577 matches
-
mari de opt. Colegii, prea simpatici și diferiți de cei cu care mă tăvăleam prin noroaiele de la țară... Parcă prea curați, prea ordonați și miroseau a lipsă de griji și nevoi, de care eu eram prea încărcată... Mă spălam șimi scrijeleam cu unghiile fața să îndepărtez arsura soarelui și măsliniul natural cu care m-a înzestrat Dumnezeu.Gândeam: „Doamne, de nu m-ar crede cineva țigancă!” Și parcă-mi aude gândul o fetiță frumoasă ca o zână din povești, cu un
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava și cu icoana Fecioarei Maria cu Pruncul Isus în brațe, ferecată în argint, prădate de la Suceava și Sucevița pentru a săvârși minuni în viitor, în folosul pospoliților. Își mai amintea craiul cum și-a scrijelit adânc numele în fresca de pe zidul de la soare-răsare al Suceviței, Jan Sobieski-Rex, spre a dăinui acolo drept mărturie olografă peste veacuri ca băștinașii să-și amintească de mila creștinească și de faptele glorioase ale Măriei Sale. Vezi, hatmane Turculeț, ce țară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
pe Necuratul într-însa. Sempronia veni în grabă, tresăltându-și bucile și țâțele enorme și zăngănind din caseta de aflat ursita. Cercetă cu mare băgare de seamă călcâiul, văzu că soarele se afla în zodia Berbecului, în conjuncție cu Saturn, scrijeli însemnele copilului pe trunchiul unui brad falnic din curte și îngropă placenta la rădăcina acestuia. Legă apoi cu un ștergar curat de cânepă caseta de pieptul pruncului și îl dădu maică-sii să-l legene la piept și să-i
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
prinse în pletele nerușinat de bogate câteva nestemate - nici cele mai mari, nici cele mai mici, nici cele mai șlefuite, nici cele mai neregulate -, îl luă de mână pe Popa și începură să alerge fericiți, să joace „Fazan” si să scrijelească haiku-uri pe copacii și pomii Raiului. Se pare că acum Contesei nu-i displăcea înfățișarea lui Popa, de vreme ce era singurul bărbat din lume și altul nu văzuse niciodată. Tocmai când Popa scrisese cel mai inspirat haiku, câștigându-și dreptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
când o văzu apărând și pe a doua Contesă, cu părul vâlvoi și buzele înroșite, coborând din copac prin alunecare, cu picioarele încolăcite de trunchi. Din cauza panicii Contesei și a excitării domnului Popa, urmă o învălmășeală de nedescris: un Popa scrijelea haiku-uri pe un copac care se transformă în șarpe și intră cu totul în gâtlejul Contesei cu buze roșii. Celălalt Popa îi scoase șarpele dintr-o ureche, încercând să-l bage în urechea celeilalte Contese, care mânca nevinovată un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
îi făcu observație, scăpând-o din ochi pe cea cuminte, care se repezi imediat la un măr, mușcă cu poftă, dar mărul îi rămase în gât și atunci Popa îi săpă o groapă mare, sădi flori udate cu lacrimile lui, scrijeli cu unghiile un ultim haiku pe piatra ei de mormânt și se dedă la o necrofilie cum nu s-a mai văzut. Și dedându-se el la o necrofilie cum nu s-a mai văzut, deodată îi sări Contesei bucățica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
în întuneric cu un sunet scurt de clanță. Peste zi, din apartamentul său se aud tot felul de zgomote ce ne fac să ne temem pentru viața lui. Stăm pe rând de veghe pe palier pregătiți să intervenim. Cineva a scrijelit în perete numerele de la Pompieri, Salvare și Poliție, în caz că ne zăpăcim și nu mai suntem în stare să facem apelul. Fiecare ține pe hol o trusă de prim-ajutor și un ciomag. Dormim îmbrăcați și cu urechile ciulite. Un timp
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
din agenți îi strânse ziarele și țigările din celulă, le împături și le puse atent într-o pungă de plastic. Lipi patul de perete și mai aruncă o privire înapoi ca să nu fi uitat ceva. Nimic. Doar pereții obosiți și scrijeliți cu tot felul de simboluri și diferite inscripții susțineau liniștea profundă și înșelătoare ce cuprindea încăperea, de parcă ar fi ascuns ceva: o absență atât de puternică, încât devenise prezența coșmarului care domnea după gratii. A doua zi dimineață Vladimir se
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
-o chiar de săptămâna Patimilor În baia de aburi și chinuind-o ca pe Hristos!? Era atât de parșiv procletul, Încât, În loc s-o bată, o dezbrăca la piele și, Înarmat cu o pană de gâscă, o gâdila la subțiori, scrijelindu-i pe piele, cu litere slavone frumos aduse din condei, ca În vechile pisanii, rugăciuni amestecate cu măscări, până biata Evlampia, țărâna să-i fie ușoară, se-nvinețea de atâta râs, gata-gata să-și dea obștescul sfârșit. Văzând că-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Încă marți. Ziua nu se sfârșise, ci abia Începea. Sau dacă se sfârșise, Începutul ei era la fel de năclăit ca și Începutul zilei precedente. Același miros stătut stăruia În aer. Prin storurile trase se strecura o dâră de lumină care-i scrijelea ochii. Era ca și cum cineva i-ar fi apropiat globii oculari de polizor și În contact cu piatra dură de pe suprafața lor ar fi sărit scântei, Înfigându-se În direct În creier. Orice contact cu lumea exterioară devenea extrem de dureros. Nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
capăt c-o ventuză nu-l făcea mai puțin culpabil În ochii săi și-n ochii lumii. Palmele sale erau extrem de scârbavnice. Noaptea, fără voia lui Oliver, se jucau de-a baba oarba sub pătură, apoi, ieșind tiptil de acolo, scrijeleau pe pereți tot felul de prostii. Ascuns sub pătură și acoperit de bale lipicioase, la drept vorbind, Însuși trupul masterandului, dacă dădeai așternutul la o parte, putea fi confundat, la lumina lunii, cu un melc. Iată unde ajunsese Oliver pornind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
zi în care n-au fost în stare să producă o capodoperă. Sau doamna Clark s-a ocupat cu tăiatul în vreme ce domnul Whittier ținea locului victima care țipa pe masa lungă de lemn negru din salonul italian. Masa e deja scrijelită de la loviturile date cu satârul Bucătarului Asasin, lovituri de antrenament, lovituri timorate, lovituri încununate de succes. — OK, zice Sfântul Fără-Mațe, ce zici de Mama Natură? E clar, vrea un masaj la picioare, un nou fel de-a și-o face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
fojgăiască precum viermii, le sărutau picioarele și mâinile, Înainte să apuce vânjoșii lor purtători să‑i scoată din peșteră. Poate și ăsta era tot vis, intrarea În peșteră, de care Își amintea atât de bine după bolta Întinată cu desene scrijelite de păstori, probabil cu piatra sau metalul, idoli farisei și capete de măgar mânjite pe ziduri de mâna păcătoasă a păstorilor, apoi mai erau niște mâzgâlituri nerușinate ca și scârnă de om păgân. Ca acum, iată, toate acele scrijelituri nerușinate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
ecumenic orice fereastră Închisă... O mușc pe infirmieră de sînul ei stîng, abia căzut În rugă, o dobor la pămînt, o rostogolesc prin tatuajele transmoderniste cu care am acoperit podeaua din lemn, o Înăbuș la focul mic al liturghiei Îi scrijelesc cu gheara de cocoș hieroglifa secretă a lunii pe pîntece. Mercurul din termometru Își izbește coada grea de somon, iscînd vîrtejul Înaltei febre. Aud loviturile de topor ale proniei prin tratatele de medicină, În timp ce vena sihastrei tinereți se zbate pe
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
stradă? am Întrebat eu. Portăreasa tăgădui. — Are o ferestruică, o răsuflătoare care dă spre luminator. Am Împins ușa. Un puț de beznă ni se deschise dinainte, impenetrabil. Lumina slabă din spatele nostru ne precedă ca o adiere care abia izbutea să scrijelească umbrele. Fereastra ce dădea spre curtea interioară era acoperită cu paginile gălbejite ale unui ziar. Am smuls foile și o săgeată de lumină vaporoasă străpunse bezna. — Doamne Iisuse Hristoase, murmură portăreasa lîngă mine. Încăperea era infestată de crucifixe. Atîrnau de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
murmură portăreasa lîngă mine. Încăperea era infestată de crucifixe. Atîrnau de tavan, unduindu-se la capătul unor sfori, și acopereau pereții, fixate În cuie. Erau cu zecile. Se puteau Întrezări În toate ungherele, zgîriate cu cuțitul pe mobilele din lemn, scrijelite pe pardoseală, vopsite cu roșu pe oglinzi. Urmele de pași care ajungeau pînă În pragul ușii trasau o dîră prin praf În jurul unui pat gol, pînă la somieră, din care mai rămăsese un schelet din alamă și lemn mîncat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
scene hard, înjurături, homo, perversiuni... E pe val, n-au decât s-o ambaleze ei! - Pro... - E-o carte ca un poem-fluviu-urlet, adică pentru marginalitate, împotriva falocentrismului, mă-nțelegi? Ea-El scoate la vedere ce-i sub piele, visează că-și scrijelește carnea cu lama și curg sucuri diverse, își simte sexul ca un vulcan, își smulge părul și înghite prafuri... - Bun, dar nu-s prea multe mațe la vedere în ultima vreme? Întreb și eu... Mai ține? - Anul ăsta ține sigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
cu tufișurile și pălămida, cu nalba și iasomia, cu rostopasca și podbalul, cu rochița-rândunicii și troscotul, cu romanița și ciuboțica-cucului, cu trifoiul și patlagina, cu loboda și măselarița, cu traista-ciobanului și țâța-oii, cu sângele-voinicului și creasta-cocoșului, de-un exemplu, și scrijelesc și io, inspirat cât se poate atunci, vreo doi tei cu câte trei-patru cuiburi de cioară pe crăci, poate și unul de guguștiuci, mai scorburoși săracii, mai jumuliți din cauza Floriilor, mai cu viermi sub scoarță, mai ciuntiți ca să-ncapă liniile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
purta în fiecare zi, chiar și după ce a ieșit la pensie. Când s-a pensionat, unul dintre judecători i-a dat o sapă s-o folosească la țară. Judecătorul comandase sapa în atelierul închisorii, iar prizonierii, la cererea judecătorului, au scrijelit o inscripție pe mânerul de lemn cu un cui înroșit în foc. Zicea așa: Ordonanța clasa întâi Badule a slujit-o cu credință pe Maiestatea Sa, iar apoi Republica Botswana timp de cincizeci de ani. Bravo, soldat încercat și devotat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
pâini. În gară, aurolacii i-au luat merindele, banii și bundița. Foamea destrăma drumul ca pe un pulover putred, depărtarea făcea tumbe în stomac; bornele kilometrice se jucau de-a v-ați ascunselea pe sub poduri; moartea, ca-n cimitire, le scrijelea cifre pe frunte. Hăituit parcă de niște ochi flămânzi, Petru a alergat toată noaptea. Farurile automobilelor înghițeau stâlpii de înaltă tensiune. Drumul spre pasul Tihuța era flancat de rețele electrice. Cablurile, ca niște vene negre, gata să pocnească, resuscitau felinarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
îngerii nu aveau sex, nici sâni nu trebuia să aibă.) Precum floarea castanilor, ciuma bolșevică s-a scuturat peste creștet. Plumbul mausoleului s-a topit și s-a împrăștiat ca o pecingine de nerostire. Frica purta insignă în piept, curajul scrijelea stâlpii de telegraf, tovarășii, exfoliau sinapsele ca pe niște ouă fără bănuț. Ogorul patriei, precum un Eden roșu pregătit pentru al XVIII-lea congres. Patriarhul a convocat toate puterile cerești la sinod. (Partidul avea nevoie de un suflu nou.) Anii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
sticlă; prostia a mușcat țeava puștii, apoi, ca pe un lindic de fată mare, a mânuit lin trăgaciul; sub foișor, două mucuri decupate dintr-o manta soldățească fumegau cerul, soarele deasupra bisericii evanghelice se vedea ca prin sticlă; comandantul gărzii scrijelea cu baioneta o scoică până țâșnea apă; deasupra Rășinarilor, ciorile, precum niște litere strâmbe, scriau legi pentru cer; praful de pușcă tămâia văzduhul; pe Calea Poplăcii, câteva frunze împușcate sângerau. S-a făcut toamnă! Soldat Petru, iar ai dormit în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
lașitatea întregesc confortul de a fi unul sau amplifică claustrofobia melcului evadat în lucernă. Petru aduna durerile două câte două, ca pe niște virtuți, reducând răbdarea de a fi unul la absurditatea de a o împarte la doi. Petru a scrijelit oglinda până a curs sânge albastru ca dintr-o rană deschisă în cer. Petru a înțeles că două însetări nu sunt identice, cu atât mai mult două perechi de semne. Pocnea viața din toate arcurile arlechinii târgului săreau până dădeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
fluturi pe pământ, fluturi în icoană, insectarul meu așteaptă să vină toamna ca o mântuire. Părinte, să bată clopotele până se scutură toți copacii..." De o săptămână cântă prohodul, bate metanii, face cruci pentru "suflete veștede". Fetița cea frumoasă, Ioana, scrijelește toată ziua pereții cu unghia, desenează oameni, apoi îi pupă până îi sângerează buzele. Privește-l pe acela din fundul curții: culege toată ziua castane; când nu mai sunt castane, culege frunze; iarna rupe bețișoare și le ascunde prin buzunar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
în icoană. Nimicuri se întind ca o pecingine pe un obraz liniștit de mare. Sfredele nimicul stâncile umple fântâna până la ghizdele; se împrăștie nimicul în toate celulele identitatea se înnoadă singură într-un colț de batistă. Nimicul, cod de bare scrijelit pe o cruce. Ce aștepți de la viață, copile? Te-ai izolat într-un prezent obscur surâsul chibritului aprinde felinare-n oglindă. Te ascunzi într-un trecut anost nimic mai comod decât confortul într-o fotografie zimțată. Te abandonezi a lehamete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]