560 matches
-
consacrat), opțiunea certă pentru schimbarea temerară se întâlnesc cu un filon expresionist abil potențat: "Se topise cerul. M-am urzicat/ în umbrele brazilor conici./ Stelele sunt șobolanii nopții,/ morții, sgârciți și ironici.// Au mâncat castorii timpul/ și veacul moare în scrin./ Nu-mi recunosc deloc chipul/ în apele astea. Ce chin!// Dac-ar veni vasul fantomă,/ cu vele mari cât o sete!// Cine jupoaie noaptea de piei?". O asemenea tensiune poetică este, totuși, destul de rară; în general, poetul își estompează fervoarea
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
masă ovală, toate aparținând familiei junimistului Melik. 6. Încăperea care altădată era biblioteca lui V. Pogor se numește acum Sala "Eminescu, Creangă, Veronica Micle". Povestea prieteniei celor trei se închide între obiectele acestei camere: setul toaletă original al Veronicăi Micle, scrin Biedermeier cu încrustații din metal aurit, tablou "Creangă și Eminescu la Bojdeuca din Țicău", de Octav Băncilă, masca mortuară a lui Mihai Eminescu etc. 7. Din spațiul intim al celor trei, vizitatorul ajunge în somptuosul Salon al Junimii, unde la
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
de tezaur, fabricat în 1859 în New York, marca ,,Steinway&Sons"), mobilierul Iacob Negruzzi alcătuit din masă și șase scaune sculptate, mobilierul și oglinda lui I. L. Caragiale, tabloul "O ședință la Junimea", pictat de Costache Agafiței, covoare de secol XIX, un scrin aparținând familiei Negruzzi, pictat și ornamentat cu bronz. 8. Înaintând cronologic, ajungem la începutul anilor 1900, perioadă dominată, printre alții, de Garabet Ibrăileanu. Camera care îi e dedicată cuprinde mobilier original "G. Ibrăileanu": scaun tapițat cu piele și sculptat, birou
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
ochi, Andrei purta acum lumina zilelor de mai, în care o cunoscuse; în mână, căldura mânei ei. O purta în inimă, pe buze. Își lăsa capul, închise ochii și o văzu alături (s.n.). O avea în suflet ca într-un scrin de catifea". Reveria erotică din preambulul romanului impune suspendarea contactului cu lumea din jur, pentru că numai în absență femeia trădătoare devine cu adevărat o "icoană", spre satisfacția amantului visător căruia i se oferă prilejul de a trăi încă o dată trecutul
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
cu coarne și urechi de bizon. Se vedeau, în fund, peretele acoperit de rafturi cu cărți, colțul unui birou masiv, picioarele umflate ale unui fotoliu. Dincoace, lângă ultima ușă, balansoarul în piele verde, atingând un pat de călugăr, lângă un scrin alb : adăpostul, poate, pentru musafiri cheflii sau pentru popasul călăto rilor veniți de departe. Peretele din fund n-avea decât ferestre. Toate deschise, în soarele verii care albise tencuiala. Lumina venea, însă, parcă, circular, prin toate încăperile care înconjurau holul
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
stins lampa, am mers pe întuneric spre ușa pe jumătate deschisă a dormitorului și am pipăit peretele, căutând un întrerupător. Am găsit unul și l-am apăsat. Am luminat un pat nefăcut, patru pereți decorați cu steaguri japoneze și un scrin mare, ponosit. Am deschis sertarul de sus și am dat cu ochii de trei pistoale nemțești Luger, încărcătoare de rezervă și o grămadă de gloanțe împrăștiate. M-am amuzat copios de gusturile lui Johnny Axă. Apoi l-am deschis pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
doi dolari pe o cămăruță amărâtă de la parter, cu vedere spre ocean, un pat cu o saltea subțire ca foaia de hârtie, o chiuvetă și o cheie de la W.C.-ul public pentru bărbați de afară. Mi-am pus valiza pe scrin și, înainte să ies, ca măsură de precauție, mi-am smuls două fire de păr și le-am lipit cu scuipat de tocul ușii. Dacă dușmanii or să se furișeze în cameră, o s-o știu și eu. M-am îndreptat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Drusus scria în taină un commentarius, un fel de jurnal. — Ce povestești în scrierile acelea? îl întrebă. Tot ce mi s-a întâmplat în ziua dinainte, îi răspunse fratele său, dintr-odată ironic. Luă codexul și-l închise într-un scrin. Gajus începu să-l observe și văzu că în fiecare dimineață Drusus petrecea o jumătate de oră singur, scriind. Scria încet, meditând între două fraze, însă fără să se răzgândească - nu ștergea niciodată nimic. Într-o zi însă plecă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
curgea prin vine. „Eu vreau să trăiesc“, se gândi revoltat. „Să trăiesc, cu orice preț; să trăiesc. N-o să puneți mâna pe mine.“ Își dădu seama că-și vârâse unghiile în palmă. Răsuflă adânc, luă codexul și-l puse în scrin. Îl văzu pe Drusus intrând grăbit pe ușa din fund. — Dacă-ți cauți jurnalul, îi spuse, să știi că l-am pus la locul lui. Drusus nu răspunse. Pentru prima oară schimbă cu fratele lui o privire de adult. Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
principal. — Nero a fost arestat la Capri, în vila lui Tiberius - îl aduc la Roma în lanțuri! În timp ce Gajus se uita la el împietrit, Drusus, fără să spună nimic, fără să-i salute, dispăru. Gajus dădu fuga în bibliotecă, văzu scrinul deschis: raftul cu jurnalul era gol. Cu câteva zile în urmă, Drusus vorbise despre vila lor din Umbria, situată în apropiere de izvoarele sacre ale Clitumnus-ului, despre vechea Via Anerina, foarte puțin umblată, cel mai scurt drum între Roma și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
o clipă, apoi îi deschise din nou; ofițerul se îndepărtase. El continuă să meargă încet, ca să i se risipească emoția. Dacă Drusus era „aproape“, însemna că-l prinseseră. Dar jurnalul acela teribil, pe care-l luase în ultima noapte din scrinul din bibliotecă, unde era oare? Milos, ofițerul nu-i spusese că Drusus, având cu puțin peste douăzeci de ani, se afla aproape fiindcă era închis în subteranele din Domus Tiberiana, unde o serie de încăperi secrete aveau să intre în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Germanicus? Exista cu adevărat o putere irezistibilă în cuvintele acelea vechi? Exista oare, pe undeva, Cineva, Ceva pe care era cu putință să-l invoci? Făcu sul pergamentul, compătimindu-se că putea gândi astfel. Apoi văzu, aruncată într-un mic scrin, faimoasa carte a lui Velleius Paterculus, pe care, la Roma (în ciuda puternicei și servilei prietenii cu Augustus), Tiberius îl sechestrase și îl distrusese, fiindcă Paterculus povestise cu ani în urmă prima mare revoltă din Germania, pe care Tiberius nu fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
care Tiberius nu fusese în stare s-o înăbușe. Ura și invidia lui Tiberius față de victoriile tânărului Germanicus izvorâseră oare din acea veche înfrângere? Se temu că opera era o capcană întinsă pentru el și o puse la loc în scrinul întredeschis, deși ardea de curiozitate s-o citească. Se dedică în schimb astrologiei chaldeene, într-o încâlcită traducere grecească. Întorcându-se în bibliotecă, văzu cu ușurare că nimeni nu scotocise în scrin. În toamna însorită ce urmă morții lui Elius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
pentru el și o puse la loc în scrinul întredeschis, deși ardea de curiozitate s-o citească. Se dedică în schimb astrologiei chaldeene, într-o încâlcită traducere grecească. Întorcându-se în bibliotecă, văzu cu ușurare că nimeni nu scotocise în scrin. În toamna însorită ce urmă morții lui Elius Sejanus, Gajus petrecea ore în șir citind sub porticul acela. Curtenii observară desele lui tăceri, înclinația spre singurătate, dragostea față de cărțile vechi și complicate. Constatară cu o admirație amuzată că se apucase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
repect hieratic, inflexibil. Se gândea însă, triumfător, că Împăratul era singur și că numai el îi rămânea alături. Puse foaia pe masă. Împăratul lăsă să treacă mai multe zile fără să pomenească despre acea întâmplare. Mesajul fu închis într-un scrin. Frumoasa lună mai tocmai se terminase, când Împăratul îl convocă pe prefectul Sertorius Macro și îl întrebă dacă îi plăcea în Aegyptus. Și pe când Macro, cuprins de neliniște, ezita, Împăratul îi explică afectuos că voia să-i încredințeze funcția importantă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
juca; scutură deci țigara și o așază pe marginea scrumierei, se Întoarce puțin, atât cât să i se vadă doar profilul (pare un bărbat În puterea vârstei. trecut de mezzo del cammin di nostra vita), face doi pași spre un scrin de lemn (ar trebui să spun „venețian” sau „florentin”, chiar așa să și zicem, un scrin din lemn florentin, dar nu se Înțelege bine dacă lemnul este florentin sau numai stilul, dar „ce-am scris, am scris“, acum nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
i se vadă doar profilul (pare un bărbat În puterea vârstei. trecut de mezzo del cammin di nostra vita), face doi pași spre un scrin de lemn (ar trebui să spun „venețian” sau „florentin”, chiar așa să și zicem, un scrin din lemn florentin, dar nu se Înțelege bine dacă lemnul este florentin sau numai stilul, dar „ce-am scris, am scris“, acum nu mai pot schimba, rămâne la alegerea cititorului, că și ăsta prea le vrea toate mură-n gură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
unghiul În care mă aflu, s-ar putea să fie o cheie de aur sau de argint; ar fi bine să știm ca să putem urmări exact intriga; dacă deschide cu o cheie de aur, sigur că nu va scoate din scrin același lucru ca și când ar fi deschis cu o cheie de argint (un romancier ce se respectă cât de cât aici ar fi fost riguros), deschide scrinul, stă o clipă aplecat scotocind Înăuntru (nu prea văd ce caută), dar, iată, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
intriga; dacă deschide cu o cheie de aur, sigur că nu va scoate din scrin același lucru ca și când ar fi deschis cu o cheie de argint (un romancier ce se respectă cât de cât aici ar fi fost riguros), deschide scrinul, stă o clipă aplecat scotocind Înăuntru (nu prea văd ce caută), dar, iată, a scos un plic nu tocmai voluminos, pe care-l privește lung, ca și cum ar sta În cumpănă: „să-l deschid, să nu-l deschid“ (vă dați seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
de descriptor), acum se mișcă puțin printre cărți (nu se Îmbracă În costumul lui Monte Cristo, nici În cel al lui Sherlock Holmes; nu se Înarmează cu un pistol Înzestrat cu silenziatore), mai trage un fum, se Îndreaptă iar spre scrinul florentin sau În stil florentin; sunt curios ce va mai scoate de acolo, iată-l, a scotocit; scoate o cutie din metal argintiu (poate e chiar de argint, dar, cum nu sunt absolut sigur, nu pot să fac o afirmație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
aerul că se mișcă Într-un parc public, privește afară În Întuneric, ascultă cu mare atenție, se Întoarce, Închide tot, se mișcă mai repede; are o nerăbdare ce iese În evidență din tot ce face. Ce face? Se duce către scrinul acela cu mai multe soiuri de chei, În care a tot scormonit până acum și de unde a scos grămada de maculatură ce zace lângă fotoliu sau este Împrăștiată peste tot; calcă peste scrisori, peste caiete, peste fotografii; cu multă nepăsare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
care a tot scormonit până acum și de unde a scos grămada de maculatură ce zace lângă fotoliu sau este Împrăștiată peste tot; calcă peste scrisori, peste caiete, peste fotografii; cu multă nepăsare se apleacă din nou În gaura afundă a scrinului, introduce mâna până la umăr, scormonește un timp destul de lung (pot să observ Între caietele ce se află pe masă unul mai nou, cu scoarțe lucioase albastre, care este deschis și În care a scris când eu nu l-am observat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
scrisorile) de-a lungul diverselor etape traversate și, astfel, mergem Înainte: continuăm să trăim Într-o agonie cotidiană, insesizabilă, tocmai din cauza martorilor ce ne dau sentimentul securizant; poate că există și acum acea scrisoare a ei, relicvă rătăcită În fundul unui scrin feciorelnic la mama acasă; o s-o Întreb cu prima ocazie, când mă Întorc acolo; da, ea avea Într-adevăr acea stranietate a unei ființe coborâte din cadru, din cadră, cum spunea mama ca să remarce frumusețea unei fete ce tocmai trecea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
de lemn fusese deplasată din cauza sîrmelor de ancorare, și Jim ieși prin deschizătură la marginea unui cîmp neîngrijit. În mijlocul lui, o movilă mortuară se ridica dintre trestiile de zahăr sălbatice, iar sicriele putrezite ieșeau din pămîntul moale, arătînd ca un scrin. Jim o porni peste cîmp. CÎnd trecu pe lîngă movilă, se opri să se uite În sicriele fără capac. Scheletele Îngălbenite erau cufundate În noroiul spălat de ploi, de parcă acești sărmani țărani ar fi fost Întinși În culcușuri de mătase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Elsa înota sau poate că ieșise deja din apă. M-am gândit la corpul ei întins pe nisip, la apa care îi atingea picioarele. Telefonul suna în gol. Îmi lăsam mâna să alunece pe cuvertura patului, în timp ce priveam sub un scrin vechi o pereche de papuci de casă ciclamin, înnegriți de prea mult purtat. Sprijinită de oglindă, fotografia unui bărbat tânăr, dintr-o altă epocă. Mă simțeam stingherit în camera aceea, așezat pe patul pe care se culca o străină, paiața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]