572 matches
-
Prosopul alintă fiecare rotunjime a trupu lui ei, apoi cade moale pe gresia băii. Trupul Sophiei e primit de un halat pufos. Deschide ușa băii. Aburul inundă holul casei și o brumă de condens se așază instantaneu pe statueta de pe scrinul din hol. Sophia iese din baie, intră în dormitor și se aruncă în pat. Ochii ei întredeschiși înțeleg aproape fiecare formă existentă în jur. Gândul apare de nicăieri. Te gândesc. Pe tine. Om nebun ce ești. Își simte pubisul dureros
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
bat tobele , ridicînd un nor de praf din care nu reușesc să mă ridic. Simt mirosul de femeie nebotezată venit din hainele grele ale bătrînei poetese, Simt mirosul de piele Încinsă al tobelor ce bat În cutia craniană, răsunînd În scrinul maeștrilor, aud ucenicii batînd pe nicovală pielița de fată mare a bătrînei visătoare, care ar putea să-mi fie mamă. ...Dar o mamă nu face cu ochiul copilului său, și nu uneltește chei Întru sălbăticirea frunții sale. Mi-a prins
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
Elsa înota sau poate că ieșise deja din apă. M-am gândit la corpul ei întins pe nisip, la apa care îi atingea picioarele. Telefonul suna în gol. Îmi lăsam mâna să alunece pe cuvertura patului, în timp ce priveam sub un scrin vechi o pereche de papuci de casă ciclamin, înnegriți de prea mult purtat. Sprijinită de oglindă, fotografia unui bărbat tânăr, dintr-o altă epocă. Mă simțeam stingherit în camera aceea, așezat pe patul pe care se culca o străină, paiața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
în dormitor, am atins din nou cu mâinile plușul de culoarea tutunului. Am privit telefonul, l-am privit ca pe un obiect de plastic care nu m-ar fi pus în legătură cu nimic. Nici măcar nu l-am atins. Am închis sertarul scrinului. Am aranjat crucea strâmbă de pe perete. M-am ridicat și m-am îndreptat spre ușă, vroiam doar să plec, nimic altceva. Vodca îmi tulburase mintea. Poate nu mă duc la mare, poate mă întorc în oraș, mă culc, nu am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
instalate birourile Comisariatului era reședința unei familii de îmbogățiți de război, confiscată la revoluție. Parte din mobilier, de un lux țipător, a rămas, amestecat cu mobilierul birocratic mizer; în biroul lui Valeriano sunt îngrămădite chinezării de budoar: vase cu dragoni, scrinuri lăcuite, un paravan de mătase. — Pe cine vrei să prinzi în capcană în pagoda asta? O regină orientală? Din spatele paravanului iese o femeie: părul scurt, rochie de mătase cenușie, ciorapi de culoarea laptelui. Visurile bărbaților nu se schimbă cu revoluția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
de cod de recunoaștere: Nu se știe niciodată, drumurile noastre s-ar putea Încrucișa! Câteva clipe de amintiri mute ne-au absorbit. După aceea, Șirin spuse: — N-am plecat din Teheran fără carte. — Manuscrisul de la Samarkand? Stă tot timpul pe scrin, aproape de patul meu, nu ostenesc niciodată să-l răsfoiesc, știu pe dinafară Rubaiatele și cronica de pe marginea textului. — Aș da zece ani din viață pentru o noapte cu această carte. — Eu aș da o noapte din viață. În clipa următoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
nasture, i-am redesenat, cu propriile-mi degete, cu palmele, cu buzele, fiecare linie a trupului, se dăruia mângâierilor mele, sărutărilor mele stângace, din ochii Închiși Îi curgeau lacrimi călduțe. În zori, nu deschisesem Încă Manuscrisul. Îl vedeam pe un scrin, de cealaltă parte a patului, dar Șirin dormea goală, cu capul pe gâtul meu, cu sânii lipiți de coastele mele, nimic de pe lume nu m-ar fi putut face să mă mișc. Îi sorbeau răsuflarea, parfumurile, noaptea, Îi contemplam genele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
era cam zăduf. Sorbi din cafeaua dulce și tare. Încă o sorbitură, ridicase ceșcuța mică de pe farfurioara aurită, încă o sorbitură lungă, gata, ioc cafea. — Să vă mai torn puțin, domnule... — Vancea, Anatol Vancea. Venera se ridică, luă ibricul de pe scrin, turnă în ceșcuță. — Anatol Vancea Voinov. Mama se numea, ca fată, Voinov. N-a renunțat la nume, tocmai fiindcă devenise suspect. Niște căpoși, ai mei țineau la demnitate, așa credeau. Venera sorbi și ea din cafea. Tolea o privea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Sorbea tihnit din cafea, își contempla musafirul. Acum lucrez la un hotel. La recepția hotelului TRANZIT, în centru. Urmă o scurtă lungă tăcere. Marele buchet de garoafe roșii pe care îl adusese domnul profesor se înălță violent din vaza-obuz de pe scrin. — Deci, la hotelul TRANZIT... Urmă aceeași tăcere lungă scurtă încolăcită. — Aa, să nu credeți cumva... știu ce se spune despre cei care lucrează la hoteluri, în turism. Nu, nu, în chestia asta n-am cedat, să știți. Nu-mi plac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
șoaptă. O șoaptă reluată sfios, iarăși și iarăși. Profesorul nu înțelegea ce spune, dar nu se clinti. Doamna Venera făcu un ultim efort, amplifică vocea. — Să-ți arăt opera lui. M-am decis. Să ți-o arăt... Se sprijini de scrinul unde rămăsese tava cu ceștile de cafea. Comise câțiva pași legănați, nesiguri. Se legăna, parcă, amețită, șchiopăta, se clătina, emoție, ce-o fi fost. Se învârti, fără rost, câteva clipe, în jurul fotoliului. — Vino, am să-ți arăt opera lui. Hai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
oară Toți dușmanii or să piară, Din hotară în hotară - Îndrăgi-i-ar ciorile Și spînzurătorile! {EminescuOpI 184} S-A DUS AMORUL... S-a dus amorul, un amic Supus amândurora, Deci cânturilor mele zic Adio tuturora. Uitarea le închide-n scrin Cu mâna ei cea rece, Și nici pe buze nu-mi mai vin, Și nici prin gând mi-or trece. Atâta murmur de izvor, Atât senin de stele, Și un atât de trist amor Am îngropat în ele! Din ce
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
îmbuiba înainte de migrație. Viitoarele dizidente ale iernii vor visa în exil numai la Bărăganul care le-a lăsat întinderea sub aripi, zarea în ochi și belșugul în pipotă. Și după o vreme se instalează cu tot bagajul: valize, cufere, șifoniere, scrinuri, saci, magazii îngrozitor de mari, silozuri înspăimântătoare prin urieșenia lor, în care Luna s-ar plimba ca Vodă prin lobodă cu noapte cu tot, adunându-și grohotișul de stele pe deasupra și tot ar mai fi loc de vreo câteva cupe de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
locuit, poți contribui cu plata Întreținerii, nu? Tot nu pot primi, sunt atâtea mobile, obiecte, haine, tablouri, cărți și multe altele! Ger Îl analiză cu discreție, se convinse Încă odată de cinstea lui Rică, apoi merse la un sertar al scrinului și Îi puse În față un act. Era o procură notarială timbrată prin care Tybor, fratele ei, Îi dădea libertatea de a proceda cum crede de cuviință cu apartamentul și cu toate bunurile din el, sora lui fiind autorizată să
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
din vis mă trezesc, cu fruntea-n sudori, dezamăgitele pietre, treze, ca orice vietate mă îmbună tăcute ca niște surori. tot aurul singurătatea literei e aspră, înțepătoare ca un spin, ce vor cuvintele s-ascundă e zarva ce domnește-n scrin. în scrinul ce le-adăpostește ca pe-ustensile de tâmplar, ce-n aerul cel dens cioplește povești cu tâlc, povești cu har. limbajul brut, crescut din mlaștini, e candid și zemos, cu nuferi grași ce stau să odoreze totul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
mă trezesc, cu fruntea-n sudori, dezamăgitele pietre, treze, ca orice vietate mă îmbună tăcute ca niște surori. tot aurul singurătatea literei e aspră, înțepătoare ca un spin, ce vor cuvintele s-ascundă e zarva ce domnește-n scrin. în scrinul ce le-adăpostește ca pe-ustensile de tâmplar, ce-n aerul cel dens cioplește povești cu tâlc, povești cu har. limbajul brut, crescut din mlaștini, e candid și zemos, cu nuferi grași ce stau să odoreze totul de în lumină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
umil și păși în urma ei, simțind sub tălpi răcoarea parchetului. Totul era puțin schimbat, în rău, casa intrase pe mâna unor străini, asta era limpede: oglinda cea mare fusese dată jos, iar pe perete rămăsese o pată urâtă, mutaseră și scrinul din loc, un scaun dispăruse, placheta gravată dedicată unei bătălii navale de lângă Brest se găsea acum în alt loc, cam nepotrivit, după părerea lui. Căută zadarnic tabloul tatălui său și întrebă brusc, furios: — Unde e... ? — Ce anume? — Mama dumitale, răspunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
-și dea seama niciodată că plata se făcuse în altă parte. Charlot dormea în partea de sus a casei, în camera care odinioară fusese a servitorilor, o cameră strâmtă, cu plafonul înclinat, cu un pat de fier și un minuscul scrin din bambus, cel mai mic scrin din această casă unde toată mobila era masivă, întunecată și solidă, făcută să dureze câteva generații. Aceasta era singura parte a casei pe care el nu o cunoștea: când era mic, nu avea voie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
se făcuse în altă parte. Charlot dormea în partea de sus a casei, în camera care odinioară fusese a servitorilor, o cameră strâmtă, cu plafonul înclinat, cu un pat de fier și un minuscul scrin din bambus, cel mai mic scrin din această casă unde toată mobila era masivă, întunecată și solidă, făcută să dureze câteva generații. Aceasta era singura parte a casei pe care el nu o cunoștea: când era mic, nu avea voie să urce la etajul de sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
găsesc una printre linguri. Fac curățenie din nou, fără să dau prea mare atenție buzunarelor mele. Dar chiar după mai multe luni de zile, printre crăpăturile podelelor mișună ca gândacii ace de seringă mânjite cu sânge. Într-unul dintre sertarele scrinului era pitit obiectul acela didactic pe care mi l-a adus doctorul Egon la început, ca să mă antrenez. Ochi de cauciuc, mușchi de cauciuc ce puteau fi desprinși de pe oase de cauciuc, vene de cauciuc, un creier de cauciuc și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
greierul s-a abonat la corul ce-ndată s-a înființat. În timp ce pițigoiul își pieptăna creasta la ocarină, privighetoarea scărpina o mandolină iar cucu-și cânta singurătatea la cimpoi, cocostârcul călca-n schimbul doi și masa pe domn broscoi. De pe scrin papagalul împăiat țipa să iasă la concurat iar bondarul între flori bâzâie că a fost deranjat de la mimoză unde-și înmuia buzele-n polen iar caia cerea ploaie că este secetă mare-n palat. La un moment dat Magnolia și-
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
lacrimi în ochi și cu sughițuri puternice, să revadă imaginea nespus de dragă sufletului său. Traseul i se păru infernal, nesfârșit de lung. Dau asigurări că asta era doar în închipuirea bolnavă a lui Anton. În drum, dărâmă și un scrin din lemn masiv (care, de altfel, stătea bine-nfipt). Totuși, într-un final, ajunse. Cu o privire de trădător umplut de căldura căinței, își ridică din cale-afară de temător privirea și rămase uluit în nemișcare. Își privea atent chipul răsfrânt în
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
indiferență atroce la mărinimii înduioșătoare. Cu mobila scoasă pe străzi în anumite zile din an, un imigrant venit de curând își poate aranja locuința fără să cumpere un scaun. Și iată o scenă tipic americană. Cuiva i-a plăcut un scrin florentin scos pe trotuar. Dar, fiindcă lipsea un sertar, a sunat la ușă: "Al dumneavoastră a fost scrinul?" "Da". "N-are un sertar". Donatorul și-a cerut scuze că uitase să pună la loc sertarul după ce-l golise. Dacă aș
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
de curând își poate aranja locuința fără să cumpere un scaun. Și iată o scenă tipic americană. Cuiva i-a plăcut un scrin florentin scos pe trotuar. Dar, fiindcă lipsea un sertar, a sunat la ușă: "Al dumneavoastră a fost scrinul?" "Da". "N-are un sertar". Donatorul și-a cerut scuze că uitase să pună la loc sertarul după ce-l golise. Dacă aș compara "nivelul de trai" cu "nivelul mării", e clar că media din America e mult desupra nivelului mării
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
care îl are în mână, mă sărută fără să-și dea seama dacă e cineva de față, și întreg sufletul ei e la suprafață, mică provincială, după moda veche, naivă și fermecătoare, ca un obiect vechi păstrat bine în fundul unui scrin). Se entuziasmează pentru oamenii nefericiți, cu un zbucium sufletesc în ei. Dar, până la urmă, constată că se entuziasmase prea iute, căci rar se găsesc nefericiri veritabile, fără o mare doză de trișare în ele. Da altfel, oricum s-ar fi
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
a râs cu poftă, apoi a zâmbit îngăduitor și, cu multă afecțiune, i-a întins băiețelului farfuria plină vârf cu brânzoaice de unde să-și aleagă alta. Nestor era însă prea umilit ca să accepte altă brânzoaică. Pisica se retrăsese după colțul scrinului și, stând acolo cu spinarea arcuită, concentrată asupra prăzii, ca și cum n-ar fi făcut nimic rău, înfuleca de zor din brânzoaica lui. Dar Nestor n-a încetat să urle și atunci stăpâna casei, prietena mamei, a pus mâna pe pliciul
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]