15623_a_16948]
-
mecanism se dau aceste premii, cum atrag atenția asupra lor tinerii debutanți pentru a fi luați în considerare, unde se scrie despre ei înainte de competiția propriu-zisă. întrebări grele... rămîne să ne bucurăm totuși că un atare premiu face vizibilă o scriitoare despre care altfel am fi auzit poate mai greu. Cum n-am frecventat cu asiduitate cenaclul lui Mircea Cărtărescu, din puținele mele vizite nu-mi aduc aminte s-o fi auzit citind pe Simona Tache. Am înțeles totuși că a
Duduci literare by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15623_a_16948]
-
necrezut: ,,Fani din lumea întreagă mă consideră prietenă! La Londra, pentru cele câteva scrisori pe care le-am scris, se află pe locul fostei librării o placă de aramă cu numele meu pe ea! Chiar dacă rămân convinsă că sunt o scriitoare fără cultură, și nici cu prea mult talent, am totuși pe unul din zidurile Londrei o placă dedicată mie. Cine ar fi îndrăznit să viseze la o asemenea poveste?" În toată această mirare, ironia n-o părăsește, dar nu mai
84, Charing Cross Road by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/15666_a_16991]
-
Catrinel Popa Ceea ce îi atrage atenția cititorului, chiar înainte de a deschide cartea de povestiri sadi(comi)ce a scriitoarei de origine franceză Hélène Lenz, este, fără doar și poate, ilustrația copertei - o reproducere a lucrării lui James Ensor, Cearta scheletelor pentru cadavrul unui spînzurat. În corelație cu titlul volumului (Iaduri. Povestiri sadi(comi)ce), această imagine nu numai că
Femeile mănîncă bărbați? by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15672_a_16997]
-
10 aduc vorba, după ani buni de uitare, despre Alice Botez (1914-1985). Observatorul publică mai multe scrisori de la Jeni Acterian către autoarea romanului Iarna Fimbul Scrisorile datează de la sfîrșitul anilor '30 ai secolului 20. În Ateneu, Alina Nițu îi consacră scriitoarei o întreagă pagină de revistă, informată și înțelegătoare. Alice Botez a fost o prozatoare și o personalitate originală în lumea literară românească din deceniile 8 și 9 ale secolului trecut. Ignorată aproape cu totul de la o vreme, beneficiază, iată, de
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15703_a_17028]
-
al paradoxurilor și al stereotipiilor. Povestea Balcanilor e una încîlcită, dar ea îi oferă Mariei Todorova marele avantaj de a se situa în permanență în interiorul și în afara problemei, de a cumula, adică, atributele insider-ului și cele ale outsider-ului, din moment ce scriitoarea își revendică în egală măsură originile balcanice și statutul de cercetător la University of Florida. O poziție ambiguă, dar care nu o face pe autoare să cadă în capcana de a profera un discurs justițiar, care să disculpe Balcanii sau
Balcanii între real și imaginar by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15724_a_17049]
-
la fiecare 3 minute se produce un viol. De vreme ce frecvența acestor acte de agresiune este atît de mare, judecă Andrea Dworkin, este o ipocrizie periculoasă din partea autorităților să încerce să le prezinte drept fenomene izolate. Aici își are originea lupta scriitoarei cu inerțiile sistemului juridic american. în același timp, frecvența agresiunilor trebuie să însemne și că bărbații, într-un for interior, consideră că au dreptul să agreseze. Pe ce se întemeiază acest drept și cum este întreținută această convingere masculină? Pe
Teoreticiana by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15708_a_17033]
-
Este util să păstrăm în minte separațiile natură-cultură, subiect-obiect, public-privat, polarizate astfel încît al doilea termen (asociat în general cu feminitatea) e considerat irelevant sau complementar (deci în orice caz, de rang secund) - pe care Moira Gatens, între atîtea alte scriitoare feministe, le discută și le deconstruiește - atunci cînd vom încerca să identificăm ce aduce nou perspectiva criticului literar Ion Bogdan Lefter în studiile despre proza scurtă a lui Liviu Rebreanu și, mai ales, a Hortensiei Papadat-Bengescu. Interpretările textelor de mici
Teoreticiana by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15708_a_17033]
-
este un mit. Nu există de fapt o ruptură între prozele de mai mici dimensiuni și romanele ulterioare, și nici sfaturile celor doi critici literari importanți ai perioadei nu s-au aflat într-un atît de drastic conflict cu ideile scriitoarei despre cum se face literatura de calitate... Ion Bogdan Lefter - Doi nuveliști: Liviu Rebreanu și Hortensia Papadat-Bengescu, Editura Paralela 45, 2001, 128p., f. p. Curiozități și nu prea Pe cei care cred încă în separările de genul natură-cultură, pasiune-rațiune, privat-public
Teoreticiana by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15708_a_17033]
-
Z. Ornea Am scris acum cîteva săptămîni bune despre un jurnal al Marthei Bibescu din 1915. Imediat după aceea, m-a încunoștiințat telefonic un stimat coleg de breaslă, dl D-tru Hîncu, că a editat, și el, un jurnal al scriitoarei, din 1938. Mi l-a trimis, l-am citit de îndată și pot să spun că e mai percutant și bogat în bune informații decît precedentul amintit. Născută în 1898, ca fiică a lui Ion Lahovari, mare moșier și om
Martha Bibescu în 1938 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15748_a_17073]
-
poposea, avea două celebre castele, cel de la Mogoșoaia și cel de la Posada, bașca apartamentul din București și cel de la Paris. A debutat, în 1908, firește la Paris, cu proza Les nuits paradis, premiată de Academia Franceză. Și așa a apărut scriitoarea, autoare a mai multor scrieri romanești îndoielnice ca valoare estetică. Dar era o femeie de lume, făcîndu-și veacul prin saloanele simandicoase ale vremii, cucerindu-și, prin frumusețea tulburătoare și manierele distinse, conlocutorii. A avut amoruri, prin lumea înaltă, de tot
Martha Bibescu în 1938 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15748_a_17073]
-
Bibescu a fost, direct spus, și o spioană. O spioană de rang înalt. Dar o spioană, slujind - ce-i drept - mereu cauzele bune. Firește că, potrivit unui obicei din vechime al exilului românesc, le detesta efectiv pe cele două conaționale scriitoare din Paris: Ana de Noailles și Elena Văcărescu (pe cea de a doua o numea de-a dreptul "vaca"). Dar, repet, era primită peste tot și prezența ei era o onoare pentru amfitrion. Cele două războaie mondiale le-a petrecut
Martha Bibescu în 1938 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15748_a_17073]
-
ordine în idei, să le grupeze compatibil și (abia) apoi să construiască un discurs coerent. Cartea se încheie cu un grupaj de câteva bune cronici literare, un eseu despre, evident, romanele lui Breban ("evidente capodopere") și un interviu în care scriitoarea reia multe din ideile strecurate în eseurile anterioare. Aura Christi - Labirintul exilului - eseuri, prefață de Nicolae Balotă, Editura "Crater", București, 2000, 424 p., f.p. Jurnal(ism) și conștiință Iată că Jurnalul de scriitor a ajuns la al treilea volum și
Jurnal de portrete by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15761_a_17086]
-
reprezintă o victorie asupra timpului, o suspendare și o supunere a lui. Nu poezia lucrurilor moarte e exploatată aici, deci - ci calitatea lor latentă de a putea fi utilizate într-un eroic, masculin joc de putere. Ingrid Bachčr este o scriitoare �cu vechi state�, intrată, de la prima carte de proză (1957), în atenția celebrului Grup 47, din care va face parte. Cele două povestiri incluse în acest volum trădează mîna de profesionist. Două existențe masculine sînt construite credibil, lucrînd pe spații
Superbe lucruri moarte by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/16116_a_17441]
-
About the Balkans (S. Un roman despre Balcani) este o carte cutremurătoare prin forța subiectului, dar și ca performanță artistică. Stilul lapidar, un fel de ton sec de înregistrare a ororii războiului, subtilitatea comentariilor psihologice fac din Slavenka Drakulic o scriitoare din categoria lui Bernard Malamud în Cîrpaciul sau Franz Werfel în Cele patruzeci de zile pe Musadag. Știm încă prea puține, din păcate, despre atrocitățile conflictelor din Iugoslavia, despre cele petrecute în satele distruse de sîrbi în Bosnia, ori în
Războiul din Bosnia by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16165_a_17490]
-
petrec decît în puterea nopții. Descrierile Slavenkăi Drakulic nu pot fi calificate. Rostul lor este de a produce rău fizic cititorului, și o fac. Tot ce se întîmplă e comentat din perspectiva lui S., dar la persoana a treia, căci scriitoarea nu-și îngăduie un ton confesiv direct decît rareori, și atunci tipul de semn tipografic se schimbă, pentru a-l alerta pe cititor. S. este o femeie educată, singura de altminteri în întreg lagărul, și reacțiile ei sînt altele decît
Războiul din Bosnia by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16165_a_17490]
-
economisește panica și disperarea, dar nu într-un mod neverosimil sau romanesc artificial, ci ludic și curajos totodată. Cu toate acestea, ceea ce i se întîmplă pînă la urmă depășește și temerile și așteptările ei, pentru că războiul/genocidul - o spune repetat scriitoarea - nu este o experiență compatibilă cu alte experiențe umane, și deci nu poate fi explicată într-un context rațional. Încercînd să rămînă lucidă, S. nu face decît să amplifice absurdul și grotescul tragediei ei și a celorlalte femei. Războiul este
Războiul din Bosnia by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16165_a_17490]
-
agățată pe stradă, cutreieră muzeele, discută literatură, amestecînd pe Celan, Kadare, Raskolnikov, anarhul lui Jünger, Alexanderplatz-ul din romanul lui Döblin, Michel Tournier, dar și Bettina von Arnim, Achim von Arnim și Clemens Brentano ale căror fantome rătăcesc încă prin amintirile scriitoarei din epoca studenției și prin sălile castelului Bellevue. Imaginile acestui oraș defilează într-un ritm accelerat ca în binecunoscutul film "Aleargă, Lola, aleargă" iar cititorul care nu o cunoaște pe Nora Iuga rămîne intrigat de fantastica ei tinerețe spirituală, căci
Doamna cu licorna by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/16206_a_17531]
-
mic al lui Mihail Sebastian, stabilit definitiv în Franța în urmă ascensiunii antisemite a anilor '30. Volumul ei intitulat M.&M., apărut la Ed. Gallimard în colecția "L'un et l'autre", propune un dialog între scriitorul Mihail Sebastian și scriitoarea Michčle Hechter, între "Jurnalul" lui și un "Petit journal" al ei, între lumea lui, cea a României anilor '30-'40 și lumea ei, Franța sfîrșitului de secol XX. Dialog a cărui dominantă este, cu o sintagma a lui Gérard Genette
Michčle Hechter and Mihail Sebastian by Simona Brînzaru () [Corola-journal/Journalistic/16198_a_17523]
-
varianta Sebastian, care notează ezitările, dificultățile, renunțarea, trecerea dureroasă de la "bucuria de a incepe" la "oroarea" de a vedea lucrurile "împotmolindu-se", dublate de cea propusă de Michčle Hechter. Punctul de pornire este un interviu din aprilie 1999 al tinerei scriitoare Mărie Darrieussecq, (autoare a volumului de mare succes Truismes) care face dovada instituționalizării scriitorului, devenit "un vrai ", scriind zilnic, responsabil de meseria lui, conștient de necesitatea de a scrie. Dar Michčle Hechter preferă să rămînă o "veșnică începătoare". "Jeux et
Michčle Hechter and Mihail Sebastian by Simona Brînzaru () [Corola-journal/Journalistic/16198_a_17523]
-
de neînțeles, sau să accepți ceea ce în mod normal ți se pare inacceptabil. Succintele incursiuni în istoria României sînt corecte, dar perspectiva lui Kaplan deloc flatantă, și probabil contestabilă: regina Elizabeta, cunoscută și sub numele de Carmen Sylva, o ridicolă scriitoare cu nimic mai remarcabilă decît o Sandra Brown a zilelor noastre; unicul ei merit, după Kaplan, este acela de a nu fi procopsit țara cu un moștenitor. Ceea ce oricum nu ne-a folosit prea mult, se pare, întrucît întreaga dinastie
Dincolo de rău by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16287_a_17612]
-
păcate prea puțin cunoscuta literatură catalană, Mercè Rodoreda ocupă unul din locurile cele mai importante rezervate contemporanilor, și s-ar putea spune că nu pe nedrept. Trecută prin teribilii ani ai dictaturii franchiste, atît de ostilă minorităților din peninsula iberică, scriitoarea barceloneză a supraviețuit, ea și orașul ei, pentru a dovedi o dată-n plus extraordinara capacitate de regenerare a unui popor a cărui independență a murit acum 500 de ani. Deși o figură adeseori asociată naționalismului catalan, Mercè Rodoreda evită cu
Mărirea și decăderea casei Valldaura by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16272_a_17597]